1,054 matches
-
aceasta putând fi istorică, folclorică sau de prezentare a unui personaj. Urmează Comissao de Frente, un grup de "onorabili ai școlii", apoi Porta bandeiras și Mestre Sala, o femeie și un bărbat, de obicei mulatri sau negri, îmbrăcați în costume fastuoase, femeia sau fata fluturând și steagul școlii. Ei sunt urmați de "Bateria", formația de tobe de diferite dimensiuni și tonalități, care asigură ritmul defilării, apoi "las alas", grupurile propriu-zise de dansatori, întretăiate de care alegorice monumentale (fiecare școală putând prezenta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
plecat după prânz la Granada. Vecinătatea munților Sierra Nevada, altitudinea de peste 700 de metri și apropierea celor trei râuri, Beiro, Darro și Genil, creau un cadru minunat pentru această bijuterie a civilizației islamice, creștine și iudaice. Alhambra, "fortăreața roșie", și fastuosul palat al sultanului Muhamed V, numit de poeți "o perlă încrustată în smaralde", ne-au depășit toate așteptările, nemaiștiind încotro să ne îndreptăm privirile spre havuzul cu lei, dantelăria de marmoră a ușilor și ferestrelor, pardoselile splendide, salonul ambasadorilor, grădinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a fost achiziționat de către stat, fiind pentru aproape un secol sediul puterii executive și al Președinției până în 1985. Între 1987 și 1989, a fost restaurat și transformat în muzeu, adăpostind obiecte diverse aparținând foștilor președinți ai țării. În acest decor fastuos și de lux, emanând un secol și jumătate de istorie, aveau loc tradițional ceremonialul de primire a noilor ambasadori și recepțiile oferite în ocazii festive, de către președinte Corpului Diplomatic. La ora 10,00, conform programului, pășeam pe covorul roșu de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
libertatea, pătrunzând în cercurile sociale, au adus cu ele simplitatea care le întovărășește întotdeauna; fastul în materie de mobilier și îmbrăcăminte erau înlocuite prin eleganță; formele consacrate de obiceiurile străvechi: rochiile cu partea de jos amplă, pusă pe sârme, costumele fastuoase erau proscrise; Curtea însăși dăduse sau mai degrabă urmase un exemplu fatal pentru industria națională, și doar în zilele de ceremonie se mai vedeau unele urme din fastul care, odinioară, înconjura tronul clipă de clipă. Singurul lucru care mai dădea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
îndelung vehiculată în epocă este aceea a „măririi și decadenței” speculând un întreg curent de idei, dar și o sensibilitate finiseculară din care originează estetic deca- dentismul. Formula transcrie viziunea unui dezastru delec- tabil și grandios, declinul marilor imperii, declin fastuos, en beauté, căruia îi servește drept model declinul Imperiului Roman. Sintagma circulă aproape obsesiv la finele secolului al XIX- lea și incorporează un milenarism sublimat estetic. Avem aici o telescopare la această scară a grandorii eve- nimentului istoric al constituirii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
întruniți într-una din zile în piața de Mayo, pentru a manifesta împotriva oligarhiei, scandînd Evita, Evita, au pornit pe bulevardul Florida, cu ținta Jockey club. Cu ciomege, cu lanțuri și frînghie și cu bidoane cu benzină au pătruns în fastuoasa clădire, au distrus toate bogățiile, toate lucrurile de artă și au dat foc. În cîteva ore n-a mai rămas nimic. Jockey clubul Buenos Aires-ului a fost ras de pe fața pămîntului. 88 Vechea colonie română din Argentina, provenită din emigranții
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
bune bucate, să fim cel mai fericiți, să arătăm cel mai fericiți. Trebuie! Nu se poate ca petrecerea de Revelion să semene cu celelalte petreceri de peste an. Este petrecerea petrecerilor. Trebuie să țină cel mai mult, să fie cea mai fastuoasă, cea mai zgomotoasă. Femeile trebuie să arate cel mai bine, iar pentru asta fac cozi la coafor și stau ore întregi săși probeze viitoarea rochie de Revelion prin cabinele magazinelor. Bărbații stau la rând să cumpere cât mai multă băutură
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Cenușăresei s-au preschimbat în conduri de cleștar, sandalele cu curele ale apostolului s-au preschimbat în papucii brodați ai papei, pânza de sac găurită în dreptul genunchilor s-a transformat în tunică somptuoasă cusută cu fir de argint, iar jocul fastuos al culorilor liturgice alb, roșu, verde, violet, negru escamotează lâna cenușie a pescarului cu plasa lui de formă conică. Sfidând legile echilibrului, o intimidantă și uneori descurajantă piramidă de sfinți, de cântări, de dogme și de icoane s-a înălțat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Ierusalim-Tel-Aviv este atât de aglomerată în ajunul zilelor de shabbat. Faptul de a se relaxa, de a evada puțin spre coastă, de a coborî în loc de a urca, corespunde, fără îndoială, la neiluminați, cu un reflex respirator. Haideți, amatori de mese fastuoase și de cărniță bună, mergeți repejor spre plaje, voi Ramblas și voi, esteți, spre galeriile de artă contemporană de la Tel-Aviv, unde veți găsi clonele operelor cu marca depusă Guggenheim, pe care le treceați în revistă cu tot atâta râvnă cât
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Titulescu, a cărui stea urca pe cerul genevez. Budapesta și Bucureștiul întăreau tezele lor adverse consultînd juriști cu renume din Europa și America de Sud, argumente pe care le plăteau cu greutatea lor în aur în sensul literal al expresiei. Erau vremurile fastuoase ale Ligii Națiunilor, cu plusul de muncă și grija constantă a subsidiilor pentru Departamentele Afacerilor Externe, însărcinate să facă față unor cerințe atît de lipsite de măsură. Dar, în afara acestor chestiuni zilnice, o nouă problemă începuse să preocupe gîndul patrioților
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
droguri de pedepsește cumplit, prin condamnarea la moarte a celui în cauză. Nicolae Ceaușescu a greșit enorm, atunci când a aplicat în România cultul deșănțat al personalității, după model chinez și coreean. Fascinat de vizitele de la începutul deceniului '70, de primirile fastuoase de la Beijing și Phenian, a văzut posibilitățile ca acest model să fie aplicat și în România. Parăzile și mitingurile organizate de 1 Mai, 23 August și până prin anii '60, 7 Noiembrie, începuseră să devină costisitoare, iritante și de fațadă. Carele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de zmeii care pot zădărnici reînnoirea univer¬sului, feciorul de împărat visează că trebuie să se ducă la floarea nemaivăzută, „.mîndră flore, da n-o șt’iut-o n’ime că ce fel d’e flore-i” (Mara - Maramureș). Mirarea oștirii fastuoase are aici un echivalent în neputința profană de a înțelege menirea florii. Abia a treia căutare a slujitorului împărătesc este fructuoasă, însă asumarea miresei trebuie făcută de împăratul însuși, singurul care poate strămuta floarea de pe mormânt, printr-un gest de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
putea înțelege din ceremonialul nupțial: „Am venit s-o luăm,/ În soare s-o purtăm,/ Că-stă-nchisă-n cetate,/ Sătulă de singurătate;/ Că locul nu-i priește/ Și de dor se ofilește” (Partizani - Tulcea). Interdicția luminii pentru fecioară este ridicată de către solii fastuoși, căci etapa de regresiune în materie a ajuns în punctul final și consumarea energiilor telurice transpare în „zăcutul” fecioarei. „Ostașii” resimt natura specială a viitoarei alese și îi cunosc evoluția inițiatică, cu care empatizează. Un alt semn prevestitor al trecerii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ca spațiu tipografic - cu clasici, evident, cei care Îndeplineau criteriile „esteticii realist-socialiste”! În nici un caz Blaga sau Maiorescu, Nietzsche sau D. H. Lawrence! În primii ani, la Paris, eram invitat lunar la ședințele cercului literar de la Neuilly, ținut În imobilul fastuos al milionarului Mămăligă, originar de pe undeva de lângă Lugoj, căsătorit cu o amabilă franțuzoaică, psiholog și... rișisimă! La acest cenaclu, au venit ani În șir, dacă nu decenii, personalități române artistice, literare, ca și unii veleitari, medici, arhitecți, ingineri; aici i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
azi - dacă mi-este permis de a face generalizări, totdeauna riscante! - nu mai este „contemporanul” lui Lamartine sau Victor Hugo, ci mai degrabă al marelui arhitect Le Notre, cel care i-a făcut lui Ludovic al XIV-lea un parc fastuos la Versailles, ce semăna mai degrabă cu un covor, evacuând orice semn al dezordinii sau inspirației de moment, more geometrico, anunțând viitorul spirit francez al sfârșitului de secol al XIX-lea și al secolului XX, cel al ingenioșilor și „recilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
visători ai unei mari arte pentru patria ce ne făcuse „posibili”, adică reali și vii! Eram frumoși și ne mișcam printre oamenii și clădirile acelui deceniu de parcă am fi dansat într-un carnaval venețian, posesori de palate și de bijuterii fastuoase, ușori și încântați nu numai de existență, dar și de noi înșine, de lutul nostru ce ne târăște, în pubertate și adolescență, prin atâtea confuzii, mlaștini ideatice, temnițe culturale și neînțelegeri dureroase ca o rană de cuțit... Eram, de fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
furtunoase care ne bântuie teritoriul și continentul! Or, sublimul este în esența sa o „creație nepotrivită” cu ceea ce o înconjoară, ca și cu „necesitățile” drastice și de moment ale colectivităților sau indivizilor. Sublimul, exemplificat printre altele de capodoperele acelor „nebuni fastuoși” care au fost Maeștrii inegalabili ai Renașterii sau impozantele, „arogantele” catedrale gotice ale Franței, Angliei, Italiei, Spaniei, construcții de „turn Babel”, dar conținând atâtea Semne și simboluri ale Omului ales și ale divinității, construcții enorme, „disproporționate” față de micile colectivități umane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
haina unei harnice mediocrități, anunță și el „firesc” eșecul cărții. Și criticul și filozoful Ion Ianoși, cel mai „mansuet”, singurul elegant dintre „cei patru”, care neagă, e drept „mesajul politic” al cărții - un erou al vremii noastre ce se distruge fastuos și irezistibil, sub flamura unei fraze din Nietzsche, „profesând” un existențialism care nu are legătură cu „noua nostră societate” -, dar care mă pune în filiație, totuși, cu nume mari ca Dostoievski și altele, recunoscându-mi meritele literare. Ion Ianoși care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
al II-lea, la 1870! Dar... chiar dacă constatăm această „întârziere” civică datorată „fracționării” românilor de pe cele două versante ale Carpaților timp de aproape două milenii, să ne bucurăm în primul rând de miracolul existenței națiunii noastre in nuce, într-o fastuoasă potențialitate, de parcă zeii națiunii noastre au luptat ei înșiși cu forțe „sceptice și indiferente” pentru o cauză pe cât de „utopică”, pe atât de „romantică”! Aceste populații, încreștinate o dată cu bulgarii, au ivit târziu „orgoliul” propriei scrieri, capii ei, indiferent dacă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a contrastelor, pendulând între Orient și Occident: lux rafinat la nivelul elitelor, trai cu moșteniri orientale la nivelul claselor de mijloc și sărăcie în lumea satelor. Comunicarea autentică între elite și mase devine practic inexistentă. În 1906, au loc celebrările fastuoase ale celor 40 de ani de domnie a regelui Carol I. În ziua de 10 mai 1906, și Clubul P.N.L. a adresat M.S. regelui Carol I o telegrama de felicitare: „Noi cetățeni ai Hușilor asociindu-ne întregului neam, depunem la
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
îți poate salva opera, așteptările și singurătatea! În lumea noastră de triburi și talibani, încerc să mă salvez departe de ideologii de serviciu ai succesului social, literar și artistic. A.B. Ce reprezintă proiectul "Scriitori pe Calea Regală"? O ieșire fastuoasă a scriitorului român într-o cetate ocupată de false modele și de valori răsturnate. Faptul că mii de oameni au venit în gările din București, Iași, Suceava, Vatra Dornei, Alba Iulia, Sibiu și Mediaș să-i vadă pe scriitori coborând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a fost proprietatea lui, dar, de când s-a retras din afaceri, aparține unei societăți imobiliare al cărei principal acționar este tot el. Iar acest așa-zis doctor Sinus, oleacă spion, oleacă agent informator, vrea să fie și Cosinus. Dă dineuri fastuoase intelectualilor fără bani și le dăruiește ideile lui personale pe care nu are timp să le fructifice singur. Un impostor!" Se lasă noaptea. Omul se întoarce la negoțul lui și începe să-și reambaleze insemnele la vedere, cu excepția unui văl
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pe care suntem invitați să o vizităm. Poze mari, de aproximativ 1 x 1,5 m, înfățișează o lume sălbatică, neatinsă de civilizație: coline acoperite cu o vegetație luxuriantă, pampasuri nesfârșite, cătune locuite de oameni trăind la limita dintre epoci, fastuosul Carnaval de la Rio, obiceiuri rurale, folclor amerindian etc. Rețin în special două imagini pentru frumusețea lor deosebită, potențată de ingeniozitatea artistului fotograf: tunelurile verzi ale Amazonului, și alta, cu totul superbă, reprezentând dunga subțire a unui țărm într-o zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
spus, și el, că nu voi putea înțelege orgoliul orașului dacă n-am să văd această piață. Alberto nu glumește și nici nu pare un tip patetic, care să jongleze cu simbolurile. L-am crezut... Plaza Mayor arată într-adevăr fastuos. Are forma unui dreptunghi, conturat de clădiri cu coloane la parter. Impresia de măreție și larghețe este amplificată și de faptul că o descoperi brusc, după ce rătăcești pe străzi înguste sau destul de aglomerate, cum sunt mai toate în zona centrală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
rătăcit ore în șir, ciocnindu-mă mereu de noi grupuri de vizitatori antrenați într-o mișcare browniană prin încăperile muzeului, uneori mă întâlneam cu colegi din Tren, cu care schimbam câteva impresii, și mă pierdeam din nou în acel labirint fastuos. Efectul de copleșire nu este instantaneu. Luneci de la tablou la tablou cu o senzație de foame intelectuală, de curiozitate nelimitată. Apoi, începi să ai probleme. Mai întâi, oboseala din picioare. Au trecut ceasuri lungi în care nici măcar nu te-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]