17,285 matches
-
la două coordonate exterioare: destinul omului care scrie și destinul artistului, ambele diferite între ele. Această diferență face obiectul prozei fantastice pe care scriitorul o situează în imediata apropiere a realismului cotidian, îmbinare ciudată care vrea să păstreze intact simțul fin de observație al autorului și să mărească pertinența analizei psihologice. Reușita este însă cam artificială pentru că așa cum am spus, acțiunea este mult prea restrînsă. Ce frapează însă în mod plăcut este conștiinciozitatea analitică a scriitorului care-și scrie reportajele nu
Structuri narative by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17278_a_18603]
-
de Ana Maria Munteanu - director, Florin Șlapac - redactor-șef și Liviu Pitulea - tehnoredactare computerizată (superbă). Prin ce se distinge ea? Prin faptul că e animată de un spirit tînăr postmodern, de un remarcabil bun gust și cu o sită axiologică fină. Fără aroganță, teribilism, snobism sau stridențe contestatare, Amphion "are clasă", pledează nu împotriva altora, ci doar pentru valorile în care crede și pe care le supune unor analize serioase, academice dar deloc aride, reușind asta fiindcă își alege colaboratori pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17289_a_18614]
-
prin văile tale procariote prin milioanele-ți/ de nucleotide ca prin pîraiele Izei blînd prăvălindu-se/ de pe dumbrava Dragomireștiului de sub Țibleș/ sau pe sub liniile de troleu ale Bucureștiului" (ibidem). Exaltarea temei cosmice prezintă un aspect ambivalent, grandoarea, subliniată cu o fină nuanță a pierderii definitive, a eșecului absolut, asociindu-se cu simțămîntul de spectacol strident, de circ, al lucrurilor ce se ciocnesc în chip violent-distractiv. O incurabilă difidență derivă din imensa traumă inițială, astfel încît reprezentarea (reprezentația) universală nu se mai
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
în viața de zi cu zi. Tocmai acest clișeu este dezmințit de Radu Petrescu în prima parte a eseului (care îmi pare a fi cea mai importantă). Ideea este enunțată de nenumărate ori: "Pentru un poet cu un atât de fin simț al umorului, ca la Bacovia, nepotrivirea dintre situația lui în lumea seculară și cea din lumea spiritului, trebuie să fi fost o colosală, inepuizabilă sursă de delicii"... În numai câteva pagini, prozatorul Radu Petrescu îl transformă pe poetul Bacovia
Un alt Bacovia, același Radu Petrescu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17370_a_18695]
-
s-a așezat pentru cîtăva vreme într-unul din orașele grecești ale Galiei meridionale. Către 160 el revine în Orient, din 165 se stabilește cu toată familia la Atena unde rămîne pînă în 185, oraș în care spiritul său independent, fin, original, și plin de umor a fost foarte apreciat; cu timpul succesul său scade, ceea ce-l determină să părăsească Atena și să ajungă la Alexandria unde a îndeplinit înalte funcții judiciare; a murit spre sfîrșitul domniei împăratului Commodus, adică puțin
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
student - laureat la mai multe concursuri dintre care cel ce poartă numele lui "Chopin", de la Varșovia, ceea ce constituie, evident, o recomandare. Într-un program dificil prin diversitate, el s-a dovedit stăpân pe mijloace instrumentale remarcabile. Foarte sensibil, de o fină muzicalitate, mânuiește cu bun gust și delicatețe o paletă sonoră bogată. Relația sa cu muzica genialului său compatriot este însă unilaterală, de grație și suavitate; în acest paradis lipsesc componente esențiale ale lui Chopin - vigoarea și tensiunea ritmurilor, picanteria ciocnirilor
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
sexualitatea consubstanțială experimentului poetic, la conceptul pe care sexualitatea femeii îl implică în derularea procesului uman și cognitiv. Umanoizii nu-l sperie și el, poetul, adică Paul Vinicius își cunoaște limitele propriei experimentări în domeniul poetic așa cum un ins cultural fin, nu-și salută iubita dacă o vede singură, după atîta timp singură, pe stradă. Timpul distrugerii este timpul limită al banului, care perturbă liniștea scriitorului poet, întîi de toate cîntăreț al nefericirii și mizeriei sufletești a omului în general. Glasul
Un alt fel de morală by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17389_a_18714]
-
pe care Nietzsche o aruncă asupra unei conduite prin excelență a culpabilizării va stârni mai tarziu, ca unic - dar ireductibil - punct de divergență, nemulțumirea lui Max Scheler. Desigur, acesta din urmă se va remarcă mai ales că un analist extrem de fin al societății burgheze - care ar fi prin definitie animată de resentiment. Nu as trece însă prea ușor nici peste criticile pe care el le aduce calificării creștinismului drept produs al resentimentului. Poate că ele nu conving - sau nu pe de-a
Profesionistii dispretului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17925_a_19250]
-
fruct al hazardului care le-a integrat firesc în viață muzicală. Între toate, s-a remarcat prin originalitatea concepției seară dedicată de pianista Mărține Joste lui Eric Satie "à voir et à entendre". Ea însăși natură artistică nonconformista, de o fină intelectualitate, disponibilă pentru experiment, a imaginat un portret complet al compozitorului: într-un one-woman-show Mărține Joste își trăiește ideile în fața claviaturii, cîntînd muzica lui Satie cu o pianistica rafinată, pledînd cu pasiune pentru opera lui foarte specială, relevîndu-i premonițiile (minimalism
Artisti francezi by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17920_a_19245]
-
ultragenerală imagine a crizei identității: "Dacă Celălalt a disparut brusc din jocurile imaginației (împrejur nu era nimeni), e pentru că sinele și-a pierdut la rîndul lui substanță". Același lcuru se întîmplă și în cazul Patului lui Procust unde, după observații fine (oglindă "devine, ca și patul ăconjugală, o banală scula profesională" - sublinierea aparține autoarei) apar concluzii inutile, supărătoare: "relația speculara din Patul lui Procust e similară cu cea instituită de poemul eminescian: dramă vine din incapacitatea femeii de a gîndi iubirea
Oglindă, oglinjoară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17949_a_19274]
-
ficționalitatea, raportul autor/narator, ironia, absurdul, ambiguitatea, Liviu Papadima urmărește tranziția realizată de proza lui Caragiale spre configurarea unui alt set de norme ale literaturității, spre un alt mod de a vedea literatura. Ironia, accentul parodic au mecanisme mult mai fine decît simpla inversare a sensului literal, pe baza căruia se poate reconstitui cu ușurință subtextul. Figură retorica se transformă în figură textuala prin distanțarea tot mai mare a autorului de narator, iar acest decalaj între instanțele ce dețin autoritate asupra
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
de prestația lui Gwyneth Paltrow ("Cea mai bună actriță", pentru Violă din: Shakespeare în Love) la decernarea premiilor: un colosal, neîntrerupt, hohot de plîns, cu modulații savante și sufocante, un discurs plasat (că și poveștile despre genii îndrăgostite) pe muchia fină dintre ridicol și sublim. Fără teama de ridicol și fără să se sinchisească de sublim, rulează în oraș un film "franțuzesc" care a avut un imens succes de public la el acasă: La vérité și je ments (Să mor eu
Miorita a intrat în Europa by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17973_a_19298]
-
că vreau să-i fur banii, isi deșteptase bărbatul, care se uitase ce se uitase la mine, si, luîndu-mi probabil măsură, se culcase la loc. Acest reportaj al meu apărut în Gazeta literară avusese succes, în epoca, printre cititorii mai fini, lucru ce ma mirase și pe mine. Fusese mai tare chiar și decît reportajul pe care-l scrisesem după ce mecanicul șef al rapidului Bucuresti-Cluj mă luase la bordul locomotivei ca ajutor, experiența ce avea să poarte titlul: Cum am devenit
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
de imaginație, de fantezie, admirat pentru pastișele sale arhitectonice după artă elenă, pentru stilul rustic bavarez, pentru atâtea și atâtea aspecte care amintesc de Italia, fapt pentru care era și supranumit "Florența germană", pentru viața universitară în care domnea un fin spirit de colegialitate, pentru seninătatea clasică a împrejurimilor sale, pentru castelele istorice, în fine pentru locuitorii săi îndatoritori, binevoitori, familiari, veseli, bonomi. Să precizam că toate aceste considerații sunt facute pe baza celor observate de autorul lor în Hermania antebelica
Amintirile lui Virgil Tempeanu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/18006_a_19331]
-
privește mâncând pe tânără femeie: aCe grațios mănâncă o femeie când e grațioasa! Dar grația nu răpea actului semnificația lui profund organică. Din contră, o făcea și mai tulburătoare. Adela mănâncă puțin și pe alese, dar cu poftă. Are senzualitatea fină (subl. I.P.)"; În Vestibul de Alexandru Ivasiuc, dragostea bărbatului pornește de la mărul mușcat de o fată, cu 30 de ani mai tânără. Comparat de Nicolae Manolescu, în Arca lui Noe, ÎI, cu Johan, seducătorul purei Cordelia din romanul-jurnal al lui
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]
-
un concurs ad-hoc. Drew Barrymore este răpusa din prima secvență, predînd ștafeta unei noi "scream queen", energică Neve Campbell. Ștrengărescul joc cu moartea, țipatul și... filmul - recunosc - mie mi-a devenit simpatic și datorită eroinei secundare interpretată cu aplomb și fină ironie de Courtney Cox, ambițioasă și întreprinzătoare reportera tv, dispusă chiar și la o idila în noaptea peisajului montan ca să-și poată continua investigațiile și în pagini de carte, avînd ideea (din păcate neexploatata pînă la capăt) de a-si
Trei filme si-o parodie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18041_a_19366]
-
ajut pe o văduva și un orfan, de ar fi ace/i/a chiar streini, nu mama și frate... Scriu aspru că eu nu pot să nu arăt adeverul. Dacă tu ai fi cum trebuie, si eu aș fi mai fină". În octombrie 1932 îl amenință de-a dreptul, din nou: "Dacă nu-m/i/ vei răspunde la scrisoarea asta ca și la alte multe cîte t-am scris, să ști/i/ că voi fi silită să merg la București, să
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
privindu-l cu nepăsare. * * * 1 ianuarie 1967. Bon départ, je l'éspère! Să fii mereu într-o bună formă fizică. Renoncer! Ah! je suiș déjà vieux! * * * Pietre ninse. Plimbare cu Nichita Stănescu prin curtea muzeului de arheologie. Urmele păsărilor. Ghiarele fine întipărite pe neaua nu de mult trainic așezată. O crustă de zăpadă care îngemăna sus două lespezi alăturate. Garajul întunecos din curte,... uneltele... cutiile de ulei, - unde am urinat discutînd împreună. Grafia clară pe piatră netă în decorul încărcat de
Însemnări uitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18042_a_19367]
-
trepte tocite pătrunzînd în miezul/de miere și sînge al Gdanskului,/ rostit că o alintare, ca sunetele de orgă de la/ Biserică Măslinilor, unde alături am stat umăr la umăr,/ în băncile masive și lustruite de alte perechi,/ uleiul într-o fină peliculă închizîndu-ne chipurile" (Drumul chihlimbarului). Geografia și istoria îi oferă poetului nostru un șir de metafore ale spațiului și timpului, metafore "în stare naturală", pe care le receptează cu auzul încordat, cu văzul vigilent: "Și numele germanic al orașului să
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
generoasă strângere la piept a suferinței. Chiar și în momentele de paroxism ale lucidității, cănd singura soluție pare sinuciderea, personajul liric are un ton voios și ingenuu și, cel mult, o inofensiva ironie în relatarea dramei sale: "o foarfecă foarte fină a mai tăiat astăzi din mine ceva/ cu multă delicatețe, cu pricepere" (Sauna). Poeta are revelația mecanicii dragostei, acea mecanică atât de fastuos și caustic reprezentată în Casanova lui Fellini, dar nu devine niciodată cinica. Luciditatea ei este o luciditate
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
României n-ar sună altminteri decît că o ironie... Emoția poetului care e cordial primit de rege la Palat, pare autentică, în îndoitul înțeles că răspunde, din cîte știm, practicii curente a monarhului, om foarte instruit în domeniul umanist și fin degustător de literatură, de-a întreține relații directe cu oamenii de litere, cît și pentru că reprezintă - nu-i asa? - o flatare a "sufletului simplu" astfel omagiat: "M-am dus la Palat în haine de șiac. M-am căznit să iau
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
ceilalți, nu în curajul de a combate ceea ce făceau aceștia... Maniu mi se pare, retrospectiv, un politician nu atît secret, cît abulic: nu ascunderea intențiilor de a acționa l-a caracterizat, cît incapacitatea de a le realiza". Prin astfel de fine aprecieri, scuzam faptul că tot studiul se sprijină, în citări, pe o singură carte (sursă documentara), cea a d-lui Stan Apostol despre Iuliu Maniu. Aștept cu interes al doilea volum al cărții d-lui Sorin Alexandrescu. Sorin Alexandrescu, Paradoxul
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
adună cele mai rezistente ale sale studii și eseuri. E un volum cu adevarat remarcabil, probînd - dacă mai era nevoie! - marile, importanțele vîrtuți de exegeza ale d-lui Alexandru Săndulescu. Volumul se citește cu mare interes, peste tot întîlnind observații fine, pătrunzătoare care vor rămîne, cu siguranță. În studiul despre Alecsandri- omul de lume aflăm că poetul cultiva scrisoarea că un mijloc de mondenitate și rafinament spiritual, neexistînd, aici, intenționalitatea artistică. A știut, toată viața, să-și ocrotească o existență senina
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
îndemnîndu-l să le compună, adresîndu-le lui, marele său prieten încă de pe vremea studiilor pariziene. Încît, se știe, nașterea vestitelor Scrisori către Vasile Alecsandri ale lui Ghica, operă memorialistica de mare rafinament, exemplu măiestru de expresivitate involuntara i se datorează poetului. Fine sînt aprecierile din eseul Caragiale - marele mim. Are dreptate dl Alexandru Săndulescu, Caragiale mimă, ca geniu, tot ceea ce scria, mereu cu infinită dificultate, efectiv în chinuri creatoare, nefăcînd un pas fără să imite sau să ironizeze pe cineva. În cei
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
și mai ales cea catolică -, a avut de suferit, cât și familia. Dar astfel au supraviețuit. Corecturi ale liniei, intervenitoare pe parcurs, reprezentau și ele compromisuri, gândite tot pentru mai bună funcționare a blocului ideolgoic, confruntat cu împrejurări ce pretindeau fine devieri ale acului. Convenția era că atrocea lupta din sânul Puterii, pentru cazarea în supremație, să nu atingă niciodată sacralitatea partidului - și aceasta printr-un riguros cuvânt de ordine. Pe anumite porțiuni de timp, populația o ducea cumva mai bine
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]