5,690 matches
-
vertebre cervicale și la o privire devenită de-o precizie incredibilă, de parcă toate angrenajele din carne și oase și-ar fi donat Întreaga vlagă ochiului suveran. În acest port ai cărui locuitori fuseseră doborâți de o maladie teribilă, numai paznicul farului rămăsese viu, continuându-și zilnica trudă a luminării, descoperirii și ghidării. Dintr-un mizantrop, mă transformasem Într-un curios, Însă oare nu aceeași dorință de-a ști Împinge miniaturala cameră video prin ungherele trupului și azvârle naveta spațială În cosmos
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În viața lor vreo autocisternă pe acolo. Ceea ce Însemna că trebuia să Încerce aceeași figură În satul următor. Întîmplarea a făcut să nu mai fie nevoie. Pe tronsonul de șosea dintre cele două sate Întîlni prima mașină. Văzu de la distanță farurile aprinse și se feri din bătaia lor, ascunzîndu-se În șanț. Erau de fapt două, veneau una după alta. După ce trecură de locul În care se afla Smith, mai merseră cîteva sute de metri, apoi ieșiră din șosea și cotiră la
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cele din urmă, efectul; pentru a mă Împăca, Meluța Începu să-mi descheie nasturii. CÎnd am ieșit din nou În șosea, imediat după intersecție, cineva ne-a făcut semn să oprim. În lumina tulbure a dimineții, amestecată cu aceea a farurilor și cu ceața, nu mi-am dat seama din primul moment nici dacă era un bărbat sau o femeie. Dar gestul său atît de hotărît - ca al unui agent de circulație - m-a determinat să frînez instinctiv. În clipa următoare
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
vizităm și zone mai lăturalnice? De marile bulevarde sînt sătul pînă peste cap. De pe o străduță ca asta l-au umflat cînd l-au închis, reia Roja. L-au încolțit și de la un capăt și de la celălalt, punînd pe el farurile ca pe un iepure. Mașinile erau două Rolls-uri rablagite luate cu japca de comuniști din garajul Palatului, care abia mai pufăiau, lăsîndu-ți impresia că dintr-o clipă în alta o să cadă grămadă într-un morman de fiare vechi. Supape, arbori
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pînă la urmă să devină unul de-al lor, un fel de infiltrat, corecționar, torționar sau cum naiba se spunea la Pitești. Aveți voi ce aveți cu femeile, se enervează șoferul schimbînd vitezele, punînd frînă, accelerînd brusc, făcînd semn cu farurile unuia care vine din sens opus. — Roja ne provoacă întotdeauna, zice Curistul cu lehamite, nu poate să scape de obsesiile Bătrînului care-l urmăresc ca niște fantome. — Problema e că n-ai de unde să știi niciodată ce e-n mintea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
care o tulise pe scări în jos numai să scape de gura ei, cum se mai schimbă, mai des decît vremea, i se pare, nu știi niciodată ce au în cap cu adevărat. Un autobuz rablagit îi face semn cu farurile să urce pe bordură, nu-și dăduse seama că aștepta pe carosabil, oprește brusc făcînd un zgomot infernal, pîrîind din toate încheieturile, dîndu-i impresia c-o să cadă grămadă. Fluierături, bubuituri, te-au lăsat balamalele nenicule, se gîndește așteptînd să deschidă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
zice Dendé. Halal ajutor a mai avut. — Nici atîta n-ar fi meritat, zice Sena, lăsîndu-se puțin pe spate, încercînd să se relaxeze. Porni motorul, îl lăsă să meargă puțin la ralanti, apoi puse mașina în mișcare fără să aprindă farurile. Dom’ Roja, să fi știut în ce belea o să intrăm, jur că aș fi lăsat naibii totul. Dacă Dendé ținea cu tot dinadinsul să facă pe curajosul, n-avea decît. Eu m-aș fi lipsit bucuros de aventura asta. Ce-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
peste ce fusese mai greu fără să facem deloc vîlvă în jurul nostru. Am coborît amîndoi curioși să vedem cum arăta caroseria pe exterior. Mai bine decît ne-am fi închipuit. Doar cîteva zgîrieturi și îndoituri pe aripile din față și farurile bineînțeles sparte, dar oricum nu aveam de gînd nici acum să le folosim. Scutul și bara de protecție, tampoanele, ca noi. O mică problemă doar, mai bine zis două. Masca frontală intrase în radiator și îl spărsese. Lichidul de răcire
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
gazon să-și facă apariția alde Șarpele cu Clopoței sau Monte Cristo, însă nici vorbă. N-am recunoscut pe nimeni oricît m-am chiorît eu la fiecare din cei care au coborît pe rînd din elicopter. Nici măcar lumina împrăștiată de farul de aterizare nu mi a folosit la nimic, mă aflam la distanță prea mare. Am reușit totuși să-mi dau seama că aveam de a face doar cu militari. Cîțiva soldați în termen neînarmați și doi, trei gradați, lăsîndu-l la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vid. N-am simțit că am plecat din tunel sau că am trecut prin strunga din lemn, dar știm că ne-am Întors cumva pe șoseaua principală, căci auzim zgomotele mașinilor care trec din cînd În cînd și le vedem farurile. Apoi, Universitatea Napier, răsăritul soarelui, ciripitul păsărilor care se duc spre grădinile din Gilmore Place și pe urmă sîntem În King’s Theatre. Stacey, Carole și micuța prietenă a lui Stacey, Celeste, Împreună cu noi la pantomimă, să vedem Mother Goose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de noaptea opacă și totuși luminoasă din care se materializau cu uimitoare iuțeală oameni și obiecte. Era ora șase fără un sfert. Plecasem cu mașina de acasă destul de devreme de teamă să nu mă rătăcesc pe drum. Totuși, în lumina farurilor de ceață reușisem să străbat fără poticneli Picadilly și Holborn și ajunsesem la gară destul de bine. Mă interesasem deja ce întârziere avea trenul, ceea ce nu părea să știe nimeni, examinasem pe îndelete standurile de cărți și cumpărasem o carte ieftină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
spre mașină trecând prin mijlocul unei mulțimi fantomatice și ușor isterice, alcătuite din oameni care plecau sau soseau, sau așteptau trenuri pierdute fără urmă. Afară ceața era la fel de deasă și mi-a trebuit ceva timp să scot mașina în stradă. Farurile neputincioase - biete licăriri inutile - aruncau raze într-un zid de întuneric pe care nu-l puteau străpunge. Am pornit-o pe Cheapside cu viteza mersului pe jos. Vrând doar să spun ceva, am întrebat: — Era ceață la Cambridge? Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
felinarului din stradă și începe să-și tureze mașina de făcut griji. De obicei, trec doar câteva minute până când neliniștea îi ajunge la paroxism. „Pe unde o fi?“, geme ea de fiecare dată când pe stradă apare o pereche de faruri ce se dovedesc a nu fi ale lui. Unde, vai, unde-i sărmanul nostru Odiseu! Sus la etaj, unchiu’ Hymie e acasă, peste drum, Landau e acasă, toată lumea e acasă până-n cinci patruzeci și cinci, numai tata nu, iar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
acasă. Dar Coral Musker voia să se plimbe. Era de acord să-l Întovărășească În Întunecimea mașinii, cu felinarele, hotelurile și casele rămânând În urmă și copacii apărându-le-n față ca niște siluete de hârtie În lumina verzuie a farurilor, după care veneau tufișurile cu mireasma lor de frunze ude, reținând ploaia dimineții, și o scurtă și barbară plăcere În miriște. Cât despre Isaacs, trebui să se mulțumească doar cu ce găsise, deși aceasta era o brunetă voinică și frivol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
automată nu mai era de nici un folos. — Vă duc Înapoi mai repede, spuse omul. Până la urmă motorul Începu să se trezească, bodogăni, muri și apoi prinse iar viață. — Acum am pornit, spuse el. Se urcă pe scaunul său și aprinse farurile din față, dar În timp ce Încălzea motorul ca să aibă o turație regulată, În Întunericul din spatele lor se auzi o explozie. — Ce-i asta? Întrebă Myatt, gândindu-se c-o fi fost un pocnet de la țeava de eșapament. Apoi zgomotul se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
oameni care s-ar fi ales cu mai mult dacă el ar fi fost mai viclean. Îl auzi respirând cu dificultate În Întuneric și se gândi iar, fără Înverșunare sau reproș, că nu merită. Răscrucea drumurilor apăru brusc În lumina farurilor. Șoferul ezită o fracțiune de secundă În plus, apoi răsuci volanul și făcu mașină să se Învârtă pe două roți. Josef Grünlich se văzu trimis dintr-un capăt al banchetei În celălalt și icni de spaimă. Nici nu mai Îndrăzni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o scutise să vadă așa ceva, dar n-o putuse scuti de ceea ce vedea cu imaginația. Ea se ridică și alergă spre ușă, vomând În timp ce alerga. Se așteptase să simtă ușurarea oferită de Întuneric, așa că atunci când dădu de strălucirea aspră a farurilor de-afară, simți parcă o lovitură În țeastă. Se rezemă cu fruntea de ușă și Încercă să se liniștească, simțindu-se infinit mai singură decât atunci când se trezise și-l găsise pe doctorul Czinner mort. Dorea cu disperare, cu durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
buricul degetului inelar în colțul ochiului și apoi îl trage rapid de-acolo, cu o urdoare lipită de el. Își șterge urdoarea pe blugi și zice: — Unde ne oprim să mâncăm? Îi spun Monei să-și pună centura. Helen aprinde farurile. Își răsfiră degetele, cu palma larg deschisă pe volan, își privește inelele și zice: — Nici după ce o să găsim Cartea umbrelor, și o să devenim conducătorii atotputernici ai întregii lumi, și o să dobândim nemurirea, și o să stăpânim totul pe această planetă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pot de departe de Helen. Îmi odihnesc capul pe braț, astfel încât să o pot asculta fără să mă uit la ea. Și Helen vorbește cu mine fără să se uite înapoi. Amândoi avem privirea ațintită înainte, la drum, în lumina farurilor, care țâșnește de sub capotă. — Patrick este la centrul medical New Continuum, zice. Și cred din răsputeri că, într-o bună zi, își va reveni pe deplin. Agenda ei legată în piele roșie se află pe locul dintre noi. O întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
curmezișul. În dreapta, un simbol al industrializării anunță intrarea pe teritoriul județului vecin. În stînga, un fragment dintr-o mare construcție anunță, pentru cei ce vin din sens invers, intrarea pe teritoriul județului Iași. Se înnoptează aproape văzînd cu ochii. Lumina farurilor abia răzbate la cîțiva metri prin fulgii deși. În față, pe șosea, ceva negru, neclar, de care se apropie cursa în viteză. Frînă bruscă. Pasagerii se trezesc săltați în picioare, apoi, în secundele următoare, cînd panica e în toi, cursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de lumini, să vadă înainte. Valurile se micșorează, pînă ce dispar, lăsînd șoseaua spulberată de vînt. Și deodată, din față, se repede în furie spre cursă un obstacol alb, confuz, care nu poate fi recunoscut în jocul nervos al fazelor farurilor. Însoțită de un buf puternic, înfundat, făcînd să-i scuture zdravăn interiorul, mașina a încremenit. Pasagerii au înlemnit și ei, ridicați de pe locuri sau numai izbiți cu piepturile de spătarul scaunelor din față. Singură, cățelușa din brațele bătrînei scoate un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ei, ridicați de pe locuri sau numai izbiți cu piepturile de spătarul scaunelor din față. Singură, cățelușa din brațele bătrînei scoate un scheunat scurt, ascuțit, ca un ac înfipt în tăcere. Dezorientat, șoferul acționează pe rînd toate luminile. Nimic. Nici un semn. Farurile sînt moarte. Doar ștergătoarele mai continuă să se tîrască pe parbriz. Cînd se sting și luminile de bord, senzația e deplină ca-n iad: întuneric și zgomot de viscol, ce se infiltrează adînc, de-a lungul oaselor. Cu mîna tremurîndă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
clipă în plus înseamnă alți centimetri de zăpadă și nu cred că o să ne mai putem întoarce. Fără să mai asculte pe vreunul dintre călători, șoferul pornește motorul și dă înapoi. În valul de zăpadă dintre malurile șoselei, la lumina farurilor, se vede urma lăsată de botul mașinii, ca o grotă albă. Viscolul joacă nebun prin cele două fascicole de lumină. Cursa face manevre scurte, nervoase, pînă întoarce de-a binelea. Apoi, accelerată de piciorul șoferului, începe să gonească înapoi, asemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
asta ca printr-un tunel. Hai că-ți dau o bere, ici la Sălcii și-un crap cu mujdei, la preț de foamete adaugă luminat de zîmbet cînd cursa dă semne de supunere, menținîndu-se pe acolo pe unde, la lumina farurilor, s-ar ghici că este mijlocul șoselei. Colega, ia-ți locul zice Lazăr frînînd. Rămîi face semn șoferul. Nu, că n-am experiență la drum. Eu, cu pilotatul, da... Știi care-i partea frumoasă? întreabă cînd șoferul pornește intrăm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Stourbridge. Fusese pusă la cale o petrecere. Cei trei de la Llenstephan, Carol, o fată pe nume Bea și băiatul, Alun, porniseră pe înserat într-o mașină împrumutată și străbătuseră Țara Galilor; pe timpul nopții traversaseră Anglia, prin tunelul îngust săpat de lumina farurilor. Petrecerea s-a dovedit a fi refularea de după examen a lui Dan. Alți tipi, toți în uniformă de rebeli, cu salopete mulate și șepci de lână, îi tot cărau pumni peste umeri. Carol i-a observat zâmbetul trist, autodepreciativ, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]