800 matches
-
a mai întâmplat piticului în călătoria lui prin pădurea deasă. În timp ce se odihnea pe mușchiul moale de pe stâncă, auzi un foșnet în spatele lui. Când deschise ochii, ce-i fu dat să vadă? Venise alte furnici care doreau și ele câteva firimituri din pâinița lui și numărul lor era tot mai mare. Erau tot mai multe și mai multe încât piticul se sperie și o luă la fugă: - Dacă mă prind...s-a terminat cu mine! Scutură legăturică unde avusese pâinea sperând
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
mult, dar bucățelele care nu-i plac le duce totuși pisoiașului. Ingrid e din ce în ce mai flămândă. - Ce bine! Mama azi a cumpărat o cutie cu biscuiți și o lăsase pe masă afară. O, vai! Cutia este goală! Pe jos vede câteva firimituri. Ingrid merge pe urmele firimiturilor și să vedeți, că urmele duceau la căsuța lui „Mio-Mao”. - Să-ți fie rușine! Strigă furioasă Ingrid. Frumos ajutor! Eu care am crezut că ești un adevărat prieten! Mi- e foame, foame, foame! - Miauuu, Miauuu
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
-i plac le duce totuși pisoiașului. Ingrid e din ce în ce mai flămândă. - Ce bine! Mama azi a cumpărat o cutie cu biscuiți și o lăsase pe masă afară. O, vai! Cutia este goală! Pe jos vede câteva firimituri. Ingrid merge pe urmele firimiturilor și să vedeți, că urmele duceau la căsuța lui „Mio-Mao”. - Să-ți fie rușine! Strigă furioasă Ingrid. Frumos ajutor! Eu care am crezut că ești un adevărat prieten! Mi- e foame, foame, foame! - Miauuu, Miauuu! Sunt prietenul tău, motanul. Ți-
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
ăsta s-a întors cu mâna goală! Prin asociație, îmi veni în minte o întîmplare petrecută mai demult la țară, într-una din vacanțele mele școlare. Obișnuisem o pereche de porumbei să vină la fereastra mea, unde le aruncam regulat firimituri de pâine. După o săptămînă-două controlam cu ceasul dacă matinalii mei oaspeți mă vizitau exact la aceeași oră. Ei da, așa de exact, parcă aveau și ei un ceas potrivit după al meu. Într-o zi, lenevind în pat, am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
masă, ce zici. Hai, micuță cinteză, nu vrei să guști ceva? ― N-o speria, Dor, să nu-și ia tălpășița. ― Nu-ți fie frică, neamul ei e curajos, lucru mare. Mihaela stropși între degete o bucățică de pâine și împrăștie firimiturile pe jos, pe covor. Dar păsărică nepricepând gestul zvîcsni în aer, făcu mai multe cercuri deasupra noastră și se lăsă pe speteaza unui scaun în spatele meu. Voiam să mă întorc ca s-o văd, dar Mihaela, fricoasă, mă opri: ― Nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mi-a plăcut îndrăzneala ta, i-am spus micuței musafire. ― Sssst... nu vorbi... mi-a închis Mihaela gura cu mâna. ― Tu, Aimée, ești mai fricoasă decât musafira noastră mititică. Aveam dreptate. Numaidecât cinteza coborî din nou la masă și ciuguli firimiturile puse de Mihaela cu câteva minute mai înainte, fără să-i pese de vreo primejdie. ― Să-i dăm un pic de șnițel, ce zici? ― Fii serioasă, nu poate mânui furculița și cuțitul. Mihaela râse. Pasărea refuză să se înfrupte din
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
primejdie. ― Să-i dăm un pic de șnițel, ce zici? ― Fii serioasă, nu poate mânui furculița și cuțitul. Mihaela râse. Pasărea refuză să se înfrupte din friptură, dar înfipse de câteva ori ciocul într-o perișoară moale și gustă o firimitură de tort. În acest timp noi continuam să mâncăm cu cea mai mare grijă, evitând cel mai neînsemnat zgomot. Cinteza, cât un pumnișor roz de copil, fremăta fără astâmpăr, sărea din loc în loc, zbura, venea îndărăt, ciripea și, făcând toate
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
gelozie, cumplit de bolnăvicioasă, care a aruncat, în aer, toată dragostea lor, ca o bombă izvorâtă din senin. I se părea că toți bărbații sunt nebuni după Lola lui. Și i-o sorb din priviri. Și i-ar îngurgita-o, firimitură cu firimitură, dacă ar fi avut cum. Ea a observat, a înțeles de-a binelea despre ce este vorba, dar, nu i-a putut trece prin minte, sfârșitul care a survenit, la trei zile după sosirea lor acasă, din vilegiatură
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de bolnăvicioasă, care a aruncat, în aer, toată dragostea lor, ca o bombă izvorâtă din senin. I se părea că toți bărbații sunt nebuni după Lola lui. Și i-o sorb din priviri. Și i-ar îngurgita-o, firimitură cu firimitură, dacă ar fi avut cum. Ea a observat, a înțeles de-a binelea despre ce este vorba, dar, nu i-a putut trece prin minte, sfârșitul care a survenit, la trei zile după sosirea lor acasă, din vilegiatură. El, turbat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
în stare să meargă, își prelungi întoarcerea prin curtea spitalului. Pavilioanele lungi și joase din cărămidă roșie se aflau pe pantele unui deal aerisit. Peste tot erau pescăruși care se roteau deasupra capului sau stăteau cocoțați pe frontoane, probabil așteptînd firimituri de pîine uscată aruncate de la bucătării. Mai era și un turn cu ceas, roșu și înalt, cu un mecanism muzical, înconjurat de tufe, alei cu pietriș și straturi cu flori albastre și stacojii uluitor de frumoase, în jurul cărora bîzîiau albine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să-mi imaginez cu ce groază au asistat la moartea lui Panaitescu Valerica Scurtu sau Grigore Popa. Oameni trăsniți din senin, otrăviți cu cianură ― și un sugaci ar recunoaște-o după miros - fără să se fi atins de-o singură firimitură de pâine. Îmi închipui cum se suspectau, cum își sleiau mintea încercînd să ghicească trucul. Și totuși perseverau! Tablourile blestemate, surâsul femeii cu evantai le luaseră mințile. Mai mult, depășind așteptările dumneavoastră, camuflau crimele realizând în acest sens performanțe fantastice
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și de alta a capului, ca niște semen de circulație ce indică în același timp două direcții opuse. Buzele pline, țuguiate, ieșeau de sub mustața neagră, stufoasă și se pierdeau la colțuri în niște cute mici, pline de dezaprobare și de firimituri de cartofi crocanți. Din umbra cozorocului verde, ochii disprețuitori ai lui Ignatius J. Reilly, și albaștri și galbeni, priveau în jos, spre ceilalți oameni care așteptau sub ceasul magazinului universal D.H. Holmes, cercetând mulțimea în căutarea unor dovezi de prost-gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
prăjiturelele astea pentru vin, doamnă? o întrebă Darlene pe doamna Reilly. Sunt bune și fragede. La Holmes, păpușo. Ai de unde-alege. Au de toate felurile. Sunt destul de gustoase, încuviință Ignatius, trecându-și limba moale și roz peste mustață ca să vâneze firimiturile. Cred că am să iau și o pricomigdală, două. Totdeauna am considerat nuca de cocos un aliment fibros bun. Își alese cu atenție o prăjitură din cutie. — Mie-mi place to’deauna să sfârșesc masa c-o prăjitură bună, mărturisi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
liniștească sistemul nervos. Cu o mână nesigură duse la gură cârnatul învelit în plastic roșu și băgat în chiflă și-l dădu gata din două înghițituri. Mestecatul era ca un masaj pentru capul care-i zvâcnea. După ce îmbucă și ultima firimitură, se simți mult mai calm. Apucând din nou de mâner căruciorul, își croi drum pe Carondelet Street, mergând legănat. Coti din nou la următorul colț de stradă ca să înconjoare cvartalul așa cum își propusese, se opri lângă zidurile ponosite de granit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fi greu să precizez la ce oră ajung, dar cred că, mai mult sau mai puțin, te poți aștepta să mă vezi. — Îmi pare tare bine, băiete. Spune-mi domnu’ Clyde. — Așa voi face, răspunse Ignatius, adunând cu limba o firimitură descoperită în colțul gurii. Și uite ce, domnule Clyde, vreau să duc acasă halatul acesta ca să-i dovedesc mamei că am o slujbă. Vedeți, ea e alcoolică și are nevoie de certitudinea că muncesc și aduc bani acasă, ca să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
recunosc că vă pricepeți grozav cum să pensionați un om. Domnul Levy îi dădu scrisoarea. Ea luă de jos o lupă și începu să citească ce scrie. Cozorocul verde arunca o umbră ca de mort pe chipul ei, și pe firimiturile de prăjitură olandeză care îi înconjurau buzele subțiri. Când lăsă lupa jos, spuse fericită: — Acum ați încurcat-o serios! — Dar dumneata i-ai scris scrisoarea asta lui Abelman? Domnul Reilly spune că da. — Cine? — Omul acela mare cu șapcă verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
durează? Puștiul se mulțumi să clatine din cap și să ridice din umeri. În cușcă, urangutanul tușea și înjura. Capitolul 60 Georgia Bellarmino deschise ușa dormitorului fiicei ei și începu o percheziție rapidă. Bineînțeles, în cameră era o harababură totală. Firimituri printre pliurile așternuturilor mototolite, CD-uri zgâriate, pe podea, cutii de Cola rostogolite sub pat, alături de o perie de păr murdară, un fier de ondulat și un tub gol de crem autobronzantă. Georgia deschise sertarele măsuței de lângă pat și dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
suferise cele mai mari pierderi În ttimpul celui de-al Doilea Război Mondial. Apoi au aterizat la San Francisco. Imediat ce au intrat În aeroport Rose a fost cuprinsă iarăși de febra cumpărăturilor: bunătățuri pentru drum. Fusese atât de nefericită cu firimiturile servite la primul zbor, Încât luase frâiele problemei În propriile ei mâni. Deși Mustafa Încerca din răsputeri să-i explice că Turkish Airlines, spre deosebire de zborurile locale din America, aveau să servească o grămadă de delicatese, voia să se pună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Începuse o nouă viață care mergea doar Într-o singură direcție. Pentru a avea un viitor, trebuia să devină o femeie fără trecut. Din identitatea pe care o avusese În copilărie nu mai rămăseseră decât frânturi de amintiri, ca niște firimituri de pâine pe care le aruncase În urma ei pentru ca, În cele din urmă, să le mănânce vreo pasăre, fiindcă ea Însăși n-avea să mai fie niciodată În stare să se Întoarcă acasă pe drumul acela. Deși până și cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pură, lipsită de griji. Se simțise la fel de neajutorată ca În taxiul din San Francisco, atunci când ea și Desert Rose fuseseră răpite. Matthew respinsese cu răceală orice amănunt neobișnuit din Întâlnirea lor, nu voia decât lucrurile normale. Nu voia decât resturile, firimiturile, nimic adevărat, nici o legătură adevărată. Doar distracție. Când ieși din baie, Îl găsi În camera alăturată, așteptând-o, cu un zâmbet uriaș, În mijlocul patului. — Bună dimineața, iubito. — Bună dimineața, iubitule. — De ce ai plecat din dormitorul meu? Ea nu zise nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
identificat zăcămintele de argint din Lumea Nouă, au provocat erupții, apoi, controlând Curentul Golfului, au făcut să curgă minereul pe coastele portugheze. Tomar era centrul de triaj, Pădurea Orientului era principalul grânar. Iată originea bogățiilor lor. Dar astea erau doar firimituri. Ei au Înțeles că, pentru a exploata din plin secretul lor, ar fi trebuit să aștepte o dezvoltare tehnologică pentru care se cereau cel puțin șase sute de ani.“ Deci Templierii organizaseră Planul În așa fel Încât numai succesorii lor, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să treci printr-o judecată pentru a ajunge acolo. După alte cîteva mile În sus pe deal, aproape de vîrful Înălțimii, următoarea Întrebare Îi stîrnește iar iritarea: ÎNVIEREA PENTRU CINE? Acum este sigur că aceste panouri sînt o dîră ranchiunoasă de firimituri lăsată În urmă de vrăjitoarea cea rea pentru a-i ademeni pe Hansel și Gretel și Își promite să nu oprească pentru nici o bătrînică aflată În drum, vînzînd turtă dulce. Cinci mile de drum de platou deșertic Înalt acoperit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
inițială despre Jack Allen, anume că era un fustangiu ambițios și care-și vedea doar propriul interes, era justificată. Încă în sală, Stevie își spuse ferm că nu era decât o nătângă bătrână și sentimentală, care înghițea pe nerăsuflate fiecare firimitură de apreciere la adresa dragului ei Ralph. Ironia era că, chiar dacă bătrânul Ralph, Ralph al ei, ar fi fost acolo, ar fi detestat să audă chestia asta. El spunea întotdeauna că orice realizare care merita pomenită apărea în ziar. Dar ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Fran coborî din mașină și se așeză de una singură pe mal. Trebuia să înfrunte un adevăr dureros. Poate că-l iubea pe Jack, dar era prea târziu. Avusese destule șanse și le ratase pe toate, risipindu-le ca pe firimiturile de pâine aruncate acestor rațe bine hrănite. În plus, iubindu-l pe Jack îl înșela pe Laurence, iar Laurence era un om bun, care merita mai mult. Ar trebui să se resemneze cu ceea ce are și să fie recunoscătoare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dulciurilor mele. Cu gândacii m-am împrietenit până la urmă. Când am intrat în închisoare, îi zdrobeam. După șase luni i-am acceptat, apoi m-am împrietenit cu ei. Le-am dat și nume. Favoritul meu era Homer. Îl hrăneam cu firimituri de pâine și mă jucam cu el. Țineam o bucată de sfoară pe care se cățăra. De atunci n-am mai omorât nici un gândac. Cei care mureau în celula mea mureau de bătrânețe. Am primit o agendă cu coperți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]