8,147 matches
-
groasă. Are o claie de păr gros, dezordonat. Pe piept îi atârnă un stetoscop în timp ce rostește cuvinte precum duoden și peritoneu. Nu cu gura plină. În film, întinde o mână cu palma în sus, și cere: „Scalpel!”. În versiunea bazată-pe-o-poveste-adevărată, fierbem apă. Îi dăm domnului Whittier să bea înghițituri de coniac, să muște un glonț. Îi tamponăm Sfântului fruntea cu un burețel în vreme ce un ceas ticăie sonor tic-tac, tic-tac. Victimele cu suflet nobil salvând personajul negativ. Așa cum am alinat-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fără să privească în urmă. Muncitorii și-au terminat lucrul liniștiți iar după ce au intrat în posesia banilor au dat bir cu fugiții, jurând că nu vor mai călca vreodată pe acolo. Mătușa Anda nu reuși să-și înghită înfrângerea. Fierbea și zile întregi se tot legă de Luana, pentru orice nimic. Dan și nevasta lui o secondau, ca pe o starletă de cinema. Vestea morții lui Rosti Seneg căzu ca trăsnetul. Stupefiată, Luana nu-și putea aduna gândurile. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vârstă dar plin de vervă tinerească, o ajută să intre în pâine cu naturalețe și cu cele mai bune sentimente. Luana își aranjă biroul după bunul plac și domnul Zereghia îi oferi, zilnic, o companie din cea mai plăcută. Ea fierbea cafeaua și-o savurau împreună, în timp ce bărbatul o punea în temă cu mersul lucrurilor din fabrică. Amabilă, politicoasă și reținută, Luana făcu impresie bună printre colege. Într-o dimineață, se întâlni în stația de tramvai cu două dintre ele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
personalul. Învățați cu hârțoage și lipsiți de un curs de specialitate, femeile și bărbații își prindeau urechile în programele acestui obiect încă neidentificat. Se adunau grămadă la calculatorul doamnei referent și luau notițe cu datele de funcționare. Unul dintre ei fierbea cafeaua și la încheierea zbuciumului se relaxau bând lichidul fierbinte. Nuța îi apostrofa de fiecare dată. Era șefa biroului și nu accepta lucrul în "gașcă". Mutară locul de studiu la contabilitate. Luana făcuse un curs de contabilitate asistată pe calculator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
orfan oarecare, fără nimic deosebit față de ceilalți. Într-o seară, chiar Înaintea cinei, Karl a pus un disc cu un cântec popular keroncong cu note prelungi și repetate și s-au așezat să mănânce un curry de berbec cam prea fiert cu o garnitură de orez. Băiatul tatii, nu ți-e foame? Adam n-a răspuns. Nici măcar n-a catadicsit să dea din cap. Făcea cu lingura grămăjoare de orez și le amesteca În sos, apoi le reconstruia și iar le
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu nasul și pomeții obrajilor îmbâcsiți de cremă, nu dispăruse nici un pistrui de când începuse tratamentul, dar ea spera că poate, mai târziu o să aibă efect. Crema mirosea a busuioc, era grasă, perna se păta spre supărarea mamei care trebuia să fiarbă lenjeria. Carmina nu-i spusese niciodată Elenei că tocmai pistruii ei roșiatici o făceau atât de simpatică și nevinovată. Nu i-a spus pentru că simțea un soi de mulțumire când o vedea supărată pe propria ei înfățișare. Iarna trecu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
decizie spontană, nu se mai gândise de multă vreme la Elena. Ajunsă la ea acasă, îi privi pistruii lățiți pe fața umflată, străină. Părul roșcat îl avea strâns în coamă. Mesteca cu o lingură mare de lemn în ceaunul unde fierbea magiunul. După câte spunea, Ștefan era plecat la serviciu iar soacra sa în hală după pește. Burta mare, țuguiată îi împungea capotul moale, lucios, din zanana. De la ea află că mama lor se dusese la un frate al ei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nume, se comenta asupra progreselor făcute, a ușurinței de a-și însuși anumite obiceiuri, acele ființe erau minuțios pregătite, cu multă atenție, cu multă cruzime, pentru sacrificare... Tatăl Carminei, pensionat de doi ani, citea ziarul pe scaunul de lângă masă. Mama fierbea o pasăre, în cameră mirosea apetisant a carne. Sidonia intrase cu mult curaj în încăpere, din momentul în care pășise peste prag, își spusese sieși că totul era nemaipomenit de normal, gura sobei în jarul căreia se zvârcoleau câteva lemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o noapte de iarnă, de ce bătrâna Natalini trăia în odaia ei înghețată și refuza să plece la unul dintre frații stabiliți în capitală, de ce găinile nu se ouă în fiecare zi, de ce strugurii se conservă mai bine în pod, de ce fierbe vinul, de ce poștașul ajunge la poarta lor la ora patru după amiaza, de ce casa lor nu se află în zona demolabilă. Lucruri complexe devenite dintr-odată ușor de înțeles. Parcă se cufundase în apă mocirloasă și rătăcise printre unde până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se balansa într-o parte și-n alta? Se simțea izbăvită? Uitaseră că mâncaseră împreună o bucățică de cozonac, rămasă lipită într-un colț atunci când se răsturnase tava și coptura aromitoare, fierbinte fusese așezată pe fundul de lemn, uitaseră că fierseseră pe ascuns câte un ou și-l mâncaseră cu multă pâine, pitite într-un ungher de cameră, apoi aruncaseră cojile, înfășurate într-o bucată de ziar la WC? Poate uitaseră, poate credeau că fuseseră iertate, poate credeau că și credința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și bronzată intră în hotel, mă strâng în jurul meu și mă relaxez, e bine cu mine, e foarte bine cu mine, mă răsucesc cu spatele în cearceaf și îmi schimb perna. Înainte de ziua aceea simțeam cum înnebunesc. Mintea deja îmi fierbea și nu mai știam. Prea multe povești în capul meu, prea multă greață, și vomă nu mai aveam. Îmi purtam zâmbetul pe față încarnat în carne, de nebun, sub ochelari mă dureau ochii și de la lumină și fără lumină, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
dejun. Șam îl măsură pe Adrian din cap până-n picioare. De ce ți-ai pus treningul? — Duminică dimineață ies de regulă la o scurtă repriză de jogging, iar pe urma fac sauna. — Nu-mi spune că încă te mai bagi să fierbi în cotețul ăla puturos! — Dotările s-au îmbunătățit mult de când nu le-ai mai vazut, îl anunță Adrian. Ce păcat că n-ai timp să mi te alături! Nici gând. Mi se spuzește toată pielea de la sauna. — Mare păcat, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
așa a zis? se minuna Eleanor. — Sunt puțini scriitori atât de modești. Eleanor scoase un sunet al carui sens era cât se poate de clar. Fanny îi aruncă o privire, îmboldita pe neașteptate de curiozitate. Lui Eleanor, care continuă să fiarbă în suc propriu, neizbutind să-și domolească furia, acest lucru îi scăpa. Nu sunteți de acord cu spusele lui? o întreba Fanny. — Am petrecut prea multe ceasuri încercând să-i refac încrederea în el. Fanny își deschise reportofonul pe furiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
lui Șam. Acesta lua un ghemotoc, îl desfăcu și citi: „Voi solicită mașină mâine dimineață, între 11.30 și 1“. Șam o privi întrebător. — De ce-i suporți toanele astea? zise el. De ce n-o întinzi și nu-l lași să fiarbă-n suc propriu? — Fiindcă, probabil, mă simt vinovată. Vinovată că i-am dat în vileag secretul. — N-ai făcut-o intenționat. — Ba da, zise Eleanor cu regret. Pe urmă m-am răzgândit, dar era prea târziu. — Păi, a fost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
înapoi, ridicând degetul mare și ștergându-și ochii pe când se întorcea cu spatele. — Nu te-am auzit venind, zise. — Coridoarele. Nu știam ce să spun. — Cărțile de pe pereți reduc intensitatea sunetelor, cred. Ea încuviință, cu fața spre ibric, așteptând să fiarbă apa. Am rămas amândoi acolo. Secundele se scurgeau încet. — Cum îți merge? — Binișor, zise ea. Cred că am reușit să stabilesc conexiunea laptopului. Am încuviințat din cap, chiar dacă ea nu mă putea vedea. — Asta-i bine. Știi ce? zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dreptate. Uitasem punga de plastic, o lăsasem în camera cu masa și lumânările. — Tot nu înseamnă că ai dreptul să le citești. Ochii doctorului zăboviră asupra mea. Senini și goi ca întotdeauna, nu aveai cum să-ți dai seama ce fierbea în spatele lor. Am simțit un fior slab de neliniște. — Deci, nu vrei să știi ce ți-a scăpat? Încă amețit și cu ochii împăienjeniți, am ridicat mâna, dorindu-mi pe jumătate ca el să-mi dea caietele și pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ardere? N-ar fi nimic. N-ar fi uzine și motoare cu ardere interné. N-ar mai există nici autobuze. Și nu s-ar mai face niciodaté focul. Dar ce am mînca noi dacé nu am avea cu ce sé fierbem cartofii? Am mînca numai carne crudé că primitivii. Dar féré oxigen nu existé nici fotosintezé. Asta Înseamné cé legumele nu ar face roadé și s-ar usca toaté iarbă și animalele nu ar avea ce sé ménînce. De aceea avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pot mereu", lălăie alt soi de cotabiță; Bebe Sex modulează ca un galben cănăraș: "Bă-ărbatul zice: vreau să mă unneesc cu tiinee". Pe un post local, cineva discută (contra curentului) despre daci, la concurență cu un consumator de sarmale Dracula, fierte-n vin roșu (sînge de iepure!). "În 1716, Mavrocordat avea douăzeci de țiitoare", ne informează un istoric sincer. Mopetele dă altă învățătură: "Dezinhibați-vă. Sînt în lume două subiecte mișto rău: sex și bani, bani și sex, sex și...". Noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Franz Marc. Franz Marc e un cal. Nu albastru, ca la pictorul german de animale, dar frumos. E cubist, glumește Russ. Mănîncă din palmă zahăr cubic. Rostogolește cu zgomot niște farfurii, mă mir că nu sparge niciuna, pune ceva la fiert. M-a anunțat ritos că o să stăm de vorbă între patru ochi ("Mă rog, trei": se vrea cu umor la capitolul boală) și numai cu cele lăsate esențial de Dumnezeu pe masă. E definitiv vegetarian. "Mortăciuni nu mănînc. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
buzele. Bunicul, rămas văduv, a dus-o la o casă de copii. Mama fugise de sărăcie și de tras cu sapa la colectiv, într-o zonă industrială. Rămăsese rătăcită pe-acolo. "Mîncare am avut. Nu multă, dar am avut. Ne fierbeam supă cu zdrențe pe aragazul cu două ochiuri. Cartofi și mere erau. Bunicului îi pîrîia spinarea muncind de ici-colo". În șirul de tracasări, cel mai rău fusese altceva: "Nu creșteam. Mă oprisem din crescut pe la 5-6 ani, din nu știu ce deficiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu șareta, în loc de automobil. La urma urmei, prima mașină adusă în București de industriașul Jean Arsan înainta cu 7 kilometri pe oră. M-am învățat cu laptele de capră, cu morcovii rași de Russ în castronul din bambus, cu legumele fierte-n abur, cu vinuțul nervos, din viță o mie unu. Io nu! Mi s-a năclăit gîtu' de la ospățul cu fasole țucără. La nevoie, și cornulețul cu lapte-i hrană, Tănucă. De revăzut, l-am revăzut pe Rusalin la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
înghețat, elanii, mai mulți decât copacii, erau împușcați de soldați, nu pentru că vreun deportat încerca să evadeze legat cu metrul curelei de coarnele lor, ci pentru că prizonierii trebuiau să mănânce bine, ca să aibă forță la tractat și noi mâncam evadați fierți în fasolea lor multicoloră, iar rușii carnea divină de elan, așa cum divină era pentru ei fresca de pe zidul de granit din care ne sfidau cei trei mari criminali ai omenirii pe care i-am adus odată cu calupul de timp a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
venea să cred pe ce ton degajat îi vorbeam. -Cinăm în bucătărie sau în sufragerie? În bucătărie nu exista gol vitrat, asta m-a făcut să aleg această încăpere. Cea care cu siguranță nu se numea Sigrid puse tacâmurile. Am fiert pastele și le-am pus pe masă. -Delicios, zise ea politicos. -Acceptabil. Am pregătit mai mult ca să ne rămână și pe mâine. Este un fel de mâncare care câștigă așteptând. Speram s-o consterneze perspectiva de a mânca același lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
iuțeala fulgerului: -Nu e nimic de mirare, părinții mei erau francofili. -Dar pe dumneata te-au numit Olaf. -Erau și patrioți. Trebuie să pun la încălzit mâncarea de ieri seară. O să vezi, e mai bună a doua zi. Așteptând să fiarbă apa pentru paste, amestecai în tocănița al cărei sos se lichefia pe îndelete la foc mic. Biscuit, care-și terminase cina, își luase tălpășița. Sigrid așternu masa în bucătărie. Am pus mâncarea pe masă. -Nu găsești că acum carnea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
clișeelor. Niciunul nu comandase vin, bere, nici alcool. Băuturile specifice erau la fel de copilărești ca mâncarea: lapte, ceai rece, Coca. Rari erau cei care îndrăzneau să încerce un fel de mâncare necunoscut și luxos: preferau valorile sigure, cum ar fi cartofii fierți în coajă și salata de varză. La comanda unui anume Lee D. Wong, observai un detaliu care mă surprinse: -A precizat că vrea Coca-light, îi spusei lui Sigrid. -Ei și? -Într-un asemenea moment, uiți de siluetă, nu? Sigrid cugetă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]