687 matches
-
simplu de sub care se vedea o păreche de papuci și un motan negru. iată toată îmbrăcămintea. Prin mreaja vie și tremurătoare a fereștii pătrundeau razele soarelui și împleau semiîntunericul chiliei cu dungi de lumină în cari se vedeau mii de firicele mișcătoare cari toate jucau în imperiul unei raze și dispar din vedere deodată cu ea. Pe un scaun șade un călugăr tânăr. El se află în acele momente de trândăvie plăcută pe cari le are un dulău când și-ntinde
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
asupra orașului. Nu ne-am lecuit de tot. Dar ce știi tu, Aurică, erai mică pe atunci. Ba mi-aduc aminte. Când mirosea a portocale era Crăciunul. Aveam un prun în fața blocului, visam să dea portocale... Întunericul se îngroșase. Un firicel de vânt muta frigul dintr-o parte în alta. Aurica se strânse mai tare între bărbat și ursulețul de pluș. Petrache simți din nou căldura care-i făcuse inima să se mute, zvâcnind, când înspre creștet, când înspre pântec. — Veneam
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
talpa jos. Cosmina se aplecă spre el, privindu-l în ochi. — Îți amintești cum era ieri... Sigur că îmi amintesc. De ce nu ? — Chiar așa, spuse ea. De ce nu ? Atunci, povestește-mi. Nu-și ținea totuși buzele destul de bine lipite. Un firicel de salivă i se scurse pe la colțul gurii. Simți și-l șterse cu mâneca pijamalei. Nu știu ce să-ți povestesc. Eu zic că nimic nu merită, n-am trăit cine știe ce. Mai bine întreabă-mă tu. Cosmina își trase taburetul și se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vii acasă fără tolbă, aschimodie ? mugi Golea. Pereții se prefăcură într-un clopot de bronz, iar vocile se strânseră într-un ghem care bătu dinăuntru, cu limbă de spijă. Cu atâta putere, încât din urechile lui Coltuc se prelinse un firicel de sânge. — Lasă-l în pace ! sări Melania în dreptul mâinii ridicate. Nu vezi în ce hal e ? — Oricum nu e bun de nimic, scrâșni Golea, încă furios. — Mai bine decât să-l întrebi de tolbă, i-ai da înapoi cartea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Cu ce ați fost atuncea, cu buletinul, nu ? Cu schimbarea de identitate ? Rada se mai întoarse din ușă să salute, dar nu-i mai răspunse niciunul dintre ei. Se opri pe coridor, acolo era o chiuvetă. Dădu drumul la un firicel subțire, așteptă până când căușul se umplu și își spălă îndelung fața. Abia când văzu cerul înnegurat și simți picăturile își dădu seama cât de mult stătuse înăuntru. Rămase câteva clipe pe trotuar, strada era pustie, viața mergea liniștită înainte. Secția
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
curățase. Era lună plină, copacii din fața blocului erau luminoși ca niște mesteceni. Rada puse sticla jos, la fel și piatra. Luă un copac în brațe și își lipi urechea de trunchiul lui. Stătu așa până când auzi înăuntru sevele, ca un firicel de apă curgând printre firișoarele de nisip. Copacul o călăuzi, astfel, către straturile freatice, legând-o de celelalte rădăcini. Rada se desprinse cu părere de rău, se aplecă și luă piatra, privind-o în bătaia lunii. La început galbenă, translucidă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cine ești. Magdalena. Fata îl privi nedumerită, rămasă la jumătatea drumului cu sticla de apă pentru flori. Tili îi luă mâna în care ținea sticla și, apăsându-și degetele peste ale ei, înclină sticla încet, cât să se prelingă un firicel de apă. Apoi puse ghiveciul la loc, pe dulap, acolo unde lumina cădea nestingherită. Se întoarse spre ea : — Ai auzit de Rumpelstilzchen ? Ia spune repede, să te văd. — Ruplet... bălmăji fata. Apoi râse : Nu pot. Ce-i ăsta ? — Un nume
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Leaua și dealurile Coasta Morii și Felea, care constituie pentru tărniceni vadul soarelui spre asfințit în zilele de vară. Văile de diferite mărimi și configurații sunt curmate de șiruride dealuri traversate de râpe pe cursul cărora clipește permanent câte un firicel de apă care adesea se umflă peste maluriapele furioase ale torentelor de primăvară sau apele ploilor repezi de vară. Pământul acesta cu configurație specifică a peisajului moldav n-a fost în întregime darnic și generos cu cei ce l-au
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
înspăimântătoare se instală brusc. Se pomenise singur-singurel într-un spațiu total necunoscut. În jur nimeni și nimic. Nici un zgomot, nici țipenie de om, nici o altă ființă vie, fie ea cât de mică, o musculiță, un gândăcel, nici o singură floare, nici un firicel de iarbă: nimic, nimic, nimic. Sub el un sol plin de mistere, pustiu, sumbru, necunoscut, instabil și înfricoșător, deasupra căruia levita ca o actriță de circ sub bagheta unui magician celebru. Cu alte cuvinte, plutea în vid, la nici doi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
într-un cuvânt, îl întinerește și-i dă speranța că va mai apuca încă un răsărit de soare. Dușul gratuit, oferit de natură, trezește la viață nu numai pe om, dar și toate speciile de plante amorțite, începând de la fragilul firicel de iarbă și terminând cu multisecularul platan sau stejar. Pământul reavăn, reîmprospătat după ploaie, scoate la lumină și micile vietăți ce trăiesc aproape nevăzute în umbra sau la rădăcina acestor plante, care au supraviețuit perioadelor de grea încercare, de secetă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ca și prima oară când se ivise, developându-se lent În tăvița cu acid, imaginea lui Olvido pe burtă, În țărână, cu cureaua aparatului fotografic În jurul gâtului, aproape atingându-și fața cu o mână inertă, și pata mică și roșie, firicelul Închis la culoare care Începea să curgă din ureche pe obraz și să se amestece cu altă pată, mai mare și strălucitoare, care se Întindea pe dedesubt. Mină antipersonal, schije de obuz, obiectiv Leika de 55 de milimetri, expunere 1
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
burtă În șanțul de scurgere, cu mâna dreaptă și aparatul de fotografiat proptite În dreptul stomacului, brațul stâng Îndoit, cealaltă mână, cu ceasul la Încheietură, palma Întoarsă În sus, cercelul, o biluță mică din aur, pe lobul urechii din care curgea firicelul roșu care Îi păta o coadă, curgea pe obraz până la gât și la gură, apoi dădea ocol ochilor Întredeschiși, pironiți pe iarbă și pe bulgării de pământ răscolit, pe care se Întindea o baltă de sânge. Îngenuncheat lângă ea, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
bine; bolnav; bucurie; bun-simț; cald; cantitate mică; caș; caviar; căldură; cerc; ceva; din ceva; chin; cîtă; cîțiva; cultură; cumpătare; cumpătat; cunoștințe; da; dans; darnic; deal; degetar; delăsare; delăsător; aproape deloc; durată; durere; educație; eliberare; fără; fărimitură; a fărîma; fărîmă; fărîmituri; firicel; foc; frumos; frustrare; aproape gata; geană; gol; gramaj; greșeală; greu; guvern; hașiș; important; inconsiderabil; inexistent; infim; inimă; insuficiență; încă; nu îndeajuns; îndrăzneală; a învăța; pe jumătate; limitare; limită; lipsuri; luptător; mai mic; mărunțiș; cu măsură; măsură; minus; minută; modest; modestie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
scurteze, atunci Îl face pe primul să se lungească și trage spre sine partea de care ei sunt prinși. În sfârșit, este cunoscut că toate aceste mișcări ale mușchilor, ca și toate simțurile, depind de nervi, care sunt ca niște firicele sau ca niște tubulețe ce provin toate de la creier și care, la fel ca acesta, conțin un fel de aer sau vânt foarte subtil numit spirit animal. ART. 8. Care este principiul tuturor acestor funcții În general, Însă, nu cunoaștem
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
pentru ca cititorii acestei scrieri să nu fie nevoiți a le citi În altele, voi repeta aici care anume trei lucruri avem a le lua În considerare la nervi, și anume: măduva sau substanța interioară, care se Întinde În formă de firicele Începând de la creier, unde Își are originea, până la extremitățile celorlalte membre, de care sunt legate aceste firicele; apoi pielițele care le Înconjoară și care, fiind continuarea celor care Învelesc creierul, compun tunele În care aceste firicele sunt Închise; apoi, În
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
anume trei lucruri avem a le lua În considerare la nervi, și anume: măduva sau substanța interioară, care se Întinde În formă de firicele Începând de la creier, unde Își are originea, până la extremitățile celorlalte membre, de care sunt legate aceste firicele; apoi pielițele care le Înconjoară și care, fiind continuarea celor care Învelesc creierul, compun tunele În care aceste firicele sunt Închise; apoi, În sfârșit, spiritele animale care, fiind purtate prin aceleași tunele de la creier până la mușchi, sunt cauza pentru care
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Întinde În formă de firicele Începând de la creier, unde Își are originea, până la extremitățile celorlalte membre, de care sunt legate aceste firicele; apoi pielițele care le Înconjoară și care, fiind continuarea celor care Învelesc creierul, compun tunele În care aceste firicele sunt Închise; apoi, În sfârșit, spiritele animale care, fiind purtate prin aceleași tunele de la creier până la mușchi, sunt cauza pentru care firicelele rămân acolo complet libere și destinse, În așa fel Încât cel mai mărunt lucru care mișcă partea corpului
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
apoi pielițele care le Înconjoară și care, fiind continuarea celor care Învelesc creierul, compun tunele În care aceste firicele sunt Închise; apoi, În sfârșit, spiritele animale care, fiind purtate prin aceleași tunele de la creier până la mușchi, sunt cauza pentru care firicelele rămân acolo complet libere și destinse, În așa fel Încât cel mai mărunt lucru care mișcă partea corpului de care extremitatea unuia dintre ele este legată, prin același mijloc face să se miște partea creierului de unde provine, tot așa cum, atunci când
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
obiectelor exterioare poate conduce În mod diferit spiritele În mușchi Am explicat În Dioptrica modul În care oricare dintre obiectele văzului ni se arată doar prin faptul că pun În mișcare locul, prin intermediul corpurilor transparente situate Între ele și noi, firicelelor nervilor optici care se găsesc În fundul ochilor noștri, mișcând apoi zonele din creier de unde provin acești nervi; ele se mișcă, spun eu, În așa de multe moduri diferite, Încât ne fac să vedem diversitățile În lucruri, Însă ele nu țin
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
radiază În tot restul corpului prin intermediul spiritelor, nervilor și chiar al sângelui care, participând la impresiile determinate de spirite, le poate purta pe acestea, prin ardere, În ambele membre; să amintim cele spuse mai sus despre mașina corpului, anume că firicelele nervilor noștri sunt În așa fel distribuite În toate părțile sale Încât, În cazul diverselor mișcări provocate acolo de obiectele simțite, ele deschid În mod diferit perii creierului, ceea ce face ca spiritele animale conținute În aceste cavități să intre În
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Pește prind“, acela prinde pește mult pe vară, dar și mare păcat face. Unele femei, cînd voiesc să plece cu tîrbocul* la rîu să prindă pește, și dacă e duminecă, iau furca în brîu și ies la lume, torcînd cîteva firicele cu scop ca cum se va mira lumea de ele că lucrează dumineca, așa să se mire peștele de ele și să iasă de pe la maluri să vie la tîrboc să-l vadă. Toată lemnăria de năpatcă* să o furi dacă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Noru-i jos și luna-i sus Departe-i neicuța dus. De-aș ști neică c-ai veni Drumul ți l-aș șindrili Tot cu șindrilă de fag PÎn ' la noi neicuță-n prag.” Dragostea provoacă unora ciudă și invidie. Exemplificăm : ,,Firicel de iarbă crudă Mulți mai au pe mine ciudă, Lasă ciudă să le fie Eu iubesc ce-mi place mie. CÎnd ar fi după dușmani Mi-ar vinde carnea pe bani Cu cîntaru-ar cîntări-o Și cu dramu-ar tîrgui-o. Dragostea-i
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
din noi. Mama rămânea un moment fără răspuns, apoi ne spunea: „haide, haide, la joacă”. După cafea, dacă tata avea chef, lua chitara din cui și, împreună cu mama cântau romanțe și din muzica ușoară a acelor vremi. Mama avea un firicel de voce de soprană, puțin tremurată, iar tata era tenor dramatic. Aveau amândoi ureche muzicală. Cântau pe două voci, tata acompaniind și la chitară: „Ciobănaș cu trei sute de oi”, „Zaraza”, „Tamara”, „Pe lângă plopii fără soț...” și multe altele. Cântau și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
București. În acel moment ușa se deschise și căpitanul gărzii anunță venirea sfinției sale mitropolitul țării. Geamurile dinspre apus ale spătăriei mari lăsau să intre ultimele raze ale soarelui care tăiau în fâșii umbra încăperii și făceau să se vadă jocul firicelelor de praf. Boierii se ridicară. Mai adus de spate ca oricând, sprijinindu-se la fiecare pas în cârja cu mâner de aur bătut în pietre prețioase de diferite culori, cu pletele albe ieșind de sub mitra cu văl negru lung până la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Puteam să facem cunoștință, îmi șopti, dar nu acuma. Duminică ieși cu mine și ai să vezi. Dar să te pui la punct, nu așa... Am ajuns în piață și l-am urmărit cum târguia și se tocmea pentru un firicel de mărar. Nu se grăbea și totdeauna ieșea, după cum îmi demonstra el, în câștig. Cunoștea toate legumele și de câte anume legături avea nevoie. Își făcea socoteli: asta da, asta nu, fiindcă mai mâncase cu o zi înainte felul cutare
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]