4,640 matches
-
clonare. Deși în țară lipsea în bună măsură literatura de specialitate, profesorul Vintilă își procura documentația cu mare greutate și firește nu fără riscurile uneori incalculabile. „Clonarea era o «bombă» a zootehniei și medicinei veterinare”, își amintește el. L-a fascinat posibilitatea obținerii de animale transgenice prin injectarea genei de interes și sexajul embrionilor cu ajutorul sondelor moleculare, unul din procedeele care se aplică astăzi pe scară largă. „De altfel, un animal transgenic nu poate fi realizat decât de către specialiști cu experiență
Agenda2006-04-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284677_a_286006]
-
Sunt multe detalii pe care nici eu nu le cunosc și atunci pun mâna pe telefon sau trimit repede un e-mail familiei sau prietenilor de acolo cerându-le să-mi răspundă la respectivele întrebări“, povestește acesta. Studenție ieftină Christos e fascinat de numărul mare de studenți ca- re învață în Timișoara. „Păi, 50 000 de persoane numără întreg orașul din insula în care locuiesc” exclamă acesta. Temperatura scăzută a iernii timișorene Ie-a cam dat de furcă în primele zile, dar
Agenda2006-04-06-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284678_a_286007]
-
va derula deschiderea festivă a cursurilor Școlii de Modeling, Coregrafie, Muzică și Actorie care vor fi organizate de Fundația Județeană pentru Tineret Timiș anul acesta. Cursurile își propun formarea și promovarea tinerelor talente din partea de vest a țării care sunt fascinate de mirajul scenei, vârsta minimă a participanților fiind 5 ani. Ele se vor derula eșalonat pe grupe de vârstă și, bineînțeles, pe domenii de pregătire (acestea vor fi următoarele: mișcare și regie scenică, fotogenie, actorie și regie artistică, muzică, dans
Agenda2006-04-06-bursa () [Corola-journal/Journalistic/284659_a_285988]
-
mozaic pe dealurile Cartaginei sau la marginea Saharei. Moștenirea pe care au lăsat-o Tunisiei moderne este o concentrare de situri istorice mai bogate ca oriunde altundeva în Africa. Dacă ești la prima călătorie în Tunisia, vei rămâne cu siguranță fascinat de culori și contraste, de parfumuri și arome. Ca un cadou special, îți este dat să admiri o pădure în deșert la Ramada, lacul sărat pe jumatate secat sau fabulosul răsărit de soare de la Chott El Jerid. Pentru un turist
Agenda2006-33-06-01-turistica () [Corola-journal/Journalistic/285134_a_286463]
-
prin minte nu-mi trecea că am să ajung să predau într-o Universitate. „Tu aspiră cît mai sus, ca să ai de unde să cobori la nevoie”, ăsta a fost sfatul Cristinei cu care am plecat la drum. Cristina m-a fascinat din primul moment în care am văzut-o pe culoarul facultății. Strălucea. Nu datorită vestimentației sale, sub semnul clar al unicatului, făurită în atelierul unui artist plastic și ruptă de realitatea gamelor cenușii ale esteticii socialiste, nici datorită accesoriilor ei
Cătălina Iliescu-Gheorghiu: „O antologie nu e o enciclopedie“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2860_a_4185]
-
concluzii, întâmplarea inițială. E, de altfel, o regulă în Oglinda aburită, care debordează de personaje formidabile. Pe unele, Ion Mureșan le cunoaște din copilărie (sunt multe pagini frumoase despre satul natal); pe altele le descoperă pe neașteptate și se lasă fascinat de ele. Costică a lui Mitroi, un Mitică transilvan, rămâne, dintre toate, emblematic: „Venea la gard, ne făcea semne disperate cu degetul să ne apropiem, apoi își punea degetul peste buze, să tăcem și în sfârșit, după ce își sprijinea sapa
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
bine zis, nu aș fi fost în stare să le scriu. Creația sa - alcătuită din două cărți scurte, Nuclear War, Nuclear Peace și Against Identity, și una amplă, jurnalul de doliu Kaddish, dar și dintr-o abundentă publicistică literaro-politică - mă fascinează mai ales prin intensitatea opțiunilor și prin stilistica fabuloasă. Ne-am împrietenit din întâmplare, în împrejurări pe care le-am mai invocat: în 1991, petrecând câteva luni în redacția săptămânalului „The New Republic”, l-am cunoscut și pe cel care
„Mai puțin rău“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3895_a_5220]
-
cu voluptatea unui romancier și cu tenacitatea unui detectiv. Parisul a apărut ca un colac de salvare cînd sentimentul ratări: și al spaimei de mediocritate devenise acut, subliniază ea, argumentîndu-și pas cu pas, observațiile cu spusele personajului ei. Cititorul e fascinat. Are senzația că asistă la un dialog între autor și personaj. Iată un argument pentru ceea ce afirmam la începutul articolului. Pe Gabriela Gîrmacea o interesează mai mult omul din scriitor, decît scriitorul din om. Ea se ferește să fie teoretică
Jocul și visul. by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3901_a_5226]
-
răsăriteană îl putea ghici și înțelege. A vorbit despre solitudinea din filmele lui Charlot, așa cum reflecta ea solitudinea ghetourilor... l-au răsplătit cu aplauze frenetice... Cîștigasem o bătălie și o știam.” Mă adîncesc tot mai mult în lectura cărții. Mă fascinează formula neobișnuită a autorului (criticul) de a-și provoca personajul (subiectul) să povestească el însuși ceea ce ar fi vrut să spună ea despre el. Creează un roman din confesiunile lui adunate din diverse surse mai mult sau mai puțin intime
Jocul și visul. by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3901_a_5226]
-
o vizită părinților împreună cu impresarul său. Mă ruga să-i mai cânt încă și îmi prooroci o mare carieră pianistică. Tot în iarna aceea cunoscui pe Pablo de Sarasate și pe credincioasa sa acompaniatoare, strălucita pianistă Bertha Marx. Sarasate te fascina cu jocul său plin de dulceațăși foc demonic. Și în fața acestor artiști mari a trebuit să execut unele bucăți, și amândoi lăudau muzicalitatea precoce a copilei, spre bucuria marii mele protectoare. Nu trecu mult și veni pianistul-poet Alfred Grünfeld la
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
etniei sale: e umil cu autoritățile, are familie mare și fură găini. Dar el mai are o calitate pe care o speculează din plin plutonierul Atanasiu Gică: știe să povestească și anume din istoria neamului său, întîmplări romantice care-l fascinează pe omul legii și-l fac să închidă ochii la micile șuteli. Totuși găina „aparține tuturor” și e mîncată în colectiv tocmai în zorii colectivizării. Foarte recent, în romanul său Băieți aproape buni, Bogdan Teodorescu îl creează pe Mannix Florea
Personajele – etnii și naționalități. Țiganii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4320_a_5645]
-
rămîn fidel. Ana Karenina, care m-a plictisit la 18 ani, m-a fermecat la 50. Pe Jane Austen, geniu fără seamăn, am descoperit-o tîrziu. În literatura română, tot ce a scris Caragiale îmi este apropiat, dar sunt la fel de fascinat ca pe vremuri de postumele lui Eminescu. Iar din literatura juneței mele, nu pot uita Bietul Ioanide de Călinescu, Moromeții de Marin Preda și Groapa lui Eugen Barbu. Cărțile care v-au făcut cunoscut publicului din România sunt Lumi ficționale
Toma Pavel: „Ființa umană nu trăiește numai și numai exact unde și cînd se află” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4321_a_5646]
-
răspuns la întrebarea inițială „Doctorul Jivago, o mare carte sau un roman prost?”, adoptă pozița subiectiv conciliatoare a cititorului cucerit de poezie și chiar de melodrama unui text despre revoluția rusă, care îi trezește reacții antagoniste („mă îngrozește și mă fascinează”). Pe lângă eseuri, sunt prezente și alte forme de dialog: conversația, interviul (cu Javier Marías, Norman Manea, Amos Oz) ori dezbaterea epistolară (între romancierii spanioli Félix de Azúa și Javier Cercas, care sunt și profesori, de estetică și respectiv de literatură
„Suntem ceea ce citim“ by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4344_a_5669]
-
universitară americană, și anume o close reading (în combinație cu critica receptării și critica biografistă), dar tentația sa, cumva mărturisită la finalul monografiei, este să se cufunde complet, să se piardă în hățișul lumii textuale. Absorbit de lumea textelor faulkneriene, fascinat în primul rând de personajele sale, criticul devine un fel de entitate subiectivă obiectivată sau impersonalizată, care se desfășoară concomitent cu derularea textului comentat, inefabilul actului critic dublând inefabilul lumii sondate. La drept vorbind, Faulkner este un subiect descurajant. Să
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
sale scenice. De astă dată, un loc egal cu dansul, cu cuvintele rostite când și când de dansatori și cu muzica live a lui Elko Blijweert, i-a fost acordat fotografiei realizate în timp real pe scenă de Danny Willems. Fascinat de fotografie, Wim declară că aceasta spune de fiecare dată altceva; adaugă, transformă sau omite - și deci poate înșela privitorul. Și într-adevăr, fotograful lucrează direct și rezultatul apare pe un ecran, care arareori corespunde întocmai cu realitatea, așa cum poate
eXplore dance festival (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4211_a_5536]
-
șă-mă în spumă/ Și să ne așezăm cu toții pe pământ/ în Bucuria Eternă/ umeziți de brumă” se încheie un poem. Misplacement-ul de fiecare clipă a fiecărui lucru, faptul că nimic nu e vreodată identic cu nimic, îl sperie și îl fascinează pe poet. „Mă tem de iarbă”, „mă hăpăie imensitatea” „uită-te la mână ca la un stăpân”, „ține palma pe pământ/ și vezi cât e de mărunt” sunt doar câteva dintre cele mai frumoase expresii ale atitudinii înfiorate față de „dispars
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
Marilyn, în iunie 2012 „Vanity Fair” i-a consacrat nu doar coperta, publicând și o parte din așa-numitele „fotografiinud pierdute”, dar a mai adus un motiv pentru care această sublimă întrupare a frumuseții și fragilității ființei umane continuă să fascineze. Lawrence Schiller, fotograful căruia i se datorează faimoasele poze făcute pe marginea piscinei, în timpul filmărilor la Something’s Got to Give, surprinde, într-o mică descriere, esența misterului care-o înconjura și o conținea totodată pe această nouă întrupare a
De ce m-am abonat la „Vanity Fair“ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4448_a_5773]
-
El trăiește drama creației și a adaptării care face parte din orizontul evreului rătăcitor. Psihologia eroilor, a indivizilor care fac istoria (și aici Gheorghe Schwartz întocmește o listă a celebrităților care au creat mituri) intră în alchimia artei sale combinatorii. Fascinat de paradox și parabolă, jucătorul de șah anticipează, în text, marile mișcări și modificările unor destine. Sunt destine care scurtcircuitează memoria colectivă, sunt referințe, combinații și speculații care aprind imaginația și sfidează logica elementară, configurând o arhitectură barocă a frazei
Gheorghe Schwartz: martor rătăcitor prin Istorie by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/4484_a_5809]
-
Hai, plecarea, că timpul e prețios pentru mine! Vrei să fumezi, servește-te, dar nu le băga în buzunar. Am înțeles, să trăiți! În jumătate de oră am ajuns, dacă doriți, dau drumul și la radio. Toți erau mulțumiți. Petrache, fascinat de frate său, zâmbi tot drumul. O dată doar vorbi, ca să ceară cu respect o țigară, dar Gheorghe îl refuză categoric. Ai răbdare să ajungem, avem o doamnă și doi copii în mașină, destul că fumez eu... Petrache se uită la
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
pierde în spațiu: Rogu-te politicos, nu sta în picioare, Suntem în lunca Trântorilor, a Marilor Leneși. (Un domn bine) În acest moment poezia încearcă să-și cucerească o dimensiune proprie: Și am spart sticlosul perete, Acea dimensiune care mă fascina. (Muzeul) Numai astfel dispare posibilitatea de a vedea prea mult ori de a se vedea într-o multiplicitate devastatoare. Nevoia de a crea un spațiu autonom este la fel de acută și în proză: Singur, blocat în singurătate. Mâinile mele au creat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
se îndepărteze tot mai mult de lume. Bea sau lua cu pumnul somnifere ca să supraviețuiască într-un univers paralel. (...) În studenție, Emil era socotit un actor netalentat. Era prea special, vorbea încet, rar. Parcă era în transă. Pe unii îi fascina, pe alții îi respingea." 30 Și un dulce somn îmi mângâie ochii. (Cosmos) Picoteala, plictiseala oferă deschideri cos-mice, disponibilități nesperate. Somnoroasa e un tărâm mirific, o țară a promisiunilor 31. Îmi plăcea să rămân suveran peste Somnoroasa" (Râsul tăcut) În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
își găsește în limbaj singurul element de susținere. Interioritatea va deveni, ca ultimă opțiune posibilă, un tărâm muzical, al sonorității difuze, un spațiu al exhibiției prin sunet. Poetul dă impresia că pronunță cuvinte ca un copil care învață să vorbească, fascinat de sonoritatea lor, fără o preocupare deosebită pentru semnficație: Trif nebun! Vi, og, vi, privighetori, vrăjitori, într-o zi, vi, og, vi, i, og, vi, privighetori în păduri de alun, vi, og, vi, i, og, vi, Trif nebun! (Trif nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și puternice, încercând să le redau mișcarea și forță. Pentru sărbătorile de iarnă, cu mulți ani în urmă am lucrat în colectiv, personaje, grupuri statuare inspirate din basmele românești și povestirile lui Creangă. Erau destinate orășelelor copiilor din Moldova. Mă fascinau mai ales când le coloram, fiind deosebit de frumoase și vesele. Am modelat zeci de eroi de mari dimensiuni uneori peste doi metri. Împreună cu sculptorii Dumitru Căileanu și Alexandrina Dimitriu am preluat și realizat diferite comenzi, pentru decorarea fațadele unor instituții
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
și puternice, încercând să le redau mișcarea și forță. Pentru sărbătorile de iarnă, cu mulți ani în urmă am lucrat în colectiv, personaje, grupuri statuare inspirate din basmele românești și povestirile lui Creangă. Erau destinate orășelelor copiilor din Moldova. Mă fascinau mai ales când le coloram, fiind deosebit de frumoase și vesele. Am modelat zeci de eroi de mari dimensiuni uneori peste doi metri. Împreună cu sculptorii Dumitru Căileanu și Alexandrina Dimitriu am preluat și realizat diferite comenzi, pentru decorarea fațadele unor instituții
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
s-a oprit la un prag și a descălecat ușor ca pană, cu o singură mișcare... Frumusețea acestui fragment constă în renunțarea la explicații tip ”balastru literar”, care aglomerează mesajul banalizându-l. Cu cât mesajul rămâne încifrat, cu atât necunoscutul deplin fascinează lăsând frâu liber imaginarului. După acest fragment textul își reia parcursul stilistic specific, mai mult, mesajul se urâțește subit, odată cu atitudinea Manuelei, atitudine dezumanizată față de copilul care dorea povestea: Trase mâna cu milă și dezgust. Copilul tăcu. Pui de milog
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]