3,170 matches
-
iubirii. Tânărul părea a fi un dansator priceput, poate de aceea a și îndrăznit să invite o fată necunoscută. Cine știe? Poate că era și el în căutarea unei noi iubiri sau, cel puțin a unei aventuri la malul mării. Flăcăul, un visător incurabil, dansa lângă Dalia cu gândul că atunci când a intrat în local, briza mării aducea cu ea o răcoare reconfortantă dinspre larg. Și-ar fi dorit ca această briză a nopții de august să poposească dacă se putea
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
simpatic zâmbet fals, pe un ton iritat. - Nu, dar... - Lasă, nu te speria că nu despre voi am discutat cu toate că merita să o facem. - Da? De ce? întrebă Dalia simțind iritarea din glasul ei. - Erați o pereche foarte potrivită, răspunse Gloria. Flăcăul e un tânăr simpatic. - Abia de ne-am cunoscut... - Ce are a face, dacă așa aveam impresia? - Este simpatic tipul, ai dreptate. Mai are de stat o săptămână în stațiune. - I-ai luat deja un interviu? - Nu..., el mi-a
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
impus marca. A căuta acum arta, cultura, tradiția, folclorul, în această suburbie, ar însemna încă o eșuare în căutarea nimicului. Și-atunci, ce altceva mai rămâne de întreprins întru găsirea urmelor acestor valori, decât călătoria prin amintiri. Doar astfel regăsim flăcăii și mândrele, plugarii, ciobanii, plutașii oglindiți în opere istorice, literare, plastice, folclorice ce sunt păstrate pentru folosul contemporanilor, ca hrană sufletească și lumină a conștiinței, astăzi. Dar, numai aducându-ne aminte și de interpretul de muzică folclorică Nelu Huțu, fiu
NELU HUŢU. PEREGRIN PRIN LETEA VECHE A BACĂULUI DE-ODINIOARĂ… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382917_a_384246]
-
în spatele omului, era semn rău: „Cucu-n spate mi-a cântat/ și moartea m-a săgetat!” Există obiceiul că în această zi, să se numere de câte ori cucul își cântă numele, număr care ar descoperi câți ani mai avem de trăit. Flăcăii și fetele îl întrebau pe cuc când se vor căsători: „Cucule voinicule/ Câți ani îmi vei da/ pan’ m-oi însura (mărită)?” Dacă se întâmplă că după rostirea acestor cuvinte, cucul să cânte, cântecul sau echivala cu un an de
Buna Vestire, cea mai veche sarbatoare a Maicii Domnului [Corola-blog/BlogPost/92339_a_93631]
-
de astepare. Dimpotrivă, dacă el tăcea, tăcerea să era semn că avem de-a face cu o căsătorie grabnica. De asemenea, craca pe care a cântat cucul de ziua să, era tăiată și pusă în scăldătoarea fetelor, în speranța că flăcăii nu le vor ocoli. Adrian Cocosila Creștinortodox.ro
Buna Vestire, cea mai veche sarbatoare a Maicii Domnului [Corola-blog/BlogPost/92339_a_93631]
-
cănd Iuda l-a vândut pe Hristos, sau focul unde a fost oprit Sfanțul Petru, când s-a lepădat de Hristos. În unele locuri (Zona Clujului) de Joia Mare se strigă peste sat. Dar strigarea o făcea Voevoda Țiganilor - un flăcău căruia i se comunicau abaterile fetelor și feciorilor din Postul Mare. Joia Mare este cunoscută mai ales, în cultura populară actuala, ca ziua în care se înroșesc ouăle; pentru că se spune ca ouăle înroșite sau împistrite în această zi nu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92409_a_93701]
-
Toader Panciuc (35 de ani), și soția sa Ecaterina (28 de ani), în acel an de dureroasă amintire a fost deportată și fiica lor Elena, care avea numai 3 anișori. Drept motiv a servit, cică, fuga fratelui Dumitru, împreună cu alți flăcăi din sat, în România. Acestui Dumitru, care a căzut prizonier la Cotul Donului, i s-a pierdut urma. Astfel, oamenii fără nici o vină față de țara sovietică și noua orânduire, instalată pe vechiul pământ românesc al Bucovinei, au fost transformați în
MARTIRAJUL ROMÂNESC COPII AI DEPORTĂRILOR [Corola-blog/BlogPost/92928_a_94220]
-
barba Lui Dumnezeu, La flacăra mare se spunea bobotă, La pivniță se spunea boltă, La vasul cu mirodenii se spunea cățuie, La găleata fântânii se spunea ciutură, La vătraiul de jar se spunea corciovă, La varză se spunea curechi, La flăcău se spunea dănac, Dis-de-dimineță se spunea desniță, La femeia păcătoasă se spunea drăcoaie, La găină se spunea galiță, La vreascuri se spunea găteje, La coșul de fum se spunea hogeag, Neîncetat se spunea hojma, La lumânare se spunea lumină, La
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92947_a_94239]
-
au existat și encierros - denumirea dată curselor ocazionate de mânarea vitelor către sau dinspre arena destinată luptei „oficiale”. Ele s-au cristalizat ca alternativă binevenită poporului de rând. „Pe acoperișuri, pe stâlpii felinarelor, prin cele mai neașteptate locuri atârnă ciorchine flăcăi și bărbați în toată firea” - descria la 1966 Juan Goytisolo în romanul său Señas de identidad. Femeile țipă isteric, provocând taurul și ațâțând bărbații, mulțimea entuziasmată urlă în mod barbar, toată lumea combate, cu toate mijloacele. „E un public simplu, primitiv
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
nu prea ne durea în “cotul” Donului, unde mulți părinți sufereau, iar unii mai și mureau. - Flăcăi!... Vă închipuiți cum au fost zgâlțâiți “eroii” din noi când ne-a spus vor-ba asta? Băiețașii de 7-8 ani, promovați la rangul de “flăcău”! Ne-a înflorit vitejia în piept, care crescuse cât o bălărie, de nu-i mai ajungeau în vârf nici cu prăjina. Și bălăria asta ne-a umflat piepturile, ne-a străpuns și a crescut în jur buruiană stufoasă și țepoasă
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
nu-i mai ajungeau în vârf nici cu prăjina. Și bălăria asta ne-a umflat piepturile, ne-a străpuns și a crescut în jur buruiană stufoasă și țepoasă,lăsându-i pe toți cu gura căscată: Uite cât de viteaz este “flăcăul”! Văzându-ne așa de îmburuienați, “domnul” Dode a continuat: - Flăcăi, voi știți că țara noastră este la ananghie? Că are nevoie de viteji? - Știm! Am răspuns noi, ca zevzecii. - Dacă știți, ce faceți? - Ce facem? Am repetat noi întrebarea, tot
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
credeți voi că ne-am cucerit independența? Și aici, la Mărășești... ne luptăm în cămașă și izmene. Uite cum dăm cu patul armei și spargem capete de inamici. Păi!...ce credeau ei, că ne cuceresc? Când vine lifta peste tine, flăcău, dai în el cu ce ai la îndemână! - Noi cu ce dăm, domnu’ Dode? A întrebat un “flăcău” mai înfierbântat. - Păi... eu cu cine vorbesc? Nu v-am spus? Cu ce ai la îndemână! Peste “flăcăi” s-a lăsat ceața
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
cum dăm cu patul armei și spargem capete de inamici. Păi!...ce credeau ei, că ne cuceresc? Când vine lifta peste tine, flăcău, dai în el cu ce ai la îndemână! - Noi cu ce dăm, domnu’ Dode? A întrebat un “flăcău” mai înfierbântat. - Păi... eu cu cine vorbesc? Nu v-am spus? Cu ce ai la îndemână! Peste “flăcăi” s-a lăsat ceața. Ce să aibă ei la îndemână? - Cu ghiozdanul, a spus un “flăcău” mai... “luminat”. - Vedeți? S-a “luminat
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
vine lifta peste tine, flăcău, dai în el cu ce ai la îndemână! - Noi cu ce dăm, domnu’ Dode? A întrebat un “flăcău” mai înfierbântat. - Păi... eu cu cine vorbesc? Nu v-am spus? Cu ce ai la îndemână! Peste “flăcăi” s-a lăsat ceața. Ce să aibă ei la îndemână? - Cu ghiozdanul, a spus un “flăcău” mai... “luminat”. - Vedeți? S-a “luminat” și “domnul” Dode. Vedeți că românul e isteț și descurcăreț? Hai să începem o luptă, ca să antrenăm “flăcăii
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
dăm, domnu’ Dode? A întrebat un “flăcău” mai înfierbântat. - Păi... eu cu cine vorbesc? Nu v-am spus? Cu ce ai la îndemână! Peste “flăcăi” s-a lăsat ceața. Ce să aibă ei la îndemână? - Cu ghiozdanul, a spus un “flăcău” mai... “luminat”. - Vedeți? S-a “luminat” și “domnul” Dode. Vedeți că românul e isteț și descurcăreț? Hai să începem o luptă, ca să antrenăm “flăcăii”! Să ne închipuim că suntem la... la... - La Rovine în câmpii! A sărit un “isteț” dintre
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
flăcăi” s-a lăsat ceața. Ce să aibă ei la îndemână? - Cu ghiozdanul, a spus un “flăcău” mai... “luminat”. - Vedeți? S-a “luminat” și “domnul” Dode. Vedeți că românul e isteț și descurcăreț? Hai să începem o luptă, ca să antrenăm “flăcăii”! Să ne închipuim că suntem la... la... - La Rovine în câmpii! A sărit un “isteț” dintre noi. - Nu, mă, acolo ne trebuie lănci, sulițe, de unde le luăm? Ne scatem ochii cu ele... mai bine...să cuceriți “redute.” Să învățați asaltul
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
in-trarea în clasă și ultima în jurul catedrei, sediul “statului major al armatei”. Dacă “inamicul” ajungea la catedră, însemna că cetatea respectivă a fost ocupată. Dotat cu un fluier de arbitru (nu știu de unde îl avea), a “preluat comanda ostilităților”: - Atenție, “flăcăi”, comanda la mine! Când fluier, atacați! Când s-a auzit fluierătura de atac au început să zboare și geacurile peste bănci. Trosneau penarele din lemn, se spărgeau călimările, sticluțele cu apă, dar și capetele ori nasurile. Se învinețeau ochii, se
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
Dode, la clasa noastră: - Flăcăi! (Vă închipuiți cum ni s-au umflat iar plămânii la auzul acestui apelativ. Ne gândeam că iar pune de-o bătălie). Vouă vă place să prindeți fluturi? - Daa! Am strigat noi bucuroși. - Atunci... la treabă, flăcăi! Prindeți fluturi! Cât mai mulți! Afacere mare, primiți un ban la doi fluturi prinși! Hărmălaie mare: - Cine ne plătește? - Eu vă plătesc, mă! Îi prindeți și-i țineți în cutii, borcane, săculețe, vă descurcați voi! Dar să fie morți și
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
l-am pierdut pe vajnicul nostru învățător. Am rămas cu domnul Arsu până la sfârșitul anului... Deseori îl întâlneam pe “domnul” Dode pe șosea, fluierând și cu mâinile la spate, probabil cu “treburile importante” care îl copleșeau. - Trăiți, dom’ Dode! - Salut, flăcăi! Mai jucați, mă, “un ban pe păr”? Sau... o “bătută” pe redută? Ai? Și râdea zgomotos. Noi nu răspundeam... Deși...ne plăcuseră teribil jocurile inventate de el. Referință Bibliografică: DOMNUL DODE / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1888
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
știe sfârșitul numerelor! „Atunci se va sfârși și Lumea, odată cu ultima cifră, dacă o va rosti cineva! Totul e cifră, există un Cuvânt-Cifră!” Se țicnește din zi în zi, dar nu se poartă, noaptea, brambura, pe drumuri. Ar mai fi flăcăii, au ibovnice, dar nu de aceștia este interesat Magistratul. Vilegiaturiștii, prevăzători, au început să plece. Se duce de râpă Stațiunea. Au murit câțiva oameni în ultima săptămână; au prezentat simptome asemănătoare rabiei. Poate nu e decât o meningită, un focar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Ce era să spună? Ferește-te de mine ca de dracu’, ocolește-mă, evită-mă?! Să fim sobri! Totuși, ceva la el Îmi inspirase Încredere. Paradoxal, probabil tocmai franchețea cu care Îmi spusese, privindu-mă În ochi, că la nevoie, flăcăii din subterană n-ar ezita să-mi tragă un glonț În frunte. Cavalerește și cu maximum de eficiență. Halal cavalerism! Să fie la ei acolo! La ei... La care „ei”? În nici un caz la adunarea de savanți aliniați alfabetic În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe vreun stelaj? — N-am păcatele mele - se tângui hangiul - că de fiecare dată când găseam câte-un dinte îl azvârleam în stradă, ca prostu’. Ia stați! - spuse deodată Vasea și se întoarse către unul din cazaci, o matahală de flăcău fălcos, blond, care avea o continuă expresie de veselie pe chip. Mitenka! Ia vino tu încoace! — Da - se hlizi uriașul și veni spre Vasea. Cine te-a crescut pe tine, Mitenka? - întrebă părintește Vasea. — Unchiu’ Vasea - rânji blând flăcăul. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de flăcău fălcos, blond, care avea o continuă expresie de veselie pe chip. Mitenka! Ia vino tu încoace! — Da - se hlizi uriașul și veni spre Vasea. Cine te-a crescut pe tine, Mitenka? - întrebă părintește Vasea. — Unchiu’ Vasea - rânji blând flăcăul. — Și îl iubești tu pe unchiu’ Vasea? întrebă Vasea. — îl iubesc - zise flăcăul. — Și se supără Mitenka dacă unchiul Vasea îi ia doi dinți? — Mitenka nu se supără - zise veselul flăcăul. Atunci, fulgerător, Vasea îi trăsni nepotului un așa pumn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Mitenka! Ia vino tu încoace! — Da - se hlizi uriașul și veni spre Vasea. Cine te-a crescut pe tine, Mitenka? - întrebă părintește Vasea. — Unchiu’ Vasea - rânji blând flăcăul. — Și îl iubești tu pe unchiu’ Vasea? întrebă Vasea. — îl iubesc - zise flăcăul. — Și se supără Mitenka dacă unchiul Vasea îi ia doi dinți? — Mitenka nu se supără - zise veselul flăcăul. Atunci, fulgerător, Vasea îi trăsni nepotului un așa pumn în plină figură, încât acesta căzu într-o rână cât era de lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tine, Mitenka? - întrebă părintește Vasea. — Unchiu’ Vasea - rânji blând flăcăul. — Și îl iubești tu pe unchiu’ Vasea? întrebă Vasea. — îl iubesc - zise flăcăul. — Și se supără Mitenka dacă unchiul Vasea îi ia doi dinți? — Mitenka nu se supără - zise veselul flăcăul. Atunci, fulgerător, Vasea îi trăsni nepotului un așa pumn în plină figură, încât acesta căzu într-o rână cât era de lung, scuturându-și încet capul. — Ei? - făcu Vasea curios. — Uite-i! - zise cu veselie flăcăul și adunându-i de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]