597 matches
-
care a fost atât de caracteristic obsedată de mașini și de taxonomiile riguroase. Chiar zilele trecute, căutând Într-un sertar uitat dintr-un mic muzeu al cărui custode sunt, am dat peste o scrisoare. Era din partea unui binecunoscut expert În ferigi din epoca victoriană și privea cele aproximativ douăzeci de specimene pe care acesta le primise din Dorset - toate, pentru un botanist modern, putând fi reduse la trei specii. Însă acest onorabil domn s-a simțit obligat să ofere fiecărui specimen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
ambianță de epocă a glaciațiunilor. O calitate paradoxal tropicală, pentru că fiecare ramură laterală, fiecare bifurcație, fiecare coamă a acestor pitici Împovărați de ani este Încotoșmănată În alte plante - nu numai de micuțele polipode ale majorității pădurilor de foioase, ci de ferigi uriașe, desfășurându-și elegant penajul; tufișuri de afini, ierburi, perne gigantice de mușchi și festoane de licheni. Grohotișul de bolovani de granit, golaș pe Întinderile pârloagelor bătute de vânturi, desfășoară aici o podea denivelată și haotică de movile și cocoașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
prestissimo. Pădurea mea, pădurea mea, nu va fi niciodată a voastră. Unele părți ale copacilor mai bătrâni sunt moarte și putrezite, fărâmițându-se În humus, și acesta este motivul, alături de umiditatea anuală ridicată, pentru care poartă mânecile acelea uriașe de ferigi și alte plante. Unele sunt ca niște banderole largi, care pot fi ridicate și Înlocuite. Singura culoare În afară de verde, bronz sau roșcat, de cenușiul trunchiului sau cafeniul bogat al lemnului În putrezire, o dau mărgelușele trandafirii de pe trunchi, viitoarele mere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
mai contorsionați arbori, un stejar pitic patriarhal. Botanistul din mine observă o colonie de țipirig, ca un fel de grâu verde Închis pătând smaraldul grohotișului; pe urmă, ca un fum care se Înalță, Corydalis claviculata, urcând gingaș, cu frunzele de ferigă asemănătoare pletelor de fecioară și cu flori alb-verzui. O plantă destul de banală În Dorset, unde locuiesc; și totuși, ea Îmi pare acum, ca și cântecul vrabiei, extrem de distinctă și În același timp ca un fel de rezumat, de chintesență a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
-l descriu, pentru că nu sunt În stare, sau aș face-o numai după denumiri greșite; să mă asigur că ceea ce am scris nu este câtuși de puțin o elucubrație, crochiul unui vis, in vitro, la fel de epifit În raport cu realitatea ca și ferigile de pe ramurile de deasupra. Acest lucru, această nenumire se află dincolo de știința și artele noastre pentru că secretul ei este ființarea, nu zicerea. Valoarea ei cea mai mare pentru noi este că nu poate fi reprodusă, că această ființare nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
aer destul de jenat: Îmi aduce două buchete de flori de Ziua Îndrăgostiților. Unul: gardenii, crini, trandafiri albi cât pumnul, parcă ar fi buchetul de nuntă al lui Grace Kelly, iar celălalt: lalele culese parcă din parcarea unui garaj, decorat cu ferigi demne de o agenție de pompe funebre. Deschid felicitările. Lalelele sunt de la soțul meu. De la: Debra Richardson Către: Kate Reddy Am vrut să-ți spun să nu te sperii de treaba cu lindinile. Lindinile sunt acum foarte la modă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
suportă bărbații, și acuma ne-am fâțâi pe-aici În centuri de castitate, așa-i? Vrei zahăr? Nu. — Da. Ceva mai târziu, eu și Julie ieșim la o plimbare pe terenul de joacă din vârful dealului. Poteca e năpădită de ferigi și un automobil Ford Fiesta ars e aproape acoperit de degetariță. Când ajungem la leagăne, dăm peste două mame care par Încă la liceu, așezate pe bancă. E un hobby la modă pe aici să rămâi Însărcinată Încă din adolescență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Ți-a spus ceva? Despre incendiu, cum a pornit? — Ce era să-mi spună? De unde-ar putea ști el mai multe decît tine sau decît mine? N-am zis că știe. Începu să se plimbe prin balcon, trecînd pe lîngă ferigile gigantice și pe lîngă suculente, către capăt, unde se Întrezăreau trei scaune În jurul unei mese joase. O placă albă de windsurfing era sprijinită de perete, cu catargul și greementul alături. Paula apăsă cu palmele carena netedă, ca pe un piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
s-au aprins În noapte, m-am desprins de balustradă, dornic să mă duc la culcare. Dar n-am apucat să fac niciun pas, că s-a auzit În spatele meu o foială de frunziș cînd cineva a trecut iute printre ferigile gigantice. O pereche de mîini brutale m-a apucat de umeri și m-a izbit de balustradă. Buimăcit, m-am prăbușit În genunchi, cu o fîșie de piele Înfășurată strîns În jurul gîtlejului. O respirație greoaie, puțind a whisky, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o anume fereastră de dormitor pe o ilustrată de vacanță. Mi-am parcat Renault-ul vizavi, m-am așezat strategic cu ziarul În față și am ridicat privirea către Apartamentos Mirador, un complex exclusivist construit pe cornișa superioară. Balcoane Încărcate de ferigi și inflorescențe transformau fațada de culoare crem Într-o serie de grădini suspendate. Tende masive protejau camerele cu tavanul jos, depunînd, precum straturile geologice, Înveliș peste Înveliș de izolare și taină, etaj după etaj pînă la cer. O dubă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mele răzuite. Mi-am vînturat cenușa de pe cămașă, apoi am Împins poarta și-am pornit printre morminte. În tot cimitirul era un singur vizitator. Un bărbat subțiratic Într-un costum cenușiu stătea cu spatele la mine, ținînd un buchet de crini și ferigi ce se Încăpățîna să alunece de pe piatra funerară. CÎnd am trecut prin apropierea mormîntului, omul s-a Întors spre mine și a tresărit aproape ferindu-se, de parcă l-aș fi surprins cufundat În gînduri vinovate. L-am recunoscut În persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
printre puținele imagini cu adevărat lepidopterologice din poezia engleză, cea creată de Browning este imaginea mea preferată: De altă parte-o stană semeț se profilează; Poteca trece printre prăpastie și stânci Prin bolovanii unde licheni Întruchipează Aripi de fluturi, iar ferigi vin pe brânci Cu zimții spre blocul șlefuit („Lângă foc“) Este uluitor cum trec fluturii aproape neobservați pentru o persoană neobișnuită. „Nici unul“, mi-a răspuns calm acel vajnic excursionist elvețian cu un Camus În rucsac, când l-am Întrebat, special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de simpatie. Fluturi Arran Brown, foarte proaspeți, foarte Întunecați, care ieșeau o dată la doi ani (este bine că, În acest punct, amintirile converg) zburau printre brazi sau Își arătau petele roșii și franjurile cadrilate, În timp ce se Încălzeau la soare pe ferigile de pe marginea drumului. Țopăind pe deasupra ierbii, un minuscul Ringlet, denumit Hero, nimerea În plasa mea. Mai zburau pe acolo câțiva fluturi - iubitori de soare, viu colorați, ce navigau din floare În floare ca niște muște vopsite sau ca niște masculi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
curgea cândva prin lemnul lor. Romburi de vitraliu rubinii, verzi sau albastre conferă o atmosferă de capelă zăbrelelor de la ferestrele cu canaturi. Este exact așa cum era În adolescența mea, o structură veche și solidă din lemn, deasupra unei vâlcele cu ferigi În partea mai veche, dinspre râu, a parcului nostru de la Vira. Exact așa cum era sau poate și mai perfectă. În cel adevărat lipseau o parte din geamuri și frunzele fărâmițate fuseseră măturate de vânt. Podețul Îngust care se arcuia peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
expresive pe care i le dedicasem odinioară. Prin cuvinte deloc pretențioase, al căror secret nu reușesc să-l descopăr, proza ei de liceană izbutea să evoce cu o forță răscolitoare fiecare adiere cu miros de frunze umede, fiecare fir de ferigă ruginie a toamnei din ținuturile din jurul St. Petersburg-ului. „De ce eram atât de bucuroși când ploua?“ a Întrebat ea Într-una din ultimele ei scrisori, Întorcându-se parcă la izvorul pur al retoricii. „Boje moi“ (mon Dieu - mai degrabă decât Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În față ca să-i prindă cuvintele. — N-am nici un motiv să mă tem de dumneavoastră: Era potolit, era sigur pe el și calmul lui o afectă nervos. Protestă cu furie, scoasă din sărite, de parcă inculpatul din boxă, bărbatul plângând de lângă feriga din ghiveci, ar fi fost dăruit brusc cu o misterioasă rezervă de putere: — Pot să vă fac viața un iad. Dr. Czinner spuse Încet: — O să ningă. Trenul se târa, intrând În Nürnberg, și locomotivele uriașe, care se aliniau de ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un gigantic strat cu aparență compactă, deschizându-se lin la bătaia ritmică și domoală a padelei pe care o mânuia de la pupă. Vârfurile ramurilor apărând din când în când la suprafață, atingeau coca ambarcațiunii... n-o fi cumva spinarea caimanilor? Ferigi fantastice și liane atârnau de copacii înclinați, încercând să mângâie chipul bărbatului care, la rândul său, se agăța de liane, ca să-și ușureze înaintarea. Ultimii stârci căutau adăpost pe cele mai înalte coroane de mangrove și o familie de maimuțe-capucin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la stînga binișor și alți trei pași la dreapta lor“ epopeile noastre, un Ulisse cu cobilița pe umeri Îmi parcurge cu picioarele goale memoria. Se răcește cafeaua de atîta liniște. El doarme. Îl duce o apă molcomă printre maluri de ferigă și maghiran. O dimineață de luni poate să fie orice; un ziar, o pîine, un aviz de plată, o sonerie. Na, că sună. Blestemat gîndul ăsta care cheamă din ce În ce mai des Întîmplarea. — Imediat, doamna Oprișan, o clipă să-mi pun ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Vocea călugăriței deghizată la telefon, invitația ei Într-un pat vesel și drăgălaș la ora cinci cînd febra atinge nivelul maxim. O, țigară săracă și stoarsă de spermă ce vizitatori mai aduci În confesionalele creierului, cu brize răcoroase mai fac feriga să tremure și cangurul să-și Închidă bine puiul În marsupiu pînă la trecerea acestei mărunte furtuni iluzorii pe care un grup de celule Încearcă s-o reaprindă zadarnic. O, Poldi, Poldi, noi doi nu vom ști niciodată unul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care Eric și-l amintea despre parcările nemarcate, tunelurile de acces și locurile subterane ce alcătuiau ne-spațiul. Am învățat cum să creez fluxuri conceptuale false și cum să le scurtcircuitez pe cele existente, cum să-mi înfășor capul în ferigile și lichenii ideilor străine și cum să-mi ung pielea și hainele cu noroiul și iarba altui eu până când am reușit să devin invizibil după bunul meu plac, până când oricine sau orice se putea uita drept la mine fără vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o acuarelă stridentă, Înfățișînd Golful Neapole În asfințit, cîteva gravuri În metal și o fotografie a răposatului domn Purvis, Îmbrăcat Într-o uniformă demodată, cum se purta În 1914. Fotoliul urît, masa acoperită cu un postav gros și ghiveciul cu ferigi din fereastră erau de asemenea proprietatea doamnei Purvis, iar aparatul de radio era luat cu chirie. Numai pachetul cu țigări de pe consola căminului, ca și peria de dinți și ustensilele de bărbierit din dormitor (săpunul era tot al doamnei Purvis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acum să treci sub meri. Foșnetele se schimbaseră. Intrigat, m-am uitat la Goilav. Pictorul zîmbea. - Dacă vrei să muți din loc universul, nu e nevoie decît să schimbi perspectiva. Cu desfătare calmă izvorul mișca valuri în arabescuri umbrite de ferigi. Cînd, la bătaia lunii, iazul își deschidea adîncul, dintre alge clipea subțire o părere de castel. Melancolic, orăcăia acolo un buratec. În balcon apărea imaginea unei domnițe care tindea mîneci largi spre cerul inversat. Pe deasupra înota, argintat de vreme, un
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în planurile lui. Viena împodobită cu flori e un concurs literar pentru elevi, care are loc anual și e foarte popular; la acest concurs Rainer a câștigat deja de două ori, o dată un copac de cauciuc, a doua oară o ferigă frumoasă, care a murit deja fiindcă mămica grijulie a udat‑o prea mult, ferigile au nevoie mai degrabă de uscăciune, după cum l‑a informat între patru ochi grădinarul pe câștigătorul concursului literar. (Rainer a trebuit să‑și împartă locul trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
are loc anual și e foarte popular; la acest concurs Rainer a câștigat deja de două ori, o dată un copac de cauciuc, a doua oară o ferigă frumoasă, care a murit deja fiindcă mămica grijulie a udat‑o prea mult, ferigile au nevoie mai degrabă de uscăciune, după cum l‑a informat între patru ochi grădinarul pe câștigătorul concursului literar. (Rainer a trebuit să‑și împartă locul trei cu alți nouă elevi). Sfatul a fost nesocotit. Școala participă mereu la asemenea acțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
De o parte și de alta, garduri de nuiele, întărite de tufe de mărăcini vii, separau drumul de fânețe. Pe locurile unde pământul nu era strivit de roțile carelor, nici amestecat cu bolovani, creștea iarbă, bună de păscut, cât permiteau ferigile care năpădeau părțile mai umede. Existau și mici poieni, unde puteam întîrzia mai mult, iar după ce depășeam livezile, pătrunzând, practic, în zona de munte, nu mai era nici o restricție. Acolo, puteam lăsa vacile să-și caute iarba pe malul Secii
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]