1,034 matches
-
numai bune de a răstălmăci partinic cu sprijinul martorilor bine instrumentați și al unui complet de judecată în totul rău intenționat. Între personajele care împărțeau dreptate, unul care după '89 va binemerita este creionat cît se poate de colorat: "Judecătorul, flancat de doi asesori populari, a căror unică și patriotică datorie era să dea aprobator din cap, se simțea în largul său. Punea întrebări, lansa observații malițioase, după care dicta grefierului răspunsurile primite, întorcînd vorbele pe dos, modificîndu-le înțelesul, potrivit cu nevoile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
români. Veneau Însă puternic din urmă cadrele din interior, care, prin forța lucrurilor, trebuiau să câștige. Din rândul lor provenea Gheorghe Gheorghiu-Dej, fost muncitor la căile ferate, din 1945 secretar general al partidului. Într-o primă fază, el a fost flancat de ceilalți; la Începutul anilor ’50, secretariatul partidului, care deținea puterea efectivă, era alcătuit dintr-un singur român: Gheorghiu-Dej, și din trei „neromâni“. Orientarea antievreiască din ultimii ani ai lui Stalin a jucat, evident, Împotriva grupării Pauker. Debarasându-se de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mărginit la orizont de dunga albastră a râului Tajo. Alături de el, un leu cu înfățișare prietenoasă simbolizează, presupun, teribila „fiară” tectonică pe care a îmblânzit-o marele om de stat. De la poalele coloanei Pombal, Avenida da Liberdade coboară în pantă, flancată de coroane de palmieri și fântâni arteziene. Intru cu Vasile într-un magazin de suvenire portugheze, unde suntem imediat acostați de stăpânul localului - un bărbat de statură mijlocie, cărunt, cu o față deschisă și foarte vioaie, vorbind o engleză fluentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
masă orientală. Interiorul localului e făcut să-i susțină numele: atmosferă frustă, mult lemn, ghirlande africane, un uriaș ring de dans, înconjurat de o platformă - ca o punte de velier - pe care sunt dispuse separeuri pentru șase persoane. Alte mese, flancate de bănci lungi, marinărești, sunt plasate cu două trepte mai jos, la nivelul arenei. Luăm loc, românii, într-una din „cabine”. Nevoia noastră de a fi împreună în prima seară la Paris e încă puternică. De parcă am avea de împărtășit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Hanovrei, trenul căruia îi fuseserăm juruiți în această călătorie. Câte trei fâșii de circulație, de o parte și alta, foarte aglomerate, în special cu TIR-uri. Încerc să deslușesc mai bine împrejurimile prin geamul aburit de ploaie al autocarului: șosele flancate de garduri foarte înalte (de circa 2,5 m), de fier sau de beton - e greu să-mi dau seama - ca niște manșete de protecție. Când gardurile se sfârșesc, apar pogoane bine îngrijite și pădurile verzi. Dimineața, pe o ploaie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mâncare au dispărut, totul strălucește, totul e nou, fidel reconstituit, și această ambianță lustruită îți amintește că participi la o înscenare. Urc într-un turn să contemplu împrejurimile: râulețul Nogat, cârdurile de gâște, pașnicele căsuțe țărănești de pe celălalt mal, șoseaua flancată de carpeni și câte mai implică un peisaj rustic, desolemnizat, plasează castelul în derizoriu, cu întreg trecutul său fabulos, zbuciumat și sinistru. Un loc în care poți avea cel mult o aventură de weekend, pastișată după filmele horror, de duzină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
său geopolitic” de 50 de ani, să se alăture, într-o zi providențială, Lumii Libere. Acest sentiment îl poți citi pe „chipul orașului”, în înfățișarea cartierului central, unde se află primăria - o clădire albă cu coloane, încununând o alee largă, flancată cu clădiri medievale, pitorești, proaspăt restaurate, ca pentru o nouă epocă din istoria națională. VASILE GÂRNEȚ: Primarul Praksas - un personaj de vreo 40 de ani, subțire, zvelt, fost aviator sportiv, cu multe distincții în campionatele URSS. Foarte sigur în noua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
seama, mirată, că a încurcat adresa. Wow, I’m sorry, I’m sorry!... Aud pentru prima dată un torent de înjurături românești în Trenul Literaturii... 9 iulie, duminică Minsk-Brest VITALIE CIOBANU: E 9.15. Minskul ne întâmpină cu bulevarde largi, flancate de clădiri rectangulare, cu aspect cazon, stalinist, faraonic. Încerc să nu fiu părtinitor în cele ce notez acum, înțelegând că tonul sumbru al acestor însemnări e determinat de predispoziția cu care am intrat în această țară îngenuncheată de un dictator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Între ultimele, la loc de cinste, se află pianul lui Chopin și o firidă, într-un colț de cameră, de care ești invitat să te apropii. Nu-ți dai seama dintr-odată despre ce este vorba. Firida are o fereastră flancată de două portrete: un cuplu din altă epocă, părinții compozitorului. Aici a stat leagănul pruncului Chopin, imediat după nașterea viitorului geniu. În mijlocul micului alcov, o vază de marmură umplută cu flori și crenguțe verzi aduse din grădina casei. Buchetul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din primăvara lui 1945. Numeroase urme de gloanțe crestează suprafața sură, bine șlefuită a zidurilor: găurile n-au fost în mod deliberat astupate, sunt păstrate ca amintire a dezastrului. La începutul secolului 20, în fața Reichstagului se înălța memorialul lui Bismarck, flancat de două fântâni arteziene. În fața lor se desfășurau fastuoase ceremonii de stat. Evident, n-a rămas nimic din vechile aranjamente, doar un imens maidan răscolit de buldozere. După război, locuitorii orașului au transformat piața din fața Reichstagului într-un câmp cultivat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a dus cu Mecedesul ambasadei la Florența, aflând că nu vizitasem „patria” atâtor giganți ai Renașterii, și mi-a făcut darul pieței Senioriei, în primul rând, pentru mine, „șocul și imaginea Renașterii”, piața cu statui semnate de Buonarroti și Cellini, flancată de palate, fiecare în alt stil, unde, adeseori, aceiași maeștri își exersau și talentele de arhitecți. Apoi, bineînțeles, „cea mai frumoasă catedrală a lumii”, după gustul meu, și care a rămas aceeași, văzută apoi de zeci de ori și la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ecuația inversă: nimănui nu-i pasă de țară, în adâncul ființei lui, dar vai de cel ce are curajul să iasă din tipare. Nu-i un lucru frecvent să vezi o castă de ofițeri în rezervă care conduce și administrează, flancată de un grup de cârcotași patentați (scriitori, teologi, cineaști, ziariști, dramaturgi) care hărțuiește și deranjează. Rabinul Jacquot Grunewald mi-a semnalat tot ce datorează această insolită combinație amprentei talmudice. Fie că e din Ierusalim sau din Babilon, Talmudul recenzează toate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dispar. Coloniștilor riverani, femeilor și copiilor, în primul rând, le este permis orice: să răstoarne tarabele, să scuipe, să arunce cu pietre, să stropească cu lichide. Străduțele din orașul vechi, unde arabii au și ei dughenele lor sunt pe alocuri flancate de clădiri mai înalte. Pasajele au aici plase de protecție deasupra capului, pline de gunoaie, de sticle goale și de hârtie igienică: când te uiți în sus vezi o mulțime de pete negre. Tot ce aruncă locuitorii pe geam se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
din Najera Orele trec cu repeziciune și la 19.30 merg la Sf. Liturghie la biserica franciscană aflată la câțiva pași de hanul unde m-am cazat, la marginea localității. - Biserica franciscanilor din Najera Această parte a micuțului oraș este flancată de o creastă deluroasă abruptă, puțin sinistră. Lângă han, pe malul râului Najerilla, cântă și dansează o formație locală. Muzica și costumele aparțin civilizației și culturii mexicane din perioada precolumbiană. Cât de impunători sunt bărbații ce poartă pe cap un
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cu totul. Părăsesc orășelul în care, la fel ca în satele dinainte nu găsesc o biserică deschisă, iar la Calzada del Coto mă înscriu spre Bercianos del Camino, un sat la 6 km depărtare. Drumul este plăcut pe lângă șosea și flancat mereu de copaci tineri ceți țin puțină umbră. - în primele ore ale după-amiezii ajung la Bercianos, un sat izolat în mijlocul lanurilor de grâu, ca atâtea altele de altfel. La intrarea în sat pe partea dreaptă este un han cu restaurant
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
încă. Doar barul este deschis și câțiva pelerini servesc o cafea sau altceva mai consistent. De data aceasta, nu mă opresc, continuându-mi drumul cu un pas decis, sigur. Până la următoarea localitate, Reliegos, sunt 13 km, un drum drept, plat, flancat de copaci plantați de puțini ani. Beciuri tipice la Reliegos și în meseta - Pe acest drum nu găsești nimic, nici o fântână, așa că este bine să ai provizii la tine. De la un timp, parcă aș vrea să se termine. Este prea
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Este încă întuneric, dar reușesc ușor să ies din localitate, îndreptându-mă spre Pereje, un sat în care nu este nimic interesant de văzut. în următoarea localitate, - Trabadelo, găsesc biserica deschisă, curată și bine îngrijită, toată din piatră. Drumul pelerinilor flanchează mereu șoseaua principală, statală, construită pe lângă râul Valcarce, de care mă voi îndepărta doar atunci când voi urca spre O’Cebreiro. Urmează alte câteva localități, Portela, Ambasmestas, Vega del Valcarce, Ruitelan, Herrerias, iar după aceasta din urmă, drumul începe să urce
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
urca spre O’Cebreiro. Urmează alte câteva localități, Portela, Ambasmestas, Vega del Valcarce, Ruitelan, Herrerias, iar după aceasta din urmă, drumul începe să urce pentru ca după aproape patru km să ajung la La Faba. Este minunat acest drum de munte, flancat în ambele părți de mulți copaci sau arbuști, ceea ce- ti procură o umbră binefăcătoare ce te ține departe de razele soarelui care începe să ardă. La Faba este un cătun unde găsești o tienda, adică un mic magazin alimentar
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
să se lumineze de ziuă. Cu o cafea cu lapte în față ascult cu plăcere muzica celtică ce se aude în surdină, iar după vreo jumătate de oră plec din nou la drum. Pentru un timp, camino continuă pe poteci flancate de ziduri joase de piatră și de copaci. După alți câțiva km însă începe să flancheze șoseaua națională și nu mai are același farmec. însă, fiind duminică, traficul este destul de redus. Ajung apoi la Portomarin, un mic oraș pe care
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
celtică ce se aude în surdină, iar după vreo jumătate de oră plec din nou la drum. Pentru un timp, camino continuă pe poteci flancate de ziduri joase de piatră și de copaci. După alți câțiva km însă începe să flancheze șoseaua națională și nu mai are același farmec. însă, fiind duminică, traficul este destul de redus. Ajung apoi la Portomarin, un mic oraș pe care îl vezi de departe. Nu am înțeles pentru ce drumul pelerinilor trece prin oraș, din moment ce apoi
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
sentimentul că asistam la jecmănirea unor persoane lipsite de apărare și mi se părea că asist la aceeași dramă din copilărie, când "partizanul", hrănit pe furiș de consătenii, inclusiv de părinții mei, era purtat pe drum cu lanțuri la mâini, flancat de doi milițieni. Cei doi colegi mă flancau și erau cu o jumătate de pas mai în spate, astfel că noi comunicam cu voce înceată, pentru a nu atrage atenția că suntem străini. În aproape toate țările latino-americane orice străin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de apărare și mi se părea că asist la aceeași dramă din copilărie, când "partizanul", hrănit pe furiș de consătenii, inclusiv de părinții mei, era purtat pe drum cu lanțuri la mâini, flancat de doi milițieni. Cei doi colegi mă flancau și erau cu o jumătate de pas mai în spate, astfel că noi comunicam cu voce înceată, pentru a nu atrage atenția că suntem străini. În aproape toate țările latino-americane orice străin era perceput drept american, un "gringo," deci bogat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
o largă platformă aproape dreptunghiulară, copie parcă a Escorialului, laturile fiind adăposturi ale criptelor celor căzuți, dincolo de care se află intrarea în bazilică și stânca purtătoare a impunătoarei cruci comune la capul celor morți. Mozaicul de deasupra criptelor, crucea gigantică flancată de sculpturi de mari dimensiuni, înfățișând pe Evangheliști și virtuțile cardinale, dau valoarea artistică a mausoleului. 16. Cursa TAROM spre București Duminică, la prânz, plecam cu avionul de cursă TAROM spre București, cu o escală la Zürich. La orele 10
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
alături de ceilalți șefi, probabil, pe undeva, la Snagov, sau poate fugise cu elicopterul din Comitetul Central să-și găsească un adăpost de teama poporului pe care îl înfometase, îl torturase, cu convingerea că ei sunt veșnici. Coloana de protestanți era flancată de câțiva bărbați care purtau pe brațul drept câte o banderolă tricoloră, ceea ce dădea marșului o imagine de manifestare patriotică românească și reacției populației din acea zonă a Bucureștiului una de susținere prin aplauze și urale. Ajunși la Televiziune, câțiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
au contrazis, toți s-au bucurat când au văzut că Ion Stoian, membru al conducerii partidului și statului comunist, a plecat urgent spre biroul lui de la etajul al doilea, de unde se pare nu a mai avut curajul să iasă decât flancat de noile persoane de ordine. Decizia ministerului de a trece imediat de partea opusă fostei ordini a fost benefică, întrucât în zilele următoare au fost transmise tuturor ambasadelor României instrucțiuni corespunzătoare de apărare a intereselor țării în acele condiții când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]