9,472 matches
-
studentei Olga, care-i va deveni, pentru scurtă vreme, soție. Aceste ficțiuni se multiplică nu numai în Vladia, ci și în afara ei. Până la urmă, fiecare dintre noi suntem ficțiunea celuilalt, fără să știm că suntem personaje într-un joc de ficțiuni. E ca în Invenția lui Morel de Adolfo Bioy Casares (povestire apărută la noi, în traducere, în 1976), unde un bărbat se îndrăgostește de proiecția cinematografică tridimensională a unei femei, fără să știe că este o "fantomă artificială" și vrea
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
Morel de Adolfo Bioy Casares (povestire apărută la noi, în traducere, în 1976), unde un bărbat se îndrăgostește de proiecția cinematografică tridimensională a unei femei, fără să știe că este o "fantomă artificială" și vrea să se introducă în acea ficțiune, pentru a se eterniza împreună cu femeia iubită, chiar când înțelege că ceea ce a văzut nu e decât un film proiectat în realitate. Personajele lui Eugen Uricaru află cu stupoare, în finalul romanului, că au avut relații de conviețuire sau de
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
înțelege că ceea ce a văzut nu e decât un film proiectat în realitate. Personajele lui Eugen Uricaru află cu stupoare, în finalul romanului, că au avut relații de conviețuire sau de dragoste cu proiecțiile, perfect verosimile, dar suspecte, ale unei ficțiuni. Rod al unui imaginar sofisticat și abscons, Vladia mi s-a părut mai interesant ca roman despre perversiunea ficțiunii, decât ca parabolă a unei dictaturi de catifea.
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
stupoare, în finalul romanului, că au avut relații de conviețuire sau de dragoste cu proiecțiile, perfect verosimile, dar suspecte, ale unei ficțiuni. Rod al unui imaginar sofisticat și abscons, Vladia mi s-a părut mai interesant ca roman despre perversiunea ficțiunii, decât ca parabolă a unei dictaturi de catifea.
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
cel al subiectului ales. Comunismul a conservat mereu o latură ascunsă, explorată de autoare și gustată de cititor. Prin modalități inedite de corporalizare ficțională a unor experiențe biografice nefericite, conținutul ideatic devine convingător. El reușește să scurteze distanța ce desparte ficțiunea de realitate, făcându-l parcă pe cititor să trăiască minciuna ca pe “cel mai nemuritor adevăr” și iluzia ca pe “cea mai consistentă și mai solidă descriere a realului”, așa cum opinează prozatorul și teoreticianul literar M.V. Llosa. Al doilea este
ALECART, nr. 11 by Adela Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92865]
-
alegere clară pentru a discerne valoarea sau lipsa de valoare a volumului pe care tocmai l-ai parcurs. Această indecizie nu va ține de incapacitatea de a emite și apoi de a susține o opinie clară asupra unui fragment de ficțiune, ci Își are originea În Întrebarea ce apare tot mai des: este literatura modernă, postmodernă cum i se spune adesea, pe punctul de a-și epuiza resursele? A mai rămas ceva materie conceptuală ce poate Încă să fie redată prin
ALECART, nr. 11 by Mădălina Tvardochlib () [Corola-journal/Science/91729_a_92880]
-
Lipsește artificiul, broderia conotației. Poezia devine veșmânt cernit. Este formă de a face vizibil sufletul Îndoliat și mijloc de exteriorizare prin care omul Își poate recupera umanitatea. Ileana Mălăncioiu Înțelege moartea În cheie creștină și paradoxală, repudiind iluzia, Înșelăciunea consolatoare, ficțiunea justificativă. Morții nu Îi sunt căutate definiri metaforice, nu Îi este imaginată o topografie liniștitoare ori o constituție logică. Moartea este străină și dușmănoasă, o taină cumplită, respingătoare. O realitate care, prin greutatea și concretețea ei, anulează tot ceea ce nu
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
Am nevoie de o lume Însuflețită și care să se raporteze la mine”, dar nu Îl va salva, căci gestul de a se sinucide al copilului Îl surprinde mai mult decât pe cititorul care nu a avut timp să realizeze ficțiunea În care a pătruns odată cu „Insula Sukkan”. Incapacitatea de a accepta realitatea, dorința de a păstra intact cadavrului fiului său, plecarea spre civilizație, locuirea În casa străină, incendierea insulei, Înmormântarea materiei În descompunere, concentrarea obsedantă pe supraviețuire, respingerea tuturor odată cu
ALECART, nr. 11 by Irina Popa () [Corola-journal/Science/91729_a_92877]
-
avut loc sinuciderea reală a tatălui, iar mai apoi În Ketchikan unde se angajează la o crescătorie de somoni și discută cu amanta tatălui său căreia nu reușește Însă să Îi dezvăluie adevarăta sa identitate. Reutilizarea persoanei Întâi elimină spațiul ficțiunii eliberatorii, Întorcând cititorul În realitatea personajului ce va rezuma metaforic relația cu tatăl său prin scena din bucătărie, narată la persoană a treia și Încheiată cu izolarea fiului de propriul părinte, fapt ce marchează eliberarea autorului de trecut: „Băiatul supraviețuiește
ALECART, nr. 11 by Irina Popa () [Corola-journal/Science/91729_a_92877]
-
romane ale lui Gheorghe Crăciun, Acte legalizate. Copii originale, Compunere cu paralele inegale pot fi considerate doar exerciții de scriitură care se vor concretiza în Frumoasa fără corp, Pupa russa, în care se simte așezarea și libertatea scriitorului în propria ficțiune. ELIBERAREA DE O FRAGMENTARITATE EXCESIVĂ A TEXTULUI, UN ACCENT PUS PE CORPORALITATEA CUVINTELOR, ASA CUM AUTORUL ÎNSUSI O AFIRMĂ ÎN TEXTELE TEORETICE, VOR FI ÎNLOCUITE DE ÎNTOARCEREA LA PLĂCEREA POVESTIRII. Trebuie precizat de asemenea faptul că în majoritatea cazurilor acestor
ALECART, nr. 11 by Anamaria Blanaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92899]
-
în literatura vremii. Termeni precum practică textuală, autenticitate, textualism, prozaism, angajare convențională, narațiune livrescă și culturală sunt redundante în majoritatea textelor. Teoriile vor deveni mai apoi parte integrantă a romanelor, ne- maifiind considerate literatură de gradul II, ci parte a ficțiunii. Este poate și o modalitate de a se sustrage unei asumări directe a poziționării în noul context literar, de vreme ce acești scriitori au fost percepuți mai mult ca grupare și mai puțin ca individualitate. Aceeași formă o regăsim și în suplimentul
ALECART, nr. 11 by Anamaria Blanaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92899]
-
pe realitatea desemnată de echivalentul spaniol. Incluzând romanul metaficțional în categoria mai largă a romanului poematic, pe care îl vede ca o nouă tendință romanescă, criticul Francisco Orejas exclude limitarea romanului contemporan la formele experimentaliste; subliniază astfel caracteristica centrală a ficțiunii de astăzi, și anume reîntoarcerea la plăcerea povestirii. Pe de altă parte, Javier Garda consideră primordială tehnica demistificării deliberate, prin care pune la vedere cititorului ficționalitatea lumii narate. Și în acest caz, distinge delimitarea întâlnită frecvent în romanele metaficționale, între
ALECART, nr. 11 by Anamaria Blanaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92899]
-
de a se transpune, de a se contopi și de a se exclude din spatiul narativ al cărților. Atât Foer, cât și Ellis, jonglează îndemânatic cu timpul, spațiu și acțiunea scrierilor lor, tulburând cititorul și obscurând linia dintre realitate și ficțiune. Bret Easton Ellis este autorul a cinci romane și a unui volum de scurte povestiri (The Informers - 1994. În traducere liberă Informatorii; titlul indisponibil în română). Primul său roman, Less than Zero a apărut în 1985 (în traducere liberă Mai
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
contractul - și totodată riscul. În prezent, American Psycho este interzisă și/sau cenzurată în diverse țări, printre care Germania și Australia. LUNAR PARK - 2005 Lunar Park este poate cel mai halucinant dintre romanele scrise de Bret Easton Ellis. Realitatea devine ficțiune, iar granița dintre lumea postmodernă contemporană și actualitatea firului narativ determină cititorul să se îndrepte către prima sursă de tehnologie pentru a verifica validitatea faptelor. Autorul este narator și este Bret Easton Ellis. Conștiința scriitoricească l-a determinat să opteze
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
narator și este Bret Easton Ellis. Conștiința scriitoricească l-a determinat să opteze pentru o perspectivă impersonală. Viața și faptele persoanei reale Ellis sunt transpuse în Lunar Park asemănător unei pseudo-autobiografii. În același timp, viața și faptele sunt distorsionate în ficțiune. Un moment de impas narativ se transformă în joc și amuzament. Jocul autor versus narator se întoarce însă împotriva lui Ellis când acesta realizează turul de promovare al cărții. Deși romanul este recunoscut ca ficțiune, cititorii încă trăiesc impulsul acut
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
și faptele sunt distorsionate în ficțiune. Un moment de impas narativ se transformă în joc și amuzament. Jocul autor versus narator se întoarce însă împotriva lui Ellis când acesta realizează turul de promovare al cărții. Deși romanul este recunoscut ca ficțiune, cititorii încă trăiesc impulsul acut de a întreba „Ce anume din carte este adevărat?". Autorul ricoșează în schimb, răspunzând că „Every word is true", până la cele mai intrigante, scandaloase și satisfăcătoare detalii. Cartea ilustrează o reprezentare scrisă a filmelor cu
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
puțin poetică, mai pragmatică și mai puțin confuză, Imperial Bedrooms este o continuare în esență mai elegantă și mai matură a lui Less than Zero. Cărțile lui Ellis transformă realitatea în paradox fictiv. Granițele lumii postmoderne sunt exacerbate și încețoșate. Ficțiunea lui Ellis nu este lectura obișnuită a unui adolescent de 16 ani. Precum filmele hollywood- iene, cititorul se întreabă dacă există într-adevăr echivalentul real al evenimentelor fictive. Debordant și exhibitionist, limbajul nu cade în vulgar. Ellis scrie într-un
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
în faptul că a generat o inflație de literatură mincinoasă. Evident, acest lucru a dus la performanțe estetice uluitoare, la o scriitură extrem de rafinată, manieristă, de o virtuozitate excepțională. Regimul totalitar ia obligat pe scriitori să se refugieze în lumea ficțiunii pure, să se depărteze de realitate. Autorii au trebuit să-și mutileze creativitatea și s-au refugiat într-o lume manieristă, a virtuozității stilistice, formale și a ficțiunii pure. Arta în timpul comunismului, literatura în special, s-a depărtat de realitate
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
excepțională. Regimul totalitar ia obligat pe scriitori să se refugieze în lumea ficțiunii pure, să se depărteze de realitate. Autorii au trebuit să-și mutileze creativitatea și s-au refugiat într-o lume manieristă, a virtuozității stilistice, formale și a ficțiunii pure. Arta în timpul comunismului, literatura în special, s-a depărtat de realitate, lucru benefic din punct de vedere estetic, dar nu și din punct de vedere al adevărului. Dacă aplicăm acest criteriu literaturii comuniste, putem spune că adevărul a fost
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
punct de vedere estetic, dar nu și din punct de vedere al adevărului. Dacă aplicăm acest criteriu literaturii comuniste, putem spune că adevărul a fost în mare suferință atunci. De aceea, în primul deceniu după 89, publicul larg a discreditat ficțiunea, în favoarea memorialisticii. În poezie a apărut așa-zisul mizerabilism al generației 2000, când poeții voiau să vorbească fără metafore despre neajunsurile tranziției, tot ca un fel de reacție la cultivarea excesivă a metaforei în perioada anterioară. Ce a adus rău
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
după un calcul neștiut și să emane misterioasa lor influență asupra conștiinței omenești (...) Mișcarea cea mai frecventă a lirismului eminescian este astfel resorbirea conștiinței individuale într-o ordine superioară, într-un fel de supraconștiință a lumii, ce se exprimă în ficțiuni proprii. Prea puțini poeți, ca Eminescu, și-au creat (...) o mitologie, pe care neamul lor să și-o poată însuși.’’ În continuarea demonstrației sale, susținută cu masive și revelatorii citate din poezia eminesciană, universitarul bucureștean punctează: ,,Luceafărul este astfel pentru
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
ingineria în perioada 1954-1965. Apoi a practicat operatorie de film, devenind regizor, actor, scenarist și producător de film. Primul film regizat de Sergiu Nicolaescu a fost „Scoicile nu au vorbit niciodată” (1962), un documentar de scurtmetraj, cel dintâi lungmetraj de ficțiune urmând să-l realizeze în 1966-1967. Este vorba despre „Dacii”, o coproducție româno-franceză impresionantă, cu o distribuție pe masura și cu o figurație grandioasă, care au devenit apoi atribute ale tuturor filmelor sale istorice. În 1962, realizează filmul care îl
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93855_a_95147]
-
Skyfall” - muzică și versurile de Adele Adkins și Paul Epworth PREMIUL PENTRU REGIE: Ang Lee („Life of Pi”) Cel mai bun scenariu adaptat: „Argo” (Chris Terrio) Cel mai bun scenariu original: „Django Unchained” (Quentin Tarantino) Cel mai bun scurtmetraj de ficțiune: „Curfew” de Shawn Christensen Cele mai bune costume: „Anna Karenina” (Jacqueline Durran) Cel mai bun machiaj: „Leș Misérables” Cea mai bună imagine: „Life of Pi” (Claudio Miranda) Cele mai bune efecte vizuale: „Life of Pi” Cel mai bun scurtmetraj documentar
OSCAR 2013: „Argo”, de Ben Affleck, câştigă premiul pentru cel mai bun film [Corola-blog/BlogPost/93948_a_95240]
-
mai bun machiaj: „Leș Misérables” Cea mai bună imagine: „Life of Pi” (Claudio Miranda) Cele mai bune efecte vizuale: „Life of Pi” Cel mai bun scurtmetraj documentar: „Inocențe” de Sean Fine și Andrea Nix Fine Cel mai bun scurtmetraj de ficțiune: „Curfew” de Shawn Christensen Cel mai bun lungmetraj de animație: „Brave” de Mark Andrews și Brenda Chapman Cel mai bun scurtmetraj animat: „Paperman” de John Kahrs Cel mai bun lungmetraj documentar: „Searching for Sugar Mân” Cel mai bun mixaj de
OSCAR 2013: „Argo”, de Ben Affleck, câştigă premiul pentru cel mai bun film [Corola-blog/BlogPost/93948_a_95240]
-
ești mort! Badea, ești mort! Gâdea, ești mort! Ciuvică, ești mort!”. Cuvintele sunt afișate pe ecranul mare din platoul “Sinteză zilei”. Obișnuit să manipuleze opinia publică până într-acolo încât nici el nu mai pot face diferența între realitate și ficțiune, Mihai Gâdea afirmă că cei patru ziariști ar fi fost amenințați, printr-un mesaj, că li se poate întâmpla ceva rău. Gâdea nu îl identifica pe autor, doar îl prezintă într-o fotografie luată de pe Facebook, dând mâna cu un
Ordin de zi pe Trustul “Intact”: Minciună şi manipulare! [Corola-blog/BlogPost/94012_a_95304]