697 matches
-
aminti care anume, ceva legat de apele Iordanului, apoi întreb, unde este Iordanul, încă nu l-am văzut, și Udi râde, asta este frumusețea lui, este aproape invizibil, aceia care reușesc să îl vadă sunt întotdeauna dezamăgiți, este doar un firicel de apă, dar cu toate acestea mie mi se pare că îi simt prezența acompaniindu-ne de undeva din dreapta noastră, asemenea unui ideal, credincios și hărțuitor, urmându-ne cu pașii lui când mlăștinoși, când prăfuiți. Ce miracole s-au petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nouă" Asemenea șopârlei primordiale, rămășiță fosilă a începutului lumii, dintr-o specie dispărută, el zace nemișcat în dormitorul întunecat, între el și soarele pe care îl iubea atât de mult stau storurile grele, pielea lui a început să se albească, firicele de praf îl acoperă, parcă ar fi un exponat de muzeu care nu are vizitatori, doar Noga îi mai aruncă o privire când se întoarce după-amiaza de la școală, flămândă și îngrijorată, o privire mută, de parcă ar vrea să se asigure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nici măcar de copiii noștri. Privirea ei întunecată zăbovește asupra fetiței adormite, asupra mobilelor care umplu salonul, asupra podelei pline de praf, trebuie să fim liberi ca o picătură de mercur căzută pe podea, care niciodată nu se va amesteca cu firicelele de praf, ai văzut vreodată mercurul răspândindu-se pe podea, iar eu spun încet, am văzut, de n-aș mai fi văzut. Ce se va întâmpla dacă te relaxezi, mă întreabă ea, de ce anume te temi, iar eu murmur, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
copilul împreună cu ea, ei privesc totul ca pe o situație-limită, fără speranță, ca și cum ai avea de ales între o boală incurabilă și un accident rutier. Degetul meu alunecând pe masă, se întoarce la mine curat, nu îl murdărește nici măcar un firicel de praf, Hava se întoarce spre mine și întreabă, tu ce crezi, Naama, eu mă bâlbâi, este mult prea devreme să mă pronunț, voi lucra cot la cot cu ea până la naștere, după care vom vedea, încerc să vorbesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
speriat de moarte, dar, în clipa în care mă întind să apuc telefonul, începe să sune, ridic receptorul, în prima clipă nu recunosc vocea, vocea pe care o cunosc cel mai bine pe lumea aceasta, răgușită și melancolică, cu un firicel subțire și nou de regret, Naama, eu sunt, spune el, ce faci? Cum de nu îl recunoscusem pe Udi, era ca și cum nu mi-aș fi recunoscut propria voce, iar el spune, m-am întors, și imediat completează, m-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o secundă, văd finalul călătoriei lui sinuoase, cu cât va fugi mai departe, cu atât se va îndepărta mai mult de rezolvarea problemelor, dar nu am cum să îl opresc din drum, este asemenea unui copil lunatic pășind pe un firicel subțire de ață, iar dacă voi încerca să îl ghidez, va cădea. Îl privesc inundată de o nouă curiozitate, nu mai este soțul meu, nu mai este tatăl lui Noga, este un bărbat nu tocmai tânăr, nefericit, care nu încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ascensorului se imobiliză. Acidul perforase podeaua și picura deja pe cablurile și roțile de ghidare. Ușile se depărtară și ei se buluciră în afară. Era rândul lui Ripley să-l susțină pe Hicks. Din piept i se mai înălța un firicel de fum, iar infanteristul era cocoșat de durere. ― Hai, că poți. Nu te-am crezut niciodată slab. Ea trase aer în piept, tuși, inspiră din nou. Hicks se sufocă, strânse din dinți și încercă să zâmbească. În comparație cu putoarea tunelelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ne acoperea ca un cort ocrotitor, ferindu-ne de restul copiilor, vrăjindu-ne ca-n basmele cu zâne binevoitoare și clipocitoare... iar profa, mișcându-se încetișor înainte și înapoi, închisese ochii și din colțurile gurii începuse să i se scurgă firicele de salivă proaspătă... Parcă nu mai auzea nimic, parcă uitase de locul în care ne aflam... Nu-i păsa de ceilalți. L-ar fi putut bucura pe fiecare în parte, cu aceeași plăcere. Era sigură că nimeni nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
pe bărbie. Ești plină de unsoare. Rușinată, femeia lăsă capul în piept și se șterse. într-adevăr, mândria tinereții ei, bărbia împinsă voluntar înainte, acum, cu cât înainta în vârstă, îi pricinuia o grămadă de necazuri. Mai ales când mânca, firicele mici de unsoare sau sos, bucățele minuscule de morcovi, foițe de pătrunjel îi rămâneau făr-a prinde chiar de veste în curba pronunțată a bărbiei, atrăgând observațiile mânioase ale soțului, om foarte pedant. Mai în dreapta Drăguțeștilor, aproape de Vodă, ședea vel-logofătul Samoilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ca și cînd ai căuta o casă Într-un oraș În care casele nu sînt numerotate. — N-aș zice chiar așa. Își scoase Încet mănușile și se frecă tare la ochiul drept cu degetul mijlociu; i-o fi intrat vreun firicel de praf. Mi-am dat imediat seama că ai pornit pe o pistă greșită cînd te-am văzut la cafenea, dar mi s-a părut interesant că-ți merge mintea, că ai ales tocmai localul acela... ca să-l cercetezi... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
decît intermediar și o cunoștință Îl rugase să-i caute un șofer particular. Bineînțeles că mi s-a spus că găsiseră de mult. Era și firesc. Anunțul apăruse cu o lună mai Înainte. CÎnd s-a Întors cu berea, avea firicele de spumă albă În colțul buzelor. — Mă Întreb dacă nu făcea tot timpul pe intermediarul. Mai știu și-un consătean care avea nevoie de un șofer bun cunoscător al orașului Tokyo și el i-a găsit. Dacă nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
parcă milă. Nasul lung și subțire era puțin curbat spre stînga, iar buzele aveau o linie perfectă de parcă fuseseră trasate cu linia. Buza de sus, subțire și nervoasă, cea de jos, groasă și calmă. În stînga gurii se zăreau niște firicele de barbă scăpate de aparatul de ras. PÎnă atunci Îmi lăsase impresia unui temperament de om de afaceri, dar astă-seară - poate dădusem prea mult frîu liber imaginației - chipul lui avea ceva din cel al visătorilor. N-am simțit nici ostilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a unei țări „banale“, „normale“, deloc „interesantă“, „senzațională“, „originală“. La capătul acestui inventar de depresii posibile, efectul este paradoxal (cred că totuși scontat de autori): te bucuri că un asemenea text există, că asemenea oameni există și îți dau un firicel de speranță că - încă o dată - câțiva, foarte puțini, vor putea salva domeniul.ro. Dacă mai merită salvat, iată întrebarea. Una dintre multele pe care, ca orice carte bună, această „joacă poștală“ ți le înfige în minte. Prezentări ale autorilor Codruț
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
era întreg sau nu, slavă Domnului, era întreg! Căldarea aflată la îndemână era plină de tampoane înroșite ce degajau un miros fad, răscolitor. Era atunci vară, doctorul avea un halat cu mânecă scurtă, din porii proeminenți, roșietici de pe braț, ieșeau firicele firave de păr blonziu. Prin fereastra larg deschisă pătrundea către ei vuietul străzii. Cu scaunul rezemat de fișet asistenta moțăia cu o carte în brațe, cu fața învăluită de-o mare împăcare... Carmina coborî din scaun și porni spre ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mânca paste făinoase și nu mere. Când era răcit, o ruga pe doamna Olimpia, o femeie de 45 de ani, vecină de birou, să-i permită să facă un ceai, la plita ei electrică, minusculă care purta denumirea conspirativă de "firicel" și se putea camufla foarte ușor datorită dimensiunii ei extrem de reduse. Când cerea plita electrică, folosea foarte multe cuvinte, dacă vreți, dacă sunteți bună, dacă sunteți așa de amabilă să-mi permiteți... Da, poftiți, da, sigur, îi răspundea doamna Olimpia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
foarte ușor datorită dimensiunii ei extrem de reduse. Când cerea plita electrică, folosea foarte multe cuvinte, dacă vreți, dacă sunteți bună, dacă sunteți așa de amabilă să-mi permiteți... Da, poftiți, da, sigur, îi răspundea doamna Olimpia și-l scotea pe "firicel" din biblioraftul din birou. Pe urmă iar alte rugăminți, plecăciuni, mâna lui mângâia încoace și încolo marginile biroului, dacă sunteți amabilă, dacă, îi cerea împrumut și ibricul. În concluzie făcea un ceai, un simplu ceai, avea el un amestec special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
soarele dogorea. M-am dus la baie, mi-am descurcat părul, m-am studiat în oglindă. Mă simțeam fără vlagă, obosită, aveam ochii tulburi. Am îmbrăcat rochia de plajă am luat ochelarii de soare, pălăria. În papuci încă mai erau firicele de nisip. Jos în hol, la cazare se afla un grup de tineri. Râdeau, glumeau erau enervant de fericiți. M-am gândit, nu fără neplăcere că, desigur, recepționera îmi va plasa pe cineva în cameră, vreo zvârlugă care se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
beton, iar la poartă se înălța un keyaki uriaș, despre care se spunea că atinsese vârsta de o sută cincizeci de ani. Dacă voiai să privești cerul stând sub el, din pricina frunzelor dese îți era imposibil să distingi măcar un firicel de albastru. Cărarea pavată era puțin curbată în preajma copacului și apoi continua, dreaptă, până în curtea interioară. De ambele părți ale cărării se aflau, față-n față, două clădiri din beton, cu câte două etaje fiecare. Numeroasele ferestre îți lăsau impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
un cli[eu, dar atunci nu erau doar cuvinte, ci chiar golul din sufletul meu. Moartea există. Ea există în prespapier, în mingile roșii și albe de pe masa de biliard. Noi trăim și o inspirăm în plămâni ca pe niște firicele mici de praf. Până în momentul acela eu înțelesesem moartea ca fiind complet separată și independentă de viață. Coasa morții plutește deasupra noastră, știam, dar la fel de bine știam și că ne lasă în pace până vine după noi. Mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Naoko. Cred că-i boală gravă asta cu găsitul cuvintelor. Sâmbăta seara stăteam în hol, lângă telefon și așteptam să mă sune Naoko. Cum cei mai mulți studenți erau plecați sâmbătă seara, holul era de obicei aproape gol. Obișnuiam să privesc la firicelele de lumină care pluteau în locul acela liniștit, făcând eforturi deosebite să-mi scrutez inima. Ce voiam de fapt? Și ce voiau alții de la mine? Nu am găsit nici un răspuns rezonabil. Uneori întindeam mâna încercând să prind firicelele de lumină, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să privesc la firicelele de lumină care pluteau în locul acela liniștit, făcând eforturi deosebite să-mi scrutez inima. Ce voiam de fapt? Și ce voiau alții de la mine? Nu am găsit nici un răspuns rezonabil. Uneori întindeam mâna încercând să prind firicelele de lumină, dar degetele mele nu se loveau de nimic. * Citeam și citesc mult, dar nu literatură variată. Îmi place să recitesc cărțile favorite. Printre autorii pe care-i iubeam atunci se numărau Truman Capote, John Updike, Scott Fitzgerald, Raymond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
îl fracționam tot așa până reușeam să-l cuprind în mână. La ora zece închideam televizorul, mă întorceam în cameră și mă culcam. Pe la sfârșitul lunii, Cavaleristul mi-a adus un borcan de ness, cu găuri în capac, cu câteva firicele de iarbă și un pic de apă. În el se afla un licurici. Pentru că era încă lumină, insecta arăta ca un gândăcel de apă negru, dar Cavaleristul a încercat să mă convingă de faptul că era un licurici autentic. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
noi și în măsura în care ne determină să regândim, să preluăm, să repovestim. Cultura este un râu cu albie când subterană, când la suprafață, format nu doar din izvorul primar, ci primind numeroși afluenți: pâraie repezi, puhoaie născute din ploi torențiale ori firicele de apă abia răzbătând de sub vreo stâncă sau dintr-un mal argilos. Oricât de scurte, întâmplătoare și supuse provizoratului, toate aceste „imitații” există pentru a întreține și mări debitul râului „originar”. Din apele mari s-au ridicat norii ce dau
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
noi și în măsura în care ne determină să regândim, să preluăm, să repovestim. Cultura este un râu cu albie când subterană, când la suprafață, format nu doar din izvorul primar, ci primind numeroși afluenți: pâraie repezi, puhoaie născute din ploi torențiale ori firicele de apă abia răzbătând de sub vreo stâncă sau dintr-un mal argilos. Oricât de scurte, întâmplătoare și supuse provizoratului, toate aceste „imitații” există pentru a întreține și mări debitul râului „originar”. Din apele mari s-au ridicat norii ce dau
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
decorative și de animale mici nu mai există nicio pasăre decorativă și niciun animal mic. Pe placa electrică a unui vînzător de clătite zace o foaie de clătită calcinată, de undeva, de la etajul cinci al unui imobil se scurge un firicel de apă. o furgonetă și două automobile au încremenit după o ciocnire la o intersecție, motorul furgonetei fumegă, pe caldarîm se văd pete de sînge, dar nici urmă de morți sau de răniți... Cînd traversează parcul municipal, X se simte
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]