812 matches
-
maro profund și bogat. Asta până când lumina unui spot căzuse pe ei, scoțând la iveală un alb imaculat. Maroul venea, de fapt, de la petele de nicotină. Când s-a uitat mai bine, Hugo a văzut două umbre ruginii, uriașe și fantomatice, impregnate în zidul unde ocupanții anteriori ai casei stătuseră în pat și fumaseră. Covoarele făceau parte din categoria celor care trebuiau mai curând tunse decât aspirate și, judecând după mâncărimile chinuitoare de pe gambe, tot locul era plin de purici. Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nebună de a fi lângă ea... de a-i cere iertare, de a o mângâia. Răsfrântă, lumina lunii se revărsa în cameră. Se apropie de fereastră. O ceață ușoară ca o boare se prelingea peste case, apoi, înălțându-se deasupra fantomatic, printre copacii desrunziți, părea un cimitir plutitor... Cât a rămas așa, cu privirea țintă afară, n-a știtut. Simțea cum însigurarea se strâse în jurul lui ca un brâu. -... Te naști singur, mori singur... avea dreptate, Vasilica!... își zise el, ștergându
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
la vremea Înțelegerii, cum s-ar fi numit? Erau rodul tăcerii; al unei minciuni prin omisiune: cineva știa cine era tatăl lor, și tocmai asta nu trebuia să se spună, așa fusese pactul, cam diavolesc. Copiii aduși de o barză fantomatică, o umbră de pasăre, erau totuși copiii mamelor care-i născuseră, asta neîndoielnic. Și ai unor bărbați bine știuți doar Într-un cerc restrîns. Thomas, față de urmașii săi, nu era nici măcar un anonim, un necunoscut ocupă un spațiu, traversează timpul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nuanțele sau poziția lor. Ne place să le admirăm în pictură, să vorbim de semnificația lor, dar sîntem incapabili să le dăm expresie în propria noastră persoană, să le facem revelatoare pentru toată agitația noastră lăuntrică. Să ai o mână fantomatică, o mână transparentă, ca un reflex imaterial, o mână nervoasă, încordată până la ultima crispație. Sau, dacă nu, o mână grea, amenințătoare, dură și înfiorătoare. Prezența mâinilor, arătarea lor să fie mai mult decât un discurs, mai mult decât un plânset
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a revenit. Oscilând între tentația înregistrării realului prezent și aceea a resuscitării realului trecut, această confesiune de o sinceritate absolută (și de aceea, poate, greu sesizabilă), reușește în cele din urmă să dea o nouă viață - fie ea și una fantomatică - inflexiunilor unor voci pierdute. Emanație stranie a realului trecut, mărturisirea poetului provoacă vibrații ascunse care țin nu atât de formă, cât de intensitate, de Timp (acest-lucru-a-existat-cândva) și de pura sa reprezentare. În plus, poemul acesta cu totul atipic depune implicit
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
zărit în vitrina lucioasă a unui magazin, mi-a venit să-mi dau binețe ca unui străin și mi-am dat seama că degetele n-aveau nicio vină. Dar mai era un motiv pentru care făpturile noastre puteau trece drept fantomatice. Ceea ce ne ajută, dar nu ne dăm seama decât atunci când ne lipsește, e faptul că ceva din noi se odihnește, odată cu umbra. Cum s-ar zice, umbra lăsată de trupul nostru e odihnitoare. Un fel de a dormi de-a-n
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
deficit de ființă, o minciună. Și totuși omul e construit să iubească poveștile. Cănd cele clasice i se par plicticoase sau inaccesibile căci cer efort, vor veni spre el întotdeauna unele moderne, facile, ușor de asimilat. Vor veni spre el fantomatice societăți de binefacere, cu povești care storc lacrimi și bani.
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
domnișoara Cucu, profesoara din Steaua fără nume, pedepsește aspru elevele care vin la gară să se uite la trenul ce simbolizează infinitul lumii și aventura. Ce mai! Trenul are mister! Cel de noapte, al lui Ioan Groșan, este o garnitură fantomatică, necuprinsă în tabele, și mirosind incredibil a trandafiri. Mircea Ghițulescu consacră un roman întreg călătoriei inițiatice a unui muzician român spre Viena cu un tren celebru, existent în realitate. Acest tren cu nume muzical dă și titlul romanului său: Wiener
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
-și mai scrie de mult articolele și cărțile cu pana de gâscă, așa cum ar sugera parcă titlul rubricii sale, ci la un computer. Mai știu că a avut ceva probleme cu display-ul, care îi arăta, din când în când, fantomatic, ca o misterioasă întâmplare cibernetică, galeria secretarilor de partid ai Republicii Moldova, secretari care se înghesuiau să ne conducă destinele și în postcomunism. Maestrul 1-a preferat, fără ezitare, pe cel care ajunsese cel mai sus în ierarhia puterii, a mizat
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
latină forțată să se "mlădieze" pe un subiect "mai puțin nobil". Stilul nobil, grav, care ar trebui să ne emoționeze, își schimbă destinația: aici instruiește, critică și deviază într-o direcție caricaturală. În mare, suntem astfel pregătiți pentru întâlnirea cu fantomaticul Don Quijote, cel ce pare mereu dominat, în logica realității primare a textului, de Sancho Panza care, nu de puține ori, se amuză pe socoteala stăpânului, maimuțărindu-l. Totul este (și nu este) pură ficțiune, joc auctorial în deplină conștiință de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ironică și în timp ce în fața catedrei un alt copil este deja pedepsit. Ea consideră că cea mai surprinzătoare trăsătură narativă din The Last In este faptul că deschide, în mintea privitorului, perspectiva unor întrebări. Unele ar putea fi formulate în legătură cu figura fantomatică îmbrăcată în alb, din dreapta imaginii, care pare că vine din altă lume, pare că a suferit la rândul ei o pedeapsă sau pare să fie sora copilului, tocmai intrată pe ușă. Altele s-ar putea referi la cele două figuri
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
ironică și în timp ce în fața catedrei un alt copil este deja pedepsit. Ea consideră că cea mai surprinzătoare trăsătură narativă din The Last In este faptul că deschide, în mintea privitorului, perspectiva unor întrebări. Unele ar putea fi formulate în legătură cu figura fantomatică îmbrăcată în alb, din dreapta imaginii, care pare că vine din altă lume, pare că a suferit la rândul ei o pedeapsă sau pare să fie sora copilului, tocmai intrată pe ușă. Altele s-ar putea referi la cele două figuri
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
ironică și în timp ce în fața catedrei un alt copil este deja pedepsit. Ea consideră că cea mai surprinzătoare trăsătură narativă din The Last In este faptul că deschide, în mintea privitorului, perspectiva unor întrebări. Unele ar putea fi formulate în legătură cu figura fantomatică îmbrăcată în alb, din dreapta imaginii, care pare că vine din altă lume, pare că a suferit la rândul ei o pedeapsă sau pare să fie sora copilului, tocmai intrată pe ușă. Altele s-ar putea referi la cele două figuri
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
având drept scop să-i convingă pe nemți că nu pot fi atât de orbi, încât să admită proiectul rusesc de nimicire a României, fiindcă asta se va întoarce împotriva germanității înseși, deschizând calea panslavismului spre Occident 195. După înființarea fantomaticei RASSM în Transnistria și după "revoluția" de la Tatar Bunar din 1924, Stere va deveni martorul preluării moștenirii țariste de către bolșevici. El a atras atenția, în diverse ocazii, dar mai ales în scrisoarea către Ion Codreanu din 1930, că România nu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
fi cu mine și-n taina ei voi povesti cum am devenit o pasăre, cum am integrat o roză... Iubirea nu va fi cu mine; voi fi iubire... încredințată. 3. ECONOMIA HOLOTROPICĂ Adevăr vă spun vouă că înăuntrul acestui trup fantomatic se află lumea și înălțarea lumii și încetarea lumii" (Buddha) Respect toate filosofiile spirituale și tradițiile mistice, de la Vedanta și Hinayana la daoism și sufism, de la budism și gnosticism la Cabala și misticismul creștin. Căutările mele pot fi încadrate în
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
așa-ceva într-un mod cît de cît consensual. Relevanța și importanța sa crește puternic în ultimii ani, marcați de celebra criză, deloc întîmplătoare. Capitolul 3 ECONOMIA HOLOTROPICĂ VS: NOUA ECONOMIE HYLOTROPICĂ "Adevăr vă spun vouă că înăuntrul acestui trup fantomatic se află lumea și înălțarea lumii și încetarea lumii." (Buddha) Respect toate filosofiile spirituale și tradițiile mistice, de la Vedanta și Hinayana la daoism și sufism, de la budism și gnosticism la Cabala și misticismul creștin. Căutările mele pot fi încadrate în
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
simple mijloace, ci chiar scopuri, după cîți se învîrteau în jurul lor și care păreau să le ofere un sens. Aparatele făceau sens, fantomele nu. Aparatele reprezentau, eo ipso, progresul, de aici și adulația cu care erau tratate; oamenii reprezentau trecutul fantomatic, niște sabotori ai veșniciei. Efectele psihologice ale tehnicii se sinchisesc la fel de puțin ca tehnica însăși. Și-uite așa, încet-încet, nu mai distingem între roboții-roboți și oamenii-roboți niște fantome. Omul a devenit obsolescent, de aia zic că realitatea sa e problematică
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Aceștia vor fi folosiți cel mult drept consultanți. Totul va fi convențional. Eveni mentele nu vor mai fi "filosoficește prezentabile", ca pe vremea lui Hegel. Vom deveni niște proletari ai empiricului. Dar granița cu realitatea va fi în continuare cețoasă, fantomatică. Antropologia se va rescrie pe măsură ce se va schimba obiectul de studiu, acesta devenind un specificum empiric. Mult mai pertinentă ar fi o filosofie a muștei, împreună cu una a celui mai recent aparat de prins muște, care va avea un nume
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
un teritoriu de altundeva, de dincolo de real, o realitate mereu înscrisă într-o rețea de tensiuni între viață și moarte, vizibil și invizibil, material și imaterial, incarnat și dezincarnat. În fond, este vorba despre raportul dintre materialitatea teatrală și elementul fantomatic. Indisociabilă de aceste luări de poziție în privința statutului realității în teatru, se redeschide și problema actorului. Un actor plasat și el în zona unei duble determinări: animat și inanimat, corp viu și manechin sau marionetă. Un actor situat între imobilitatea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
revelat de înfruntarea fantomei. Itc "I" Tragedia greacă sau prezența morților și forța amăgirilortc "Tragedia greacă sau prezența morților și forța amăgirilor" Fantoma, apariția supranaturală și imaginea din vistc " Fantoma, apariția supranaturală și imaginea din vis" În tragedia greacă, apariția fantomatică sau cea de esență divină sunt desemnate printr-unul și același cuvânt: eidolon. Mortul care se întoarce printre cei vii sau zeul care li se arată oamenilor pot fi văzuți pe scenă, dar și în vis. Astfel, în centrul universului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o formă nu are însă nici o importanță: chiar absente din scenă, ca la Euripide, ele sunt prezente în privirea halucinatului încolțit, hăituit de fantome, de nălucirile unui delir care-l împinge din acea clipă spre moarte. Plăsmuirile nebuniei, precum apariția fantomatică sau imaginea din vis, închid în ele o egală prezență a invizibilului și a forțelor sale ambivalente. Ca și fantoma, vedeniile ce bântuie delirul sunt deopotrivă capcană și adevăr. Că fantoma care se arată ori că imaginea din vis au
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ia Dionysos sunt nu numai năluciri, ci și semne ale prezenței efective a zeului. Dionysos este capabil să se ascundă sub chipul unui om, devenind astfel un eidolon, un invizibil realmente prezent, dar e în stare și să plăsmuiască forme fantomatice al căror rol este acela de capcane, de induceri în eroare. Ca, de pildă, acea phasma, acea fantomă golită de substanță cu care îl va păcăli pe Pentheu în timpul distrugerii palatului. Pentheu va porni în urmărirea acestei fantome cu aspect
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în filigran, tema vicleniei divinităților, acea viclenie al cărei instrument privilegiat este nălucirea înșelătoare? Aceasta este și tema principală din Elena, piesa lui Euripide, căci la baza întregii tragedii stă fabricarea de către zei a unui dublu al Elenei, un dublu fantomatic ce servește drept ispititoare momeală. În tragedia greacă, statutul Elenei pare de-a dreptul uimitor. Încă din Orestia, Elena este absentă și totodată prezentă. În jurul ei se articulează, în Agamemnon, motivul fantomei, cel al imaginii din vis și cel al
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de pângărire). Adevărata Elenă, cea pe care o vedem pe scenă lîngă mormântul lui Proteu, fusese răpită de Hermes și adusă aici pe un nor, din porunca zeilor cerești, care, pentru a întinde o cursă pământenilor, îi concepuseră un dublu fantomatic, o imagine înșelătoare prin perfecta ei asemănare cu modelul. Când Teucros (care ajunge tot aici după moartea lui Aiax) o întâlnește pe Elena, el, cel ce o „văzuse cu ochii lui” pe cealaltă Elena, găsită de Menelau în Troia, nu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în căutarea copilului dispărut. Călătorie pe fundal alb: albul doliului, albul zăpezii, albul morții. Iar această cutreierare disperată printr-o lume albă, din care a pierit orice culoare o aduce pe mamă în pragul nebuniei, o transformă într-o siluetă fantomatică pe care cu greu o mai poți distinge, o umbră obsedată de imaginea fiului mort, imagine tulbure, încețoșată de brumă și de păienjenișul lacrimilor. Oare, în delirul ei, femeia nu este și ea un fel de fantomă rătăcitoare, pornită pe
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]