869 matches
-
unele din ele par să ne conducă departe de viziunea unitară de care am vorbit. Așa, de pildă, se exaltă uneori atotputernicia banului, a avuției: A cui e avuția, acela-i om de soi, E înțelept, dotat și virtuos, un faur Maestru e-n discursuri, cum e și mîndru-n boi: Căci toată calitatea depinde doar de aur. [3] Bogatul are, prin urmare, toate calitățile. Nu-i de mirare dacă este înconjurat cu stimă de rude și prieteni: Cine are avuție Are
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
, publicație care a apărut cu întreruperi, lunar, la Galați, din aprilie 1927 până în aprilie 1941. Director: Dumitru Faur. În articolul-program, Gândul nostru, se arată că revista are în intenție sprijinirea școlilor în activitățile lor cultural-educative, C. fiind o publicație dedicată în primul rând învățătorilor. În acest sens, este reprodus în primul număr un fragment dintr-un discurs al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286141_a_287470]
-
Topîrceanu, O. Goga, Aron Cotruș, V. Voiculescu, Radu Gyr, Virgil Carianopol, Zaharia Bârsan. Autori ai unor piese de teatru pentru uzul școlarilor popularizate aici sunt Traian I. Cristescu, Th. D. Speranția, C. Grigoriu, I.C. Beldie, Lia Hârsu, I. Dumitrescu-Frasin, Dumitru Faur, I. Hagiu, C. Negri, Serafim Ionescu (Unirea, după I. Creangă), I. Tohăneanu, Florian Cristescu, N. Rădulescu-Niger. Acest ultim capitol al publicației este foarte interesant, pentru că propune o dramaturgie scurtă, adaptată la necesitățile și posibilitățile teatrului școlar. Alte semnături: Simion Mehedinți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286141_a_287470]
-
i-a avut mai buni, mai curați și mai viteji. Temelia biruinței de azi e udată cu sângele Căpitanului, al lui Moța, Marin, al inginerului Gheorghe Clime, Ion Banea, Vasile Christescu, Alexandru Cantacuzino, căpitanul Emil Șiancu, inginer Eugen Ionică, Ion Faur, Lehaci, Bordeanu și mulți alți,. al căror pomelnic e nesfârșit de lung și dureros. Vin apoi la rând: Sultan Donat, Constantin Seceleanu, Puiu Grigorescu, Lucian Caramlău, morți în luptele de aici de la Brașov, la care se mai adaugă alți camarazl
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
aramă) apare toponimul "Vadul de Aramă", fostă localitate situată la sud de Vadul Vejei, care devine cătun la sfârșitul sec. XIX și a fost înglobat în acesta din urmă în 1876). Apoi pâraiele Arama și Arămușul curg dinspre zona movilei Faur (com. Țibana), fapt ce ar putea demonstra existența unor forme de metalurgie (ca și în dealul Faurul de la NE de Ș cheia). La cca. 300400 m est de cetatea "Între Ș anțuri", "pe un platou înalt, se află captări de
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
la sfârșitul sec. XIX și a fost înglobat în acesta din urmă în 1876). Apoi pâraiele Arama și Arămușul curg dinspre zona movilei Faur (com. Țibana), fapt ce ar putea demonstra existența unor forme de metalurgie (ca și în dealul Faurul de la NE de Ș cheia). La cca. 300400 m est de cetatea "Între Ș anțuri", "pe un platou înalt, se află captări de apă sub forma unor fântâni zidite, intercomunicante prin tuburi ceramice", ceea ce ar putea reprezenta în realitate, cuptoarele
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
și redactor. Colaborează la numeroase publicații, printre care „Revista Fundațiilor Regale”, „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Înnoirea”, „Contemporanul”, „România literară”, „Amfiteatru”, „Cronica”, „Ateneu”, „Argeș”, „Tomis”, „Astra”, „Orizont”, „Albina”, „Îndrumătorul cultural”, „Cadențe”, și activează la diferite cenacluri literare din București: „Tudor Vianu”, Comentar, Faur ș.a. Primul volum de versuri al lui P., Cuib și zbor (1938), va fi urmat de Luceferi de rouă (1939) și Fuga în azur (1940). Poeziile sunt predominant religioase, singurul merit constând în sobrietate, ceea ce îl ferește pe autor de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
din jur, vorbindu-le de vindecări miraculoase, puterea credinței, rai și iad, dezlegarea blestemelor. Numai că vorbele sale nu prea aveau efect, iar bărbatul căruia i se adresa chiar în acele clipe (am discutat ulterior cu el, fusese muncitor la „Faur”, „băiat de țară, ridicat de jos”, după câte mi-a mărturisit chiar el) spune la un moment dat, după ce audiază istoria unei „vindecări miraculoase”, amuzat și contrariat în același timp, „hai, măi doamnă, chiar așa, dă-o-n moașta pe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
scrie SMS-uri și să vorbească cu voce scăzută, cu palma pusă stavilă în dreptul gurii, la telefonul său mobil de ultimă generație. Sarmale de București. Punctul de distribuție este ales strategic, aici se calmează foamea și nerăbdarea pelerinilor Muncitorul de la Faur, tăcut și foarte discret până în acel moment, din cauza acroșajului verbal cu doamna fundamentalistă devotată pelerinajului și codurilor sale verbale, parcă ar mai fi mâncat vreo două-trei sarmale. Așa că începe să descrie cu lux de amănunte un „aparat de copt vinete
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
reținut în clinică pentru că maestrul și profesorul lui l-a remarcat au apus de mult. Astăzi, un profesor nu mai are puterea de decizie, așa cum avea profesorul Hațieganu la vremea lui. Așa cum au ajuns profesori Danielo, Spîrchez, Fodor, Moga, Hărăguș, Faur, Ciplea și lista lor ar putea fi continuată, pentru că ei au fost selecționați dintre cei mai buni chiar de maestrul Hațieganu. Astăzi, profesorul este subordonat comitetului de partid și, din păcate, mulți dintre actualii noștri profesori provin din secretari de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
făurește pentru Baal cele două măciuci cu care îl va doborî pe Yam, Stăpânul mărilor și al apelor subpământene (cf. § 49). În versiunea egipteană a mitului, Ptah (Zeul-Olar) făurește armele cu care Horus îl va înfrânge pe Scth. Tot astfel, faurul divin Tvașțr lucrează armele lui Indra în timpul luptei sale cu Vrtra; Hefaistos făurește fulgerul datorită căruia Zeus va triumfa asupra lui Typhon (cf. § 84). Dar cooperarea între Faurul divin și zei nu se restrânge doar la ajutorul dat în lupta
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
făurește armele cu care Horus îl va înfrânge pe Scth. Tot astfel, faurul divin Tvașțr lucrează armele lui Indra în timpul luptei sale cu Vrtra; Hefaistos făurește fulgerul datorită căruia Zeus va triumfa asupra lui Typhon (cf. § 84). Dar cooperarea între Faurul divin și zei nu se restrânge doar la ajutorul dat în lupta decisivă pentru suveranitatea lumii. Faurul este, în egală măsură, arhitectul și artizanul zeilor, el conduce construcția palatului lui Baal și înzestrează sanctuarele altor divinități. Mai mult decât atât
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lui Indra în timpul luptei sale cu Vrtra; Hefaistos făurește fulgerul datorită căruia Zeus va triumfa asupra lui Typhon (cf. § 84). Dar cooperarea între Faurul divin și zei nu se restrânge doar la ajutorul dat în lupta decisivă pentru suveranitatea lumii. Faurul este, în egală măsură, arhitectul și artizanul zeilor, el conduce construcția palatului lui Baal și înzestrează sanctuarele altor divinități. Mai mult decât atât, acest Zeu-Faur are legături cu muzica și cântecul, tot astfel cum în numeroase societăți fierarii și căldărarii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cu muzica și cântecul, tot astfel cum în numeroase societăți fierarii și căldărarii sunt, de asemenea, muzicieni, poeți, vraci și vrăjitori 57. La niveluri variate de cultură (dovadă de mare vechime), se pare că există o legătură intimă între arta faurului, tehnicile oculte (șamanism, magie, practica vindecării etc.) și arta cântecului, a dansului și a poeziei. Toate aceste idei și credințe dezvoltate în jurul meseriei minerilor, metalurgilor și fierarilor au îmbogățit considerabil mitologia lui homofaber moștenită din epoca pietrei. Dar dorința de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nu numai laurii unui premiu academic, ci și intrarea în 1920 în Societatea Scriitorilor Români. Era o confirmare a ceva! <citation author="Vasile Voiculescu">Eu mi-am lucrat cununa și pe de-a-ntregun mine, Și sufletul, în flăcări, fu singur meșter faur; Semeață, neatinsă de foc și mâini străine, S-a făurit în mine cununa mea de aur (Cununa de aur) /citation> sau Premierea în 1920 a lui V. Voiculescu pentru volumul Țara Zimbrului de câte Academia Română după ce, cândva, refuzase la premiere
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
uniți, fac o mare putere", a recunoscut-o însuși Mahomed. Și, ca să fim și mai puternici, mă bate gândul să mai poruncesc la Brașov să-mi făurească încă două mii de săbii. Vistiernicul Juga sare, foc și pară: Dumnezeule! De unde bani?! Faurul Mihail din Scheii Brașovului iar mi-a trimis vorbă: Ce aveți de gând cu datoria pentru cele cinci mii de săbii poruncite de Vodă Ștefan și plătite pe jumătate numai?!"... Trece-l pe răboj! Dă-i ceva-ceva să-i umpli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înfățoșat și două documenturi: unul din 1808 sept. 29 cuprinzător de vânzare a cinci fârte vie și cu livada ei, cătră soțul jăluitoarei de la un Vasile Fustașu din satul Nebuna”. Despre Nebuna se vorbește și într-o „Diată” din 18 faur 1857: „Drept aceea eu Ana soția răposatului Ion Nica Chetrariul din podgoria Nebunei moșia mănăstirei Cetățui...” După ce am citit documentele găsite la Hlincea, mai că îmi venea să umblu din casă în casă, în căutarea istoriei...dar de unul singur
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
sporit, n-o va putea duce acolo unde se înalță numai inima, curățită de mizeriile materialismului..." Frapantă la autorul Baltagului, acuitatea privirii își aliază sistematic tensiunea unui poet; plasticizant și pansioroso, apropiat misterelor lumii și adânc înfipt în pământul înaintașilor, Faurul aburit cum singur își spune avea disponibilități de creator mare; era făcut să perceapă cu ochii și urechile motiv de confesiune în Anii de ucenicie. Nu-i rămânea decât să se desfășoare în timp și spațiu, să pună în pagină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
carnete, conținând observații sociale, etice, psihologice și culturale, inclusiv profiluri de personaje și subiecte de dezvoltat; interesat de nuanțe expresive, prozatorul artist înregistrează sintagme, formule gata-făcute și reflecții; alcătuiește liste de toponime și colectează antroponime. Despre scrierile la care medita Faurul tăcere precaută! "Nu socot nici interesant, nici folositor gândea el în 1928 să fac cunoscut publicului proiectele mele de viitor. Cred că nu trebuie să vorbesc decât de ceea ce am realizat. Între aceste ultime realizări pot să număr Demonul tinereții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mâna sigură putuse părea un dat structural, organic, acestea se cuvin considerate nuanțat. "Multora scria el în Anii de ucenicie capitolul XX li se năzărea că literatura mea e o funcție firească în care cheltuiesc puțină substanță: nu cunoșteau pe faurul aburit care se ostenea fără răgaz sub calm înșelător..." Numeroase notații de jurnal intim probează că tranziția de la orizontul prim la capodopere implică un lent proces de selecție și cristalizare. La o anchetă a României literare (I, 1930, nr. 30
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Beldiceanu, Sadoveanu era la Rădășeni (în coasta Fălticenilor), împreună cu N. Dunăreanu. Toți trei cu aspirații literare, colegi toți trei în ultima clasă la Liceul Național din Iași, se regăseau "pe la două ceasuri" de noapte cu "lună plină" lângă pârâul lui Faur, când un concert de privighetori marca dintr-odată un eveniment de ordinul miracolelor irepetabile; moment amintit întâi (în 1908) într-un scurt comentariu: Rădășenii și sărbătoarea sfântului Mercorie. După mulți ani (în 1925), un Sadoveanu patetic, larg închis efluviilor naturiste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și dispunând de o excepțională memorie senzorială rememorează mișcat: "Beldiceanu a murit și primăvara aceasta mi l-a evocat, așa de tânăr, de entuziast, de idealist și de bun. El e în pământ și privighetorile cântă iarăși la pârâul lui Faur. Nimic din el n-a mai rămas acolo. Va muri peste puțin și această amintire." E de presupus că Sadoveanu-poetul asistase la o simfonie, la dialogul privighetorilor cu luna: "Mergeam tăcuți, cu sufletele mișcate, spre ele. Ajunseserăm într-o roată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
rămas acolo. Va muri peste puțin și această amintire." E de presupus că Sadoveanu-poetul asistase la o simfonie, la dialogul privighetorilor cu luna: "Mergeam tăcuți, cu sufletele mișcate, spre ele. Ajunseserăm într-o roată de sălcii vechi lângă pârâul lui Faur. Apele parcă conteniseră, și chiar deasupra noastră, în streașina verde, o privighetoare cânta așa de puternic, încât îi auzeam deslușit gâlgâitul gușii. Era așa de aproape, încât dacă aș fi întins mâinile, am fi dat de ea. Ne amețea cântecul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
singur și așteptam să se întâmple ceva, o minune poate." Momentul de odinioară frizând delirul urma să fie reorchestrat încă o dată (1944) în Anii de ucenicie (Cap. IX) mai strâns, dar cu aceeași senzație de sublim. Tot lângă pârâul lui Faur, tot sub luna plină: "Era liniște netulburată în tot cuprinsul satului, nu adia vânt, era călduț și cântau în sălcii o mie și una de paseri maestre. Cred că niciodată nu s-au aflat la un loc cântând atâtea privighetori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
NOTE DIVERSE]** [Cele mai vechi amintiri] Amintire dela un Sfântu Gheorghe, în Rădășeni, când m-am dus cu Nicușor Beldiceanu și cu Neculai Dunăreanu, noaptea pe la două ceasuri, lună plină, înspre iazul de la morișcă și cântau privighetorile pela pârăul lui Faur. Beldiceanu a murit, și primăvara aceasta mi l-a evocat, așa de tânăr, de entuziast, de idealist și de bun. El e-n pământ, și privighetorile cântă iarăși la pârăul lui Faur. Nimic din el n-a mai rămas acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]