2,195 matches
-
distrusă și sunt omorâți șapte mii de oameni. Profeții sunt ridicați în văzduh, printr‑o minune dumnezeiască. Persecutorii nu sunt însă intimidați de aceasta, ci continuă nestingheriți masacrul. Commodian spune că Dumnezeu le‑a împietrit inimile, așa cum făcuse odinioară cu Faraon. Nero ordonă expulzarea creștinilor din cetate și pronunță edicte anticreștine, susținut de cei doi cezari. Credincioșii sunt urmăriți per mare, per terras, per insulas, atque latebras (v. 883). După trei ani și jumătate are loc o altă lovitură de teatru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
demersului: „Și-și căuta ajutor într-o parte, și-ntr-alta, și pre nimenea nu-și găsia, făr’cât pre cel mare...”. înaltul protector, prezentat, decisiv, într-o cohortă de convingătoare izbânzi („carele au izbăvit pre izrailiténi din mâna lui Faraon, și pre Noe din potop, și pre Lot din Sodom, și pre David din mâinile lui Saul...” etc.), aliat permanent al postelnicului, „întărește inima robului său Costandin” și ne sugerează desfășurarea ulterioară a evenimentelor. Apariția postelnicului în fața vizirului, act de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Basarabia, pământ românesc, pref. edit., București, 1997, Sfântul pământ al Transilvaniei, pref. edit., București, 1997, Eminescu în corespondență, I-IV. București, 1997-2001; Românii din afara granițelor, pref. edit., București, 1998, Opere, I-VII, introd. Eugen Simion, București, 1999-2003; G. Călinescu, Avatarii faraonului Tlà, pref. edit., Iași, 1979. Repere bibliografice: Teofil Tihan, „G. Coșbuc. O privire asupra operei literare”, ST, 1967, 9; Nae Antonescu, „G. Coșbuc. O privire asupra operei literare”, O, 1967, 11; Stan Velea, „G. Coșbuc. O privire asupra operei literare
VATAMANIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290463_a_291792]
-
eseuri, Marele Inchizitor (1993). Alcătuită din trei părți, inegale ca pondere, Geneza (Toți trebuie să moară), Ecleziastul (Neantul ebraic), Apocalips Nou (Vidul valah), cartea este structurată sub forma unui dialog între câteva personaje care tind să fie considerate modele arhetipale: faraonul, scribul, cezarul, filosoful, învățătorul, preotul, piticul, copilul și nebunul. Textul amestecă elemente de filosofie greacă, teologie creștină, asociate cu mitul valah, într-un mixaj ce nu individualizează vocile narative. Altă direcție a preocupărilor lui T. este ilustrată de eseul critic
TAMARIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290043_a_291372]
-
complexe urmau o tradiție considerabilă. Planul de învățământ cuprindea un core curriculum având în centru scrierea hieroglifică, la care se adăugau desenul, legile, textele religioase, textele literare, geografia, aritmetica și tehnicile de construcții. Nu numai scribii obișnuiți, dar chiar și faraonii erau siliți să parcurgă acest core. Este cert însă că pregătirea lor se împlinea cu alte discipline obligatorii sau militare. Se poate deduce că urmau și arta militară. În Papirusul Anastasy, scribul Hori îl interoghează pe un confrate în legătură cu diverse
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
scribul Hori îl interoghează pe un confrate în legătură cu diverse probleme militare, precum: rația de hrană a trupelor în campanie și organizarea expedițiilor militare. Alte întrebări privesc construcțiile, mai ales transportul obeliscurilor pentru temple și monumentele funerare. Se poate presupune că faraonii aveau acces, ca și preoții, la învățături oculte înalte, așa cum a fost cazul cu faraonul Snefru din Dinastia a III-a, care și-a scris propria prorocire. Învățătura egipteană beneficia de un sistem educațional structurat ierarhic. El permitea obținerea unor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a trupelor în campanie și organizarea expedițiilor militare. Alte întrebări privesc construcțiile, mai ales transportul obeliscurilor pentru temple și monumentele funerare. Se poate presupune că faraonii aveau acces, ca și preoții, la învățături oculte înalte, așa cum a fost cazul cu faraonul Snefru din Dinastia a III-a, care și-a scris propria prorocire. Învățătura egipteană beneficia de un sistem educațional structurat ierarhic. El permitea obținerea unor „grade didactice” asimilabile unor niveluri ale ierarhiei administrative de ale recunoașterii publice. Prin străduințe și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
perfecționare continuă, scribul urca treaptă cu treaptă: scrib, scrib superior, căpetenie a scribilor. Parcurgerea acestor grade era obligatorie pentru a accede la titluri. Primul titlu era „scrib purtător de baston”, care conferea dreptul de a îndeplini funcții executive la curtea faraonului; pe această poziție, scribul era socotit ca făcând parte din „corpul regenților regali” și putea fi oricând numit guvernator de oraș sau de nomă imperială. Cei mai competenți și mai fideli scribi purtători de baston puteau accede la un titlu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ca făcând parte din „corpul regenților regali” și putea fi oricând numit guvernator de oraș sau de nomă imperială. Cei mai competenți și mai fideli scribi purtători de baston puteau accede la un titlu și mai înalt: „căpetenie a secretului”. Faraonul avea astfel de căpetenii care erau „secretarii” săi și care alcătuiau Sfatul Regal. Începând cu Dinastia a III-a, s-a creat o noblețe administrativă conferită de faraon conform ierarhiei menționate. Ea nu era ereditară, ci se câștiga prin fidelitate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
baston puteau accede la un titlu și mai înalt: „căpetenie a secretului”. Faraonul avea astfel de căpetenii care erau „secretarii” săi și care alcătuiau Sfatul Regal. Începând cu Dinastia a III-a, s-a creat o noblețe administrativă conferită de faraon conform ierarhiei menționate. Ea nu era ereditară, ci se câștiga prin fidelitate față de faraon. Noile funcții nobiliare erau marcate prin distincții onorifice precum: „rudă a regelui”, „îndrăgit de rege”, „prieten al regelui”. Aceste titluri, recompensate prin retribuții în natură și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
astfel de căpetenii care erau „secretarii” săi și care alcătuiau Sfatul Regal. Începând cu Dinastia a III-a, s-a creat o noblețe administrativă conferită de faraon conform ierarhiei menționate. Ea nu era ereditară, ci se câștiga prin fidelitate față de faraon. Noile funcții nobiliare erau marcate prin distincții onorifice precum: „rudă a regelui”, „îndrăgit de rege”, „prieten al regelui”. Aceste titluri, recompensate prin retribuții în natură și întinderi de teren, au ajuns în timpul Dinastiei a III-a să eclipseze titlurile nobiliare
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
marcate prin distincții onorifice precum: „rudă a regelui”, „îndrăgit de rege”, „prieten al regelui”. Aceste titluri, recompensate prin retribuții în natură și întinderi de teren, au ajuns în timpul Dinastiei a III-a să eclipseze titlurile nobiliare ereditare- cu excepția celui de faraon. S-a înființat și titlul-funcție hatia, care desemna un „principe-cancelar” ales de faraon dintre cei zece scribi, secretari ai Sfatului Regal. Ulterior, s-au constituit structuri administrativ-nobiliare similare la nivelul fiecărei nome imperiale. În Dinastia a IV-a a apărut
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
regelui”. Aceste titluri, recompensate prin retribuții în natură și întinderi de teren, au ajuns în timpul Dinastiei a III-a să eclipseze titlurile nobiliare ereditare- cu excepția celui de faraon. S-a înființat și titlul-funcție hatia, care desemna un „principe-cancelar” ales de faraon dintre cei zece scribi, secretari ai Sfatului Regal. Ulterior, s-au constituit structuri administrativ-nobiliare similare la nivelul fiecărei nome imperiale. În Dinastia a IV-a a apărut titlul de vizir. De exemplu, vestitul Imhotep nu a fost vizirul faraonului Djoser
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de faraon dintre cei zece scribi, secretari ai Sfatului Regal. Ulterior, s-au constituit structuri administrativ-nobiliare similare la nivelul fiecărei nome imperiale. În Dinastia a IV-a a apărut titlul de vizir. De exemplu, vestitul Imhotep nu a fost vizirul faraonului Djoser, cum se crede, întrucât funcția nu exista; era însă mare preot la Heliopolis, care însemna „Cel mai mare dintre văzători”, titlu care a premers celui de vizir. Acesta din urmă a fost asimilat casei faraonice cu atributele supreme de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
funcția nu exista; era însă mare preot la Heliopolis, care însemna „Cel mai mare dintre văzători”, titlu care a premers celui de vizir. Acesta din urmă a fost asimilat casei faraonice cu atributele supreme de „consilier intim al tuturor poruncilor faraonului”, „căpetenia căpeteniilor”, „înainte-stătătorul întregii împărății”, „judecătorul suprem”, „căpetenie a celor două încăperi pecetluite” etc. Era așadar un prim-ministru absolut care nu se supunea decât faraonului, pe care îl înlocuia integral, întrucât acesta se poziționa suprauman, ca divinitate. Primul vizir
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a fost asimilat casei faraonice cu atributele supreme de „consilier intim al tuturor poruncilor faraonului”, „căpetenia căpeteniilor”, „înainte-stătătorul întregii împărății”, „judecătorul suprem”, „căpetenie a celor două încăperi pecetluite” etc. Era așadar un prim-ministru absolut care nu se supunea decât faraonului, pe care îl înlocuia integral, întrucât acesta se poziționa suprauman, ca divinitate. Primul vizir pare să fi fost numit Kheops, faraon din Dinastia a IV-a. Desigur, datorită puterii acestui șef absolut al executivului, alesul nu putea fi decât un
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
suprem”, „căpetenie a celor două încăperi pecetluite” etc. Era așadar un prim-ministru absolut care nu se supunea decât faraonului, pe care îl înlocuia integral, întrucât acesta se poziționa suprauman, ca divinitate. Primul vizir pare să fi fost numit Kheops, faraon din Dinastia a IV-a. Desigur, datorită puterii acestui șef absolut al executivului, alesul nu putea fi decât un scrib excepțional cultivat, plecat dintr-o „Casă a Vieții”, poate chiar cea din Heliopolis 11. Nu cunoaștem exact dacă acest fabulos
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Albina”. Reportajele lui P. literaturizează, pe linia realismului socialist, „transformările” care cuprind țara după instaurarea comunismului. Se prezintă tezist, conform unei scheme rudimentare, o imaginară îmbunătățire a vieții societății românești la toate nivelurile: turism, agricultură, educație, ca în După alungarea faraonilor (1957) și Însemnări din țara nouă (1959). Trecutul, reprezentat de lumea apusă a „faraonilor”, este negat in corpore prin prisma „realizărilor” puterii comuniste. Alte culegeri de reportaje consemnează călătorii în Franța, Rusia, Uzbekistan (Călătorii, 1967), popularizează producția autohtonă de vinuri
PRISNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289026_a_290355]
-
instaurarea comunismului. Se prezintă tezist, conform unei scheme rudimentare, o imaginară îmbunătățire a vieții societății românești la toate nivelurile: turism, agricultură, educație, ca în După alungarea faraonilor (1957) și Însemnări din țara nouă (1959). Trecutul, reprezentat de lumea apusă a „faraonilor”, este negat in corpore prin prisma „realizărilor” puterii comuniste. Alte culegeri de reportaje consemnează călătorii în Franța, Rusia, Uzbekistan (Călătorii, 1967), popularizează producția autohtonă de vinuri (Țara vinurilor, 1961) sau prezintă obiective turistice (Mănăstirea Neamț, 1969, cu versiuni în germană
PRISNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289026_a_290355]
-
nu au calități literare deosebite, ilustrând fidel directivele ideologice ale epocii. Reportajele din Catedrala scufundată (1968) îmbină notațiile asupra locurilor vizitate cu observații muzicale, artistice, într-un stil facil, de vulgarizare, departe de modelele consacrate ale genului. SCRIERI: După alungarea faraonilor, București, 1957; Însemnări din țara nouă, București, 1959; Țara vinurilor, București, 1961; Bacchus în România, București, 1964; Și noaptea credeau în lumină, București, 1964; Călătorii, București, 1967; Catedrala scufundată, București, 1968; Mănăstirea Neamț, București, 1969. Repere bibliografice: Virgil Bârlădeanu, „Și
PRISNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289026_a_290355]
-
respectivei activități, în condițiile existente, cât și capacitatea (cunoștințele necesare) de a crea noi instrumente tehnice și instituționale de acțiune. Sistemele sociale dispun de posibiluri acționale determinate. Vânătorul de acum 3000 de ani nu avea în posibilul său acțional pușca. Faraonii nu dispuneau, pentru a construi piramidele, de entuziasmul sclavilor-constructori: ei trebuiau să utilizeze alte mijloace de motivare a performanței lor. Un observator exterior, plasat la un nivel de cunoaștere suficient de ridicat în raport cu respectivul gen de problemă, poate face un
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
analiza universului cultural de ansamblu al acesteia. Să reluăm un exemplu utilizat de însuși Blaga: istoriografia egipteană din mileniile IV-III. Această istoriografie (de fapt, singura istorie practicată de Egiptul acelei perioade) se rezumă la o listă lungă de nume de faraoni. În raport cu istoria modernă, o asemenea practică este extrem de rudimentară. Unii istorici au interpretat această practică drept o formă primitivă, neevoluată, extrem de incompletă a istoriei. În comparație cu istoria modernă, o asemenea judecată este perfect valabilă. Dacă însă o raportăm la cultura Egiptului
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
egiptene antice ar fi explicată de sociolog în termeni relativ diferiți de cei ai culturologiei. În primul rând, s-ar porni probabil de la o anumită particularitate a stratificării sociale și a sistemului politic egiptean extrem de centralizat. Aceasta poate explica de ce faraonul reprezenta figura centrală. În aceeași manieră se pot determina cauzele sociale ale dezinteresului pentru viața socială și orientarea predominantă spre lumea „de dincolo”. Din acest punct de vedere, cultura poate fi interpretată ca o „ideologie” a sistemului social. Analiza sociologică
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ideologie a unui grup, a unor clase sau colectivități. Karl Marx a pus în evidență faptul că istoria reprezintă un instrument ideologic foarte puternic al claselor sociale. Ele definesc, în spiritul propriilor lor valori, atât situația prezentă, cât și trecutul. Faraonii, cu lista lor lungă de strămoși, încercau să acrediteze ideea unei organizări sociale stabile (eterne) în care figura centrală, dacă nu singura importantă, era aceea a faraonului. Istoriile feudale erau de fapt istorii ale castei feudale: arbori genealogici, înrudiri, lupte
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Ele definesc, în spiritul propriilor lor valori, atât situația prezentă, cât și trecutul. Faraonii, cu lista lor lungă de strămoși, încercau să acrediteze ideea unei organizări sociale stabile (eterne) în care figura centrală, dacă nu singura importantă, era aceea a faraonului. Istoriile feudale erau de fapt istorii ale castei feudale: arbori genealogici, înrudiri, lupte între familiile feudale pentru putere, alianțe, trădări, războaie de cucerire. În mod inevitabil, istoria a fost scrisă din punctul de vedere al clasei dominante. Evenimentele sunt selectate
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]