1,443 matches
-
Iar din hăul timpului adie și În prezent frânturi de felul „eroi au fost, eroi sunt Încă”, „mama-i dusă-n sat cu doru’”, „cucu tot cânta”, „toamna la Osoi”. De la acest dascăl aș fi putut Învăța mai multe: o fervoare aparte a povestirii, un patos al reamintirii, un optimism debordant, o bucurie dată de lucrurile mici și neînsemnate, un discurs stilat, o dicție impetuoasă, o sete aparte de convivialitate. Aspecte pe care tot Încerc să le deprind. Chiar și acum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
altele pur și simplu stau acolo fără să facă nimic. Nu așa se câștigă un război. Deși NATO are avantajul capacității de foc, mișcarea talibană are beneficiile unei forțe insurgente: avantajul timpului, cunoașterea terenului de luptă, a limbii și culturii, fervoarea ideologică și capacitatea de regenerare. Are de asemenea profunzime strategică, datorită sprijinului din partea tribului vecin Pashtun, din apropierea Pakistanului. Dezordinea este o parte a patrimoniului pe care l-ați moștenit și poate foarte bine să devină și o parte a ceea ce
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
scăzute, o armată de ingineri care crește anual cu 350.000 de oameni, tineri muncitori și directori care sunt dispuși să muncească 12 ore pe zi, o bază a componentelor din electronice și din industria ușoară fără precedent „și o fervoare antreprenorială de a face tot ce este necesar pentru a mulțumi pe toți marii vânzători cu amănuntul, precum magazinele Wall-Mart, Target, Best Buy și J.C. Penney“. În timp ce vizitam Beijingul În toamna anului 2005, m-am Întâlnit cu Charles M. Martin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
istorie" a prozatorilor români 44 se face acum cu o adevărată lăcomie benefică, recuperatoare, tezist-demonstrativă, venind în întâmpinarea evenimentelor esențiale de stabilire a conturului național. Se scrie multă literatură artistică pe marginea unor momente de istorie românească, se scrie cu fervoare lăudabilă chiar dacă, de cele mai multe ori, talentul scriitoricesc aproape lipsește. Este poate unicul moment din istoria literaturii noastre în care entuziasmul poate puțintel suplini talentul. Pare barbară o asemenea afirmație, însă, dacă ne transpunem pe valurile vârtejurilor culturii române din acea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cu rădăcini în realitate, intră în conflict cu adepții esteticii junimiste. Adversar pătimaș și adesea incomprehensiv al Junimii, I.R. își însușise totuși, prin Gherea, teoria maioresciană a „formelor fără fond”. Combătând doctrina „artei pentru artă”, polemistul îi opune, cu o fervoare învecinată uneori cu fanatismul, un alt tip de artă, altruistă, socială și revoluționară, o artă cu tendință care să exprime - ar fi, aceasta, „datoria artei” - suferințele și nădejdile celor mulți. Scrutând-o din unghi biografic, sociologic (Înaintașii lui Eminescu) sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287594_a_288923]
-
Hazul”, suspendat după patru numere. La conducerea V. s-au aflat I. L. Caragiale, Ioan Slavici și George Coșbuc. Inițiativa i-a aparținut lui Caragiale, deși ulterior prezența sa în paginile revistei nu a fost prea susținută. Slavici a imprimat, prin fervoarea sa de scriitor angajat, o direcție fermă publicației și a asigurat coeziunea grupului de colaboratori, iar Coșbuc a răspuns de aproape întreaga muncă redacțională. Scriu aici și V. D. Păun, Ion Russu-Șirianu, Virgil Onițiu, Gr. Sima al lui Ion, Sextil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
conspiratorii la tronul domnesc. Sunt alături de Ștefan în bătălia cumplită de la Valea Albă, unde pier comisul Manole și fiul lui cel mai mare. Episoade din cântece bătrânești (Chira Chiralina, Șerb sărac, Doicin bolnavul, Novăceștii) devin scene de roman, tratate cu fervoare imaginativă și defazare ironică realistă. Mitul dragonului reapare, Onuț îl răpune pe Hrana Beg, al cărui sânge e rece și căruia îi trebuie trup de fecioară ca să se încălzească, oștile turcești pătrund în codrii Moldovei ca o uriașă reptilă, mlădiindu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
superstițiilor În credință și În practicile religioase” și despre „formalismul credinței, care pare a se consuma mai mult În ceremonii inutil fastuoase și În manifestări exterioare”. Așa văd lucrurile și observatorii germani, chiar și În secolul următor, atunci când scriu despre „fervoarea cu care mari și mici participau la numeroasele și, uneori, total dezagreabilele ceremonii” specifice celebrărilor religioase românești. În același spirit, relatările maghiare de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și de la Începutul celui următor, analizate de Melinda Mitu, vorbesc și ele
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
anterioare, tinzând spre arhaicizare ecleziastă sau incluzând construcții metaforice, termeni și sufixări ce respiră aerul de incantație liturgică al poeziei tradiționaliste interbelice. Pasionat de marile mistere, de arhetipuri și de simbolismul hieroglifelor, L. practică un lirism al esențelor și îmbină fervoarea religioasă cu grația formală. SCRIERI: Ora 25, București, 1946; Dresoarea de fluturi, București, 1968; Timpul oglinzilor, București, 1968; Altceva decât umbra, București, 1969; Ninsoarea neagră, București, 1970; Poeme, București, 1971; Armura de aer, București, 1973; Elegiile malteze, Raubach (Germania), 1980
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
Paladi la feredeile Borsăcului (publicat de Aron Pumnul în Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni), unde, pentru prima dată la noi, este întrebuințat termenul „romantic”. S. se declară „pătruns” de frumoasa, „romanticeasca priveală” a muntelui, dar sentimentului naturii îi lipsește fervoarea, scriitorul fiind copleșit de înregistrarea detaliată și prozaică a celor văzute, de transcripția mitologică și de tiparul bucolicii clasice în descriere, cât și de efectele neașteptate ale unui stil comic. SCRIERI: Odă din partea opștiei întru slava nunții luminății sale prințesii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289540_a_290869]
-
intervenții exprimă situări curajoase, sfidări chiar la adresa monarhiei, atitudini demofile riscante. Amintirile, ca și portretele unor politicieni (P. P. Carp, Ion C. Brătianu, Dimitrie Sturdza, Alexandru Marghiloman ș.a.) se integrează, prin calitatea expresiei, prozei literare. O ținută artistică aleasă, alături de fervoarea opiniilor estetice, distinge și bogata corespondență a lui Z., considerată uneori partea „cea mai durabilă și cea mai actuală” a scrisului său (Al. Săndulescu). Mai ales epistolele adresate lui Titu Maiorescu (și alte câteva către Iacob Negruzzi) sunt revelatoare pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
moarte. Placa turnantă a poeziei scrise de B. o reprezintă volumul Tocmai ieșeam din arenă (1967). Premisele lui se puneau încă din 1957, când apăruse Torentul, volum marcat deja de semnele „clarviziunii agonice”. Tocmai ieșeam din arenă se întoarce cu fervoare asupra universului intim, pe care-l consideră „ochi în ochi”, într-o enormă dorință de autorecuperare: „Ce lacomă eram, / îți ceream o volută, un salt, o disonanță, / o cădere în gol, / o-nălțare la ceruri, / o străfulgerare albă și neagră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
Făcând un asemenea efort, Columbia nu doar că s-ar salva, dar ar furniza deopotrivă un exemplu inspirator pentru toate celelalte zone subdezvoltate ale lumii”, se spunea în raportul misiunii respective. Arturo Escobar comentează acele declarații astfel: „Simțirea mesianică și fervoarea cvasireligioasă exprimate în noțiunile de salvare sunt notabile. În această reprezentare, «salvarea» determină convingerea că există o singură cale corectă, adică dezvoltarea”. Totuși sarcina dezvoltării era complexă. Din fericire, pentru planificatori și experți instrumentele adecvate (știință, tehnologie, planificare și organizații
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
din perspectiva necesității misiunii profetice în interiorul Bisericii. Din punctul de vedere al autorității sacerdotale, apropierea parusiei este anunțată de înmulțirea impostorilor, a celor care se pretind inspirați. Din punctul de vedere al profeților însă, apropierea parusiei se deduce din dispariția fervorii profetice și din instituționalizarea credinței. Pactizarea cu cele lumești constituie, pentru autorul Urcării la cer..., cea mai gravă trădare a Evangheliei, trădare care se înscrie totuși în ordinea divină a lucrurilor. „În zilele acelea, se vor înmulți cei care, lipsiți
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
origine, nefiind preocupat de proveniența acesteia. Ceea ce‑l interesa, era prezența, foarte importantă pentru el, a unui apostol al lui Cristos alături de două personaje ale Vechiului Testament. Aceasta arată că textul nostru este produs într‑un mediu creștin în care fervoarea apocaliptică nu mai are întâietate, personajele noutestamentare putând sta alături de cele veterotestamentare, fără a surprinde prea mult. Recent, într‑o teză susținută în 1997 la Universitatea din Siena, S. Gennari propune identificarea Anticristului‑diavol din textul nostru cu Iulian Apostatul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
toate acestea, episcopul Hipponei nu rămâne niciodată prizonierul acestui particularism, foarte simțit la predecesorii săi. Nu există nici o îndoială că Augustin, păstrându‑și permanent caracterul de cartaginez autentic, depășește cu mult forma mentis de origine africană, grație personalității sale excepționale. Fervoarea și intoleranța predecesorilor săi, adeseori jenante, devin ingrediente asimilate și șlefuite de geniul său politropic. În ceea ce privește viziunea asupra Anticristului, Augustin reușește tocmai această sinteză între patriotismul local, propriu teologiei africane anterioare lui, și un anumit spirit cosmopolit (fără nici o conotație
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
culturale românești (1987). Față de colegii clujeni ai începuturilor literare, V. a debutat editorial mai târziu. Între analiză și sinteză și Descoperirea operei, complementare în obiectivele lor, afirmă interesul precumpănitor pentru aspectul metodologic, teoretic al cercetării literare. Calitatea informației, rigoarea expunerii, fervoarea ideatică și eleganța expresiei indică o personalitate deplin edificată, pregătită pentru elaborări sistematice și totodată deschisă căutărilor înnoitoare. V. examinează opinii românești și străine operând o evaluare și o sistematizare elocvente pentru opțiunile sale: „Critica literară se înfățișează azi îndeosebi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928]
-
ca „instanță originară și, implicit, arhetipală a formelor literare”, V. își ordonează reflecția pe capitole precum Reîntoarcere la sursele originare, În căutarea arhetipului, Sub semnul tutelar al Povestirii, Disciplina nuvelei, Heterogenitatea romanului, semnificative pentru coerența, substanțialitatea, originalitatea viziunii. Practicând cu fervoare și deosebită perseverență actul critic, Ion Vlad nu este îndeobște un teoretician abstract, ci, dimpotrivă, unul foarte aplicat, care-și configurează și mărturisește punctul de vedere pornind de la o carte despre care scrie. FLORIN MIHĂILESCU În anii ’65-’70 l-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928]
-
65-’70 l-am avut profesor pe Ion Vlad la teoria literaturii. Cursurile sale, atunci cu siguranță cele mai pasionante, erau înțesate cu informații de prima mână. Pentru cel care voia într-adevăr să se inițieze, profesorul impunea modelul unei fervori intelectuale autentice, cu exigențe nu lipsite de o anumită cruzime, dar care, în fond, constituiau semnele unui nou mod de receptare a literaturii. [...] Prelegerile seducătoare ale lui Ion Vlad instruiau despre puterea ficțiunii și rigorile creației. Cei dotați au înțeles
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928]
-
calitățile de pictor naiv (Icoană scumpă, Flori de primăvară, Cules de vie). În rest, modelele acționează oarecum tiranic asupră-i. Poetul va reveni în ultimii ani ai vieții la o tematică religioasă, fără să aibă puterea de a-și transpune fervoarea creștină în versuri cât de cât memorabile. SCRIERI: Ilinca. Harul busuiocului, București, 1917; Stropi de rouă, București, 1919; Graur cel nesocotit, București, 1924; Cântarea neamului, București, 1925; Icoane scumpe, București, 1925; Doina, București, 1927; Un capitol din istoria culturală a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288142_a_289471]
-
mereu în căutarea sensurilor devenirii istorice. Însemnările de călătorie devin prilej de meditație asupra destinului uman de-a lungul epocilor, dar și în frământările secolului al XX-lea, asupra existenței unor corespondențe sau sincronizări în evoluția zonelor culturale. Acuitatea observației, fervoarea căutării unor înțelesuri în creșterea și destrămarea civilizațiilor definesc cărțile lui M., adevărate eseuri de filosofia culturii, scrise fluent și elegant, fără afectări erudite. Și a doua serie - „eseurile rostite”, scrieri prospective, plasate între literatură și știință - răspunde unor dileme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287971_a_289300]
-
de rod și renașteri germinale ce pulsează în șerpuitoarele fluvii sau liniaritatea copleșitoare a câmpiilor revărsate întru plan și orizontalitate, alături de alte forme ale chemării și dăruirii naturii, susțin actul reculegerii și predispun către acesta oferind individualității retrase eliberator din fervoarea cetății deschiderea contemplatoare spre sinele revocat din cotidianul social și surprinderea graduală a propriului teluric spiritual uitat de conștiința prăbușită în preocupările relativului mundan. Astfel, ancorarea în cadrele multiple ale naturii, întâlnirea cu rostuiri artistice ce stau în preajma perfecțiunii sau
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Sacerdotul concentrează în prezența și actul său ritualic rezonanța ambelor lumi pe care reușește să le medieze simbolic situându-se, astfel, într-o poziționare opusă morții, eveniment resurecționar ce le desparte și distanțează dramatic. Credinciosul este chemat spre prăbușirea în fervoarea ritualului și renunțarea la tendințele unei analitici lăuntrice formalizate, la tentația decriptărilor avide după certitudini primordiale surprinse fără aportul trăirilor afective. Taina mistică se refuză citirii cognitive drept un pre-înțeles, un adevăr temelie deja ancorat în ancestralul spiritului uman. Întregul
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pe drumul către Ierusalim, traversînd un fluviu din Anatolia. Fiul și succesorul său, Henric VI, va culege roadele abilei politici practicate, la sfîrșitul domniei sale, de Barbarossa, la fel ca și pe cele ale carismei tatălui său, aproape imediat transformat de fervoarea populară într-un erou mitic. Încoronat la Roma, învingător, în Germania, al partizanilor guelfului Henric Leul, căruia Barbarossa îi dăduse înapoi Bavaria și care își extinsese între timp puterea teritorială către est, începînd cu Saxonia și cu ducatul de Braunschweig
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
să dea înapoi puterea turcă selgiucidă, noi expediții sînt organizate în încercarea de a salva ce se mai poate din așezările latine în Pămîntul Sfînt. Încercarea însă eșuează din lipsă de convingere religioasă, entuziasm și chiar mijloace. Ultima manifestare a fervorii populare apare în 1212 cînd, la apelul cîtorva profeți luminați, mai multe mii de adolescenți plecați din Franța și Germania iau drumul Ierusalimului. Îmbarcați la Marsilia de neguțători fără scrupule, majoritatea dintre ei vor fi masacrați sau vînduți ca sclavi
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]