883 matches
-
Bossy duce și o intensă activitate culturală, face cunoscută cultura română în nordul îndepărtat prin măsuri culturale concrete, încurajând schimburile de idei, organizând o mare și răsunătoare expoziție de cultură românească la Helsinki și adunând în volum scrieri răsfirate ale finlandezilor despre români, aducând comentarii prețioase la acest demers. 2.1.1. Mărturii finlandeze și alte scrieri nordice despre români Mărturii finlandeze și alte scrieri nordice despre români grupează însemnările lui Raoul V. Bossy, diplomat român ce a contribuit în mod
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
către Ungaria. Raoul Bossy s-a bucurat de mare apreciere în rândul elitelor politice finlandeze, fiind decorat de însuși președintele Finlandei cu "Ordinul Trandafirului Alb al Finlandei". Imaginea diplomatului român a acaparat publicațiile finlandeze care au făcut cunoscută personalitatea sa finlandezilor prin interviurile pe care acesta le-a acordat. Faptul că era un mare susținător al politicii duse de Nicolae Titulescu a dus la îndepărtarea prematură a acestuia din funcția de diplomat, lucru survenit imediat după ce Titulescu și-a pierdut funcția
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
scrieri nordice despre români scoate la iveală observațiile călătorilor finlandezi despre poporul român, dar și confluențele dintre cele două popoare, necunoscute până la acea vreme. În Prefața acestei lucrări, Raoul Bossy afirmă că a avut șansa de a găsi mărturii ale finlandezilor care au vizitat Principatele, mărturii datând din secolul al XVIII-lea. Acestea aparțin, în mare parte, corpului militar al armatei rusești care a călătorit prin Principate. Finlandezii, la acea vreme, erau anexați Imperiului Țarist și participau la operațiunile militare întreprinse
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
lucrări, Raoul Bossy afirmă că a avut șansa de a găsi mărturii ale finlandezilor care au vizitat Principatele, mărturii datând din secolul al XVIII-lea. Acestea aparțin, în mare parte, corpului militar al armatei rusești care a călătorit prin Principate. Finlandezii, la acea vreme, erau anexați Imperiului Țarist și participau la operațiunile militare întreprinse de Imperiu. În încheiere, acesta aduce mulțumiri Arhivelor Statului finlandez și Bibliotecii din Helsinki care au contribuit la realizarea acestui volum prin manuscrisele care i-au fost
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
descris experiența lor din Principate, oamenii și locurile de aici. În general, impresiile acestora despre Moldova și Dobrogea sunt favorabile, cu toate că uneori au condamnat murdăria din târguri și mahalale, lipsa lor de organizare, primitivismul hanurilor și ulițele înguste și încâlcite. Finlandezii care au făcut parte din trupele rusești plecate împotriva Turciei între 1877 și 1878 au fost mult mai numeroși decât cei din războiul precedent. Aceștia au descris și ei oamenii și locurile în care au poposit, dar au împărtășit și
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
concluzia că Rafael Hakkarainen, șef al Protocolului din cadrul Ministerului Afacerilor Străine, "pare măgulit că, după atâția ani, România instalează o Misiune diplomatică la Helsinfors (...). Prezența mea (...) o interpretează, prin urmare, ca dovada prestigiului crescînd de care se bucură tînărul Stat finlandez"37. Foarte interesantă este și relatarea întâlnirii cu președintele Finlandei la acea dată, Pehr Evind Svinhufvud, personalitate importantă în procesul dobândirii independenței de către poporul finlandez. Acesta, nefăcând niciun efort în a-și ascunde ura purtată Rusiei, atrage atenția asupra similarităților
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
îmi observă el, "întrucît avem o frontieră comună: frontiera rusească!"38 Nu este doar o părere izolată, la Helsinki planând "o ostilitate generală față de Rusia și o neîncredere totală în pretinsele ei intenții pașnice"39. De altfel, Ministrul de externe finlandez Hackzell, la fel ca Titulescu, "nu atribuie nici o importanță acordurilor scrise consimțite de ruși, care le vor socoti, cînd le va conveni, drept simple petece de hîrtie"40. Raoul Bossy, grație contactelor cu ceilalți membri ai diplomației, reprezentanți ai altor
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
nu au fost trăite. Stilul e mai mereu impersonal. "Personal", septic, interesant, devine doar atunci când descrie contacte cu români, ca de pildă întâlnirea cu Monica Macovei sau cu o anume "Mama Marianne". Nu am observat însă relatări similare legate de finlandezi, contacte, trăiri și experiențe proprii. Majoritatea contactelor par a fi anumite dineuri oficiale. Până și aserțiuni sau considerații generale de tipul "finlandezilor le place să bea", "finlandezii sunt tăcuți" etc. sunt puține și timide. Volumul are certă valoare documentară prin
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
întâlnirea cu Monica Macovei sau cu o anume "Mama Marianne". Nu am observat însă relatări similare legate de finlandezi, contacte, trăiri și experiențe proprii. Majoritatea contactelor par a fi anumite dineuri oficiale. Până și aserțiuni sau considerații generale de tipul "finlandezilor le place să bea", "finlandezii sunt tăcuți" etc. sunt puține și timide. Volumul are certă valoare documentară prin prisma experiențelor ca ambasador (în capitolul constituit ca jurnal) dar, evident, întreaga lucrare poate contribui la conturarea unei imagini asupra civilizației finlandeze
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
cu o anume "Mama Marianne". Nu am observat însă relatări similare legate de finlandezi, contacte, trăiri și experiențe proprii. Majoritatea contactelor par a fi anumite dineuri oficiale. Până și aserțiuni sau considerații generale de tipul "finlandezilor le place să bea", "finlandezii sunt tăcuți" etc. sunt puține și timide. Volumul are certă valoare documentară prin prisma experiențelor ca ambasador (în capitolul constituit ca jurnal) dar, evident, întreaga lucrare poate contribui la conturarea unei imagini asupra civilizației finlandeze, cu rezervele amintite, însă. Valoarea
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
popor, iar miracolul este rezistența armată surprinzătoare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Am putea aprecia, deși cu riscul de a pune în umbră alte evenimente și procese istorice, că acestea două sunt, totodată, "semnele de carte" ale istoriei finlandezilor. Pentru perioadele vechi, se remarcă întârzierea față de spațiul european. De exemplu, Epoca fierului debutează cu o întârziere de aproximativ 700 de ani față de spațiul românesc și se încheie cu 1000 de ani mai târziu. Preistoria se întrerupe brusc la debutul
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
puțin susținute de descoperiri arheologice, teorii adesea divergente. Conform acestora, se identifică fie o continuitate, fie o discontinuitate etnică între locuitorii Finlandei din primele milenii ce atestă prezența civilizației și locuitorii de mai târziu, care sunt în mod cert strămoșii finlandezilor de azi. O teorie clasică susține depopularea aproape în întregime a teritoriului Finlandei de azi, ca urmare a unui nou val de răcire survenit în jurul anului 500 î.Hr. Cercetări mai recente atestă însă o prezență însemnată a populațiilor umane și
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Finlandei de azi, ca urmare a unui nou val de răcire survenit în jurul anului 500 î.Hr. Cercetări mai recente atestă însă o prezență însemnată a populațiilor umane și după această bornă. Alte teorii, mai vechi sau mai noi, propun originatul finlandezilor fie în estul, fie în vestul Europei. Finlandezii ar fi turci, mongoli sau europeni. Interesante sunt însă studiile genetice în această direcție, care îi dau pe finlandezi ca fiind 75% europeni, respectiv 25% uralieni sau siberieni. Triburile care au populat
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
val de răcire survenit în jurul anului 500 î.Hr. Cercetări mai recente atestă însă o prezență însemnată a populațiilor umane și după această bornă. Alte teorii, mai vechi sau mai noi, propun originatul finlandezilor fie în estul, fie în vestul Europei. Finlandezii ar fi turci, mongoli sau europeni. Interesante sunt însă studiile genetice în această direcție, care îi dau pe finlandezi ca fiind 75% europeni, respectiv 25% uralieni sau siberieni. Triburile care au populat spațiul estic al Scandinaviei au venit fie în
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
și după această bornă. Alte teorii, mai vechi sau mai noi, propun originatul finlandezilor fie în estul, fie în vestul Europei. Finlandezii ar fi turci, mongoli sau europeni. Interesante sunt însă studiile genetice în această direcție, care îi dau pe finlandezi ca fiind 75% europeni, respectiv 25% uralieni sau siberieni. Triburile care au populat spațiul estic al Scandinaviei au venit fie în număr foarte mic, fie în număr mai însemnat. Practic, întregul spectru de posibilități este acoperit de aceste teorii, dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
teorii, dintre care o bună parte se și susțin științific, în timp ce altele sunt considerate ne-științifice, speculând pe marginea puținelor surse istorice existente. Nu mai puțin, limba face obiectul unor cercetări consistente, fiind diferită de limbile indo-europene din Europa. Cazul finlandezilor este însă un bun exponent al paradigmei conform căreia moștenirea lingvistică și cea biologică, genetică, nu sunt în mod necesar interdependente. Până în secolul al XII-lea, locuitorii Finlandei de azi s-au aflat sub influența vikingilor. Începând cu această perioadă
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
sub influența vikingilor. Începând cu această perioadă ei s-au aflat la intersecția intereselor dintre suedezi și ruși. Nu există însă izvoare scrise până la acest secol și pe parcursul lui. Practic istoria propriu-zisă începe abia acum, după cucerirea suedeză. În cazul finlandezilor, creștinismul, ajuns târziu, a fost impus prin forță de cuceritori. În secolele XII-XIII, suedezii au organizat chiar cruciade pentru creștinarea acestui teritoriu. Timp de 600 de ani, Finlanda a făcut parte din regatul Suediei, fără o delimitare precisă. Biserica catolică
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Finlandei", cu noi structuri administrative și constituționale. Din 1812, capitala ducatului a devenit Helsinki, mai aproape de interesele țariste, în locul orașului Turku, ce fusese până atunci cel mai important centru urban. La cumpăna veacurilor XIX-XX, politica Rusiei devine una autocratică, iar finlandezii se văd în fața pericolului de a fi anexați la Rusia și rusificați. Drumul de la "națiunea cea mai loială" (țarului) la nesupunere civică este rapid. Mișcarea naționalistă își trăiește acum perioada cea mai importantă, prin personalități precum Arwidsson, cel care a
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Mișcarea naționalistă își trăiește acum perioada cea mai importantă, prin personalități precum Arwidsson, cel care a lansat ceea ce va deveni cea mai consacrată formulă a naționalismului finlandez: "nu mai suntem suedezi, nu vrem să devenim ruși, lăsați-ne să fim finlandezi". Câteva episoade ale perioadei merită menționate. În 1906 au loc reforme electorale radicale. Se trece direct de la o dietă cvadricamerală la un parlament unicameral. Pentru prima dată în Europa și pentru a doua oară în lume (după Noua Zeelandă), femeile primeau
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
femeile primeau dreptul de vot și dreptul de a candida. În consecință, prima femeie parlamentar din lume avea să își înceapă mandatul în 1907. Primul Război Mondial se dovedește a fi hotărâtor în evoluția istorică ulterioară a Finlandei. În cadrul acestuia, finlandezii au luptat în armata țaristă. Deși numărul soldaților este mare raportat la totalul populației Finlandei, raportat la cifrele armatei țariste el devine neînsemnat. Ulterior, înfrângerea Rusiei, apoi căderea Romanovilor în 1917, au determinat, în mod neașteptat, obținerea independenței de stat
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Finlanda. Perioada interbelică a adus numeroase reforme politice și sociale. Pe scena politică au existat 5 partide importante. A existat deopotrivă și o mișcare comunistă importantă, dar și o mișcare de dreapta, prin "Finlanda Albă" și "Garda Civilă". În 1939, finlandezii au refuzat să dea curs pretențiilor teritoriale exagerate ale sovieticilor, aceștia dorindu-și controlul total asupra Golfului Finic. Războiul ce a urmat, în iarna 1939-1940, a adus în prim-planul evenimentelor mondiale rezistența miraculoasă a armatei finlandeze, cu o aviație
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
1939-1940, a adus în prim-planul evenimentelor mondiale rezistența miraculoasă a armatei finlandeze, cu o aviație învechită și o flotă practic inexistentă, în fața mașinăriei de război sovietice. Rezistența s-a organizat îndeosebi pe linia Mannerheim, unde soldații pe schiuri ai finlandezilor au obținut victorii istorice. O națiune infimă rezista în fața unui colos agresiv. Inevitabilul s-a produs însă după câteva luni și linia Mannerheim a fost străpunsă; Finlanda a cerut pace și în urma acesteia a pierdut o zecime din teritoriu. La
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
ingrată, preferându-se ca țara să își urmeze propriul curs. Din iunie 1941, Finlanda intră în război, de partea Germaniei, în scopul de a-și recupera teritoriile pierdute. Turnura războiului aduce din nou Uniunea Sovietică la granița Finlandei; din nou finlandezii rezistă pentru o perioadă. Anii 1944-1947 sunt considerați "anii periculoși". Politica Finlandei va evolua sub auspiciile Moscovei, însă liderii politici sunt complet dedicați idealurilor naționale, astfel că regimul comunist nu va fi impus asemeni statelor din blocul estic. O desprindere
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
a fost desființat, iar teritoriul a fost organizat ca o simplă gubernie. Un an mai târziu, Rusia a dobândit o influență majoră în Principate, având statutul de putere protectoare. Oricum, vreme de peste o sută de ani, românii din Basarabia și finlandezii au fost compatrioți, subiecți ai aceluiași imperiu. Contactele româno-finlandeze au continuat să aibă catalizatorul în armata țaristă. În Basarabia a fost semnalată prezența unor ofițeri finlandezi. În războiul din 1877-1878, în armata țaristă intra și Batalionul al 3-lea din
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
să aibă catalizatorul în armata țaristă. În Basarabia a fost semnalată prezența unor ofițeri finlandezi. În războiul din 1877-1878, în armata țaristă intra și Batalionul al 3-lea din Garda Finlandeză de Pușcași, sub comanda colonelului Baron George Ramsay. Alți finlandezi erau răspândiți în diferite unități militare. Unii dintre aceștia au scris impresii de călătorie, oferind imagini interesante ale realităților românești. În general era remarcat amestecul de trăsături orientale și occidentale, era evidențiată frumusețea unor orașe ca Iașii și Bucureștii, natura
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]