2,688 matches
-
anii comunismului, și ce s-a început atunci, s-a destrămat iute. În România, însă, a existat un cult pentru Wajda și Krzysztof Kieslowski, pentru Grotowski și Kantor, de pildă. Teatrul celor doi a fost un punct de atracție, de fascinație pentru oamenii de teatru din România. Atunci cînd Cortina de Fier căzuse, brutal, peste noi, informațiile culturale nu au avut obstacole ca să ajungă aici. Ce au făcut Kantor și Grotowski, diferit și complementar, a fost și pentru teatrul românesc o
Despre jovialitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6141_a_7466]
-
s-a întors de câteva ori sunt puse de autorul cărții pe seama schimbărilor de atitudine ale oficialităților americane față de ideia aparent jules-verniană de a construi o rachetă a cărei lansare să fie punctul de atracție al filmului Femeia din Lună. Fascinația tânărului Wernher von Braun (născut în 1912) față de ceea ce părea pe atunci himera rachetelor s-a manifestat foarte devreme, s-a transformat din hobby în profesie, i-a stimulat inventivitatea până în punctele de zenit în care a devenit, succesiv, cel
După ștergerea urmelor by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6144_a_7469]
-
gustul schingiuirii, pentru ca apoi maltratarea să capete treptat o tentă voluptuoasă. E tare urît Bucureștiul și e greu de mistuit, dar altul ca el nu-i de găsit. Pe deasupra, ținînd seama de cîte rele i s-au pus în seamă, fascinația pe care orașul acesta prăfos, desfigurat și hulit a revărsat-o asupra generațiilor e modul lui de a se răzbuna pe detractori: îi ține legați tocmai pe cei care nu contenesc să-l acopere de anateme. Și totuși, sub unghi
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
Este o bijuterie mică, pe care nu te saturi să o privești pentru că îi descoperi, continuu, detalii infinite. Nu este prima punere în scenă a acestui text pe care o văd. Dar este, pentru mine, cea mai particulară, cu o fascinație ce nu-și epuizează resursele. Deși, ca și la Beckett, indicațiile sînt mai mult decît riguroase și, în consecință, imaginile, obiectele, chiar chipurile actorilor pot semăna teribil. Și povestea asta l-a determinat pe Radu Afrim să șlefuiască serios, migălos
Voluptatea detaliului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6263_a_7588]
-
lider legionar Valeriu Cristescu. Prin urmare, două par să fi fost intențiile lui Dinu Pillat în Așteptând ceasul de apoi. Cea dintâi, excelent analizată de Gabriel Liiceanu în prefață, ține de construirea unei investigații morale de adâncime care să elucideze fascinația multora dintre tinerii de bună condiție intelectuală pentru primitivismul violent gardist. Cei doi fii ai familiei Holban, Lucian și Ștefănucă, sunt singurii care se pretează cu adevărat, deși incomplet, unor asemenea introspecții. Primul, prin torturile cărora le cedează prea ușor
Masca transparentă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6269_a_7594]
-
Elena Badea, elena badea Titlul de "vertebrat al anului", atribuit de revista Science, în 2013, a fost câștigat de cel mai longeviv rozător al planetei, dar nu pentru frumusețea sa estetică, ci datorită fascinației pe care o emană în lumea științifică. Potrivit descoperă.ro, ultimul titlu de "vertebrat al anului", atribuit de prestigioasa revistă Science în fiecare an, pe baza unor criterii proprii, a fost câștigat de șobolanul-cârtiță golaș (Heterocephalus glaber), cel mai longeviv
Cel mai longeviv rozător, desemnat "vertebratul anului” în 2013 by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/62815_a_64140]
-
prestigioasa revistă Science în fiecare an, pe baza unor criterii proprii, a fost câștigat de șobolanul-cârtiță golaș (Heterocephalus glaber), cel mai longeviv rozător, care poate trăi de nouă ori mai mult decât șoarecii de aceeași mărime, până la 30 de ani. Fascinația științifică a șobolanului-cârtiță golaș derivă tocmai din această calitatea, una dintre cauzele longevității sale fiind dată de rezistența naturală la cancer. Decernarea titlului de “vertebrat al anului 2013” șobolanului-cârtiță golaș celebrează de fapt două studii științifice remarcabile, unul în revista
Cel mai longeviv rozător, desemnat "vertebratul anului” în 2013 by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/62815_a_64140]
-
se desfășoare, totuși, în fața unui public care s-a grăbit să epuizeze biletele încă din ziua în care au fost puse în vînzare. În prima parte a serii s-a discutat despre literatură și scris. Scriitorul israelian și-a reafirmat fascinația pentru familiile nefericite ca subiect literar, pe filiera lui Tolstoi, dar și metafora scrisului ca mariaj - subiect care a prilejuit, de altfel, un schimb spumos de replici între cei doi protagoniști ai scenei. Amos Oz a mai vorbit despre „genele
Amos Oz și Gabriel Liiceanu la Ateneu by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4865_a_6190]
-
clape ale lui Neil Larsen îngroapă întregul edificiu muzical într-un văl catifelat, eliptic, semi-tonal. Simplitatea construcției nu diluează însă impactul emoțional. Going Home e un cântec de gheață, o vibrație venită din Nordul cețos, asemeni unei premoniții a cărei fascinație te subjugă. Într-un fel, piesa care deschide albumul constituie un pod de legătură cu discul anterior, Dear Heather (2004). Același sentiment al extincției, același minimalism al orchestrației, aceeași miză pe efectul hipnotic al repetiției. Cele trei teme sunt reluate
Vechimea, adâncul (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4873_a_6198]
-
unor perioade de timp îndelungate, preocupările culturale și politice, au pierdut și au cîștigat averi, au cunoscut succese și eșecuri, și în ciuda multor adversități - mai ales de natură politică - au continuat să existe.” (p. 47) Și aici apare problema paseismului (fascinația trecutului) și a semnificației istoriei: mai e istoria magistra vitae, cum eram învățați odinioară? Ce aflăm din cartea În căutarea unor istorii uitate e că un eveniment se răsfrînge asupra prezentului numai în măsura în care s-a petrecut de curînd: cu cît
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
canonit însă. Ce-l salvează e „mirosirea” sufletului lui Nae, adulmecarea halenei spirituale pe care a emanat-o în epoca interbelică. Altfel spus, apropierea biografică de Nae îl pune pe Băncilă în pielea unui martor asistînd la un spectacol de fascinație intelectuală, și cum acest spectacol are loc fără intermediari, autorul e comparabil cu Vulcănescu în privința a cît de plauzibil îi e testimoniul: Băncilă l-a urmărit pe Nae de-a lungul a două decenii, de la prima prelegere din 1919 și
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
ținea cursurile stînd pe scaun la catedră și neavînd nici o gesticulație a mîinilor. Un trup inert căruia numai mimica și peristaltica lexicală (dialectica) îi țineau loc de spirit. Cu alura aceasta de pedagog pasiv a putut isca un cîmp de fascinație care azi e greu de intuit.
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
ambii purtători ai titlului onorific Amicus Romaniae, instituit de către ICR Lisabona), profesorii britanici Charles Moseley (Cambridge) și Stephen Prickett (Kent), care au susținut un incitant dialog cu colegul lor român, la finele intervenției acestuia. La aceeași sesiune am urmărit cu fascinație intervenția lui Corin Braga (din păcate, unica în limba franceză de pe parcursul congresului): o analiză pe cât de comprehensiva, pe atât de subtilă, referitoare la conceptul Grădină lui Dumnezeu în mitologia creștină. Apropiată colaboratoare a lui Braga, Ruxandra Cesereanu a abordat
Frânturi lusitane - Erudită participare românească la un congres despre flori by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/5248_a_6573]
-
un farmec pentru care ar trebuie să-l invidieze mai toți clasicii noștri, diaconul acesta ridică trei teme de reflecție: legătura dintre talent și erudiție, dintre geniu și limbă și dintre notorietate și operă. Să încep cu ultima: aura de fascinație pe care o exercită azi Creangă ține cu precădere de portretul pe care criticii i l-au urzit. Cu exemplul cel mai convingător, fără Viața și opera lui Ion Creangă (1964), autorul Amintirilor din copilărie nu ar fi devenit un
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
riguros estetică, e susținută de Ion Negoițescu și, mai recent, de Mihai Zamfir (într-un remarcabil eseu publicat la finele anului trecut). Conform acesteia, Creangă ar fi mai degrabă un poet, și încă unul pur, decât un prozator. La el, fascinația gratuită a limbajului întrece cu mult orice instinct epic. În fine, ultima, intens simbolică, i se datorează, cum știm, lui Vasile Lovinescu. N-am s-o rezum. Declarativ, Eugen Simion pare să oscileze între prima și a treia. Minus exagerările
Negru pe alb by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5282_a_6607]
-
al contactelor fericit-imprevizibile, al hazardului norocos. Concentrarea expresiei, neglijată în contemporaneitate, ne lasă nostalgia unui filtru spiritual, al unei purificări. Ea se asociază cu bucuria meș- teșugarului ce șlefuiește cristalul artei. Putem vorbi de o asceză prin mijlocirea Formei. O fascinație a limitei conștiente de sine, care se cumpănește cu calitatea lăuntrică a ființei. În acest sens, George Drăghescu se povățuiește pe sine: „Cîntărește-ți bine limitele, să prindă în greutate calitățile”. Sau, în duhul unei economii ideale: „Orice exagerare este prin
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
din nou dinspre centrul vienez (de astă dată pustiit de ciumă) înspre extremitatea portugheză, prin călătoria copilului elefant spre turnul de la malul mării. Se pot spune multe despre referințele (José scriind călătoria elefantului este înghițit în „dulcea” poveste, nu lipsesc fascinația buzzatiană a deșertului, personajele feminine erotizate à la Márquez etc.) și despre sensurile culturale și simbolice ale acestui roman. El mustește de asemenea sensuri, aș spune chiar că este prea încărcat de ele. Povestea - călătoria sălbaticei Amanda spre întâlnirea cu
Călătoriile pe hârtie ale elefanților by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5395_a_6720]
-
trei pachete de țigări AMIRAL - ce fuma ea ca femeie matură și fără copii.. * * * Sunt două specii umane. |sta a început să devină vizibil de pe acum... Care sunt acelea?... - Depinde de privitor, i se răspunde lăsându-l mască pe curios... * * * FASCINAȚIA ce o produce China comunistă, încă feudală... Asupra unei Europe individualiste, sceptice și democratice. Europa fascinată de succesiunea lui Mao Tze Dun, omul cu puteri hiperdictatoriale asemeni unui Zeu... * Necunoscutul care îl însoțește peste tot pe eroul romanului este un
Diverse by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5405_a_6730]
-
Și-n nici un caz cele de care ai pomenit! E obligatoriu ca un critic să fie inteligent și să aibă umor (deși știu că sînt cazuri care nu respectă... multe cazuri). - În ce constă pregnanța unui text critic: exactitate sau fascinație a dicțiunii? Adevăr sau expresivitate? Metodă sau libertate a asocierilor și disocierilor? - Fie nu există o singură „pregnanță”, fie „pregnanța” e o valoare de confluență, făcută din toate cele de mai sus; care nu văd de ce-ar sta într-
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
critic”?! O interpretare care nu se știe pune în valoare nu există. Totuși, critica nu e bălmăjeală (deși la noi încă există oameni care cred că le bălmăjesc din pricină că au prea multe idei; dar o idee vine cu pregnanța și fascinația ei). Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător. Nu prea văd cum ar putea supraviețui cineva în critică fără o asemenea „individualitate” (ca să nu zic pregnanță, căci atunci un Perpessicius ar
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
e bălmăjeală (deși la noi încă există oameni care cred că le bălmăjesc din pricină că au prea multe idei; dar o idee vine cu pregnanța și fascinația ei). Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător. Nu prea văd cum ar putea supraviețui cineva în critică fără o asemenea „individualitate” (ca să nu zic pregnanță, căci atunci un Perpessicius ar fi victimă nevinovată). Nici „metoda” n-ar trebui să oprime - sau reprime - libertatea investigativă și
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
pisica. Nu cu trei nume, cum pretindea codul pisicesc al lui Eliot, ci numai cu unul sonor: Eustache. (O seducătoare introducere în domeniu o constituie antologia lui Șerban Foarță, Mic tratat de pisicologie, Editura Humanitas, 2008). Poemul se naște din fascinație și „reflecție”: instanța producătoare a textului retrăiește, în regimul banalității cotidiene, consternarea lui Montesquieu, cel care se întreba cum e posibil să fii persan. Eugen Suciu se întreabă cum e posibil să fii pisică - pentru că de perși se îngrijește chiar
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
Eugen Suciu se întreabă cum e posibil să fii pisică - pentru că de perși se îngrijește chiar motanul lui autoritar, micul dictator care organizează întregul univers domestic. Spre deosebire de pisica vag demonică a lui Baudelaire, Eustache de pe malul lacului Snagov își exercită fascinația pentru a corecta măruntele inconveniente ale clipei („cu un grăunte din somnul lui/ învelea luminile/ din stația de tramvai/ ca să nu-mi bată în ochi”). El are capacitatea de a-și muta inima de pe o parte pe alta - semn al
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
pedeapsa postumă - răsturnarea aceasta nu ar fi putut-o bănui nimeni. Dar iată că Onfray, intrat parcă într-un puseu de molestare a tot ce înainte i se părea sfînt, își pune la zid învățătorii, răfuindu-se cu cei sub fascinația cărora și-a petrecut adolescența. După cum mărturisește în prefața volumului Freud, amurgul unui idol, apărut anul trecut în Franța, autoritățile de suflet ale tinereții sale au fost trei: Nietzsche, Marx și Freud, iar dintre ei singurul de care nu are
Omul cu canapeaua by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5363_a_6688]
-
Hirosaki și la Universitatea de Limbi Străine din Osaka îi oferă prilejul să pătrundă în tradiția niponă, să cunoască ritualuri și ceremonialuri. De aici se nasc conferințele și articolele științifice apărute în publicații academice din România și din Japonia, reflectând fascinația față de dansul sacru (călușul și kagura) și mai ales o splendidă carte Festivaluri japoneze - în spiritul tradiției (2001). Și, între didactică și folcloristică, Angela Hondru își mai găsește răgaz și pentru a traduce din limba japoneză mari scriitori: Kobo Abe
O modestă reverență by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6657_a_7982]