567 matches
-
gramaticale, unele dintre ele menținîndu-și și statutul de cuvinte "pline", cu conținut de sine stătător, ceea ce a condus, printre altele, la creșterea numărului de verbe auxiliare, existînd situații în care asemenea evoluții au fost însoțite și de părăsirea unor structuri flexionare în favoarea obținerii unui statut de element lexical independent. Din forma populară *eo voleo a latinescului ego vollo a rezultat, prin evoluție fonetică, rom. eu voi, iar din forma de imperfect ego volebam rom. eu vream, însă pe terenul limbii române
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Africa de Sud, ca urmare a prezenței coloniștilor buri. Pe continentul american, se întrebuințează în Surinam și în Antilele Olandeze, iar, pe cel asiatic, în Indonezia. Neerlandeza este apropiată în morfologie de limba engleză și, ca atare, are un număr redus de forme flexionare la substantiv (chiar morfemul de genitiv, -s, fiind rar folosit) și la verb, dar în fonetică și în sintaxă este mai aproape de limba germană. Persoana verbală se marchează prin pronumele personale antepuse, dar și prin desinențe, care însă sînt reduse
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-lea, și îndelungata ocupație normandă de peste 200 de ani (după anul 1066, cînd normanzii vorbeau un dialect al limbii franceze) au adus elemente de adstrat numeroase și importante. Limba engleză veche avea o structură gramaticală preponderent sintetică, cu un sistem flexionar foarte bogat, care însă, începînd cu epoca medie, a fost treptat înlocuit de construcții analitice, încît faza modernă este caracterizată toc-mai printr-o accentuată notă de analitism, engleza devenind cea mai analitică dintre limbile germanice și chiar dintre limbile europene
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
al XV-lea, engleza literară a fost refăcută pe baza unor dialecte din Londra și într-o formă ce urma alte principii decît limba literară veche. Această nouă limbă engleză literară a renunțat în foarte mare măsură la tipul sintetic, flexionar, în favoarea celui analitic, perifrastic, ceea ce a produs instituirea unei topici tot mai rigide în interiorul propoziției. O dată cu creștinarea, limba engleză a renunțat la scrierea runică în favoarea celei cu litere latine, bazele ortografiei actuale avîndu-și originea în secolul al XVII-lea, dar
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
are și un sens care semnifică aceste două puncte. Acest tip de transformări se înscrie într-un grup mai extins de modificări fonetice denumit metafonie și marchează, în plan sincronic, anumite opoziții morfologice care se pot corela cu alte mijloace flexionare (de obicei cu desinențele, așa cum se întîmplă la umlaut). Metafonia poate avea însă și o perspectivă diacronică, atunci cînd vizează situații precum it. uscio (lat. ostium) și biscia (lat. bestiam), în care s-a produs închiderea vocalei accentuate sub influența
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
să se unească într-un gen comun (utrum) și să se opună împreună neutrului. Din punctul de vedere al mărcilor de gen, engleza și germana prezintă două tipuri extreme. Limba engleză se remarcă printr-un număr foarte redus de mijloace flexionare pentru marcarea genului (desinențe și sufixe), iar articolul și adjectivul, fiind invariabile, nu pot indica nici ele această categorie în cadrul enunțului. În aceste condiții, distincția de gen este remarcabilă formal doar în cazul heteronimelor, care realizează opoziția masculin-feminin prin cuvinte
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
coș cu flori", pronumele she arată că substantivul este de genul feminin 51. Se poate astfel constata că, în engleză, categoria gramaticală a genului este realizată prin mijloace lexicale și contextuale, iar nu flexionare. În cazul limbii germane însă, mijloacele flexionare (sintetice) de marcare a genului sînt mult mai numeroase, deși situații de nedeterminare formală sînt și aici. În această limbă, există desinențe și sufixe specifice care repartizează sub-stantivele la unul dintre cele trei genuri, dar, în cazul masculinului ele sînt
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
tematică a infinitivului și de la unele particularități ale flexiunii. De altfel, această clasificare a verbelor latine și romanice lasă necuprinse o serie de elemente precum verbele neregulate și deponente din latină sau adună în același grup verbe cu un comportament flexionar și funcțional foarte diferit, precum conjugarea a treia din limba franceză. Verbele din limbile germanice sînt clasificate în două grupe principale, una a verbelor slabe, care au la preterit și la participiu trecut terminații (sufixale) determinate, și una a verbelor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
moderne Între trăsăturile care le particularizează, limbile istorice înscriu și modul specific de organizare a elementelor pe axa sintagmatică în constituirea structurilor determinative și a propozițiilor, mod care este în relație cu tipul morfo-sintactic, considerat atît din punct de vedere flexionar (preponderent sintetic sau preponderent analitic), cît și din punctul de vedere al poziției determinanților. Se realizează astfel, în tradiția fiecărei limbi, o stare a normalității care presupune, cu diferite grade de fixitate, anumite poziționări ale elementelor enunțu-lui, ce au la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
adîn-cime primare ale enunțului au caracter de generalitate. Această trăsătură a generalității structurii judecății nu se manifestă însă și la nivelul expresiei, deoarece structura propoziției se particularizează în funcție de limbă, fiind determinată de anumite trăsături gramaticale, care pot consta în mărci flexionare (desinențe sau afixe) ce indică funcțiile și raporturile sintactice ale cuvintelor, îndiferent de poziția ocupată în ordinea lineară a sintagmei sau a propoziției și, ca atare, în principiu, limbile flexionare (sintetice) pot avea o topică mai liberă în raport cu cele unde
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
determinată de anumite trăsături gramaticale, care pot consta în mărci flexionare (desinențe sau afixe) ce indică funcțiile și raporturile sintactice ale cuvintelor, îndiferent de poziția ocupată în ordinea lineară a sintagmei sau a propoziției și, ca atare, în principiu, limbile flexionare (sintetice) pot avea o topică mai liberă în raport cu cele unde flexiunea este redusă (analitice)63. Întrucît aceste particularități gramaticale se modifică de obicei în trecerea de la limbile-bază la cele succesoare, aceas-ta presupune că structurile determinative și cele propoziționale s-au
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
grupuri consonantice (cl-, pl-, -ct-, -ns-) care dispăruseră de multe ori în cuvintele moștenite datorită transformărilor fonetice. În unele limbi romanice (franceză, portugheză), s-a refăcut grafia cuvintelor moștenite sub influența etimonului, iar în altele s-au reintrodus unele forme flexionare (în română, unde s-au reintrodus consoanele originare la formele iotacizate: eu văd, după lat. vedo, eu vin, după lat. venio etc.80). În italiană, spaniolă și portugheză, influența latinei a produs introducerea sufixului -issimus pentru formarea superlativului absolut la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
clasificarea tipologică reflectă și anumite particularități ale vocabularului, ale sintaxei și chiar ale sistemului fonetic. Cea mai cunoscută clasificare tipologică a limbilor este cea care are în vedere structura morfologică a cuvîntului și care face printre altele distincția între limbile flexionare și limbile aglutinante. Din acest punct de vedere, maghiara este o limbă aglutinantă, întrucît un cuvînt precum kert "grădină" are această formă la nominativ, dar la dativ devine kertnek, cu sufixul -nek, la nominativ plural kertek, cu sufixul de plural
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
la dativ devine kertnek, cu sufixul -nek, la nominativ plural kertek, cu sufixul de plural -ek, iar la dativ plural kerteknek, cu ambele sufixe, fiecare avînd o unică valoare și numai una. Limbile romanice și latina, precum și cele germanice sînt flexionare, fiindcă un afix poate întruni simultan mai multe valori, încît în latină, de exemplu, nominativului vir îi corespunde acuzativul plural viros, unde desinența -os exprimă în același timp și numărul plural și cazul acuzativ. Pe lîngă aceasta, o anumită valoare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nominativului vir îi corespunde acuzativul plural viros, unde desinența -os exprimă în același timp și numărul plural și cazul acuzativ. Pe lîngă aceasta, o anumită valoare gramaticală este marcată de obicei o singură dată în limbile aglutinante, dar în limbile flexionare poate fi marcată de mai multe ori: casele frumoase. În cadrul familiei limbilor indo-europene clasificarea tipologică cea mai cunoscută distinge limbile sintetice de cele analitice, primele, cele sintetice, avînd o flexiune bogată, iar celelalte, cele analitice, o flexiune redusă, datorită recurgerii
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în GALR I: 662 se menționează următoarele: "Interjecțiile sunt, prin definiție, cuvinte neflexibile. Chiar și interjecțiile provenite din părți de vorbire flexibile își pierd caracterul flexibil, fiind fixate pentru valoarea interjecțională cu o anumită formă. Singurele interjecții care au forme flexionare sunt interjecțiile cu semnificație imperativă uite, poftim și haide, care au forme cu desinența verbală de persoana a II-a plural -ți: uitați, poftiți, haideți sau cu desinența verbală de persoana I plural - m: - haidem, poftim. Pentru interjecțiile uitați, poftiți
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
de achiziție la gazul natural de import au o tendință de creștere, putând ajunge chiar la 500 dolari pentru mia de metri cubi (Rlib, 2008, nr. 5560: 8, col. 7). 2.3.1.2. La cazurile genitiv-dativ, articolul nehotărât marchează flexionar cazul întregului grup nominal 2. Ca o consecință a acestui rol, articolul se asociază grupurilor nominale, indiferent de structura lor internă: arestarea unei persoane, prezența unui avocat, prevenirea răspândirii unei epidemii [grupuri nominale minimale, formate din substantivul centru] (Constituția: 10
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
oricare sunt selectați, de preferință, în contexte diferite, specifice, putând fi observată o anumită complementaritate a distribuției lor, în textele științifice (2.2.1-2.2.2). 5.6. Cuantificatorii/determinanții care au flexiune cazuală (articolul nehotărât, adjectivul distributiv oricare) exprimă flexionar cazul genitiv sau dativ al întregului grup nominal din care fac parte, fiind selectați și în contextele specifice altor cuantificatori sau în contextele în care (la nominativ-acuzativ) ar fi fost posibilă absența determinării. Criteriul morfologic - rolul de marcă flexionară a
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
I. Substantivul și adjectivul (forme, tipare flexionare, substantivizări speciale) II. Pronumele și numeralul (flexiune, forme și uz discursiv) III. Verbul (forme, tipare flexionare) IV. Adverbe și semiadverbe V. Conectori intra și interpropoziționali (prepoziții, conjuncții, corelative conjuncționale) VI. Construcții, grupuri sintactice, structuri clișeizate, tipare discursive VII. Concluzii ale
[Corola-publishinghouse/Science/85030_a_85816]
-
I. Substantivul și adjectivul (forme, tipare flexionare, substantivizări speciale) II. Pronumele și numeralul (flexiune, forme și uz discursiv) III. Verbul (forme, tipare flexionare) IV. Adverbe și semiadverbe V. Conectori intra și interpropoziționali (prepoziții, conjuncții, corelative conjuncționale) VI. Construcții, grupuri sintactice, structuri clișeizate, tipare discursive VII. Concluzii ale monitorizării unor posturi de radio și de televiziune
[Corola-publishinghouse/Science/85030_a_85816]
-
direcții de interes, fenomene gramaticale și fenomene discursive, ultimele fără a fi examinate în sine și pentru sine, ci pentru reflexele lor gramaticale. Pe de o parte, sunt prezentate fenomenele gramaticale în dinamica lor actuală (productivitatea actuală a diverselor tipare flexionare ale substantivului și ale verbului; frecvența deosebită a anumitor forme gramaticale, proliferarea anumitor tipare sintactice, concurența diverselor clase și forme, stadiul actual al variației literare libere, raportul dintre normă și uz etc.). Pe de altă parte, interesul se orientează spre
[Corola-publishinghouse/Science/85015_a_85801]
-
GALR, pe clase lexico-gramaticale și pe tipuri de construcții sintactice. Sub fiecare capitol sunt incluse mai multe titluri, a căror așezare respectă criteriul relațiilor de conținut. În funcție de obiectivele fiecărui articol, volumul examinează fie fenomene de ansamblu (de exemplu, capitolul Trăsăturile flexionare ale substantivului în româna actuală sau capitolele despre dinamica flexiunii verbale actuale), fie fenomene de detaliu. Dintre fenomenele de detaliu, amintim: descrierea unor clase frecvente în româna actuală (precum clasa adjectivului invariabil sau a demonstrativelor), a unor procedee mult uzitate
[Corola-publishinghouse/Science/85015_a_85801]
-
scurte de timp a obligat la o examinare bazată pe foarte multe fapte, provenind din surse diferite. De aici, și libertatea fiecărui autor de a adăuga la corpusul comun și numeroase alte surse. În legătură cu criteriile de evaluare a unui tipar flexionar puternic/în expansiune, în raport cu unul slab, neproductiv, devenit (sau pe cale de a deveni) inactiv, s-a observat că nu există o relație necesară între un inventar bogat, reprezentând un anume tipar flexionar, și caracteristica lui de tipar actualmente activ și
[Corola-publishinghouse/Science/85015_a_85801]
-
surse. În legătură cu criteriile de evaluare a unui tipar flexionar puternic/în expansiune, în raport cu unul slab, neproductiv, devenit (sau pe cale de a deveni) inactiv, s-a observat că nu există o relație necesară între un inventar bogat, reprezentând un anume tipar flexionar, și caracteristica lui de tipar actualmente activ și puternic. Există, astăzi, clase flexionare bine reprezentate numeric, dar care, din punctul de vedere al românei actuale, au ajuns neproductive (să se vadă, în cazul flexiunii substantivului, relația dintre inventarul bogat de
[Corola-publishinghouse/Science/85015_a_85801]
-
unul slab, neproductiv, devenit (sau pe cale de a deveni) inactiv, s-a observat că nu există o relație necesară între un inventar bogat, reprezentând un anume tipar flexionar, și caracteristica lui de tipar actualmente activ și puternic. Există, astăzi, clase flexionare bine reprezentate numeric, dar care, din punctul de vedere al românei actuale, au ajuns neproductive (să se vadă, în cazul flexiunii substantivului, relația dintre inventarul bogat de termeni și productivitatea scăzută - chiar "zero" - a tiparului flexionar feminin [sg. vocală accentuată
[Corola-publishinghouse/Science/85015_a_85801]