4,972 matches
-
spuneți că se folosesc de arma biologică? — Mai mult decît atît, ei Înșiși sunt arma biologică! Logica fără fisuri a Împăratului Îl zăpăci cu totul pe Pruritanal. În sinea lui, colonelul recunoștea că extratereștrii nu trebuie neapărat să vină În farfurii zburătoare. Asta e o prejudecată tipic americană - că trebuie să fie niște omuleți verzi, să vină În zbor, să aibă niște antene și alte dispozitive electrice etc. Ei pot avea o Înfățișare cu totul banală, iar dimensiunile lor vor fi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Smith consimți Înclinînd ușor din cap. Tocmai li se serviseră niște spaghete milaneze, pe care se străduia să le Învîrtă cît mai elegant cu furculița pe fundul lingurii, ceea ce făcu ca mai multe picături de sos să se Împrăștie În jurul farfuriei. Dacă ar fi ținut cu adevărat să o impresioneze - dar din motive neelucidate acest lucru Îl interesa din ce În ce mai puțin - i-ar fi vorbit și despre Joanna-Jeni, pe care o urmărea de mai multe săptămîni... De fapt, Smith nu alesese Întîmplător
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
situației s-ar fi putut dovedi utilă. Între timp, apa se evaporase În Întregime din ceainicul uitat pe aragaz, iar dinspre bucătărie venea un miros de găinaț ars. Nu-i plăcea deloc să intre În bucătărie, unde Întîlnea mereu aceleași farfurii nespălate de mai multe zile, aceleași furculițe aruncate la Întîmplare, printre șervețele folosite și coji de portocale sau de cartofi, aceleași pahare și cești pe fundul cărora fostele băuturi lăsaseră un fel de crustă lucioasă - pe scurt, aceeași dezordine tristă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
despre noi. Mi-a spus mie Bill. Probabil că știa ce spune, fiindcă Bill făcea de mai multă vreme afaceri cu guvernul insulei și aflase multe lucruri ascunse opiniei publice. Christina Însă nu-și putea imagina extratereștrii altfel decît În farfurii zburătoare, o greșeală de care era de altfel conștientă. Problemele ei țineau de reprezentare; de obicei, Își imagina altceva decît ar fi trebuit. Dacă, să zicem, cineva Îi cerea o broască Yale, ea se gîndea În primul rînd că va
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de pe canapea era trasă pînă În mijlocul dormitorului. Întîmplări simpatice și hazlii... Dar, cînd s-a Întors acasă de la Marea Spirală, nu l-a mai găsit. L-a strigat pe nume, i-a pus aripi de pui, mîncarea lui preferată, În farfurie, l-a căutat peste tot, zadarnic. Mai să o podidească plînsul. Atunci a sunat-o pe doamna Delilah, i-a spus ce se Întîmplase, i-a cerut sfatul. Buna doamnă Delilah a Încercat să o consoleze, pe cît se putea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de fiecare dată să întîrzîie cu așezarea mesei, ca să vadă pînă unde îi poate crește apetitul. De cînd devenise unul de-al casei, Angelina îi pusese deoparte și un set de tacîmuri care erau numai ale lui, cîteva cești și farfurii din care bea și mînca doar el, pentru că fără amănuntele de felul ăsta tratația nu putea fi perfectă. Te-ai gîndit vreodată că ăsta a fost de fapt secretul reușitei? Că a fost cel mai înțelept lucru pe care l-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un mod ciudat, insignifiant. Toal se uită-n jurul lui prin casă cu dezgust. E mizerie: cutii de aluminiu cu mîncare la pachet, pungi de cartofii prăjiți, cutii de bere (mov? da, pînă la urmă au ajuns și la noi!), farfurii cu resturi putrezite de mîncare, chiar și o grămadă de vomă uscată Într-un colț. — Ascultă Bruce, chipul lui Toal se lungește În timp ce nările-i recunosc duhoarea care pe noi demult ne lasă indiferenți, nu poți trăi așa. Nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
masă cu picioarele curbate pe care era un coș cu mere, un scaun Înalt pe care mă cocoțam cu efort, și un fel de dulap care, În jumătatea lui dreaptă avea niște rafturi pe care erau puse În stive egale farfurii de toate mărimile și formele. Fereastra dădea spre o mică livadă de meri, vișini și pruni și era mândria bunicului, care trudise la ea decenii de-a rândul, dându-i prestanța și carnalitatea care mă tulburau pe mine acum. Tresăream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pregătește un atac violent, dar Plăcințica Îl oprește: În Olanda ai fi pedepsit. O asociație de protecție a animalelor, a interzis, cel puțin În interiorul sediului ei, vânarea, chinuirea și omorârea lor,,. -E mai bine să mâncăm cu ei din aceeași farfurie? E mai bine să-i lăsăm să locuiască alături de noi? Ai auzit de bolile pe care le transmit? Acum o săptămână, unui prunc i-au mâncat fețișoara. A murit În chinuri groaznice. L-au Îngropat pe furiș, printre gunoaie pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tu, și atunci nu mai poți Învinovăți pe nimeni și trăiești cum te-ai programat: scormonind prin gunoaie sau Întinzând mâna. Fiecare din cei ce populează ghetoul are povestea lui pe care semenii se prefac că n-o aud. O farfurie cu sarmale, o sticlă de bere sau câteva haine primite de pomană, nu pot Înlocui frumusețea și intimitatea misterioasă a unui cămin. Dar eu am renunțat de bună-voie și acum, la aproape 55 de ani m-am trezit că plâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mine ca lichidul Într-o sticlă. Dumnezeule, m-ai făcut tăcut ca un pește. De ce mi se pare totul roșu? Mă Împiedic de pantalonii prea largi, și Îmi aduc aminte de clownul de la circ. Suntem toți trei În jurul mesei. Din farfuriile cu supă fierbinte, aburii ies ca niște spiriduși. Pământul se mișcă și mama se face palidă ca margarina, iar tata mă strânge În brațe. Cutremur. Am patruzeci și șapte de ani și sunt unul din copiii lui Dumnezeu. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Câinele lui Ben Îl aude și latră stins, de parcă cineva i-a pus o botniță. Antoniu intră În culcușul lui. Pe dibuite găsește o lumânare pe care o aprinde, așteaptând ca ceara fierbinte să picure din ea pe fundul unei farfurii. Șuvița incertă de lumină, se zbate ca suflată de vânt, Înșurubându-se și deșurubându-se grațios În Întunericul Încăperii. Umbra lui Antoniu capătă dimensiuni grotești, agresive, se scurge pe pereți, pare un monstru ce-și hăcuiește victima. Foamea i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În care râdea cu gura până la urechi. Ar fi vrut să mă provoace, să discutăm despre ultimul lui roman ,,Elogiu mamei vitrege,, , dar eram mult prea obosită, ca să Încep o asemenea discuție. Cei mici adormiseră cu capul pe masă, lângă farfuriile din care mâncaseră, timp În care motanul ei gras și lacom s-a urcat, a Înșfăcat niște rămășițe de șuncă dispărând prin fereastra Întredeschisă a bucătăriei. Am locuit la ea trei zile și trei nopți, timp În care băiatul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bine și zahărul a rămas pe fund. Se aud mașinile pompierilor. Nu cumva e vreun incendiu prin apropiere?,, Sau ................................................................................................... ,, Măsuța tresare lovindu-se de perete ca o apă ce se izbește de mal. Lângă pescarul de faianță, se află o farfurie englezească cu o scenă de vânătoare desenată fin pe toată suprafața. În mijlocul ei se află un măr pe jumătate putrezit. O ramă ține captivă imaginea unui bărbat cu fața senină, Îmbrăcat Într-o uniformă de dragoni. Alături de măsuță se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
clatină de cohortele de cerșetori, dar nimeni n-o poate clinti din Europa, că doar nu e un obiect pe care să-l muți de colo-colo. Oamenii sunt Încruntați și se uită chiorâș unii la alții. Cei care mănâncă din farfurii cu șobolanii, Îi urăsc numai pe cei care mănâncă din farfurii cu șobolanii, ca și ei. Sunt violenți cu cei blânzi și supuși cu cei violenți. Antoniu se gândește la toate astea, În timp ce traversează calea ferată, În drum spre metrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din Europa, că doar nu e un obiect pe care să-l muți de colo-colo. Oamenii sunt Încruntați și se uită chiorâș unii la alții. Cei care mănâncă din farfurii cu șobolanii, Îi urăsc numai pe cei care mănâncă din farfurii cu șobolanii, ca și ei. Sunt violenți cu cei blânzi și supuși cu cei violenți. Antoniu se gândește la toate astea, În timp ce traversează calea ferată, În drum spre metrou. L-a lăsat pe Kawabata dormind, după ce l-a hrănit aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
neagră și superioară, dar, În loc să răspundă În maniera ei ironică și directă În același timp, mi-a explicat că se Îndrăgostise de omul nepotrivit. — Te referi la „micul tău secret murdar“? am Întrebat-o după ce a terminat. Chelnerul ne luase farfuriile și n-a mai prins ultimele ei cuvinte. — Vreau doar să zic că aveam optsprezece ani și eram Însărcinată. Brusc, păru aproape nerăbdătoare. N-aveam alt motiv să mă mut aici, știi. Dacă te interesează, am sosit În același weekend
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aceeași fetiță, de data aceasta, cu câțiva ani mai În vârstă. Avea cozi groase și mișcări ce trădau multă Încredere. Zâmbi cu toată fața - chiar și cu dinții; o privire poznașă - apoi se grăbi pe coridor, cu un morman de farfurii În mâini, presupun, spre ceva ce am presupus că sunt o mulțime de voci din spatele ușii. Mi-am imaginat sunetul saboților ei clămpănind pe podeaua din lemn, apoi ușa fu deschisă de băiat, acum mai mare și Îmbrăcat În chelner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și făcea niște comisioane, după ce punea cremă de rubarbă și lapte pe masa din bucătărie. Așteptam mereu să aud ușa și s-o văd ieșind pe stradă. După ce rădeam crema cu lingura, vărsam laptele rămas În chiuvetă și Îmi clăteam farfuria. Apoi, ștergându-mă pe mâini, alergam În camera maică-mii, stăteam câteva minute, ca și când m-aș fi rugat, apoi deschideam larg ușile șifonierului. — În capul meu, gustul de rubarbă și lapte rece va fi Întotdeauna legat de bucuria pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
toate grijile astea pe cap, mă scuzi și tu c-am uitat să-ți aduc haina? Acum stăteam În restaurantul pe lângă care trecusem mai devreme. Între timp, domnul uleios plecase, la fel și femeia cu mâna ridicată. Anton Își ștergea farfuria cu o bucată de pâine. Astea le numești tu griji? Ștergându-și gura, Îi făcu un semn chelnerului. Mai Întâi cafea, apoi Lakritz Îți va povesti despre ce-s alea griji. Credeam că În ultima vreme te cheamă Knisch. — Knisch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
douăzeci și cinci de cenți în fise de cinci în zilele când vine Dorothy și, pe urmă, îi numără să vadă dacă nu lipsește vreuna. Poate că-s prea bună“, îmi șoptește ea turnând între timp un jet de apă fierbinte peste farfuria din care a mâncat de prânz menajera, singură, ca o leproasă, „dar n-aș fi în stare de așa ceva“. S-a întâmplat o dată ca Dorothy să se-ntoarcă-n bucătărie în timp ce maică-mea încă stătea aplecată deasupra robinetului de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
chiar dacă nu-i rândul meu, și nu uit niciodată că locul cuțitului și al lingurii e în dreapta, al furculiței în stânga, iar al șervețelului în stânga furculiței, îndoit în formă de triunghi. În viața mea n-aș mânca milhiks 1 dintr-o farfurie flaiședik 2, niciodată, niciodată, dar niciodată. Și, cu toate astea, la un moment dat am parte de un an în care nu trece o lună fără să fac ceva de neiertat, fără să mi se spună să-mi fac bagajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tupeul să zic nu? Ea și-ar rupe și bucățica de la gură numai ca să-mi dea mie de mâncare, n-am aflat asta până acum? Dar eu nu vreau să-și rupă bucățica de la gură. Nu vreau nici măcar bucățica din farfurie - ăsta-i necazul. Poftim! Un copil așa deștept! Așa înzestrat! Cu așa viitor! Cu toate harurile pe care le-a revărsat Dumnezeu asupra mea, frumusețe, inteligență, îmi este oare mie îngăduit să cred că pot să mă las să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
masă, și aceeași mâncare. E clar? Dacă mie-mi dai restul de friptură la tavă încălzită, ei o să-i dai tot un rest de friptură la tavă încălzită, și nu brânză Muenster, și nici conservă de ton servită pe o farfurie specială, de sticlă, să nu-i absoarbă microbii. Ei, dar nu, nu, se pare că mamii nu-i surâde deloc ideea asta. S-ar zice că-i pare ciudată rău. Cum adică să mănânc cu o șvarțe? Ce tot bâigui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
noi suntem o varietate năsoasă de Protestanți Anglo-Saxoni Albi! Mamă, și ce mai înfulecăm! Dintr-o dată, nici porcul nu mai reprezintă o amenințare - deși, ce-i drept, ajunge pe masă atât de ciopârțit și mărunțit și ne este servit în farfurii în niște oceane de sos de soia, încât nu mai aduce deloc cu un cotlet sau cu o pulpă sau, cel mai scârbos din toate, cu un cârnat (bâh!)... Dar de ce nu putem mânca, atunci, și un homar deghizat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]