1,545 matches
-
Ach, wenn wird die Zeit erscheinen?" se crede că a fost preluată dintr-o altă sursă pierdută iar corul din aceeași parte, "Wo ist der neugeborne König", este preluat din "Patimile după Matei", BWV 247 (1731). Trei trompete, timpane, două flaute, două oboe d'amore, două viori, violă și basso continuo Două flaute, două oboe d'amore, două oboe da caccia, două viori, violă și continuo Trei trompete, timpane, două flaute, două oboaie, două oboe d'amore, două viori, violă și
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
dintr-o altă sursă pierdută iar corul din aceeași parte, "Wo ist der neugeborne König", este preluat din "Patimile după Matei", BWV 247 (1731). Trei trompete, timpane, două flaute, două oboe d'amore, două viori, violă și basso continuo Două flaute, două oboe d'amore, două oboe da caccia, două viori, violă și continuo Trei trompete, timpane, două flaute, două oboaie, două oboe d'amore, două viori, violă și continuo Doi corni, două oboaie, două viori, violă și continuo Două oboe
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
Patimile după Matei", BWV 247 (1731). Trei trompete, timpane, două flaute, două oboe d'amore, două viori, violă și basso continuo Două flaute, două oboe d'amore, două oboe da caccia, două viori, violă și continuo Trei trompete, timpane, două flaute, două oboaie, două oboe d'amore, două viori, violă și continuo Doi corni, două oboaie, două viori, violă și continuo Două oboe d'amore, două viori, violă și continuo Trei trompete, timpane, două oboaie, două oboe d'amore, două viori
Oratoriul de Crăciun (Bach) () [Corola-website/Science/330209_a_331538]
-
în "Amintiri" întâlnim imaginea casei sale, care deși departe în timp și spațiu de autor, a rămas ca o imagine veșnică în sufletul său. În muzică, amintirea casei este evocată printr-o melodie cu intonații de cântec vechi, atribuită viorilor, flautului și oboiului, într-o manieră liniștită și domoală. Prima măsură a melodiei este deosebit de asemănătoare cu motivul folosit în cel de-al doilea tablou, jocurile copilăriei, ceea ce subliniază legătura între amintirea casei vechi și amintirea jocurilor copilăriei. Cântecul pastoral răsună
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
esențiale care definesc partea a patra. Elementul timbral este atât de pregnant în această mișcare, încât distribuirea materiei sonore este tributară elementului tematic, dar mai ales celui timbral, construind o muzică „plină de virtuți vizuale” . Principalele instrumente sunt saxofonul sopran, flautul, oboiul, celesta, harpa, corzile, talgerul și tam-tamul. Pascal Bentoiu remarca faptul că „ascultat numai el (...), finalul câștigă mult mai sigur adeziunea ascultătorului.” Înnoirea continuă și evoluția discursului muzical se reflectă și în concepția lui Enescu asupra orchestrației. Remarcăm în Suita
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
puțin succes. Mozart pierde treptat din popularitate, între timp murise și protectorul său, împăratul Iosif II, cel care îl numise "compozitor al curții imperiale". În martie 1790 dă ultimul său concert public, interpretând concertul pentru pian KV595. Compune încă opera Flautul fermecat, cu care obține un succes enorm. Începând din luna noiembrie 1791, sănătatea lui Mozart se degradează însă progresiv. Se pare că suferea de o febră reumatismală recurentă cu insuficiență renală. Cauza decesului nu este clară. Diagnosticul medicului constatator era
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
de simfonii, printre care sunt de menționat Simfonia nr. 35 "Haffner", nr. 36 "Linz", nr. 40 și nr. 41 "Jupiter". A compus 27 concerte pentru pian și orchestră, 7 concerte pentru vioară și orchestră, concerte pentru clarinet, pentru harpă și flaut, pentru corn și orchestră, 2 simfonii concertante, divertismente, serenade. În domeniul muzicii de cameră sunt de menționat cele 6 cvartete pentru coarde dedicate lui Haydn, sonate pentru pian, sonate pentru vioară și pian, triouri pentru vioară, violoncel și pian, cvartete
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
sextetul "O glumă muzicală" etc. Pasionat de operă, a compus 17 opere, dintre care cele mai cunoscute, jucate și astăzi pe scenele tuturor teatrelor de operă din lume, sunt: "Răpirea din Serai", "Nunta lui Figaro", "Don Giovanni", "Cosi fan tutte", "Flautul fermecat". A mai compus 19 mise, cantate, motete pentru soprană și orchestră, oratoriul "Die Schuldigkeit des ersten Gebots" și, în fine, "Requiem"-ul în re minor. Cărți și materiale Partituri
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
cel din urmă, pe 10 octombrie 2007, la M.N.A.R.); mai multe reprezentații vor fi ținute și în Franța pe parcursul anului 2008. Un album cu înregistrarea în studio a spectacolului va fi publicat în perioada mai-iunie 2008. Instrumentația pentru spectacol cuprinde: flaut traversier, două viori, violă, violoncel, viola da gamba, cobuz, teorbă, chitară renascentistă, clavecin, orgă, percuții. Lor se alătură patru voci - o soprană, o altistă, un tenor și un bariton - și o pereche de dansatori.
Codex Caioni () [Corola-website/Science/311547_a_312876]
-
ca de pildă la „Un război după altul”, al lui Micha Shagrir, pentru care a scris melodia „Mirdaf” - „Urmărire" pe versuri de Yaron London, și interpretat de Hava Alberstein. Una din melodiile cele mai apreciate ale lui Nahum Heiman, pentru flaut traversier, intitulată „Voiaj la Ierusalim” a fost compusă pentru filmul „Nu sunt nume pe uși”(1996) și e folosită la deschiderea programului de dimineață al canalului Reshet Bet al radiodifuziunii israeliene. La sfârșitul anilor 1960, Nahum Heiman a plecat în
Nahum Heiman () [Corola-website/Science/319273_a_320602]
-
curtea căruia funcționa ca clavecinist fiul său K. Philipp Emanuel) Bach a improvizat o magnifică fugă pe searbăda temă dată de rege. Întors la Leipzig, a scris pe această temă șapte ricercare, două canoane și o sonată á tre (pentru flaut, vioară și clavir). Reunite, aceste piese au fost trimise regelui sub titlul de Ofrandă muzicală, reprezentând exerciții de polifonie și demonstrații de virtuozitate tehnică. Între anii 1729-1740 a condus și “Collegium musicum”, societate muzicală studențească fondată de Telemann, fapt care
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
Vivaldi, Marcello și Telemann), dar și trei Concerte pentru două clavecine și orchestră; două Concerte pentru trei clavecine și orchestră și un Concert (transcris după cel pentru patru viori de Vivaldi) pentru patru clavecine și orchestră. Un triplu Concert pentru flaut, vioară, clavecin și orchestră completează seria lucrărilor concertante cu clavecin principal, de fapt un "concerto grosso" prin numărul mare de soliști. Concertul în re minor și cel în fa minor pentru clavecin și orchestră au deosebită frumusețe tematică, variate efecte
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
muzicii instrumentale, creația sa este nu numai încoronarea artei vechi, ci și o prefigurare a viitorului stil clasic. El este primul compozitor care utilizează clavecinul ca solist, fapt ce duce la lărgirea paletei expresive, iar instrumentele monodice, ca vioara sau flautul, se limitează la melodii cantabile și pasaje de virtuozitate. Prin atribuirea de rol solistic clavecinului, acesta va putea diversifica expresia prin resursele sale polifonice și armonice. Dacă până la Bach orchestra avea doar un rol de acompaniament în concertele "grossi", în
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
care dialoghează sau se unesc într-un ansamblu viguros. În aceste concerte Bach îmbogățește paleta timbrală, căci pe lângă grupul instrumentelor cu coarde el le folosește și pe cele de suflat cu rol solistic. În Concertul nr. 5 în Re major flautul, împreună cu vioara, alcătuiesc grupul solistic. Concertino-ul primului concert conține și el instrumente de suflat: oboi, fagot, corn. Fundamentul armonic este realizat de un bas și cu "basso continuo". Și în Concertul nr. 6, scris fără violine, diferențierea dintre "concertino
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
de jazz, compozitor american, flautist, și un pionier timpuriu al muzicii New Age. Horn a început să cânte la pian la vârsta de patru ani, la 10 ani la clarinet, și la saxofon la 12. A studiat la clarinet și flaut la Conservatorul de Muzică Oberlin din Ohio, câștigând o diplomă de licență. Iar la Școala de Muzică din Manhattan obține o diplomă de master. Mutându-se la Los Angeles, Horn se alătură cvintetului Chico Hamilton]] din 1956 până în 1958, înregistrându
Paul Horn () [Corola-website/Science/326270_a_327599]
-
împreună cu cea de-a doua soție, se mută pe Insula Vancouver, Victoria, Columbia Britanică, Columbia Britanică. Își formează propriul cvintet și înregistrează coloane sonore pentru filmele pentru Consiliul Național de Film din Canada. Este cunoscut pentru inovațiile aduse, atât pe flautul metalic cât și pe cel tradițional din lemn, și pentru înregistrările pentru albumul său de referință "Inside", ce oferă sunete spațioase, cu ecou, create în locuri cu semnificație spirituală. Albumul e creat pe înregistrările tainice ale lui Horn din Taj
Paul Horn () [Corola-website/Science/326270_a_327599]
-
7 bătăi pe minut, este împărțit în 3-2-2. Prin urmare este obișnuit, dar nu esențial să comparăm lehara cu alte modele ritmice și diviziuni ale Taal. Lehara poate fi cântată pe o varietate de instrumente, inclusiv Sarangi, orgă, sitar, sarod, flaut și altele. Lehara poate fi intercalată cu improvizații scurte și ocazionale. De asemenea, este permisă comutarea între două sau mai multe melodii disparate în timpul cântecului. Este esențial ca modelul Lehara să fie cântată cea mai mare precizie în Laya (tempo
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
două clavecine (BWV 1060-1062), două concerte pentru trei clavecine (BWV 1063 și 1064) și un concert pentru patru clavecine (BWV 1065). Două alte concerte includ pasaje pentru clavecin solo: concertul BWV 1044 care are pasaje solo pentru clavecin, vioară și flaut și Concertul brandenburgic nr. 5. În plus există un fragment de nouă măsuri dintr-un concert pentru clavecin (BWV 1059) care adaugă și un oboi în grupul de instrumentiști. Se crede că toate concertele pentru clavecin ale lui Bach (cu excepția
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
a fost extinsă pentru patru voci. Clavecinul este atât instrument melodic cât și instrument ripieno: în concertino este un instrument obbligato iar în părțile ripieno are bas cifrat și interpretează continuo. Acest concert utilizează ansamblul cameral popular de la vremea respectivă (flaut, vioară și clavecin). Se crede că a fost compus în 1719 pentru a inaugura noul clavecin realizat de Michael Mietke și pe care Bach l-a adus de la Berlin la curtea din Köthen. Se crede că Bach l-a compus
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
enorme de apă, care reușesc într-un sfârșit să spargă dopul format și să inunde peșteră și Valea Morilor. Totul durează câteva ore, apoi se revine brusc la normal. Fenomenul este foarte neregulat. O altă legendă, , în care Cântărețul de flaut cu flautul sau fermecat a ascuns copiii orașului ca răzbunare că nu a fost plătit pentru salvarea urbiei de invazia șobolanilor. Și tot ei fac legătura între peșteră și Dracula. Pe la 1290, la Sângiorgiu Trăscăului (redenumit "Colțești" în a doua
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
apă, care reușesc într-un sfârșit să spargă dopul format și să inunde peșteră și Valea Morilor. Totul durează câteva ore, apoi se revine brusc la normal. Fenomenul este foarte neregulat. O altă legendă, , în care Cântărețul de flaut cu flautul sau fermecat a ascuns copiii orașului ca răzbunare că nu a fost plătit pentru salvarea urbiei de invazia șobolanilor. Și tot ei fac legătura între peșteră și Dracula. Pe la 1290, la Sângiorgiu Trăscăului (redenumit "Colțești" în a doua jumătate a
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
Crețu. Alții l-au criticat pentru prea multe preluări din „"Carmina Burana"”, de Carl Orff, în special în partea sa cea mai cunoscută, „"O Fortuna"”. Cânturile gregoriene și cele gentilice erau liniștite, dar alte semnături specifice ale lui Enigma, precum flautele Shakuhachi, au rămas. Cu această ocazie, Ruth-Ann Boyle din trupa engleză Olive și cântarețul jamaican Andru Donalds au participat pentru prima dată la proiect. Ca și în cazul anterior, din acest album au fost lansate numai două discuri single - „"Gravity
Enigma (proiect muzical) () [Corola-website/Science/306749_a_308078]
-
a sfârși „prima perioadă” a lui Enigma. Cu ocazia lansării albumelor, la München a fost organizat un spectacol de sunet și lumină „"Voyageur"” (), lansat în 2003, a fost considerat că o transformare completă a proiectului. Toate elemente de semnătură - cânte, flaute Shakuhachi etc. - au dispărut, înlocuite prin sunet mai mult electronic. În rezultat, admiratori ai proiectului au avut dificultate cu apreciare a acestei noi direcțiuni și vânzări erau afectate. Crețu a descris sunetul albumului că „pop sofisticat”. Cele trei câtecuri au
Enigma (proiect muzical) () [Corola-website/Science/306749_a_308078]
-
Amalia instruire muzicală formală a fost posibilă numai după moartea tatălui ei care ura muzica. Muzica a fost secreta ei consolare împotriva cruzimii tatălui (adesea o trăgea de păr în timpul furiilor sale). Anna Amalia a învățat să cânte la clavecin, flaut și vioară, primind primele lecții de la fratele ei. A fost privită ca o posibilă mireasă pentru prințul moștenitor al Suediei, împreună cu sora ei, Louisa Ulrika, fratele ei avertizând că Louisa Ulrika era probabil prea ambițioasă pentru a fi o regină
Anna Amalia a Prusiei () [Corola-website/Science/323886_a_325215]
-
și fugi. În 1758, Anna Amalia a început un studiu serios de teoria muzicii și a compoziției cu tutorele ei Johann Philipp Kirnberger, un student al lui Johann Sebastian Bach. Ea a compus muzica de cameră, cum ar fi sonate flaut. Mai înclinată față de muzica religioasă decât fratele ei, ea a compus textul cantatei lui Ramler "Der Tod Jesu" ("Moartea lui Isus"). Doar câteva dintre operele ei au supraviețuit. Probabil și-a distrus multe dintre compozițiile sale, ea fiind descrisă ca
Anna Amalia a Prusiei () [Corola-website/Science/323886_a_325215]