627 matches
-
varză nouă, acrită! - Bravo, ura, să vie! strigă nebunește Stănică; aducînd-șiînsă aminte de bolnav, coborî glasul: Oare credeți că-l supără gălăgia? Doctorul dădu din umeri. Aurica scoase farfurii și tacâmuri din bufet și așeză masa, liniștită, ca pentru un festin. Aglae dădu instrucțiuni Marinei să ceară mâncările de dincolo. Felix, scârbit, plecă și el sus, în căutarea Otiliei. La jumătatea scării se răzgândi, ieși în stradă și plecă înspre Sfinții Apostoli, unde știa că este o cofetărie. Voia să cumpere
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trandafiri, iar în mînă ține diploma făcută sul; se vede doar o frîntură din Premiul I. Privirea lui e înlăcrimată. În planul doi, cîteva siluete grațioase, frînte la jumătate. Este intitulat "Premiantul". Al doilea, o Golgotă în flăcări, un adevărat festin al culorii, reține în mod deosebit atenția lui Mihai. "Dorința artistului", spune Liliana, observîndu-i privirea. De pictorul Cetină, completează Mihai. Puteam să pariez! Te rog! spune el, oferind femeii florile, al căror ambalaj l-a scos deja, lăsîndu-l pe colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Limbajului în mass-media și publicitate la Universitatea suceveană Cum s-a întâmplat ieri, 14 iulie, așa a fost mereu, în fiecare vară, de 10 ani încoace. Masteratul și-a evaluat activitatea prin susținerea publică a disertațiilor celor paisprezece absolvenți. Adevărat festin intelectual, într-un cadru propice schimbului de idei. Emoții multe, rigoare peste măsură (doar mergem spre o nouă calitate), discursuri docte, demonstrație de maturitate intelectuală... o plăcere ! Notele... așa cum trebuiau să fie, de la o prestație la alta. Lacrimi... doar de
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
la scurt timp după capitulare. Un prieten al lui Miquel, un ziarist britanic care fusese de față, a spus că plutonul de execuție era alcătuit din șapte oameni, dar că, În ultima clipă, cîteva duzini de milițieni s-au alăturat festinului. CÎnd s-a deschis focul, trupurile au Încasat atîtea gloanțe, Încît s-au desprins În bucăți de nerecunoscut și a trebuit să fie vîrÎte În sicrie Într-o stare aproape lichidă. Unii au vrut să creadă că acela fusese finalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a-și umili propriul trup. Nu era chiar sfântul Macarie ăla care trăia pe un stâlp și, când viermii cădeau de pe el, Îi aduna și-i punea la loc pe corp, pentru ca și ei, făpturi ale domnului, să-și aibă festinul lor?” „Stâlpnicul respectiv era sfântul Simeon”, zise Belbo, „iar după părerea mea stătea pe stâlp ca să scuipe În capul celor care treceau pe dedesubt”. „Urăsc spiritul iluminismului mistic”, zise Diotallevi. „În orice caz, Macarie, sau Simeon, era un schimnic plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-ți fac cinste cu un prînz. — Vrei să mă Îndopi. — Și de ce nu, mă rog? Ne-am face de cap o noapte, ne-am mai amesteca și noi În mulțime. Kay se cutremură În glumă. — Aș juca rolul scheletului la festinul ăla. Și În afară de asta - Își dădu capul pe spate ca o debutantă - sînt teribil de ocupată zilele astea. Ies tot timpul În oraș. — Te duci În locuri amuzante. — Mă duc la cinematograf, răspunse Kay; nu-i nimic amuzant În asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
în camera aceasta este pauza mare, deși suntem în mijlocul nopții, din câte știu, nici măcar cafea nu apucasem să beau de dimineață, mirosul mă amețește, dar nu mă duc să îmi torn o cană, pentru că nu poți să te alături unui festin pe care îl privești la cinema, eu stau în picioare și privesc, îmbrățișând trupul radiografiat al lui Udi, până când medicul mă observă și se oprește din mestecat, s-a întâmplat ceva, întreabă el, iar eu îi întind plicul, în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
văd inima încercând să se detensioneze, un pod prea îngust între două râuri din ce în ce mai depărtate, până ce rămășițele sale vor fi înghițite de vârtejul zgomotos, iar vina se va arunca asupra lui asemenea unui leu înfometat, mușcând cu toată gura din festinul acesta regal care i se pregătea, lăsând în urmă doar rămășițe dezamăgite, o amintire supărătoare a ceea ce a fost și nu va mai fi niciodată. Ai vrut să trăiești pentru a fi iubit, ai vrut să trăiești în pace, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și imagine, în schimb subliniind că temele alese de artiști ne sunt defavorabile, este doar un mod de a călca în strachina străveche pe care, din păcate, mulți conaționali o poartă încă la ei în momentul în care ajung în fața festinului. Cristian Mungiu și alți regizori, prin filmele lor, scriitorii români, prin cărțile lor, orice alt artist prin producțiile sale culturale nu vin să spună în fața publicului occidental: „Așa e România!“. Ci, într-un mod spectaculos, prin calitatea poveștilor, a creațiilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
și nici nu apucasem să intru în conac după plecarea lor. Când am ajuns în bucătăria mare, luminoasă, care fusese dotată cu toate angaralele trebuincioase, plânsul mi s-a transformat într-un râs nervos când am văzut pe masă resturile festinului lăsat de foștii ocupanți care părăsiseră locul în mare grabă. Resturi de mâncare pusă direct pe masă, bâzâite de cohorte de muște albastre, cârpe murdare mototolite aruncate peste tot, un miros greu alterând fără nici o rușine parfumul delicat de liliac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Mai ales după amiaza. Altceva? o întrebă el și o ajută să-și lepede rochia. Altceva nimic, Ovidiu, din nou acasă, am copt o vânătă, am mâncat o salată de roșii, am tăiat o felie de pepene galben, un adevărat festin! Aveai pâine? Aveam și pâine, cumpărasem de lângă piață două pâinișoare fierbinți. Pe urmă puțină lectură, înțelegi, tot Kafka. N-a sunat telefonul, n-a sunat nimeni la ușă. Spre seară ploaia bătea cu furie în ferestre. Eram agitată, nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe Arcadie Suceveanu. O "istorie" precum aceea a lui Laurențiu Ulici ar fi putut să-l situeze, fără nici un fel de rezerve, pe prima treaptă valorică. Să fie de vină același motiv pentru care literatura română e mereu exclusă de la festinul Nobel-ului, și anume... intraductibilitatea sau scrierea într-o limbă cu circulație restrânsă?! Puțin probabil. Arcadie Suceveanu scrie, totuși, în limba română. Ca să nu mai spunem că limba poezească e stăpânită în detaliu. În fine, dacă o excepție confirmă regula
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
În iarba fierbinte și supse mulțumit un baton de ciocolată, tare și dulce. Luase masa cea mai copioasă din viața lui, iar stomacul Îi era umflat pe sub coaste ca o minge de fotbal. LÎngă el, roiuri de muște făceau un festin pe norul de vomă albă. Jim șterse de noroi a doua cutie de Spam și așteptă ca pilotul japonez să apară din nou ca să-l poată răsplăti pentru fructul pe care i-l dăduse. La vreo cinci kilometri spre vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de lumina nefamiliară. Oare s-au dezgropat eliberîndu-se din propriile lor morminte? CÎnd se apropie de treptele spitalului, Jim Încercă să-și controleze tremurul. Ușile de bambus se deschiseră și un roi de muște zbură prin aer. Zilele lor de festin trecuseră. Un bărbat cu părul roșu, Într-o uniformă americană, cu o mască verde chirurgicală pe față, le gonea. În mînă avea un insecticid. — Doctore Ransome...! Jim scuipă sînge din gură și alergă pe treptele putrede. — Ai venit Înapoi, doctore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
în ochi. „Ia-o!... Ca să nu te simți prea singur și nici părăsit de familie.” „Dar, cu siguranță, o să-ți simt totuși lipsa, dumneata Nicolache.” „Drum bun, nepotache! Hai, mângâie-mi cocoașa! Se spune că poartă noroc. Îți promit un festin când ne vom revedea. Un chef homeric la malul apei, cu plachie de lin, ciorbă de știucă acrită cu zeamă de varză și ciupită, așa, cu un pic de hrean.” Când vorbea despre bucate, Nicolae se simțea invadat de grație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de câteva ori mai mari decât ea. Au fost semnalate cazuri când a gonit urși și pume de lângă pradă. O bestie care nu suportă să vadă alte creaturi bucurându-se de hrană - deseori le alungă pentru a devora rămășițele unui festin. E înzestrată un sistem digestiv extrem de eficace: o wolverină mănâncă rapid, digerează rapid, defechează rapid și e permanent înfometată. Are un apetit imens, care se potrivește cu răutatea ei. Tot ce vor aceste mici scârbe violente e să omoare, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Holocaust: o perspectivă asupra celei de-a doua generații a Holocaustului, scris de Ilany Kogan (Editura Trei, 2001), va trebui să accepți că tot ceea ce constat că mi s-a întâmplat mie, în viața mea de exclus (și autoexclus) de la festinul comunist al unui timp istoric compromițător, au trăit de fapt după aceleași tipare ale traumei psihologice provocate de istorie și fiii evreilor deportați și omorâți în Holocaustul fascist. Trecutul părinților are o cu totul nefericită putere anacronică, prin "complexul supraviețuitorului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
umpli și să speli sute de pahare, mai ales după ce tu însuți ai băut umplutura ta. Sampath începu să arunce bucăți alese din mâncare câinilor vagabonzi care se adunaseră în spatele cortului de nuntă pentru a vedea ce puteau șterpeli de la festin. Apoi, când bucătarii începură să amenințe - „Dacă nu termini, te tocăm odată cu ceapa“ - decise să arunce o privire în jur ca să-și dea seama de dispunerea casei. Deschise ușile și scotoci prin dulapuri. Trecu în revistă conținutul unui sertar. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lipicioase care duceau de la oalele din bucătărie direct în camera ei. În buzunar îi găseau bucăți de scoțișoară și mărar. În păr, rămurele și, deseori, un cărăbuș de noapte strivit. Dar se trezea odihnită, neamintindu-și nimic din hoinărelile nocturne, festinurile din miez de noapte, insistând că a dormit neîntoarsă în timp ce familia ei, pământie la față și amețită din pricina lipsei de somn, îi punea întrebări dimineața la ceai. În grădină, pepenii creșteau într-o încrengătură pe care degeaba se străduiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
contează... nu contează. În curând avea să-i ofere ceva cu totul nou, ceva care să-i schimbe dispoziția și să-l trezească la viață. Luni, cea de-a treizecea zi a lui aprilie. Începu să pună laolaltă ingredientele pentru festinul ce avea să vină. Era un proces dificil, dat fiind că ingedientul principal era cu totul și cu totul nou, desigur, și încă plin de mister pentu ea. Nu avea nici cea mai mică idee despre savoarea sa, despre duritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
a urmat puțin mai târziu. Parcă îi văd expresia când a deschis ușile cu jaluzele de la bucătărie. A clipit în lumina puternică. Și-a dus o mână la fața adormită ca să își acopere ochii. S-a încruntat când a văzut festinul acela absurd. Privirea ei a coborât spre masă. S-a oprit când a ajuns la borcanul cu mâncare pentru bebeluși. Am spus ceva despre cum crezusem că era sirop obișnuit de mere și l-am dus înapoi în frigider, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
copaci, bucăți sfărâmicioase de lemne și frunze putrezite - sunt pline de viață. Insectele sapă în buștenii doborâți. Mucegaiul se întinde, ciupercile înmoaie lemnul, viermii se hrănesc pe pofta inimii și, într-un final, copacul se transformă în pământ gras, un festin pentru șarve și bacterii, care, la rândul lor, reprezintă masa de dimineață a cărăbușilor și libelulelor, care sunt cina somonilor și păstrăvilor. Din clipa în care a deschis ochii în ceea ce el a crezut că era raiul, dar s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dar s-a dovedit a fi cabana lui Pearl, Zach a știut ce devenise - încă o mortăciune menită să hrănească râul. Avea dureri așa de mari încât și-a închipuit că bucăți din el încă mai pluteau pe Salmon, un festin pentru coioți și urși. Moartea era șocant de dureroasă, nu semăna nicidecum cu concluzia liniștită care-i fusese promisă în Kimberly, la Prima Biserică Presbiteriană. Corpul lui refuza să se încălzească, rana de la capa îi pulsa, iar oasele nu admiteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dintr-un motiv simplu, ca-n reclama un pic adusă din condei: pentru că merită. Sau, și mai țintit: pentru că meritați. Cartea cu bunici întinsă de nepotul Marius Chivu pe 551 de pagini, cu tot cu o puzderie de fotografii, e ca un festin. Ba nu: ca un praznic încărcat de bunătăți și amintiri. Nț: ca un prânz de duminică, sățios și pus pe masă cu drag. Aș: ca un bufet suedez de unde-și ia fiecare ce vrea. De fapt, nici nu contează comparația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
cutia de lemn cu ecran de sticlă gri. Fiind elev, intern la cămin de nefamiliști, pe la rude cutreieram duminica, după vreo veste de-acasă, după vreo masă caldă și consistentă, altfel decât zeama de cazan de la cantina „Abatorul“... În pregătirea festinului - care de multe ori nu mai venea - adăstam pe-un scaun incomod, în fața televizorului ce difuza „album duminical“. Iar acolo era nelipsită porția de jazz. Cine cânta, nu mai rețin. Numele mari care vizitaseră România - Louis Armstrong, Duke Ellington, Count
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]