666 matches
-
mare în cele trei zile, dimpotrivă, chiar mai mică, o situație similară înregistrându-se și la numărulde omucideri. Extinzându-se cercetarea, oamenii de știință au ajuns la concluzia că nici consumul exagerat de mâncare sau băutură în cele trei zile fatidice pentru oameni nu sunt responsabile pentru numărul mare de decese întâlnit în cele două zile de Crăciun și pe 1 ianuarie, întrucât rata deceselor a crescut în perioada studiată și în rândul pacienților internați în spital, al căror consum alimentar
Bizar: Care sunt cele 3 zile din an în care mor cei mai mulți oameni by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/62831_a_64156]
-
Zi de muncă fatidică pentru mai mulți muncitori din Iași. Un bărbat și-a pierdut viața, iar alți doi sunt în stare foarte gravă după ce în cursul dimineții de sâmbătă platforma pe care se aflau a căzut de la o înălțime de 10 metri, în timp ce
Accident grav de muncă în Iași. Un bărbat a murit, iar alții sunt răniți () [Corola-journal/Journalistic/44396_a_45721]
-
mai expresiv pe marele surghiunit? * În iarna anului 8 al erei noastre, corabia poetului exilat pleacă în toată graba de la Brindisi de pe marea Adriatică, se îndreaptă spre marea Ionică, spre istmul Corint. De aici este închiriată altă corabie cu numele fatidic Minerva, pătrunzând în marea Egee... Coboară apoi spre Samotracia, și, în primăvara anului 9, cu o căruță, ajunge în fine în cetatea Tomis. Aici, în Constanța românească de mai târziu, avea să fie primit mesajul orașului Sulmona, locul de naștere
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
fata confundându-l cu iubitul ei, Gerd. După ce i-a cerut scuze, cei doi au mai rămas de vorbă, așteptându-l pe Gerd care era întotdeauna punctual. Mai puțin în acea seară care s-a dovedit a fi o seară fatidică. Ulterior s-a aflat că iubitul Christiannei fusese împușcat în timp ce încerca să treacă Dunărea. Durerea săsoaicei a fost foarte mare, iar Decebal Traian Remeș i-a fost alături și a susținut-o. După moartea lui Gerd, între ei s-a
Cutremurător. Tragedia care i-a marcat viața lui Remeș by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/78170_a_79495]
-
care și-a depus în safe-uri străine (poate și în "afaceri" peste hotare) fondurile adunate din comerțul cu arme, droguri și altele (între "altele", Securitatea "vindea" și "fete" prin baruri sau în fața hotelurilor). Dacă nu se înțelege acest demers fatidic, al orbirii față de fenomenul verigilor din "morțile de capre ale vecinilor", putem, din păcate, mâine - dacă nu azi -, să asistăm la prohodul unei țări în care se face "Recviemul Caprei".
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
mici și zăbrelite, nu pătrundea nici o geană din aerul de cleștar al nopții. Surorile ascultaseră povestea cu palmele peste gură și cu pupilele atât de dilatate, de parcă în țuica din cănițele de lut ar fi presărat, aidoma bunicelor lor, sămânța fatidică de țigan, iar urmarea ar fi fost (prin ce mutație a chimismului acestui leac veninos?) nu pofta bestială de-mpreunare, ci nevoia de ficțiune. Oglinda așezată oblic sub grindă, lângă mănunchiul de busuioc uscat, dubla în apele ei strâmbe lampa
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
seara de sfârșit de iunie), locotenentul de securitate Stănilă Ion nu bănuia cât de mult avea să aibă de-a face, la numai vreo doi-trei ani de-atunci încolo, cu circurile ambulante, și cât de mult avea să sufere din pricina fatidicei femei-păianjen de la baciul Moșilor. Era cu limba scoasă după spectacolele de circ. Nu pierdea niciodată vreunul, iar nevastă-sa, care nu mai știa pe unde să-și mai zornăie bijuteriile, îl însoțea cu bunăvoință, nu ca să vadă, ci ca să fie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
avut o sensibilitate aparte, cărora le-a dedicat câteva povestioare în stilul humuleșteanului Nică. Totuși, a fost pe deplin conștient că toate au o limită „Pentru că așa-i viața - cu surprize multe și adesea când nici nu te aștepți...”. Ziua fatidică a fost marcată pe 30 noiembrie 1990, cu patru zile înainte de a împlini vârsta rotundă de 81 de ani. Ion Gugiuman a plecat în eternitate de lângă cei dragi, apropiați, colegi, colaboratori și prieteni. Nu ne-a părăsit însă, ci s
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
printre scriitori sunt oameni care dintr-o poveste ce reflectă o situație gravă, reușesc să scoată o poveste nemaipomenită. Nu poți să spui cu ușurință nimic despre sursă. Dacă autorul este depășit de partea negativă, se ajunge la un fapt fatidic. Kawai: Oare nu din aceleași considerente Asahara s-a gândit spre sfârșit s-o facă și pe asta? Chiar dacă voia să renunțe la idee, nu mai putea. Cred că așa a fost și cu Hitler. Nu se mai putea opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Îngăduitoare cu păcatele vulnerabilității, ambiguității, scepticismului. „Cornul” rinoceritei putea fi recunoscut, astăzi, nu doar În carnetul sau insigna de partid, În crucea, steaua și semiluna „fundamentaliștilor”, ci și În ideologizarea extremă a oricăror diferențe. Trecuseră 7 ani, ca În aventurile fatidice. Rătăcitul se află, iată, tot la Bard. Rinocerii verzi și cei roșii se tot depărtaseră, cum se depărtase și Patria tot mai Îndepărtată. Exilatul se afla În același loc, dar mai puțin exilat ca Înainte. Depărtarea de fosta sa biografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
portiță firavă, dar accesibilă, în templul somptuos al morții, prin care se poate furișa ilicit, aducându-i un nou spectru cromatic, mult mai larg, eliberator. Însă jocul se dovedește în scurt timp incontrolabil. Chipuri valpurgice se întrec pentru a cuceri fatidica linie a morții. Sistemul de valori al unor astfel de (con)damnați nu este diferit de al nostru. Sarabanda morții seamănă suspect de mult cu cea a vieții. Prefăcătoria, minciuna fac ca dihotomia viață-moarte să se dovedească naivă. Naivitatea cultivată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
acestea, lovindu-se de pereții puțului, urmată de tăcere, acolo jos de tot. Am dedus că trebuie să fie același puț și aceeași țeavă groasă și neagră pe care m-am urcat pentru a ieși din subsol În acea zi fatidică, cu atît de mult timp În urmă. De atunci aflasem multe despre țevi și țevărie, grație tuturor cărților pe care le citisem, de la secțiunea BRICOLAJ. Știam, de pildă, că această țeavă neagră era țeava centrală, cea În care se vărsau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
intelectual, constituiau floarea tinerimii române și ar fi format, de n-ar fi fost Întemnițați, elita națiunii, devenind emuli magnifici ai generației de aur 1922. Autoarea cărții, pe care o prezentăm cu cea mai aleasă plăcere, era În anul acela fatidic studentă În ultimul an la Facultatea de Litere și de Filosofie a Universității din Cluj (studentă apreciată summa cum laude de toți profesorii, Îndeosebi de strălucitul Lucian Blaga) și purta cu vrednicie patronimul natal Oțel, de obârșie bucovineană. Pentru că autoarea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
perfect manipulabile. Dar e mai bine să vedem cum a prezentat Doamna Aspazia Oțel Petrescu acel an de pomină (poate la fel de trist ca anii 1938 și 1939): „Parcurgând istoria, din cele mai vechi timpuri, se poate remarca existența unor date fatidice, ani care definesc generații nefericite, ani, borne de hotar Între «Înainte...» și «după ce...». Anul 1948 a fost un astfel de hotar. A fost o generație 1948 Într-o lume care se prăbușea și o alta care Începea să se construiască
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
puternice erau aceste reacții? Asta depindea desigur, de cât de multă activitate corticală era încorporată în aceste prime reacții. După câte putu constata Gosseyn, prea puțin din cortex era implicat în ceea ce observă pe parcursul acelor prime momente, după ce militarul rostise fatidicele cuvinte. Vreo zece voci țipaseră aproape instantaneu. Unii se învârteau în loc. Câțiva țâșniră în fugă pe lângă Gosseyn. Dacă fuga lor avea într-adevăr o țintă, atunci se pare că se îndreptau spre tron. Dar de fapt, fuga lor încetă înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
la cineva care a înfruntat vitregia? De ce moartea, când e gata să-și facă apariția, produce panică, un fel de tresărire de spaimă care nu seamănă cu spaimele din timpul vieții? Și cu ce îl poate ajuta, în clipa asta fatidică, pe cel ce moare, să cheme pe cineva în preajmă, să nu se simtă lăsat „pradă“ morții? Să se știe încă legat cu ceva de viață, exact atunci când viața nu mai are nici un viitor? „N-o să știm niciodată adevărul“, zice
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
nici un merit. Și, când meritul tău față de tine dispare, dispare și durerea fizică. Durerea este un efect de persistență, iar egoismul ei este identic cu gândul (gând „retrovizor“, de confirmare de sine) al propriei persistențe. Dar, când moartea ta devine fatidică, rămâne singurul lucru care-ți mai „rămâne“, ce să mai persiste, cine mai poate să persiste?... Cine ești tu, în clipa în care știi că nu mai ești? Ce pretenții mai îndrăznești să ai?... Cred că era pe vremea când
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
după care vor încerca și cucerirea unor teritorii bizantine din Peninsula Balcanică. Căderea cetății Gallipoli, punct important în sud-estul Europei, poarta de intrare în continent, a însemnat începutul expansiunii turcești către Peninsula Balcanică. Cucerirea acestei cetăți, în anul 1354, în fatidica zi de 2 martie, va însemna controlul navigației prin strâmtoarea Dardanele, de către turci, care ocupaseră cu doi ani înainte cetatea Tzympe. Aceste cuceriri turcești vor duce la ruperea unor alianțe prealabile dintre sultanul Orchan și împaratul Ioan Cantacuzino al Bizanțului
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
din marșul vijelios. Schița bătăliei de la Mohács, 1526 Pe câmpia de la Mohács s-a desfășurat sângeroasa bătălie, în ziua de 29 august 1526. Această zi a fost scrisă cu sânge și lacrimi de către unguri. Ea a rămas marcată sub denumirea fatidică „Mohácsi vész”, adică „Pieirea de la Mohács”. Se știe, din relatările martorilor oculari, că înfrângerea de la Mohács n-a însemnat numai eșecul oastei maghiare, ci a întregii creștinătăți central-europene. Însuși regele Ungariei va pieri în această bătălie. Regina văduvă, pe nume
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
pe o dispută cu final dinainte știut între viață și moarte, între lumină și întuneric. Într-un decor pluvial și nocturn, cu arbori despletiți de vânt, s-ar spune, părul Eriniilor (I, p. 187), are loc înfruntarea inițială între umbra fatidică a îngerului morții (I, p. 191) cu aripi negre de vultur (I, p. 194) și zeul Apollon, floare înflăcărată, centru radios al lumii (I, p. 192), apariție de o luminozitate infinită (I, p. 194) : făpturile supranaturale se luptă pentru viața
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mai luminoasă ca aerul delphic, dar peste atelajul tras de un leu și un mistreț al pretendentului ei flutura umbra fatalității (I, p. 189). O dată săvârșită însoțirea, iubirea reginei scânteie ca un chivot (I, p. 188). Apăsat de umbra prevestirii fatidice, Admetos rătăcește prin pădurile negre în încercarea de a înlătura sentința și se confruntă cu îngerul morții într-o noapte mult mai neagră decât noaptea (I, p. 190). El își recapătă speranța când își regăsește lira ce strălucește misterios, căci
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
s-așterne întunericul nopții (II, p. 217). Într-o lume guvernată de fatalitate, moartea eroinei e inevitabilă, după cum este și dispariția luminii la sfârșitul zilei. Autorul își construiește compoziția dramatică ca pe o lentă, dar din ce în ce mai copleșitoare acumulare de momente fatidice. Dacă primele două acte ale piesei lui Dan Botta respectă cu destulă fidelitate tragedia lui Euripide, ultimul act și îndeosebi deznodământul se îndepărtează de acest model. Până la un punct, s-ar putea spune că autorul român se îndreaptă spre altă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Revoluției pentru mine. În primul rând, dispariția sentimentului de imensă inutilitate, care mă copleșise În toamna cenușie a anului 1989. Apoi, ieșirea neașteptată din malaxorul destinului implacabil (de dascăl rural), trasat, mult timp Înainte, cu o precizie de-a dreptul fatidica. Totodată, a Însemnat plecarea mea la studii În lumea liberă, ceea ce - În varianta de aspirație, pe parcursul adolescenței ceaușiste - ar fi adus mai degrabă cu visul delirant al unui individ retardat psihic decât cu aspirațiile legitime ale unui om normal. Cumplit
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Să regăsesc calvarul În chipul pădurii În flăcări, că noaptea de vară Și păsările să creadă În strigatul reunit Din adâncul Omului de Flori.” Fructul oprit al durerii era Încă proaspăt. Se consumă și regenera la nici două săptămâni de la fatidica oră a zilei de 22.12.1986, cănd Sandu Malin Tăcu, fratele Alinei, pleca să caute ,,șoaptele aiurite ale durerii” În... ,,mușcătură condeiului” și poate, ca să mărturisească lumii de acolo, că el este autorul celei mai frumoase definiții date poeziei
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cineva: ,,Victime ale securității: tânărul poet Al. Malin Tăcu. Pașaportul pentru SUA a venit prea târziu. Trimitere În mormânt”: „Scriam, În urmă cu trei ani, despre moartea suspectă, foarte galopanta, În seara de 21 decembrie 1986 (tot Într-o seară fatidica de decembrie!), a unui foarte tânăr și talentat poet, elev al Liceului ,,Eminescu” din Iași, Alexandru Malin Tăcu. Precizam că tânărul, elev În clasa a XI-a, avea o constituție atletica, practica artele marțiale și nu dăduse niciodată semne că
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]