656 matches
-
le-oi lăsa nestrânse, da’după ce m-oi gândi bine-bine..., răspunde acel Gheorghe, scărpi-nându-se cu nădejde pe sub cușmă și nu mi se pare, acesta fiind adevărul: omul chicotește, chihnește Îndelung, cu ochii micșorați, de parcă tocmai i-ar fi jucat o festă celuilalt, prostul care-l Întrebase prostește o strașnică prostie. Tata nu insistă, nu așteaptă răspuns, dealtfel, de pe la jumătatea Întrebării se și afla cu spatele spre Întrebat, văzându-și de drumul lui și de grijile lui. - Nu te-ai răzgândit, Moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bun și vechi. Cei doi bărbați de la depozitul de combustibil descriseseră ca fiind mare bandit, și Îl intuiseră bine... Tipul care-i cu tine e din aceeași bandă? — Nu, e doar un prieten. Bucătarul Își privi mîinile; poate-mi juca feste imaginația, dar mi s-a părut că zîmbește. Cu mîna liberă Începu să se scarpine mai jos. Pofta de mîncare mă părăsi, dar pe urmă m-am gîndit că oricum s-a scărpinat peste pantaloni și vasele par să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
seamă și-și coborî din nou ochii asupra ziarului. — Nu prea sînteți aglomerați aici... aveți mult timp liber... — Poftim? răsună vocea sinistră a fetei. Își Îndepărtă radioul de la ureche. Din comportarea ei, aveai impresia că i-am jucat eu o festă. Deși stînjenit, imaginația-mi prinse aripi. Îmi trecu supărarea. Parcă eram sub un duș cald și simțeam nevoia să mă eliberez de șoc, să mă relaxez, să rîd ca un idiot. Cred că am și rîs puțin. Cu privirile ațintite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dar a fost imediat estompat de un zgomot puternic... ceva care a lovit receptorul... Asta a fost tot... nu s-a mai auzit nimic... doar un sunet ușor, ca de cățeluș care zgîrie cu lăbuțele În cutie. Poate Îmi juca feste imaginația... Nu-mi venea să cred că se poate sinucide. Ce să fac? Dacă s-a Întîmplat Într-adevăr astfel, Înseamnă că cei de la poliție o să mă perpelească fără milă. Ei or să mă bombardeze cu Întrebări, dar eu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
săsoaice din fața noastră, în rochii de stofă și catifea groasă, având și dantele scoase parcă din pânzele vechilor olandezi. După cuvântul de deschidere, bla-bla-bla, a urmat o lucrare, desigur, românească. Un cvartet de Vasile Spătărelu, dacă memoria nu ne joacă feste, aflat la conducerea Conservatorului din Iași la acea vreme. Iată cum vin de se leagă lucrurile. Cvartelul ca cvartetul, nu discutăm valoarea lui, parcă nu se mai termina, dacă era să ne luăm după grimasele celor doi mahări brașoveni și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Mi-a venit în minte trupul ei gol și agrafa prinsă în păr. Îi vedeam curba taliei și umbra lăsată de părul pubian. Oare de ce a ținut să mi se arate astfel? Era somnambulă? Sau poate mi-a jucat mie feste imaginația? Pe măsură ce trecea timpul și lumea aceea mică se pierdea în zare, eram din ce în ce mai puțin sigur că acele lucruri se întâmplaser\ cu adevărat. Îmi spuneam că s-au întâmplat, credeam în asta, dar când le consideram un joc al închipuirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sfârșit, va veni și rândul meu. Dar timpul trecea și nu se Întâmpla nimic. Liniștea se așternu treptat peste apartament. Ai fi putut crede că murise cineva. Să ies din șifonier și să verific? Sau poate că imaginația Îmi juca feste? Eram cât p-aci să izbucnesc În râs, dându-mi seama de un lucru cât se poate de evident: Dora se Întorsese În vârful degetelor, cu pantofii În mână, ca să vadă cât aveam să rezist fără să-mi Încalc promisiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mototolit manșetele câtva timp, mi-au venit În minte cele câteva lucruri la care mă gândeam În drum spre hotel. Mă tem că unele dorințe Încă-mi păreau un pic criptice, dar timiditatea sau poate rușinea continua să-mi joace feste. Oare mai avea și altceva de băut? Dora zâmbi - ambiguu, zic eu - și Își mângâie abdomenul cu o mână rătăcită. — Îmi pare rău, nu mai am șampanie. Cel puțin azi. Cât vrei să stai? Am bâlbâit ceva, nu mai știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
presupusul geniu al orașului. M-oi fi simțit eu neliniștit, simțindu-mi inima În drum spre gât, dar nu eram Încă atât de paralizat de frică, Încât să nu observ că exact asta era intenția Inspectorului. Soarele impertinent, jucându-i feste percepției mele, servea drept o mică demonstrație de forță. Ca să nu fiu complet orbit, Îmi plimbam privirea aiurea. În planul Îndepărtat, pe peretele din capăt atârna o sabie Într-o teacă prăfuită și câteva diplome; mai aproape de mine am deslușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
n-am reușit să-l identific pe vizitatorul lui Röser, În mod ciudat, vocea lui sunase exact ca cea a bărbatului pe care l-am auzit În Întuneric, la Apollo. Dar nu cumva imaginația, conectată atât de aiurea, Îmi juca feste? Nu putea fi fostul coleg al lui Froehlich, Horst Hauptstein, sau da? Ce să caute el la fundație? Nu-l concediase Cancelarul Sănătății, atunci când l-a prins că Își falsificase diploma de doctorat. Dar ce avea de gând Röser? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
are tot dreptul să se aștepte la o scriere revanșardă, tezistă ca pe vremuri, dar cu semn schimbat, și să se pregătească în consecință. Numai că trickster-ul Ilie Cazane și, odată cu el, trickster-ul Răzvan Rădulescu îi vor fi jucat o festă acestui cititor. Romanul nu se învârte prea mult în zona „comunismului de cazan“, gen Șantierele Tineretului. De altfel, stau și mă gândesc, se pare că autorul și-a făcut o specialitate din a lansa romane cu titluri înșelătoare, care oferă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
uluită înainte de a începe să urle. După ce-au luat-o de-acolo, a apărut un nebun pe care niște vlăjgani, care-l urmăreau, l-au înhățat. Privindu-l, m-am gândit că porcăria de soartă care ne joacă atâtea feste întrece uneori măsura. Ca să mă încălzesc puțin sau ca să uit de ploaie, de femeia mutilată și de nebunul dus cu forța, am intrat într-o bodegă împuțită de lângă gară, unde m-am îmbătat și m-am emoționat aflând povestea unei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în gât de emoție la fiecare looping. Când și-a terminat programul, s-a pregătit de aterizare. S-a mai uitat o dată la cer. Era limpede. Cerul nu-i previne pe aviatori când are de gând să le joace o festă. A mai făcut un viraj și deodată a simțit că intervenise o neregulă. Nu știa ce anume, dar nu-i plăcea deloc bătaia motorului. Pentru prima dată i s-a făcut frică. A renunțat să mai încerce o aterizare și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-i scoate-n drum, ca să-mi arate, cine știe, că nu-s chiar așa de răi precum îi crede lumea. Sunt doar niște ființe umane înrăite de viață, de cei din jurul lor, de jocul norocului care lor le-a jucat feste destule. Uite, Stelică Dogaru e-acum un om în puterea vârstei. Însurat de-a doua oară, tată a doi copii, rămași din prima căsnicie (doi băieți) și două fete, dăruite de Norica, nevasta lui de-acuma. Povestea vieții sale e
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
o bucată, nu... Și, dacă vă pot fi de folos cu ceva, vă rog, să mă solicitați” “Vă mulțumesc.” ...tic-tac, tic-tac, tic-tac... Ce noapte! Aș fi înclinat să spun: de coșmar. Însă epitetul nu e veridic. Chiar dacă somnul îmi joacă feste - și câtă nevoie am de el!, ochii mă ustură sau mă dor, nu-mi e prea clară senzația. Și-i simt grei - chiar dacă pe ecranul mirific al acestei nopți se derulează secvențe răzlețe din filmul vieții, ele nu mă chinuie
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dacă pot, fac o scurtă pauză și notez într-un carnețel ideea abia înmugurită. Dacă nu, încerc, pe cât posibil, s-o rețin până-n clipa când voi putea, în sfârșit, s-o aștern pe hârtie. R: Și, dacă memoria vă joacă feste? P: În acest caz, totul se duce pe apa Sâmbetei. Dar, nu-i nimic, vor veni alte și alte idei. R: Cum ați defini poetul (în accepțiunea modernă a noțiunii)?” P: Mi-aș permite să observ că poetul nu este
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
câteva zile. Câțiva, însă, sunt și acum plecați, nimeni nu știe unde și pentru cât timp). Titi vorbește tare, deși popa-l roagă să-și mai potolească glasul. Însă copilul nu prea reușește, timbrul său mult prea sonor îi joacă feste. Uit că este păcat să ascult spovedania altcuiva, că numai preotul are dreptul și datoria s-o facă și încep să trag cu urechea... “Ia zi-i, Dumitre, cum înveți tu la școală?” “Bine, părinte” “Mă, nu mă minți, că
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Prospero este „vreun duh înșelător” („some enchanted trifle to abuse me”)? În ciuda faptului că l-a atins, că i-a simțit trupul „în carne și oase” și că, încetul cu încetul, începe să se convingă că închipuirea nu îi joacă feste, forța „efectului de fantomă” subzistă. Continuă aceeași amețitoare derută a lui este și nu este. A lui nu este ceea ce pare a fi... Gonzalo va spune: ...wether this be Or be not, I’ll not swear. ...că toate astea sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
de asediat ca mine? Ce oare te-a mânat aici în starea aceasta de nebunie furioasă în care ești? Să fie poate miasma de Muscat ieftin care îmi asaltează nările? — Am hotărât. Trebe să-ți cauți o slujbă. Vai, ce feste de prost-gust îi mai juca în ultimul timp Fortuna! Arest, accident, slujbă. Va lua oare vreodată sfârșit ciclul acesta îngrozitor? — Înțeleg, spuse calm Ignatius. Știind că ești incapabilă congenital de a ajunge singură la o decizie atât de importantă, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
parte. Unul dintre micile capace de tablă se deschise și lăsă să cadă pe stradă câțiva crenvurști din care ieșeau aburi. Doamne Dumnezeule! se văită Ignatius în timp ce privea silueta tramvaiului conturându-se la o depărtare de jumătate de cvartal. Ce festă răutăcioasă îmi mai joacă Fortuna! Lăsând căruciorul răsturnat, Ignatius porni greoi în direcția tramvaiului, uniforma lui albă frecându-i-se de glezne. Vagonul galben și roșu înainta încet spre el, legănându-se ușurel. Vatmanul, văzând silueta albă, sferică și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
merseseră cu mașina printre pini ca să-l întâlnească pe domnul Reilly la Mandeville și nu numai că nu-l găsiseră acolo, dar fuseseră tratați foarte grosolan de unul dintre directorii spitalului, care crezuse c-au venit să le joace o festă. Doamna Levy, cu părul ei alb-auriu, ochelarii de soare cu lentile albastre, fardul acvamarin care forma un cerc în jurul lentilelor, ca un nimb, putea fi luată drept cineva ce se ține de glume. Stând acolo, în fața clădirii principale a sanatoriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
caut pe Reilly, spuse în cele din urmă domnul Levy. — Câtă hotărâre! Nici nu-mi vine să cred. N-ai grijă! Nu vei fi în stare să obții nimic de la tânărul idealist. E prea deștept. O să-ți joace încă o festă. Fii atent! Te va trimite din nou după cai verzi pe pereți. Îndărăt la Mandeville! De data aceasta or să te oprească acolo. Om între două vârste, la volanul unei mașinuțe sport, bună să se joace cu ea un student
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
oi zări-o pe zâna mea neprețuită... Pentru o clipă doar, am și avut impresia că o văd mergând cu găleata cu apă spre chilii... M-am frecat la ochi pentru a mă lămuri dacă nu cumva imaginația îmi joacă feste... Nu, nu! Nu era nimic real. Doar închipuirea mea era proiectată pe retină... Bătrânul mă fura din când în când cu coada ochiului. Mi s-a părut că vrea să-mi spună ceva, dar a renunțat, făcând un gest chiar
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și, recunoscu cinstit față de el însuși, cu ușurare. Scria chiar, negru pe alb: "Lesley Somers Craig. Născut: 1 Iunie 1922, orașul Daren, ținutul Goose Lake. Tatăl: John Laidlaw Craig. Mama: Grace Rosemary Somer s..." Se născuse. Memoria nu-i jucase feste. Lumea nu era complet cu capul în jos. Există un gol în memoria lui, dar nu un abis. Poziția lui fusese ca cea a cuiva care se balansează într-un picior pe marginea unei prăpăstii fără fund. Acum era ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
fără bilete de avion. * În orice naufragiu, unii primesc colaci de salvare, alții colaci de pomenire. * Sacul se leagă la gură când este plin, nu când ai dat de fundul lui. * Memoria este o bogăție fastă, care unora le joacă feste. * Cine ia în derâdere naivitățile copiilor, dovedește lipsă de maturitate. * Copilul nu trebuie dădăcit; lui trebuie să-i oferi modele. * Nu da în mintea copilului, ci în spiritul copilăriei. * Nuiaua este argumentul lipsei de argumente. * Copiii râd ca niște clopoței
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]