530 matches
-
chiar de Aristotel) acestor procese și substanțe organice. Ulterior, la sfârșitul secolului al XIX-lea, se descoperă enzimele, catalizatori ai reacțiilor biochimice — reacții complexe la care teoriile cineticii chimice vor putea fi aplicate abia înspre sfârșitul secolului al XX-lea. Fiziologi ca Claude Bernard au explorat (prin vivisecție sau alte metode experimentale) funcțiile fizice și chimice ale organismelor punând bazele endocrinologiei (domeniu care s-a dezvoltat rapid după descoperirea primului hormon, secretina, în 1902), biomecanicii, precum și studiului nutriției și digestiei. Importanța
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
sunt bogat irigate cu sânge (plămâni, organe vitale) sunt țesuturi rapide care pot absorbi mai rapid gazul inert, pe când țesuturile bogate în grăsimi (cartilajele, oasele), sunt țesuturi lente unde degazarea (decompresia) are loc mai greu. Inițiatorul acestei teorii a fost fiziologul englez John Scott Haldane, care în anul 1908 introduce conceptul de perioadă de semisaturație. Haldane a ales 5 tipuri de țesuturi de 5, 10, 20, 40 și 75 minute. El a demonstrat de asemenea că decompresia atinge o valoare critică
Decompresie (scufundare) () [Corola-website/Science/313552_a_314881]
-
diferită. Scufundările la altitudine se efectuează în siguranță prin utilizarea unor tabele de decompresie specializate cum sunt tabelele Bühlmann-700 și Bühlmann-1500 pentru scufundări până la altitudinea de 700 m și respectiv 1500 m. Aceste tabele au fost realizate de către medicul și fiziologul elvețian Albert A. Bühlmann în anul 1972. Scufundările efectuate sub curba de securitate ale tabelului Bühlmann-1500, sunt valabile până la altitudinea de 2500 m. Se pot utiliza și alte tabele de scufundare cu aer cum ar fi tabelele de decompresie cu
Scufundare la altitudine () [Corola-website/Science/313632_a_314961]
-
Bernardo Alberto Houssay (n. 10 aprilie , 1887 - d.21 septembrie, 1971) a fost un medic și fiziolog argentinian, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină (1947) împreună cu soții Carl Ferdinand și Gerty T. Cori. A demonstrat importanța secreției lobului anterior al hipofizei în declanșarea diabetului. ""... pentru descoperirea rolului jucat de hormonul lobului hipofizar anterior în metabolismul
Bernardo Houssay () [Corola-website/Science/313703_a_315032]
-
sistemele vii, dar pot fi găsite și în lumea minerală. De exemplu, multe proteine și membrane celulare sunt cristale lichide. Alte exemple bine-cunoscute de cristale lichide sunt soluțiile de săpun și de diverși detergenți, precum și , și unele argile. În 1888, fiziologul botanist austriac , care lucra la Karl-Ferdinands-Universität, a examinat proprietățile fizico-chimice ale diferitelor de colesterol, care acum fac parte din clasa materialelor cunoscute sub numele de cristale lichide colesterice. Anterior, alți cercetători au observat efecte distincte de culoare, atunci când se răcesc
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
John James Rickard Macleod (1876 - 1935) a fost medic și fiziolog scoțian, laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină pe anul 1923. Născut în 1876, în satul scoțian Clunie (Cluny), (lângă Dunkeld, Perthshire), ca fiu al reverendului Robert Macleod, după mutarea familiei la Aberdeen, John Macleod frecventează, în acest oraș
John James Rickard MacLeod () [Corola-website/Science/313293_a_314622]
-
decompresie ale scafandrilor. 1931: este realizat tot de către Robert Davis un cheson prevăzut cu trei compartimente ce avea posibilitatea de a se cupla cu un cheson submersibil presurizat în care scafandrii să efectueze decompresia într-un mediu uscat. 1935...1946: fiziologi ruși sub conducerea lui A. D. Orbelli investighează folosirea heliului în amestecurile respiratorii pentru scufundări în saturație de până la 200 m adâncime. 1937: este consemnată prima scufundare realizată cu amestec heliu/oxigen (Heliox) în scopuri civile, de către americanul Max Gene Nohl
Scufundare în saturație () [Corola-website/Science/313849_a_315178]
-
Luc Besson la realizarea filmului Le Grand Bleu (Marele Albastru), rolul lui Maiorca fiind jucat de Jean Reno, sub numele de Enzo Molinari. Enzo Maiorca a participat timp de peste 30 de ani la numeroase experimente medicale conduse de prestigioși medici fiziologi francezi și italieni, cum ar fi înțelegerea fenomenului de trecere al plasmei în alveole, ce are loc în timpul scufundărilor profunde în apnee.
Enzo Maiorca () [Corola-website/Science/319901_a_321230]
-
subiectul multor opere literare românești, precum poezia "Vasiliscul și Aspida" de Șerban Foarță și Andrei Ujică (aceasta a inspirat și piesa omonimă a trupei Phoenix). Aceasta este inspirată de o faimoasă carte medievală tradusă în limba română din grecește, intitulată "Fiziologul", de fapt un bestiar de tip medieval, în care erau incluse si tot felul de ființe fantastice. În această poezie vasiliscul semnifică prefigurarea ispitei care marcheaza hotarul dintre inocența copilăriei și deschiderea erotică a Adolescenței. Organizată sub formă de triptic
Vasilisc () [Corola-website/Science/296925_a_298254]
-
(n. 19 noiembrie 1900, Hamburg - d. 23 octombrie 1993, Londra) a fost un fiziolog și farmocolog german. Feldberg provenea dintr-o familie bogată de evrei germani. A studiat medicina în Heidelberg și München. În 1925 a obținut, la Berlin, diploma de doctor în medicină. Pe lângă acestea el mai studiat și fiziologia la clasa fiziologul
Wilhelm Siegmund Feldberg () [Corola-website/Science/319808_a_321137]
-
fiziolog și farmocolog german. Feldberg provenea dintr-o familie bogată de evrei germani. A studiat medicina în Heidelberg și München. În 1925 a obținut, la Berlin, diploma de doctor în medicină. Pe lângă acestea el mai studiat și fiziologia la clasa fiziologul britanic John Newport Langley în Cambridge. După trei ani s-a reîntors în Germania unde devine asistentul profesorului Wilhelm Trendelenburg de la Universitatea Friedrich-Wilhelm din Berlin. În anul 1933, ca urmare a legii elaborate la 7 aprilie 1933 de partidul nazist
Wilhelm Siegmund Feldberg () [Corola-website/Science/319808_a_321137]
-
unul din fondatorii geneticii biochimice. Bunicul patern, Sir Alfred Baring Garrod (1819-1907), a fost, între altele, o autoritate în domeniul bolilor reumatice și unul din consilierii medicali ai reginei Victoria, iar unchiul ei, Alfred Henry Garrod (1846-1879), a fost un fiziolog și zoolog cunoscut, profesor de fiziologie si anatomie comparată. Mama ei, Laura Elisabeth Smith, se trăgea și ea dintr-o familie de medici, bunicul din partea maternă fiind baronetul sir Thomas Smith, chirurg faimos în vremea sa. Doi frați ai ei
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
formează acel nucleu/centru) său pentru a-și menține poziția verticală și stabilă. Acest lucru ajută la prevenirea accidentărilor, atâta timp cât corpul nu este rigid și tensionat. Cele mai frecvente greșeli de alergare sunt înclinarea bărbiei în sus și înghesuirea umerilor. Fiziologii sportivi au constatat că ritmurile pașilor sunt extrem de consistente printre alergătorii profesioniști, între 185 și 200 de pași pe minut. Principala diferență între alergătorii de anduranță și cei de distanțe scurte este mai degrabă lungimea pasului decât ritmul acestuia. În timpul
Alergare () [Corola-website/Science/320219_a_321548]
-
Richard Darwin Keynes (n. 14 august 1919 - d. 12 iunie 2010) a fost un fiziolog englez. A fost unul din strănepoții lui Charles Darwin și a editat relatările și ilustrațiile referitoare la călătoria pe Beagle a marelui naturalist. A adus contribuții în domeniul neurologiei și anume în studiul transmiterii impulsurilor nervoase de-a lungul neuronilor
Richard Keynes () [Corola-website/Science/320314_a_321643]
-
(n. 2 martie 1883, la Guildford, Surrey, Marea Britanie - d. 27 septembrie 1967, la Farnham Common, Buckinghamshire, Regatul Unit) este un fiziolog și bacteriolog englez, membru al Societății Regale din Londra. În 1935, Gerhard Domagk tocmai a pus la punct Prontosilul (sulfamidochisoidină). În același an, Colebrook demonstrează activitatea acestui medicament contra "streptococului hemolitic" din maternități și îl aplică, cu succes, în tratamentul
Leonard Colebrook () [Corola-website/Science/321666_a_322995]
-
lui Galen. Jan Baptista van Helmont, care a descoperit unele gaze, cum ar fi dioxidul de carbon, a realizat primul experiment cantitativ. Robert Boyle a avansat chimia. Sanctorius a măsurat greutatea corporală. Medicul Herman Boerhaave a modelat procesul de digestie. Fiziologul Albrecht von Haller a elaborat diferența dintre nervi și mușchi. Subapreciat în timpul vieții sale, James Lind, un medic din Marina Britanică, a efectuat primul experiment nutrițional în 1747. Lind a descoperit că zeama de lămâie verde a salvat marinarii ale
Nutriție () [Corola-website/Science/317376_a_318705]
-
senzațiilor deoarece modalitățile senzoriale sunt inegal specializate și sunt unele senzații care sunt produse de același sistem organic sau de o combinație de subsisteme biologice. O clasificare mai avansată a senzațiilor s-a făcut pe fundamentul condițiilor și direcțiilor recepției. Fiziologul Charles Scott Sherrington ( 1861-1962) utilizat intens acest criteriu elaborând două clasificări ale senzațiilor. Prima clasificare a prevăzut 2 categorii de receptori, adică receptori de contact sau tangoreceptori și receptori de distanță în felul acesta găsind senzațiile obținute prin contactul direct
Senzație () [Corola-website/Science/316385_a_317714]
-
(n. 16 mai 1923 - d. 16 martie 1994) a fost profesor, medic, fizician, fiziolog elvețian, care a avut o importantă contribuție la dezvoltarea medicinei hiperbare și a studiului procesului de decompresie al gazelor inerte din organismul uman. Cercetările sale s-au axat deopotrivă asupra fiziologiei aparatului respirator în hipobarism (la altitudine) și hiperbarism (înaltă
Albert A. Bühlmann () [Corola-website/Science/322355_a_323684]
-
care, prin aplicarea ei la înțelegerea factorului uman care intervin în designul echipamentelor, sistemelor și metodelor de lucru care vor fi aplicate pentru a îmbunătăți condițiile de lucru. Practicienii factorului uman provin dintr-o varietate de medii, predominanți fiind "psihologii, fiziologii, designerii, antropologii, specialiștii în comunicarea școlară" și "specialiștii în calculatoare." Există câteva universități din lume care studiază noțiunea de factor uman până la nivelul de doctorat: / Human Factors Research Group (HFRG) și Universitatea din Nottingham asigură rg/manufacturing/humanfactors/teaching.aspx
Factorul uman () [Corola-website/Science/325929_a_327258]
-
(1860 - 1936) a fost un fiziolog englez specialist în respirație, care a studiat efectele diferitelor gaze asupra organismului uman. Fiul său a fost biologul John Burdon Sanderson Haldane. s-a născut la Edinburgh, în Scoția într-o familie de nobili. După absolvirea universității din Edinburgh în
John Scott Haldane () [Corola-website/Science/323054_a_324383]
-
reale “ospețe” de poezie și mistică filocalică. Andrei Scrima îi prezintă pe profesorul Mironescu, pe matematicianul și poetul Dan Barbilian (Ion Barbu). Îl cunoaște pe Părintele Daniil și participă la conferințele de la Antim ale Rugului Aprins. Se împrietenește cu doctorul fiziolog Gheorghe Dabija și se îndrăgostește de poezia lui Vasile Voiculescu, în care se regăsește. Între 1955 si 1957 vizitează în fiecare vară Schitul Rarau, unde este inițiat și instruit în tainele Isihasmului - ale “Rugăciunii Inimii“ - de însuși starețul Schitului, Ieroschimonahul
George Văsii () [Corola-website/Science/326811_a_328140]
-
În 1908, a fost înălțat un monument în memoria lui Servet, în orașul francez Annemasse, aflat la circa cinci kilometri de locul în care s-a stins din viață. Pe o inscripție se poate citi: „Miguel Servet, . . . geograf, medic și fiziolog, merită recunoștință din partea lumii întregi pentru descoperirile sale științifice, pentru grija față de bolnavi și săraci și pentru hotărârea de a nu-și lăsa mintea și conștiința controlate de alții. . . . Era de neclintit în convingerile sale. Și-a dat viața pentru
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
(n. 17 octombrie 1833 - d. 11 noiembrie 1886) a fost un fiziolog și politician francez. Născut la Auxerre, se înscrie inițial la Școala Tehnică din Paris cu intenția să devină inginer, dar abandonează cursurile și obține un doctorat în drept în 1857. Sub influența unui zoolog celebru al vremii, Louis Pierre Gratiolet
Paul Bert () [Corola-website/Science/322737_a_324066]
-
să devină inginer, dar abandonează cursurile și obține un doctorat în drept în 1857. Sub influența unui zoolog celebru al vremii, Louis Pierre Gratiolet (1815-1865), este interesat de fiziologie, devine student al lui Claude Bernard, unul dintre cei mai mari fiziologi din secolul al XIX-lea, și fondatorul medicinei experimentale. Obține doctoratul în medicină în 1864 (teza referitoare la transplanturile pe animale), doctoratul în știință în 1866, apoi este profesor de fiziologie la Bordeaux în 1866 și Sorbona în 1869. Devine
Paul Bert () [Corola-website/Science/322737_a_324066]
-
teologice la Leipzig, Kummer a lucrat din 1857 până în 1863 ca învățător privat, apoi ca pastor auxiliar ("Kurat") în Zerbst 1863-1877. În această funcție, și cu toate că s-a ținut de asemenea om de știință, el s-a îndreptat strict împotriva fiziologului și avocatului teoriei evoluționiste germano-elvețian Karl Vogt (1817- 1895), reproșându-i într-o scurtă polemică, publicată în anul 1868, unilateralitate prin sprijinirea Darwinismului, dar a și început să publice cărți științifice în urma cercetărilor sale, începând cu „Viața plantelor” (1870). Deja
Paul Kummer () [Corola-website/Science/335635_a_336964]