6,757 matches
-
filozofică a spiritului“. Metafizica sa e pomenită laudativ și în articolul „Existențialismul“. Aici Popa se vădește un naeionescian pur, atunci când pledează pentru filozofia existențială (Kierkegaard, Nietzsche), antiabstractă și antisistemică, împotriva filozofiei existenței (Heidegger, Jaspers). Blaga, simțindu-se pus în categoria filozofilor sistematici și a acelora care, mai grav chiar, preferă trăirii creația, îi răspunde în același număr al revistei cu o notă intitulată „Existențialism sau neputință de a crea?“ Răstălmăcind intențiile lui Grigore Popa, el afirmă că, la noi, „existențialismul s-
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
a treia recenzii, dedicată chiar Metafizicii, spunându-i autorului: „să nu iasă cumva că am avut eu ceva cu el!“ Și aici Popa conchidea că filozofarea lui Nae Ionescu este „adâncă și personală“, în „duhul învățăturii creștine“. Supărat de comportarea filozofului clujean, pe care o simțea lipsită de fair-play, Grigore Popa se răzvrătește și oferă recenzia unei publicații rivale, Revista teologică, cu ai cărei redactori și colaboratori Blaga se afla, de un an, într-un violent conflict tocmai pe temeiul presupusei
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
toate acestea, sub comunism, acuzația de neoriginalitate, de îndatorare servilă unor autori „retrograzi“, a devenit monedă curentă și slogan obligatoriu al oricărei referiri la Nae Ionescu, vizând criminalizarea sa integrală. A fost considerat unul dintre „plagiatorii cei mai sârguincioși ai filozofilor reacționari germani, precursori ai nazismului“. Ideile sale erau „versiunea românească a amoralismului și iraționalismului nietzschean și a altor câteva concepții specifice hitlerismului“ (a se înțelege Lebensphilosophie și existențialismul). A fost chiar transformat într-un „Rosenberg român“. Numelor vehiculate în perioada
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
mai multe fișe din arhiva sa, adunate în vederea unei serii de eseuri, care, desigur, nu puteau fi publicate în România acelor ani. El respinge categoric învinuirea că Nae Ionescu ar fi „copiat“ în prelegerile sale. Cât despre idei împrumutate, toți filozofii se împărtășesc din tradiția gândirii fără a considera că trebuie să arate mereu buletinul de identitate al fiecărei cugetări. Nae Ionescu nu credea în proprietatea privată a ideilor, după cum nu credea în sisteme de filozofie, ci doar în gândirea vie
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
De asemenea, el compară disproporția dintre cazul lui Nae Ionescu și cel al altor gânditori contemporani. C-tin Rădulescu-Motru, P.P. Negulescu, Tudor Vianu, Lucian Blaga, D.D. Roșca, Mihai Ralea, Nicolae Bagdasar și alții au împrumutat, la rândul lor, din diverși filozofi occidentali (Schlegel, Spengler, Frobenius, H. Høffding, P. Lasserre, C. Bouglé, Berdiaev), nu numai în cursuri, ci și în pagini tipărite, fără ca cineva să-i acuze de plagiat sau să-i facă escroci. Într-adevăr, marea majoritate a celor care căutau
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
cursului de filozofia religiei din anul universitar 1919-1920, își trage inspirația din eseul lui Max Scheler, Liebe und Erkenntnis (1915). În urma unei comparații neexhaustive, Al. George oferă zece plus una instanțe în care Nae Ionescu l-a preluat textual pe filozoful german. El refuză însă acuza de „plagiat“ și insistă că e vorba de o „parafrază“, originalitatea filozofului român părându-i-se indiscutabilă. Ulterior a mai indicat „adaptări“ din alți gânditori germani: Oswald Spengler 67. Alexandru George, „Nae Ionescu și Max
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
und Erkenntnis (1915). În urma unei comparații neexhaustive, Al. George oferă zece plus una instanțe în care Nae Ionescu l-a preluat textual pe filozoful german. El refuză însă acuza de „plagiat“ și insistă că e vorba de o „parafrază“, originalitatea filozofului român părându-i-se indiscutabilă. Ulterior a mai indicat „adaptări“ din alți gânditori germani: Oswald Spengler 67. Alexandru George, „Nae Ionescu și Max Scheler“, România literară, XXV, nr. 36, 11-17 noiembrie 1992, p. 10; republicat în: idem, Întâlniri, Cartea Românească
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
căreia îi acordă poziția fundamentală în cadrul metafizicii buddhiste, în timp ce Scheler nu e prea interesat de ea. De asemenea, informațiile despre platonism provin din altă sursă, ca să nu mai pomenim despre partea finală asupra creștinismului ortodox, care nu intra în atenția filozofului german. Textul lui Nae Ionescu e mai degrabă o replică la Liebe und Erkenntnis. Deși nu-l pomenește, el polemizează cu Scheler, care afirmase că, în buddhism, iubirea este nu origine, ci consecință a cunoașterii. În antiteză, el consideră că
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
trebuie neapărat concepută ca tot așa de originară ca și cunoașterea însăși, ca reflexul emoțional al acesteia“. La concluzii opuse ajunge și în analiza modului grec (platonician) de a înțelege iubirea. Așadar, Nae Ionescu trage cu totul alte concluzii decât filozoful german, iar cea mai mare parte a informației pe care se bazează nu provine din eseul acestuia. El reia textul lui Scheler, rescriindu-l și reorientându-l pe alte baze pentru a culmina în concepția ortodoxă asupra iubirii, contrară viziunii catolice
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
diferit. Pentru autoarea engleză, în cazul misticii, voința se unește cu emoțiile într-o „dorință febrilă de a transcende lumea sensibilă“, în timp ce în cazul magiei voința se unește cu intelectul într-o „dorință febrilă de a dobândi cunoașterea suprasensibilă“. Pentru filozoful român, resortul fundamental al activității mistice este iubirea, iar al celei magice, voința. La Underhill ele corespund dorinței de iubire, respective celei de cunoaștere. La Ionescu, ambele sunt încercări de cunoaștere metafizică. Nae Ionescu vorbise despre iubire ca instrument de
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
trăirea realității“, își are originea nu numai în Bergson, ci și în Underhill. Afirmația este cu totul gratuită. Dacă ar fi cercetat, fie și minimal, formarea intelectuală a lui Nae Ionescu, ar fi aflat originea acestei idei mai adânc, la filozofii germani care au premers și inspirat Lebensphilosophie. Nu mai puțin stupefiantă este următoarea afirmație: atunci când Profesorul spune că misticul urmărește identificarea cu absolutul și că fundamentul atitudinii mistice este postulatul transcendenței, el reia idei formulate și reformulate continuu de Underhill
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
simbolic, aluziv, sugestiv. Nae Ionescu, în schimb, compară limbajul logic convențional cu cel simbolic, discută natura analogică a simbolului în raport cu semnul și reflectează asupra formulării filozofice a adevărurilor mistice - aceasta pe lungimea a trei pagini mari și exclusiv cu instrumentele filozofului. Reaua credință a Martei Petreu se vădește din nou în calificativul de „volubilitate“ pe care îl aplică aici argumentării naeionesciene, când el s-ar fi potrivit de fapt, în mod perfect, întregii cărți a Evelynei Underhill. Această nouă injurie gratuită
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
în corespondența dată la lumină până acum. În fine, în prelegerea a XXII-a, Tipul sfântului, Nae Ionescu se depărtează cu totul de Underhill. Aceasta, după ce situează ultimul tip în registrul renașterii, remodelării sau transmutării sinelui, se ocupă exclusiv de „filozofii ermetici“, numiți și alchimiști spirituali, și de limbajele lor simbolice (chimic, astrologic, heraldic și zoologic). Profesorul român, în schimb, abordează o largă gamă de probleme legate de viața sfântă: cele două feluri în care ființa supremă poate fi în om
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Trimiterile pe care le face la el în articole sunt scurte, tangențiale și nu relevă vreo simpatie, ci dimpotrivă, ascund cel mai adesea ironie sau reproș. E adevărat că în cursul de metafizică din 1928-1929 se întâlnesc cele mai multe referiri la filozoful francez: șase, în comparație cu cinci referiri în alte patru cursuri de metafizică. Dar numărul e un fals indicator aici. Prima mențiune este tangențială la Bergson ca reprezentant al „direcției antimetafizice“. Următoarele trei fac parte din aceeași discuție asupra principiului identității (prelegerea
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
distanțări critice. Aceste lucruri se vede că îi erau cunoscute Martei Petreu, care recurge la o ingenioasă stratagemă pentru a le escamota: „Așadar, în complicatele sale raporturi cu bergsonismul, tehnica lui Nae Ionescu a fost de a-l acuza pe filozoful francez pentru idei pe care acesta nu le are și, la adăpostul acestei perdele de fum, de a-și însuși acele idei ale lui Bergson care îi convin.“ Ea îi refuză până și credibilitatea, atunci când Profesorul se adresează acelor studenți
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
are în comun cu Bergson numai ideile pe care le-a moștenit direct de la Goethe. Convinsă a priori de tot ceea ce „descoperă“, Marta Petreu uită să ne spună care sunt ideile pe care Nae Ionescu i le atribuie pe nedrept filozofului francez și de ce raporturile cu acesta sunt „complicate“. În realitate, complicate nu sunt raporturile celor doi, ci numai filiațiile „plagiatului“ pe care Marta Petreu îl scrie în cartea mâniei sale. Filiații care nu îi ies la socoteală nici după cele
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
o brățară este autorul acesteia. Dar, atunci când părți din decorația monedelor sunt preluate în modelul brățării, inventivitatea sau originalitatea autorului este umbrită. Chiar și așa, Nae Ionescu are un argument serios în sprijinul său. Ceea ce l-a interesat constant, ca filozof, a fost nu originalitatea (cu orice preț), ci autenticitatea. Ideile pe care le exprimă la un moment dat sunt idei organic integrate în gândirea sa de atunci și e lipsit de sens a le modifica doar ca să pară mai originale
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Petreu a simțit nevoia să exorcizeze din propria-i biografie asocierea pozitivă cu Nae Ionescu. În acest scop, cel mai bun mijloc e chiar contrariul a ceea ce făcuse până atunci, adică asocierea negativă. A devenit astfel un acerb critic al filozofului, administrându-i una dintre cele mai severe corecții: falanga. Întrucât memoria pedepselor otomane s-a cam șters printre români, amintim că falanga este sulul de lemn de care se legau picioarele celor condamnați să fie bătuți la tălpi. Acest tip
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
rol în perioada comunistă, aveau credibilitatea uzată de colaborarea cu dictatura roșie). În special Mircea Florian - care, în anii ’30 și ’40 ai secolului trecut, a elaborat lucrări filozofice ideologic opuse școlii lui Nae Ionescu - a fost promovat drept întâiul „filozof științific“ român, formulă considerată premiul maxim pe care Universul îl poate acorda unui cugetător din spațiul mioritic. Or, Marta Petreu este colaboratoarea și / sau admiratoarea unora dintre acești veterani ai frontului anti„trăirist“ din perioada comunistă, folosindu-se nu o dată
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
trei Pentru echilibrarea perspectivei istoriografice și comparatiste, care a dominat discuția până acum, am fost tentați să abordăm chestiunea și dintr-un unghi filozofic: funcția epistemologică a plagiatului. Am fi început desigur cu întrebarea: în ce măsură plagiatul de care e suspectat filozoful poate fi un instrument de cunoaștere? Sau în ce măsură reprezintă el un act erotic (ilicit, pervers, ratat?) și un impuls creator? Am fi trecut apoi la problema rolului cognitiv al ideii de plagiat pentru biografii filozofilor și în special pentru istoricii
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
plagiatul de care e suspectat filozoful poate fi un instrument de cunoaștere? Sau în ce măsură reprezintă el un act erotic (ilicit, pervers, ratat?) și un impuls creator? Am fi trecut apoi la problema rolului cognitiv al ideii de plagiat pentru biografii filozofilor și în special pentru istoricii filozofiei românești. Dar, pentru a ajunge la un bun rezultat, s-ar fi cuvenit mai întâi de toate să definim în mod riguros termenii folosiți până acum cu indulgență semantică: plagiat, copiere, împrumut, adaptare, contrafacere
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
plagiatului ne-ar fi dus cu mult dincolo de chestiunea în dezbatere. Ne-am mărginit prin urmare la o sarcină mai apropiată de ea: teoria creației și a originalității după Nae Ionescu. Felul în care Nae a reacționat la chestiunea originalității filozofilor și la acuzațiile de plagiat aduse unora dintre ei prezintă un interes major pentru a înțelege cum a raportat aceste probleme la el însuși. Din nefericire, nu avem încă la îndemână toate sursele și instrumentele cerute de cercetarea istorică a
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
face parale; îl cunosc până în fundul sufletului; e multă farsă; și asta mă dezgustă; eu am rămas încă om cinstit; dar până când? Până când voi scrie prima carte de filozofie. Atunci o să fiu și eu dobitoc sau escroc ca toți marii filozofi, chiar dacă nu voi purta redingotă, pălărie moale, neagră și ochelari aduși după urechi.“ Sentimentul era sincer, căci, la sfârșitul semestrului, Nae se mută la Universitatea din München pentru a audia alți profesori. Tot pe vremea când își pregătea doctoratul în
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
după urechi.“ Sentimentul era sincer, căci, la sfârșitul semestrului, Nae se mută la Universitatea din München pentru a audia alți profesori. Tot pe vremea când își pregătea doctoratul în Germania s-a pronunțat asupra acuzației de plagiat aduse unui alt filozof. După izbucnirea războiului, Henri Bergson luase o poziție agresivă față de însuși spiritul germanic, pe care l-a învinuit, printre altele, de „barbarie cinică“. În replică, dincolo de Rin au fost reactualizate mai vechi acuzații, după care celebrul filozof francez ar fi
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
aduse unui alt filozof. După izbucnirea războiului, Henri Bergson luase o poziție agresivă față de însuși spiritul germanic, pe care l-a învinuit, printre altele, de „barbarie cinică“. În replică, dincolo de Rin au fost reactualizate mai vechi acuzații, după care celebrul filozof francez ar fi plagiat câțiva gânditori germani. Această prelungire intelectuală a războiului a avut ecou și în România, pe atunci încă neutră. Cu ocazia apariției broșurii lui Hermann Bönke, Plagiator Bergson. Membre de l ’Institut (1915) și a amplei recenzii
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]