3,336 matches
-
postura de pedagog al contemporanilor săi, folosește cu naturalețe un ton sfătos, familiar, închipuindu-și un auditoriu complice, care face haz de adversarii imaginari. Spirit satiric, observator de moravuri și tipuri umane, autorul era un mare amator de „caractere” și „fiziologii” de factură clasică. Cele câteva portrete realizate în Bată-te Dumnezeu! (Coconița Drăgana), Coconul Drăgan, Domnul Sarsailă autorul și numeroase altele răspândite prin scrierile politice sau memorialistice pun în valoare mijloace remarcabile: caricatura rapidă, umorul popular, bogăția vocabularului, spontaneitatea replicii
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
I. Heliade-Rădulescu, RITL, 1972, 3; Al. Bistrițeanu, Preocupare și inspirație folclorică la I. Heliade Rădulescu, LL, 1972, 2; Șerban Cioculescu, „Poeta vates” vizionarul, RL, 1972, 17; Cornea, Originile, 442-443, 547-550, 556-558, 561-563, 576-579; Săndulescu, Lit. epistolară, 77-85, 211-216; Titus Moraru, Fiziologia literară, Cluj, 1972, 113-118, 159-161; Mircea Anghelescu, I. Heliade Rădulescu: un clasic în haine romantice?, în I. Heliade-Rădulescu, Versuri și proză, îngr. Vladimir Drimba, București, 1972; Mircea Zaciu, Viaticum, VTRA, 1972, 5-6; Țepelea-Bulgăr, Momente, 152-158; Cornea, Oamenii, 84-98; Zaciu, Bivuac
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
poate discuta nimic: ea nu există” (Probleme literare). Aspirația de a introduce în actul critic maximum de precizie e pentru I. un deziderat perpetuu. Raționalist, criticul își expune metoda cu toată circumspecția: „A face critică literară este a face anatomia, fiziologia și etiologia unei opere de artă, sau - ceea ce este același lucru - a spiritului unui scriitor. Acești termeni, împrumutați de la științele naturale, nu vor să fie decât niște metafore clarificatoare și nimic mai mult.” Vrând să abordeze o creație din perspective
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
stăpânirea, cu toți adversarii înnoirilor. Prima aventură sentimentală e evocată cu detașarea ironică, dar nostalgică, a bărbatului matur. Locurile comune ale literaturii romanțioase la modă primesc aici o nuanță parodică și glumeață, care salvează povestirea de la un idilism desuet. În Fiziologia provincialului în Iași (1844), mijloacele prozatorului au devenit mai sigure, mai echilibrate. Schița, deși are un model francez, rămâne sub influența directă a fiziologiilor lui C. Negruzzi, citat cu admirație. În atenția lui K. stă mereu tipul, reprezentant al unei
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
modă primesc aici o nuanță parodică și glumeață, care salvează povestirea de la un idilism desuet. În Fiziologia provincialului în Iași (1844), mijloacele prozatorului au devenit mai sigure, mai echilibrate. Schița, deși are un model francez, rămâne sub influența directă a fiziologiilor lui C. Negruzzi, citat cu admirație. În atenția lui K. stă mereu tipul, reprezentant al unei categorii sociale sau al unei mentalități, dar descrierea locurilor și a oamenilor este bogată în observații concrete și detalii plastice. Arta prozatorului se evidențiază
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
185-201; Al. Zub, Asupra unor scrieri ale lui Kogălniceanu din epoca Unirii, STD, 1970, 4; Paleologu, Spiritul, 156-163; Al. Zub, Mihail Kogălniceanu. 1817-1891. Bibliografie, București, 1971; Cornea, Originile, 492-493, 495, 507-508, 526-527, 570-574; Ist. filos. rom., I, 253-277; Titus Moraru, Fiziologia literară, Cluj, 1972, 105, 119, 144-148; Săndulescu, Lit. epistolară, 89-95, 230-237; Piru, Varia, I, 64-67; Cioculescu, Itinerar, I, 77-79; Cornea, Oamenii, 72-83; Maria Platon, „Dacia literară”. Destinul unei reviste. Viața unei epoci literare, Iași, 1974, passim; [M. Kogălniceanu. Acte și
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
la aceeași oameni testați atunci cînd același set de instrucțiuni a fost dat clienților În ceea ce privește rezistența la presiunea celui care făcea testarea, dar nu și cînd s-a dat alt set de instrucțiuni aparent valide 8. alte studii au investigat fiziologia testului. De exemplu, mușchii care se dovedesc slabi la un test energetic Înregistrează niveluri diferite de tensiune față de mușchii care sînt pur și simplu obosiși, ceea ce demonstrează că testul măsoară o schimbare internă, care este diferită de surmenaj 9. În
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
pasivă, ci să acționeze în sensul selectării unui repertoriu de valoare. Câteva foiletoane literare, nesemnate, atacă diverse tare sociale, într-un stil vioi, cu o bună mânuire a ironiei. Unele dintre ele ar putea să-i aparțină lui Iacob Negruzzi (Fiziologia fracționistului). Tot în foileton se publică traducerea unei lungi nuvele germane, fără să se indice autorul, și din Goethe, o altă nuvelă, al cărei titlu românesc, dat de traducător, este O poveste. R.Z.
GAZETA NAŢIONALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287202_a_288531]
-
Universității din București, pe care o va absolvi în 1949. În paralel cu cursurile juridice (între profesori, Istrate Micescu, de pildă), le frecventează pe cele de la Litere, ținute de Tudor Vianu și G. Călinescu, pe cele de la Medicină (lecțiile de fiziologie ale profesorului Proca), Filosofie (Mircea Florian), Matematică (Dan Barbilian). Înclinația pentru literatură se manifestă de timpuriu și, elev în ultima clasă primară, G. începe să publice în „Universul copiilor”, al cărui redactor era în 1936 N. Batzaria. Compunerile trimise sunt
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
București, 1994; Umor celebru, București, 1994; Basme din lumea întreagă, București, 1994; Basme de pretutindeni, București, 1995; Anecdote despre mari personalități, București, 1997; Cristiana-Maria Purdescu, Respir amurgul - Respiro il crepusculo, ed. bilingvă, București, 2003 (în colaborare cu George Lăzărescu); Brillat-Savarin, Fiziologia gustului, București, 2003. Repere bibliografice: Al. Balaci, Un roman de război, RL, 1975, 6; Dan Grigorescu, Focul solitar, CNT, 1980, 3; Al. Balaci, Introspecția nemiloasă, R, 1984, 4. C.Pp.
LAZARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287762_a_289091]
-
regretabilă insistență chiar defectele lor fizice. Când renunță la poanta de un gust dubios, publicistul practică o cozerie acidulată, dezvăluindu-și oarecare aptitudini narative (ca în notele de voiaj București-Varna), precum și resurse umoristice. Însemnările lui au câteodată un aspect de fiziologie, colectând „tipuri și impresii”, ca în volumul Trotuarul Bucureștiului (1896), unde anomaliile „sistemei” politice, administrative, felurite obiceiuri și năravuri, specimene variate (cămătarul, lingușitorul, ipohondrul ș.a.m.d.) sunt surprinse cu agerime și zugrăvite în trăsături apăsate, care pun mai bine
ROSETTI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289375_a_290704]
-
poet, de mare popularitate. Stihuiri ale sale sunt transpuse în alte limbi ori incluse de Anton Pann în Spitalul Amorului, făcând, până la urmă, și prozeliți (Costache Caragiali, G. Sion ș.a.). La 1848 circulau și satirele lui politice, un fel de fiziologii. În calendarele sale (din 1847, 1848) se mai găsesc o seamă de articole și povestiri. Opiniile literare ale lui R. se situează pe linia programului de la „Dacia literară”. El cere unei opere să fie „dagherotipia stării sociale a timpului”, dar
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
fiica Eleonorei (n. Dumitriu) și a lui Gheorghe Morțun; va fi adoptată la scurt timp după naștere de Mia și Alexandru Andrei. Urmează ciclul primar la Bacău, apoi la Iași Institutul Pedagogic (1881-1886), doi ani frecventând cursuri de filosofie și fiziologie la Universitate, în paralel cu pensionul de fete „Dodun des Perrières”, unde este și pedagogă pentru clasele mici. Din această perioadă datează primele contacte cu ideile socialiste, participarea la cercul lui Ioan Nădejde și frecventarea grupului de la „Contemporanul”, a cenaclului
SADOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289421_a_290750]
-
postfață Achim Mihu, Cluj-Napoca, 1993; A. I. Brumaru, Cartea ontopoietică, F, 1994, 12; Ion Maxim Danciu, Eugeniu Sperantia și dinamica umanului, „Saeculum”, 1995, 1-2; Muthu, Cântecul, 126-128; Doru Pop, O biografie neromanțată a scriitorului român, TR, 1997, 28-29; Dan Rațiu, De la fiziologia frumosului la metafizica artei, TR, 1997, 28-29; Rusanda Mureșan, „Contemplație și creație estetică”, ECH, 1998, 1-3; Dicț. scriit. rom., IV, 307-311. C.T.
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
de joc care va fi aplicată pe plan național la diferite categorii de vârstă și pregătire atât în procesul de antrenament sportiv cât și în cel al educației fizice școlare. Teoria jocului de fotbal studiază legătura cu celelalte științe - biomecanica, fiziologia, pedagogia, psihologia - precum și cu alte ramuri sportive. Ca atare, teoria jocului de fotbal, reprezentând generalizarea activităților practice, determină o îmbogățire a conținutului metodicii, care, la rândul ei, influențează în mod favorabil activitatea practică viitoare. Astfel se poate aprecia că fotbalul
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
1940, 97-105; Călinescu, Ist. lit. (1941), 240-243, Ist. lit. (1982), 255-259; Ștefan Meteș, Din scrierile lui Gheorghe Sion. Viața și activitatea sa, I-II, Sibiu, 1941-1943; Cioculescu, Varietăți, 137-144; Ist. lit., II, 609-614; Rotaru, O ist., I, 193-195; Titus Moraru, Fiziologia literară, Cluj, 1972, 162-164; Mîndra, Clasicism, 177-180; Manolescu, Teme, III, 20-23; Andrei Nestorescu, Un roman necunoscut al lui George Sion, RITL, 1979, 2; Dicț. lit. 1900, 785-786; Brădățeanu, Istoria, II, 30-31; Manolescu, Istoria, I, 244-249; Negoițescu, Ist. lit., I, 43
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
prin care se realizează actul suptului. Suptul este „plăcere tactilă”, dar și „plăcere gustativă”. Această „funcție primară”, deosebit de complexă a gurii reprezintă În psihanaliză „stadiul oral” al dezvoltării și evoluției pulsionale a persoanei (S. Freudă. Gura reprezintă, dincolo de „anatomia” și „fiziologia” ei și semnificațiile psihologice și morale, fiind din punct de vedere simbolic, dar și În calitatea de „acțiune/comportament” practic, un „organ al apetențelor”, precum și un „organ al distrugerii”, asociat cu pulsiunea agresivă. Deși, cum am spus mai sus, În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
lui narativă. Notabil ca literatură e registrul memorialistic al vocii narative. Într-un gen saturat de scriitură horror, S. preferă, ca și N. Steinhardt, retrospecția înseninată de spiritualizare. Așa cum titlul cărții evocă parcursul inițiatic al suferinței, narațiunea ei focalizează nu fiziologia durerii, ci procesul moral al experiențelor-limită, „eshatologia detenției”, cu întreținerea reflexelor demnității și reedificării interioare în proximitatea morții, sub umilință și tortură. Prozatorul are simțul grandorii și al sacrului, profanat deopotrivă în lumea fizică și în cea morală. Înțesată de
STATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289885_a_291214]
-
Fayrer, Thanatophidia of India, being a Description of the Venomous Snakes of the Indian Peninsula, in-folio, London, 1872. 256. În ediția engleză, termsale (1852, p. 136), În contradicție cu planșa XV.3, unde apare turmsala. 257. Aluzie destul de vagă la fiziologia meritelor (și contra-meritelor) și a recompesării lor (karma), Întâlnită aproape pretutindeni În sistemele religioase și filosofice indiene. 258. Dincolo de rezistența diferitelor organisme, antidotul (scr. viÌahara) e o clasă importantă În materia medica a Întregului spațiu asiatic traversat de Honigberger. Vezi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
se varsă într-unul mai larg, însă tot schematic în taxonomia lui rigidă. Absorbit de cercetările antropologice și paleontologice, materializate în La Vie des mamifères et des hommes fossiles (1926), el elaborează o tipologie a scriitorilor în funcție de climă, nutriție, rasă, fiziologie și fizionomie, ca în articolul De la critica literară la biologia mamiferelor, unde va afirma că homo mediterraneus ar fi liric și romantic, homo alpinus - realist și didactic, iar homo europaeus - epic și clasic. Conceptele deduse din curentele literare (istorice) sunt
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
Pentru E. Minkowski, „normalul este o judecată de valoare, o noțiune care definește maximul de capacitate psihică sau fiziologică a unei persoane ca ființă”. Conceptul de normă (normalitate) se raportează la sfera cunoașterii fiziologice, a experienței trăite, a funcțiilor organice. Fiziologia este o sinteză canonică a constantelor funcționale ale organismului (G. Canguilhem). Normalul se definește ca fiind „ceea ce apare în majoritatea cazurilor într-o specie determinată” (G. Canguilhem). În domeniul vieții se discută două fenomene: sănătatea și boala sau normalul și
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
aspirația de depășire a bătrâneții, a morții, de menținere a vigorii fizice și mentale, de conservare cât mai mult timp a omului în fața perspectivei perisabilului. d) Bioetica se constituie ca un domeniu medico-psihologic, o etică a copului (trupul carnal), a fiziologiei, vizând menținerea și continuarea vieții chiar atunci când aceasta este grav amenințată, prin intermediul unor „grefe” sau „transplante de organe”. Începută de S. Voronoff, continuată de A. Carell și utilizată de Filatov, ea devine practică curentă în chirurgia modernă. În plan psihologic
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
București, 1985; ed. 2, pref. Alexandru Paleologu, postfață Dan Silviu Boerescu, București, 1998; Ordinea cuvintelor, I-II, îngr. și pref. Alexandru Condeescu, București, 1985; Poezii, îngr. și pref. Ștefania Mincu, București, 1987; Poezii, îngr. și postfață Cristian Moraru, București, 1988; Fiziologia poeziei. Proză și versuri (1957-1983), îngr. Alexandru Condeescu, București, 1990; Colindă de inimă, îngr. Alexandru Condeescu, Galați, 1991; Cu viii și cu morții laolaltă, București, 1991; Leoaică tânără, iubirea, îngr. Dumitru Udrea, București, 1991; Argotice (Cântece la drumul mare), îngr
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
limbaj, echivocurile, nu o dată licențioase. În aceeași categorie intră și foiletoanele de la rubrica „Ghiveci săptămânal” din „Vieața”, unde U. susține polemica revistei cu unii colaboratori și simpatizanți ai publicațiilor socialiste. Doar când și când umorul rezistă, e viu, ca în fiziologiile Cataplasmele, Reclamagiul, D-l care s-a lăsat de tutun sau în monologul Factor răspunzător, unde se simte înrudirea cu scrisul lui I.L.Caragiale. SCRIERI: Anatomia și fiziologia unei conferințe, București, 1893; Ghiveci, pref. Al. Vlahuță, București, 1894; Cronicele Doctorului
URECHIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290375_a_291704]
-
publicațiilor socialiste. Doar când și când umorul rezistă, e viu, ca în fiziologiile Cataplasmele, Reclamagiul, D-l care s-a lăsat de tutun sau în monologul Factor răspunzător, unde se simte înrudirea cu scrisul lui I.L.Caragiale. SCRIERI: Anatomia și fiziologia unei conferințe, București, 1893; Ghiveci, pref. Al. Vlahuță, București, 1894; Cronicele Doctorului, București, 1898; Șăinizme, București, 1898; Verzi și uscate, București, 1900; Cinstea și știința d-lui Șăineanu, București, 1901; O, scumpe Lăzărică..., București, 1901; Factor răspunzător. Decorat! Mica publicitate
URECHIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290375_a_291704]