1,160 matches
-
cu fruntea înspre pămînt plecată Părînd a-i înțelege privirea întristată Odată cu apariția monstrului intensitatea epică este maximă: S-a ridicat un munte de ape învolburate; Apoi s-a spart în două talazul furtunos, Zvîrlind sub ochii noștri un monstru fioros. Se-nfiora pămîntul de mugetu-i năpraznic, Nu mai văzuse cerul un monstru-atât de groaznic! Umpluse de miasme văzduhu-nveninat, Iar valul ce-l purtase s-a tras înspăimîntat Ultimele versuri, parcă desprinse din Eneida (VIII, 240), reprezintă o expansiune a
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
facă cel mai bine și, cum-necum, a nimerit într-o groapă. Săracul iepuraș! A rămas blocat în groapa adâncă și fuga nu-l mai putea scăpa de primejdie. Era mort de frică. Avea și de ce. Dintr-un tufiș a ieșit fiorosul lup, gata, gata să-l mănânce. “Sunt pierdut!” și-a spus iepurașul. - Mamă! Mămico! Unde ești? Salvează-mă! Salvat a fost , dar nu de mama lui. Bătrâna pupăză, gândindu-se la ce s-ar putea întâmpla, și-a chemat în
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
foarte scurți și prelungindu-i apoi până când cele două imagini sunt corect identificate. Prima imagine poate fi, spre exemplu, aceea a unui copil aflat într-o încăpere având o fereastră. Acestei imagini i se poate suprapune aceea a unui animal fioros care își face apariția în cadrul ferestrei, arătându-și colții. Procesele defensive sunt puse în mișcare de prezentarea celui de-al doilea stimul și modifică percepția sau comportamentul subiectului. Metoda TMC a fost utilizată în studierea apărărilor la copiii de vârstă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
omul este încercat de un primitivism reactiv aflat în afara oricărei norme morale, care devine cu atât mai deplorabil cu cât este vorba de comportamentul său sexual. Stăpânit de acest inconștient primitiv, omul ar trebui să devină cea mai abjectă și fioroasă ființă posibilă. Ceea ce nu se întâmplă doar pentru că acest primitivism reactiv este nevoit să se confrunte cu normele morale, care debutează cu conștientizarea propriei sexualități în confruntare cu cea a părinților. Individul face acest lucru trăind veritabile complexe de conștiință
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Nici cel ce merge să facă o nedreptate. Nici cel al cărui suflet e ros de patimi și de vrăjmășie față de camaradul său. Și nici acela al cărui suflet e sterp de credință.” în adevăr, analizându-mă, în singurătatea mea fioroasă, nu mă simțeam vinovat de nici unul din păcatele, care te împiedică să cânți, ci dimpotrivă. Simțeam o mare satisfacție, când intonam puternic cântecele noastre legionare. Nici nu simțeam cum îmi trecea timpul, petrecând în minte nestânjenit imagini scumpe din trecut
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
proprietara locului nu făcea nici cel mai mic gest de „întrajutorare” față de aceștia. Cel mai vizibil semn al relațiilor de ostilitate față de massa pelerină din apropiere mi s-a părut a fi prezența într-o curte adiacentă a trei câini fioroși, masivi, lăsați să zburde liber, gestul având aproape ceva ostentativ în el din partea stăpânilor, de altfel, oameni cu o situație bună dacă ținem cont de cele două limuzine luxoase ale lor. Cei trei zăvozi alungau cu eficacitate orice pelerin care
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ar fi posibilă apariția în orice clipă a unor stafii. Și, de altminteri, chiar se ivesc ființe ce par să fie arătări din altă lume. Nu duhuri, ci făpturi teratologice. Pe o treaptă a scării de la intrare șade un zdrahon fioros, de fapt un oligofren care, asumându-și funcția de cerber, îi spune fetei să îl sărute, ca preț al permisiei de a intra. La etaj o ia în primire o femeie obeză, cu buze groase, cu ochi enormi, congestionați, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
cu episodul parizian al doctoratului) și ai unei cariere care i-a adus mari satisfacții, recunoaștere în breaslă și în clientela tribunalelor. Sunt pagini agreabile, care conservă mai ales partea frumoasă a vieții, până și într-un moment „tragic, sinistru, fioros și plin de groaznice consecințe” cum a fost războiul din 1916-1918, cu episodul internării sale în lagărul de la Săveni, lângă Țăndărei, ca „cel mai mare dușman al Germaniei”, pentru că nu aprecia „armonia și universalitatea limbii germane”. SCRIERI: Ce știa satul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290417_a_291746]
-
care atingeau pămîntul, Topuz mergea pe drumeagul pustiu care duce la Ghireni. De pe un raft al memoriei apare povestea tontălăului. Un berbec, auzi, dom'le! Ce tîmpenie! Cunoștea drumul și percepea apropierea de Crucea Domnișoarei. Iaca, mă voi întîlni cu fiorosul cu ochi de jar. Încetinește mersul și este foarte atent. O boare foșnește pănușile porumbului. Dintr-un tufiș țîșnește o jivină. Parcă a văzut lucirea stranie a doi ochi. Nu, i s-a părut. Ba, nu, chiar au lucit! O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la zestrea bărbătească. Pe malul Prutului, în apropiere de satul Manoleasa-Prut, erau trei pescari dotați cu scule ultimul răcnet. Cred că peștii aflase cumva cu o zi înainte și din acest motiv Prutul părea pustiu. Nu departe de cei trei fioroși pescari se afla o Dacie 1310, ultimul model, ajunsă lîngă apă, naiba știe cum, dincolo de fîșia de frontieră. Pescarii erau frați și toți profesori de matematică, unul la Universitate, unul la un liceu și unul la o școală generală. Ultimul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
plin cu mulțumiri și, în plus, recunoștință veșnică. Luna înainta spre înaltul bolții cerești și eu nici vorbă să pot adormi. Lunecam ușor, ușor, spre o stare între veghe și somn și... atunci am prins balaurul. Un pește mare și fioros, pe care îl trăgeam la mal, încordat și tremurînd de emoție amestecată cu bucurie. Atunci domnul Covalciuc își dă arama pe față, sare în spatele meu și apucă de fir. Este al meu, țip isteric și îl mușc de mînă. Ba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
i-am iertat pentru comportarea de aseară!), toate la un loc mi-au încărcat bateriile vieții de pensionar. Nu tu Universitate, Primărie, Ambasadă, Consiliu Județean, doar pluta, care de regulă nu mișcă, te face să uiți și de peștele ăla fioros, cu dinți de rechin. Și la urma urmei este bine să știți că ăla, fiorosul, nici n-ar fi fost bun de o ciorbă. Capitolul IV Prin lumea largă Cu avionul Primarul Paul a fost impresionat de primirea care i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vieții de pensionar. Nu tu Universitate, Primărie, Ambasadă, Consiliu Județean, doar pluta, care de regulă nu mișcă, te face să uiți și de peștele ăla fioros, cu dinți de rechin. Și la urma urmei este bine să știți că ăla, fiorosul, nici n-ar fi fost bun de o ciorbă. Capitolul IV Prin lumea largă Cu avionul Primarul Paul a fost impresionat de primirea care i s-a făcut la Iași și-și dorea revanșa, ca să arate că franțujii nu sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mușchi și-i cam snopise pe toți adversarii săi. Y era și el așijderea, oțel nu alta și rupea osul cît ai zice pește. Ce mai, amîndoi tocau oasele cu pricepere și ușurință. Cam din oră în oră se prezentau fioroșii bătăuși în carne și oase (întregi) și se reluau scene din meciurile anterioare ale celor doi, unde aceștia tocau adversari plini de borș și adormiți ca la anestezie. Mi s-a trezit un interes morbid să văd care pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prostie!) și aveam un os mărișor în gură. N-avea carne pe el, dar îl strîngeam strașnic între dinți. Era semiîntuneric parcă și mergeam prin Havana Veche. Pe strada mare nu era nimeni, dar pe străduțele laterale vedeam ochi fosforescenți, fioroși, care erau fixați pe osul meu. Mă trecea un fior rece și am început să strig cît pot: Degeaba, este osul meu... cu decret... dl. Iliescu... Atunci au apărut o mulțime de cîini, care de care mai jerpeliți, mai costelivi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
scăp? Pe de altă parte își amintește: O să vă tenteze cu femei înaintea meciului. Era greu să renunțe și-și zicea: Măcar să cîștig ceva pe aici în Cuba. Fata insistă cu provocările, Vasilică se codește și, în final, se trezește fiorosul din el: După meci, domnișoară. Fata regretă și acceptă cu greu "după meci", abia după ce a fost bruscată chiar. În ring Vasilică se gîndește ca un obsedat: N-o să mai vină. A fost trimisă ca să mă bată țiganul ăsta. Frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un om de culoare neagră, atletic, fioros, care iese din trunchi cînd doctorul era la 2-3 metri distanță. Cu un cuțit imens (maceta) se îndreaptă spre Modesto. Acesta, uimit, s-a oprit pe loc. Dă-mi tot ce ai, spune fiorosul bandit. Doctorul știa că acești oameni nu glumesc. Mai știa că îi va lua ceasul pe care și l-a cumpărat în Peru, pe cînd era medic acolo. Dar ceea ce îl făcea să sufere era faptul că îi va lua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că admirabila creatură n-are o armă la fel de redutabilă ca bondarul. Cioculețul lui este inofensiv. Iar cu forța aripioarelor stă slab de tot. Mă întîmpină pe alee și stă, zburînd, nemișcat în aer, la nivelul nasului meu. Scoate cîte un "fioros" avertisment să-mi văd de ale mele. Și eu pe unde să trec, bre? mă adresez agresorului. Nu mă privește. Pe aici nu se trece, decît... doar peste trupul meu, pare a replica "războinicul". Stau și-l privesc cu nesaț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
trupul meu, pare a replica "războinicul". Stau și-l privesc cu nesaț. Regret că nu am camera de luat vederi. Obosește și se așază pe o crenguță. Cum or fi ouțele tale și cu ce penișoare reușești să le clocești, fiorosule? Rîd. Am ajuns de rîsul curcilor. Mi-am găsit nașul. Încerc să fentez, dar adversarul este vigilent. Mă întorc bătut. Dacă pe alei nu-i chip, atunci o să sar un gard viu. Numai că foșcoteala pe care o fac sperie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
între un zeu fecundator al furtunii și Mama-Pământ. Pe deasupra, Hera era adorată la Argos ca "zeiță a jugului" și "bogată în boi", (în Iliada, Homer o descrie "cu ochi de bou".) în sfârșit, ea era considerată drept mama unor monștri fioroși precum Hydra din Lerna. Or, zămislirea de monștri le caracterizează pe zeițele telurice, într-adevăr, așa cum am văzut (§ 83), după Hesiod, mama lui Typhon era Geea (Pământul). Dar toate aceste atribute și prestigii chtoniene au fost progresiv uitate, și de la
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
defectă. Iarna stătea înghețată. În ziua pe care o reconstruim acum, țâșnitoarea mergea. Eu, Cârnatu, Bârnosu stăteam călare pe țâșnitoare. Și Bârnosu - sau altcineva - punea degetul pe jetul pitic al acelei țâșnitori. Apăsa și ne stropea. Noi înjuram. Aruncam priviri fioroase spre cel care ne udase. Era posibil ca Bârnă să scoată o gumă fleoncănită din gură și să mi-o arunce în cap sau, mă rog, s-o arunce în cel care avusese ideea cu stropitul, care ne scosese din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
-l lovește peste față cu palma lui uriașă ca o labă de elefant? -Da, tovarășe comandant, m-am hotărât, o apuc pe calea dreaptă, a spus el pe nerăsuflate, gândindu-se că se petrece un miracol - poate totuși anchetatorul cel fioros are să-i dea drumul, nici un preț nu e prea mare pentru asta. -Pavele! a răcnit înspre ușa metalică tovarășul Cameniță și imediat s-a ivit un ins albicios la față, în uniformă de milițian, care pândise pe culoar, gata să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
la care aspiră România să fie integrată nu poți avea șanse să intri cu mentalități de barbugiu buimac. Dacă tot ceea ce pot oferi gigei precum dl Becali este un jeg moral de felul celui pe care îl afișează miliardarul în fioroși lei autohtoni și milionarul în răpciugoși dolari americani, credeți-mă, România se poate lipsi de „aportul” unor astfel de investitori. Când e vorba de oameni cu un asemenea comportament, există șansa nefericită ca măcar unii din banii lor să miroasă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
o vreme în care domneau atîția sfinți iluștri cîte tronuri de suverani existau în Europa, în ochii cărora a fi fiu și cinstitor al Bisericii era cea mai frumoasă slavă; și care știau și puteau să tempereze puterea, în sine fioroasă, cu grija pentru Evanghelia pe care o sorbeau cu abnegație de pe buzele Episcopilor ce reprezentau echitatea legilor și pietatea devotată în guvernare. Acesta era un studiu asiduu și o ocupație pentru întreaga viață. Dar acest lucru demonstrează și rațiunea pentru
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
dat spre traducere, iar eu, ca un naiv, am acceptat, o carte cu titlul Turnul secretelor. Părea să fie un thriller captivant, dar în realitate erau niște amintiri ale unui fost KGB-ist, partea mărturisibilă a lucrurilor, de o plicticoșenie fioroasă. Fără miză și fără miez. Iată motivul pentru care v-am pus întrebarea asta. Privind de la celălalt capăt al scenei, au existat cărți pe care ați fi vrut să le traduceți și nu le-ați tradus? A.R. A, da
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]