739 matches
-
vorbirii, cântatului, suflatului și respirației orale, aerul iese pe gură. Pentru prevenirea trecerii curentului de aer prin nas e necesară o completă închidere a cavităților nasale la nivelul nasofaringelui. Închiderea este realizată prin acțiunea sincronică a mușchilor constrictor superior ai faringelui - pterigofaringianul palatal (sfincterul) pteringofaringianul inserat pe „Humulus”, levator-palati și palato-faringianul. Acești mușchi acționează împreună separând rezonatorul oral de cel nasal, închiderea completă fiind realizată prin separarea oro-faringelui de nasofaringe, fapt ce se poate demonstra prin turnarea a câtorva picături de
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
și Whillis (1936) care au observat că mușchiul constrictor faringian se contractă atâta timp cât ține vorbirea, nasofaringele se îngustează în sens lateral, vălul palatin se ridică prin contracție, mușchiul levator palatin (bilateral) ajungând la maximum de contact cu peretele posterior al faringelui ai cărui mușchi sunt de asemenea contractați, producând ondulația mucoasei pereților laterali și făcând să proemine pediculul lui Passavant (217; p.836). În cea mai mare parte a cazurilor mișcarea pereților faringieni (către interior) este la fel de importantă pentru închiderea faringiană
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
făcând să proemine pediculul lui Passavant (217; p.836). În cea mai mare parte a cazurilor mișcarea pereților faringieni (către interior) este la fel de importantă pentru închiderea faringiană ca și mișcarea palatului în sus și înapoi. Din această poziție a mușchiului faringelui și palatului, se fac mici și rapide mișcări, sfincterul închizându-se și deschizându-se alternativ. Calman (1955) repetă aceleași observații pe un număr de pacienți asemănători și își exprimă îndoiala cu privire la necesitatea crestei lui Passavant în închiderea nasofaringiană. El constată
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
produce vibrații și un sunet caracteristic (se folosește ca test pentru capacitatea sfincterului palatofaringian post operator în despicături velare). Se constată uneori că testul este pozitiv chiar dacă la controlul vizual vălul apare scurt și incapabil să atingă peretele posterior al faringelui. Trebuie amintit că suprafața superioară a palatului nasal este aceea care atinge peretele posterior al faringelui și că această atingere se poate realiza cu ajutorul unor pliuri ale mucoasei palatinale superioare. Podvinec (1952) sugerează că închiderea nasofaringiană rezultă din interacțiunea a
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
în despicături velare). Se constată uneori că testul este pozitiv chiar dacă la controlul vizual vălul apare scurt și incapabil să atingă peretele posterior al faringelui. Trebuie amintit că suprafața superioară a palatului nasal este aceea care atinge peretele posterior al faringelui și că această atingere se poate realiza cu ajutorul unor pliuri ale mucoasei palatinale superioare. Podvinec (1952) sugerează că închiderea nasofaringiană rezultă din interacțiunea a doi mușchi. El descrie fiecare mușchi palatinal și faringian ca formând un „sling” (unghi) cu concavitatea
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
palatofaringelui. H. Bloomer (1953) citat de Morley a făcut unele observații pe 2 pacienți cu despicături de buză și de palat. El observă cum căscatul produce o mișcare maximă de ridicare a palatului moale și descrie mișcările palatului și ale faringelui în timpul căscatului și fluieratului găsind că ele sunt similare celor observate în vorbire, dar foarte variate de mișcările din deglutiție. F. Braithwaite, Mc. Collum, Richardson, Swanson (1956) și E. Morley socotesc de mare importanță mișcările către înăuntru ale pereților faringieni
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
găsind că ele sunt similare celor observate în vorbire, dar foarte variate de mișcările din deglutiție. F. Braithwaite, Mc. Collum, Richardson, Swanson (1956) și E. Morley socotesc de mare importanță mișcările către înăuntru ale pereților faringieni și chiar mobilitatea pereților faringelui și a întregului constrictor superior este cel puțin tot atât de importantă, dacă nu chiar mai importantă decât mobilitatea palatului moale (50; p.299; 115; p.40). Deci, închiderea nasofaringiană apare ca realizată de un sfincter, ca fluieratul de către orbiculari și numai
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
important în realizarea actului normal de vorbire. Rolul vălului palatin este să separe cavitatea orală de cea nasală și să le reunească din nou prin mișcări rapide suple și precise, astfel încât să realizeze istmul velo-faringian, mecanism de închidere la nivelul faringelui (fig.11). Activitatea normală a vălului palatin Legenda: 1. în repaus; 2. în consoane sonore;3. în consoane oclusive și constrictive; 4. în consoane nazale și vocale Din faringe aerul expirat este direcționat spre cavitatea orală, spre cea nasală sau
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
precise, astfel încât să realizeze istmul velo-faringian, mecanism de închidere la nivelul faringelui (fig.11). Activitatea normală a vălului palatin Legenda: 1. în repaus; 2. în consoane sonore;3. în consoane oclusive și constrictive; 4. în consoane nazale și vocale Din faringe aerul expirat este direcționat spre cavitatea orală, spre cea nasală sau spre amândouă, după cum vălul închide sau nu una din ele sau le lasă pe amândouă deschise. Vălul se ridică și se acolează printr-o acțiune postero-inferioară peretelui posterior al
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
aerul expirat este direcționat spre cavitatea orală, spre cea nasală sau spre amândouă, după cum vălul închide sau nu una din ele sau le lasă pe amândouă deschise. Vălul se ridică și se acolează printr-o acțiune postero-inferioară peretelui posterior al faringelui la adulți și peretelui posterior superior al faringelui la copil, făcând o comunicare largă între oro-faringe și cavitatea orală, pe care le izolează complet de rhinofaringe formând istmul velo-faringian. În activitatea fonatorie datorită vălului palatin, cavitățile de rezonanță nu rămân
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
cea nasală sau spre amândouă, după cum vălul închide sau nu una din ele sau le lasă pe amândouă deschise. Vălul se ridică și se acolează printr-o acțiune postero-inferioară peretelui posterior al faringelui la adulți și peretelui posterior superior al faringelui la copil, făcând o comunicare largă între oro-faringe și cavitatea orală, pe care le izolează complet de rhinofaringe formând istmul velo-faringian. În activitatea fonatorie datorită vălului palatin, cavitățile de rezonanță nu rămân unități separate ci ele funcționează ca o „cavitate
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
suplă, roșu de buze păstrat. Bolta și-a recăpătat integritatea anatomică, persistând o cicatrice pe linia mediană, care se continuă pe văl, unde devine ușor retractilă, suprimând lungimea, mobilitatea și suplețea în funcție de istmul velo-faringian. Între văl și peretele posterior al faringelui, o distanță de 12mm. Limba, de aspect normal, efectuează la cerere mișcările de ridicare și lateralitate, mai puțin cele de încordare dorsală. b. Probe funcționale: - Respirația se face exclusiv oral, cu valori spirometrice mult scăzute sub valorile standard (probe efectuate
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
păstrat. După operație este redată integritatea velară și palatală, care își reiau cu dificultate funcțiile în procesul fonator datorită vălului scurt, cu cicatrice retractilă, insuficient funcțional în activitatea de formare a istmului velofaringian. Distanța dintre văl și peretele posterior al faringelui - 10 mm. Apraxie linguală și labio-jugală cu dificultăți în realizarea feedback-ului audiție-fonație. b. Probe funcționale - respirație orală cu valori spirometrice mici (400 cm³)la vârsta de 6 ani. Deglutiția infantilă, suflu bucal inexistent, suflu nasal și deperdiție nasală în
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
articulație sunt printre cele mai comune: t - folosit pentru c; d - folosit pentru j și invers, n - folosit pentru d și t, m - folosit pentru p, iar b, c, g articulate între partea posterioară a limbii și peretele posterior al faringelui, sau, în unele cazuri înlocuite cu h; f, v devin bilabiale când lipsesc incisivii superiori sau când buza superioară nu se poate ridica suficient; t, d sunt interdentale, vârful limbii luând contact cu vârful incisivilor superiori. Consoanele siflante sunt substituite
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
emisie a sunetului. Apare de asemenea în vorbirea rhinolalică de origine velopalatină un zgomot care se produce între baza limbii și peretele faringian și se distinge la nivelul articulației ca un suflu răgușit. Este un act de compensare funcțională, antrenând faringele în formarea istmului velo-faringian, ceea ce nu face altceva decât să adauge fonației elemente parazitare necomunicative. Suflul răgușit al gâtului, un zgomot asemănător cu acela produs de suflu într-un butoi gol (216; p.26-61). Se însoțește de vibrații laringiene și
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
și alți factori. Pentru a surprinde mecanismul de funcționare a istmului velo-faringian noi am folosit examenul radiologic în teleradiografii de profil cu substanță de contrast la cazuri normale și patologice. Cu ajutorul filmelor se poate vedea spațiul dintre peretele posterior al faringelui și vălul palatin, punând în evidență astfel închiderea velofaringiană atât în vocale cât și în consoane. 5.2. b) În ceea ce privește emisia consonantică s-a extras din datele intabelate frecvența dificultăților de pronunție pe forme de despicături pentru fiecare sunet afectat
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
în achiziția limbii la copilul normal și sunt realmente, în situația defectelor labio-velo-palatine, extrem de dificil de pronunțat. Ele sunt înlocuite cu alte structuri fonemice practic posibile după asemănarea auditivă sau articulatorie, sau prin acte de compensare în care intervin mișcările faringelui, ale laringelui, ale aripilor nasului, grimase ale feței. Din graficul 16 se poate remarca de asemenea că procentual toate valorile sunt mai ridicate în despicăturile totale decât în cele parțiale, dar cu diferențieri nesemnificative. Rezonanța nasală care predomină în rhinolalia
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
a palatului moale, ținerea aerului în gură sub presiune umflând obrajii și aruncând aerul cu explozie printre buze, nu sunt decât manevre de stimulare și activare a funcționalității velare. În cazul în care în urma antrenamentului muscular între peretele posterior al faringelui și marginea posterioară a vălului rămâne un spațiu de 5-6 mm în timpul fonației, cu menținerea vorbirii nasonate, se recomandă velo-faringo-plastia (Schönborn-Rosenthal). Pentru a se obține rezultate optime, trebuiesc respectate o serie de principii generale în timpul executării exercițiilor de antrenament muscular
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
sub nas, ci pleacă la vânătoare, pășește contra vântului etc. Progrese s-au obținut și în Rusia. Un fiziolog a secționat în creierul unui câine doi nervi motori care aveau funcții diferite: unul comanda mișcările unui picior, celălalt, ajungând în faringe, declanșa tusea. Sudând invers cei doi nervi („anastomoză încrucișată”), câinele înțepat în picior începea să tușească, și invers! Surpriza a fost că animalul abandona reacțiile greșite, încerca altele, până când se restabileau reacțiile adecvate inițiale. P.K. Anohin a dovedit astfel existența
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
din mai multe modalități senzoriale, dintre care mirosul constituie componenta principală. Într-adevăr, mirosul alimentelor și al lichidelor le îmbogățește considerabil gustul și dă savoare fructelor sau aromei unui vin, în special prin trecerea moleculelor parfumate pe peretele posterior al faringelui, prin retro-olfacție. Dimpotrivă, atunci când suntem răciți, nu mai rămâne aproape nimic din „gust”. O altă componentă a gustului din viața de zi cu zi corespunde sensibilităților tactile, căci suprafața limbii și a gurii conține aceiași receptori tactili ca și pielea
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
bateriei unei lanterne de buzunar (4,5 volți) cu degetele, dar o simțim cu vârful limbii. Dar atunci, ce este gustul, în sensul strict al cuvântului? Gustul este permis de excitarea mugurilor gustativi care conțin chimio-receptori (neuroni specializați) răspândiți în faringe și pe limbă. Stimularea cu ajutorul unui fir de păr (ca o periuță de dinți cu un singur fir) înmuiat într-o soluție arată că există doar patru senzații gustative. La fel este cazul pentru cele mai multe animale, ceea ce dovedește în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
3 ani. Debutul este brusc, cu febră și uneori cu dureri abdominale. Aspectul caracteristic este de mici vezicule cu halou inflamator, care se rup rapid și se vindecă în 4-6 zile, grupate la nivelul pilierilor anteriori, vălului palatin, amigdalelor și faringelui. Uneori se pot palpa adenopatii cervicale. Papilomatoza orală cauzată de virusurile papilomatozei umane (HPV) apar mai frecvent la pacienții cu imunodepresii și au caracter nedureros și neulcerat. Aspectul verucos se asociază INFECȚII CU TRANSMITERE RESPIRATORIE 80 frecvent cu tulpinile HPV-2
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
este descrisă prin manifestări generale, manifestări locale și manifestări asociate variabile (erupții, splenomegalie). Manifestările generale principale sunt generate de febră, al cărei debut, intensitate și durată diferă în funcție de etiologia anginelor. Manifestările locale subiective sunt dominate de disfagie. Obiectiv, la examenul faringelui se pot identifica următoarele aspecte: eritem, depozite pultacee, pseudomembrane, vezicule, ulcerații sau necroze. Ganglionii regionali sunt tumefiați, uneori dureroși. Examenul clinic general este obligatoriu pentru căutarea modificărilor asociate, chiar dacă localizarea semnelor și simptomelor pare să clarifice diagnosticul de angină simplă
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
modificărilor asociate, chiar dacă localizarea semnelor și simptomelor pare să clarifice diagnosticul de angină simplă. În continuare, vor fi schematizate caracteristicile și etiologia diferitelor tipuri de angine. 5.2.4.1 Anginele eritematoase Sunt cele mai frecvente manifestări ale anginelor. Mucoasa faringelui și a lojilor amigdaliene este hiperemiată difuz. Etiologia este reprezentată de virusuri în proporție de 60-90% (rhinovirusuri, coronavirusuri, virusul sincițial respirator, virusuri gripale și paragripale, virusul Epstein-Barr) și mai puțin de bacterii (streptococ βhemolitic grup A, rar alți streptococi, meningococ
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
au rezistență la disociere în apă. Angina difterică este cea mai frecventă formă de difterie, cu aspect inițial de hiperemie, apoi cu exudat opalin, organizat sub forma falselor membrane. Extină în perioada de stare către luetă și peretele posterior al faringelui, pe fondul edemului faringian. Ganglioni regionali sunt măriți de volum, luând aspectul de “gât proconsular”. Starea toxemică se manifestă prin febră, vărsături, tahicardie, hipotensiune arterială, oligurie, alte-rare senzorială. Difteria laringiană sau crupul difteric poate fi primar sau secundar extinderii anginei
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]