10,713 matches
-
altă viziune apare la Panait Istrati: "naționalitatea nu juca nici un rol, cu condiția ca curtezanii să fie tineri și frumoși, delicați, discreți și nu prea grăbiți" (Chira Chiralina). Un defect al cărții ar putea fi contaminarea unor observații cu reflecții filosofice inadecvate. Un citat savuros din Pompiliu Eliade care descrie vestimentația boierilor și a jupâneselor ("Mărimea tichiei diferă și, când, din întâmplare, doi boieri de prim rang reușesc să găsească o trăsătură în care să încapă amândoi, cu calpace cu tot
Tentatii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17570_a_18895]
-
seama de intelectuali care și-au făcut ucenicia în cadrul Internaționalei cu sediul la Kremlin au sfîrșit prin aderenta lor la extremă dreaptă, în calitate de colaboraționiști. În sfîrșit, atît fascismul cît și comunismul se disting prin tendința lor de-a vulgariza discursul filosofic. Pornind, într-un caz, de la filosofia reacționara a secolului al XVIII-lea, de la Nietzsche și Chamberlain, iar în celălalt de la stînga hegeliana, de la Marx și Engels, de la liberalismul european, ajung la un limbaj "pedestru și previzibil", la treaptă unei Vulgate
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
universitare. Pentru cei care gusta poză dostoievskiana, considerată de mulți scriitori, unii consacrați, o valoare suficientă, poemele Alexandrei Voicu vor fi o plăcere, pentru că nu există poem care să nu conțină o cugetare, o pildă, o tonalitate evenghelică sau vădit filosofica. Alexandra Voicu, Diavolul are ochi albaștri, Editura Vinea, București, 1999, 64 pag. Erată: În recenzia Clasicii între ei sau Ramuz și Ruxanda o greșeală de tipar s-a strecurat încă din titlu, unde numele sadovenian a aparut Ruxandra. Din păcate
Cîntece cu toată gura by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17625_a_18950]
-
Război Mondial au ocultat-o, transformând-o, vrândnevrând, în istorie literară. Acest prim volum de scrieri în proză ale lui Sesto Pals conține 7 texte, de facturi și dimensiuni diferite, împărțite de editor în trei capitole. Cel dintâi, intitulat Text filosofic, ne propune un text datat 1966 și intitulat Cine sunt sau ce sunt eu?. Este vorba, după cum arată Michael Finkenthal în consistenta Introducere care deschide volumul, de un prim capitol al unei lucrări filosofice de factură „existențialistă”, dar construită pe
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
trei capitole. Cel dintâi, intitulat Text filosofic, ne propune un text datat 1966 și intitulat Cine sunt sau ce sunt eu?. Este vorba, după cum arată Michael Finkenthal în consistenta Introducere care deschide volumul, de un prim capitol al unei lucrări filosofice de factură „existențialistă”, dar construită pe un eșafodaj hegelian. Rațiunea plasării sale în fruntea ediției este evidentă: avem de-a face cu o mise en abîme a gândirii lui Pals și, totodată, cu un principiu ordonator al operei. Această îmbinare
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
Cine sunt sau ce sunt eu?, fiind încheiat în 16 septembrie 1967, conform însemnării autorului însuși. Este un text important, întrucât reia și reformulează câteva dintre constantele gândirii artistice sestopaliene, pe care le întâlnim și în poeme, și în textele filosofice. Confuzia deliberată între eurile aflate în dialog corespunde unei viziuni a lumii ca spectacol al măștilor, desfășurat într-un „întuneric” congnitiv, care estompează contururile și identitățile. Acest „întuneric” este lichidul amniotic în care se naște spaima kafkiană - ce apare și
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
cu brio. Profesor de fizică la prestigioase universități din Statele Unite și Israel, cercetător inter- și transdisciplinar, Michael Finkenthal s-a dovedit, în editarea lui Sesto Pals, și un critic și istoric literar cu intuiții pătrunzătoare, a cărui cultură literară și filosofică îi permite să articuleze manuscrisele rămase de la scriitor într-o primă ediție reprezentativă pentru proza acestuia. Cum ceea ce s-a publicat până acum reprezintă doar vârful unui aisberg, se poate spune că Sesto Pals, deși plecat la Domnul în 2002
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
și optimist, care ne face atât de bine, încât ar trebui rambursat de Asigurările de sănătate. Spre deosebire de antidepresive, el funcționează din prima. Ultima carte a romancierului, Ca un cântec de speranță, este în același timp un credo, o mică bijuterie filosofică și un manual care ne învață să ne simțim bine. Jean d’Ormesson celebrează viața «ca fiind mai puțin decât nimic și totodată totul pentru noi» și cântă «frumusețea lumii noastre fragile, trecătoare, schimbătoare, singura noastră bogăție, bieți oameni ce
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2479_a_3804]
-
consecințe. De pildă, asocierea imaginii unor persoane cu „evreii roșii”, nume dat etniei gipsy, despre care se spune că-și derivă numele tocmai de la țara Egiptului... În schimb, e obligatorie o vizită de informare în lumea referințelor culturale - literare și filosofice, în primul rând - pe care Joyce i le sugerează, când explicit, când implicit, cititorului. Parcurgerea cărții devine, astfel, o lectură multiplă, pătrunderea într-un labirint în care nume, sintagme, situații și teorii se întretaie aparent aleatoriu, dar, în fond, într-
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
a capitolului Proteu rezidă în obligația de a identifica sursa frazelor care se constituie, parcă, într-un delir verbal. Fără a fi preveniți, „locuim” în mintea lui Stephen, urmând deplasările sinuoase între situații reale și imaginare, salturile bruște de la teorii filosofice la imagini literare și poetice — un adevărat Babel lingvistic ale cărui chei par a se naște și a se topi cu fiecare nouă frază. În întregul capitol nu se petrec decât trei lucruri efective: deducem că, la un moment dat
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
nazal pe una din pietrele de pe marginea promenadei și, finalmente, scrie o poezie, folosind hârtia pe care e bătut la mașină articolul încredințat de directorul Deasy. Monologul interior (și masculin) al lui Stephen debutează abrupt, ca și cum ar continua un raționament filosofic, fără a fi preveniți asupra evoluției viitoare a textului. Acesta e „proteic” inclusiv în felul în care e un animal marin de mare adâncime: misterios, derutant și alunecos. Personajul din Odysseia făcea uz de infinitele sale posibilități de a-și
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
fostelor state comuniste. Nemaivorbind că gânditori precum Habermas și Rorty nu credeau într-o depresie a stângii noncomuniste după 1989, ci întrevedeau o speranță nouă. Nici vorbă de discreditare, doar reconfigurare. Cu alte cuvinte, o compasiune teoretică prelungită în pretexte filosofice întemeietoare. Conceptul seduce dincolo pe măsură ce aici se propagă din vreme în vreme nostalgii ireverențioase. Nu-i vorbă, au existat și compasiuni fără ecou. Îmi amintesc ce spunea eminentul traducător Andrei Ionescu în corespondența lui cu Sábato privitoare la Revoluția noastră
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
este generalizarea, că există cel puțin o înrudire a studiilor acestei cărți sub semnul unei propoziții de la pagina 57: „uitarea de sine înseamnă pierderea întâlnirii cu celălalt“: fie că e vorba de experiența individuală și cotidiană, fie de experiența gândirii filosofice a întâlnirii cu marea alteritate a orizontului lumii și ființei. Colegii reuniți în volum sunt contemporaneiști și ei examinează tema uitării din perspectiva ei recentă, raportată, în principal, la secolul trecut și sursele lui proxime. E totuși frapant faptul că
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
o parte, un critic literar atent va găsi, mult mai bine ca mine, teme care sunt comune cu Acasă, pe câmpia Armaghedonului (uluitorul portret al mamei din roman întreține subtile structuri literare comune cu ambivalența creionării lui Mircea Zaciu), portretele filosofice sau literare sunt umplute de admirația, fervoarea, confesiunea, năduful, judecata, tandrețea sau doar respectul rece al Martei Petreu, inundate de subiectivitatea care le dă viață, lume și sens. Pe de altă parte, „literaturocentrismul“ culturii române, după o expresie inspirată de
Uriașii dintre două lumi by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2449_a_3774]
-
dincolo de un răsunt considerabil, va avea multe consecințe, și nu numai pentru felul în care îl vom vedea în viitor pe autorul său: posibil ferment de natură impresionistă (Radu Petrescu este și un excelent cunoscător și comentator al plasticii) și filosofică a felului de a face critică literară românească pe un fundal european, autor al unor romane în care autobiografismul se referă înainte de orice la viața intelectuală, extrem de vie și frământată a autorului/personaj și totodată al unui jurnal care este
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
palmares o Udrea gătitoare/cântătoare/țărăncuță, plus un Băsescu recitator de poezii cu mame moarte care trăiau, totul pe bani mulți de la stat și ulterior scoși din post fără să lași vreo dâră de TVA, pare mai util să taci filosofic pe tema servitelor...".
Ciutacu îi răspunde lui Sârbu, după atacul la interviul cu Ponta by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/24597_a_25922]
-
ar fi aceea că la Donne gândul era o „trăire care îi modifica simțirea” (p. 215), ori că poeții secolului XVII „posedau un mecanism de simțire care putea devora orice”, făcând poezie din orice element al vieții, iar „o teorie filosofică intrată în poezie e inatacabilă, pentru că adevărul sau falsitatea ei filosofică nu mai contează, iar adevărul ei poetic este dovedit” (Poeții metafizici). Pentru Vergiliu și Dante are un veritabil cult, ei sunt idealuri de civilitate care configurează un model a
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
îi modifica simțirea” (p. 215), ori că poeții secolului XVII „posedau un mecanism de simțire care putea devora orice”, făcând poezie din orice element al vieții, iar „o teorie filosofică intrată în poezie e inatacabilă, pentru că adevărul sau falsitatea ei filosofică nu mai contează, iar adevărul ei poetic este dovedit” (Poeții metafizici). Pentru Vergiliu și Dante are un veritabil cult, ei sunt idealuri de civilitate care configurează un model a cărui menținere „este prețul libertății noastre, apărarea libertății împotriva haosului” (Ce
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
carte și totodată dospind de nerv rebel, un dezertor care înlocuise oficiul abstracțiunilor cu uzul bizar al schemelor psihanalitice. Din acest motiv, hirotonitulapostat trăgea după el un prestigiu speculativ pe care îl exercita într-un univers care nu îngăduia polemica filosofică (visele și asociațiile libere), aducînd cu un vraci rătăcit în lumea plată a unor psihologi mediocri, a căror inaptitudine în materie de exerciții abstracte îi reducea la treapta unor diletanți crași, fără pretenții de îndemînare silogistică. Statutul acesta de apostol
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
De aceea, deși rupt de filosofie, îi păstrase intacte tabieturile, pe care le folosea ca metodă de expunere a psihanalizei, drept care prelegerile de care am avut parte doi ani nu erau de psihanaliză, ci de credință psihanalitică înfățișată după calapod filosofic. În cursuri, hirotonitulapostat își înfățișa profesiunea de credință, tocmai de aceea prelegerile lui, în ciuda tonului rece al expunerii, cereau dinspre noi o reacție de asumare sau de respingere. În felul acesta Freud, Adler sau Jung nu erau simpli teoreticieni, ci
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
de el. Pe dinafară miere surîzătoare turnată în politețuri seci, pe dinăuntru aversiune ivită din viziuni diferite. Acesta e cazul polemicii la care Daniel Dennett și Alvin Plantinga, doi filosofi de notorietate ai momentului, au luat parte în aula Asociației Filosofice Americane de la Chicago în 2009. Tema dezbaterii a fost gradul de compatibilitate dintre religie și știință, o temă a cărei cicatrice refuză cu încăpățînare să se vindece, de aici pofta belicoasă cu care cei doi își împart înțepături cu aerul
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
pe următorul), considerînd versurile „albe ca sinceritatea și ca puritatea sufletului întraripat”, versuri, firește, „de senzitivitate feminină” dar și „de stihuitor al cremenei rezonanțelor”!10 Iar cum Ana face multe versuri cu filosofie, generalul identifică „peste tot” „gînd adînc, meditație filosofică”, ieșite toate dintr-un „contact direct cu imperativele artei și cu etica sincerității”.11 Cu astfel de calități, firește că pe Ana n-o putea aștepta decît „o cale lungă și plină de florile recompensei”.12 Din nefericire, calea a
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
a cânta o arie de referință din repertoriul verdian: „Ella giammai m’amo” din Don Carlo. A cântat-o frumos, nuanțat, dar, după opinia noastră, el mai are de lucrat la această arie, extrem de complicată, de dificilă prin mesajul ei filosofic greu de înțeles la vârsta sa. Este o arie de maturitate artistică, care pretinde o anumită experiență. El însă promite în mod real că va evolua în profesia pe care și-a ales-o și suntem siguri că va fi
Le Grand Prix de l’Opéra - ediția a II-a by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2395_a_3720]
-
Polemica nu e totuși evidentă în text. Și nici despre o opțiune clară între știință și artă nu se poate vorbi în cazul lui Vianu. Istoricul literar situează atent operele în timp, apasă pe ideologic, scrie, de exemplu, despre formația filosofică și estetică a lui Maiorescu pagini de neîntrecut. Se oprește în pragul analizei textului, fie că e vorba de Criticele liderului junimist, fie că e vorba de poeziile lui Eminescu. Niciodată analizele nu vor fi son fort , dacă le exceptăm
50 de ani de la moartea lui Tudor Vianu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2403_a_3728]
-
când discută despre pe tărâmul atât de labil, adesea Vorba lui Că l inescu care, Eminescu. Apoi, el conchide în nedrept, nejustițiar, al presei scrise. re fe r indu-se la „v io len ța lu i tonalități cu vibrații filosofice: „Geniile Balansările interpretărilor pro și furtunoasă” împotriva străinilor, unii au avut reprezentările lor proprii contra, vizând gazetăria politică a lui dintre ei prea repede autohtonizați, ale Lumii și ale Timpului”. Eminescu, au început încă din timpul Eminescu ca poet de
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]