567 matches
-
dislocați. Următoarele caracteristici distribuționale ale dislocărilor din româna veche ne conduc către o analiză în care verbul nu se ridică la flexiune, ci rămâne în domeniul vP și satisface prin ACORD la distanță trăsăturile neinterpretabile ale centrelor funcționale din domeniul flexionar: - dislocarea structurilor prin cuantificatorul flotant toți (158); cuantificatorii flotanți diagnostichează poziții argumentale (Sportiche 1988); în structurile cu dislocare, toți cu funcție sintactică de subiect apare la dreapta auxiliarului/auxiliarelor, deci nu poate reflecta o poziție de tip [Spec, IP], ci
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
indică faptul că pururea nu este deplasat în periferia CP (linearizarea ar fi trebuit să fie în această situație pururease pomenește), ci își păstrează poziția de bază; conform acestui diagnostic, în exemplul (159a) verbul pomenește nu se ridică din domeniul flexionar vP; către aceeași concluzie duce și comportamentul adverbelor circumstanțiale (159b); (159) a. ce sepurureapomeneaște (Prav.1581: 258r) b. așa netarepedepsești (FT.1571-5: 3v) - poziția elementelor de focus (160) (=(151ș)); grupul prepozițional cu adevăr este un tip de focus de veridicitate
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
structurile cu dublu auxiliar: dislocarea este atestată întotdeauna la dreapta segmentului de auxiliare (v. (152) supra și (161a-c)), foarte rar între cele două auxiliare (161d); această distribuție arată că nu avem a face cu o formă de deplasare în interiorul domeniului flexionar, întrucât complexul de elemente funcționale nu se disociază, ci mai degrabă cu neaplicarea procesului de deplasare a verbului la flexiune (V-la-I); cu alte cuvinte, dislocarea nu se aplică prin crearea/activarea de poziții noi, ca în analiza din Martins (2002
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
altă muiare mai de ainte (Prav.1581: 229r) În concluzie, distribuția elementelor reprezentative din interiorul nucleului propozițional conduce către ideea că structurile cu dislocare apar ca efect al rămânerii verbului în domeniul vP; verbul satisface trăsăturile centrelor funcționale din domeniul flexionar IP prin ACORD la distanță, proces posibil în limba veche, dar eliminat diacronic (v. secțiunea următoare). Un argument distribuțional indirect pentru faptul că verbul nu se deplasează în afara domeniului lexical vP este foarte rara atestare a elipsei legitimate de auxiliarul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
caracterizează printr-un grad foarte ridicat de instanțiere paradigmatică (în sistemul propus de Schifano 2015a, 2015b), fapt care îi permite verbului să rămână în domeniul lexical în latină (Ledgeway 2012); din perspectivă formală, relația dintre verb și centrele din domeniul flexionar IP se stabilește prin ACORD la distanță. În schimb, în limbile romanice, necesitățile de instanțiere paradigmatică forțează deplasarea verbului în afara domeniului vP către proiecțiile din domeniul flexionar. Structurile cu dislocare din româna veche (și probabil unele dintre structurile discutate și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
latină (Ledgeway 2012); din perspectivă formală, relația dintre verb și centrele din domeniul flexionar IP se stabilește prin ACORD la distanță. În schimb, în limbile romanice, necesitățile de instanțiere paradigmatică forțează deplasarea verbului în afara domeniului vP către proiecțiile din domeniul flexionar. Structurile cu dislocare din româna veche (și probabil unele dintre structurile discutate și pentru alte limbi romanice vechi, v. §4.1 supra) nu reprezintă altceva decât un caz în care procesul de ACORD nu se corelează automat cu deplasarea verbului
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
cu structurile cu auxiliar discutate mai sus (de aici și denumirea de "semiauxiliar" de mod dată verbului putea în această configurație de Guțu Romalo [1956] 2005), în primul rând pentru că verbul a putea prezintă flexiune completă după toate categoriile verbale flexionare (mod, timp, aspect), astfel că verbul-suport la infinitiv nu este implicat în procesul de verificare a acestor trăsături. În această configurație sintactică, infinitivul scurt verbal organizează o propoziție nonfinită redusă, care nu are statut de CP, structura sintactică maximală proiectată
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
prezentarea conceptului), constituenții interpolați între verbul modal putea și infinitivul scurt verbal din (171) sunt găzduiți în periferia internă propozițională. Pe scurt, spre deosebire de structurile cu dislocare discutate în secțiunile anterioare, în structura de față ridicarea verbului la infinitiv în domeniul flexionar nu doar că nu este obligatorie, ci nu este nici măcar posibilă (după cum arată incompatibilitatea infinitivului cu semiadverbul aspectual mai), ceea ce explică faptul că structurile din (171) (mai puțin (171c)) sunt pe deplin gramaticale în româna modernă și contemporană 49. Scurta
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
latinesc, caracterizat de un grad mare de sintetism nonsincretic 52, califică latina ca o limbă cu instanțiere paradigmatică foarte bogată, fapt asociat cu lipsa deplasării V-la-I; din punct de vedere tehnic, relația dintre verbul flexionat și centrele funcționale din domeniul flexionar se stabilește prin ACORD la distanță. În trecerea la limbile romanice, slăbirea morfofonologică a flexiunii verbale conferă un grad mai slab de instanțiere paradigmatică, ceea ce determină apariția deplasării V-la-I ca mecanism compensator. Structurile cu dislocare din româna veche nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
constant în traduceri (mai ales cu sursă slavonă). A doua chestiune privește impactul construcțiilor nespecifice de tipul acesta asupra altor fenomene ale românei vechi. Adoptând o teorie a deplasării cliticelor (din domeniul lexical vP, unde se generează argumentele, în domeniul flexionar IP), Hill și Alboiu (2016) interpretează dubla realizare a pronumelor clitice ca rezultând din dubla lexicalizare a acestora, în poziția de bază (lexicalizarea enclitică) și în poziția derivată (lexicalizarea proclitică) (interpretare avansată și de Nicolae și Niculescu 2014): (174) că
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Analiză sincronică • analiza principalelor categorii funcționale verbale ale românei negația - dintre cele două poziții ale negației identificate de Zanuttini ([1994] 1998, 1997) în analiza limbilor romanice, în română este activă doar proiecția înaltă de negație; proiecția de negație selectează domeniul flexionar (NEGP > IP), constituind astfel limita între domeniul flexionar IP și domeniul complementizatorului CP - negația propozițională se realizează prin adverbul de negație nu în majoritatea structurilor propoziționale și prin afixul ne- pentru propoziția nonfinită organizată în jurul gerunziului; statutul diferit al celor
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
românei negația - dintre cele două poziții ale negației identificate de Zanuttini ([1994] 1998, 1997) în analiza limbilor romanice, în română este activă doar proiecția înaltă de negație; proiecția de negație selectează domeniul flexionar (NEGP > IP), constituind astfel limita între domeniul flexionar IP și domeniul complementizatorului CP - negația propozițională se realizează prin adverbul de negație nu în majoritatea structurilor propoziționale și prin afixul ne- pentru propoziția nonfinită organizată în jurul gerunziului; statutul diferit al celor două mărci de negație (nu - adverb plin, grup
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
diacronie, subiectul este departe de a fi epuizat; această construcție merită, cu siguranță, o cercetare mai detaliată, în viitor adverbele clitice / semiadverbele - adverbele clitice (mai, cam, și, prea, tot) au fost analizate drept centre sintactice care se generează în domeniul flexionar și se încorporează prin adjuncție la stânga în structura verbului - semantica și distribuția diferită a semiadverbelor arată că acestea sunt generate în proiecții diferite: majoritatea semiadverbelor sunt aspectuale (generate în Asp0), însă un semiadverb ca și este la limita dintre temporal
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
restricțiile de combinare specifice • deplasarea verbului în română, nivelul general de deplasare a verbului este deplasare la flexiune (V-la-I), atât pentru formele sintetice, cât și pentru formele analitice - formele sintetice se deplasează la cea mai înaltă proiecție verbală din domeniul flexionar, MOODP - în cazul formelor analitice, auxiliarul se generează în centrul MOOD0, iar verbul lexical se ridică la T; în structurile cu auxiliar multiplu, categoriile de mod și modalitate au exponent diferit; auxiliarul fi marchează modalitatea irrealis (Avram 1999; Avram și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
centrele FIN0și FORCE0și nu permite generarea unei periferii stângi • poziția constituenților atribuirea nominativului în poziție postverbală este liberă în română; subiectele preverbale sunt deplasate în periferia stângă propozițională de altfel, distribuția constituenților preverbali prin raportare la elementele funcționale din domeniul flexionar arată că aceștia ocupă poziții marcate informațional (topic, focus) în periferia stângă propozițională topica VOS se derivă prin procesul object shift (specific limbilor romanice) (v. Gallego 2012) și reprezintă o strategie de includere a obiectului în componentul presupozițional al enunțului
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
româna veche deplasarea joasă a verbului dă naștere la fenomenul dislocării nucleului verbal, specific limbilor romanice vechi (etichetat ca interpolare sau engl. (IP-)scrambling) - dislocarea nucleului verbal se analizează prin deplasare joasă a verbului și verificarea trăsăturilor centrelor din domeniul flexionar prin ACORD la distanță - procesul de ACORD la distanță a fost eliminat diacronic în toate contextele în care are a face cu verificarea morfologiei (atât în domeniul verbal, cât și în domeniul nominal, v. Cornilescu și Nicolae 2011a) - procesul de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
centrului (Rivero 1993), prin care verbul lexical se deplasează la stânga auxiliarului / grupării clitic + auxiliar, presupune ca verbul să se deplaseze direct din domeniul lexical (vP) în domeniul complementizator (CP); este obligatoriu ca deplasarea să procedeze astfel (i.e. fără tranzitarea domeniului flexionar) ("[i]n essence, LHM constructions involve Head-movement to C0 of the non-finite V0/Aux0 complementing the finite Aux0, skipping it", Rivero 1993: 223, subl.ns. Alexandru Nicolae), întrucât tranzitarea domeniul flexionar ar conduce la încălcarea Constrângerii asupra deplasării centrului (engl.
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ca deplasarea să procedeze astfel (i.e. fără tranzitarea domeniului flexionar) ("[i]n essence, LHM constructions involve Head-movement to C0 of the non-finite V0/Aux0 complementing the finite Aux0, skipping it", Rivero 1993: 223, subl.ns. Alexandru Nicolae), întrucât tranzitarea domeniul flexionar ar conduce la încălcarea Constrângerii asupra deplasării centrului (engl. The Head Movement Constraint, Travis 1984), conform căreia deplasarea de tip centru-la-centru este strict locală și nu permite omiterea centrelor intermediare. Reprezentarea procesului propusă de Rivero (1993: 223) este următoarea: (i
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
nu va veure tota en Juan AUX.PERF.3SG vedea.INF tot DEF Juan '(lit.) Pe care film spui că nu l-a văzut pe tot Juan' (catalană; Gallego 2012) 22 Este general acceptat faptul că centrul T (din domeniul flexionar IP) atribuie nominativul (v. Stan 2005: cap. 11 pentru română). 23 "There have been attempts to attribute a semantic value to the structural cases NOM and ACC, most famously by Jakobson ([1936]1984). For the most part, these efforts have
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
un grad mic de sincretism) (v. Ledgeway 2012: §§3; 4) și apariția acestui proces în limbile romanice (grade diferite de instanțiere paradigmatică a categoriilor verbale). 41 Unii autori preiau în mod tacit această ipoteză; Schifano (2015a) prezintă explicit structura domeniilor flexionar și lexical ca fiind cea din (i) (subl. ns. Alexandru Nicolae) (i). (i) [Moodspeech act Mood-field ... [Modepistemic [TPast/Future Tense-field ... [TAnterior [Aspterminative Aspect-field .... [Voice [v-VP Spre deosebire de ceilalți autori menționați în text (Baltin, Merchant, Roberts), care adoptă ipoteza proiectării distincte
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
b. P c. NP 2 2 | D0P NP N0 2 | 0 NP N0 | N0 57 Excludem din discuție situațiile în care encliticizarea este exclusiv determinată fonologic (v. (103) supra și discuția). 58 Avram (2003) arată că în structura domeniului flexionar al gerunziului se proiectează doar Grupul / câmpul sintactic de Aspect (ASPP), însă Niculescu (2013) argumentează și pentru proiectarea Grupului de Timp (TP); ridicarea obligatorie la C a gerunziului, diagnosticată prin encliză pronominală, este independentă de structura domeniului flexionar al acestei
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
structura domeniului flexionar al gerunziului se proiectează doar Grupul / câmpul sintactic de Aspect (ASPP), însă Niculescu (2013) argumentează și pentru proiectarea Grupului de Timp (TP); ridicarea obligatorie la C a gerunziului, diagnosticată prin encliză pronominală, este independentă de structura domeniului flexionar al acestei forme nonfinite. V. discuția din §3.3 infra. 59 Nu ne propunem o discuție aprofundată a negației propoziționale în limba română, ci ne concentrăm doar asupra interacțiunii dintre negație și deplasarea verbului. Pentru discuții aprofundate asupra comportamentului negației
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
se proiectează. Incompatibilitatea dintre infinitivul scurt și negația propozițională (*Poate nu veni) și realizarea negației propoziționale exclusiv în domeniul verbului modal (OK Nu poate veni) verifică ipoteza că NEG selectează IP și că negația propozițională nu este disponibilă atunci când domeniul flexionar nu se proiectează. 72 Chomsky și Lasnik (1977: 446): "[...] at least one of the elements of COMP must be deleted. That is, we have the filter (53) [...]: 73 Koopman și Szabolcsi (2000: 4): "Generalized "Doubly Filled Comp Filter"(modified Linear
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
centrele încorporante și îl include în aceeași clasă morfologică cu auxiliarele. 1Ca și în capitolul anterior, nu ne vom referi în cele ce urmează la auxiliarul pasiv; din punct de vedere morfologic, auxiliarul pasiv are comportamentul unui verb plin, variind flexionar în funcție de mod, timp și aspect. 2 V. §3.1.4.2 infra pentru exemplificare și analiză. 3 Structurile dublu compuse de condițional sunt sporadice (Zafiu 2016): De-ară fi amu fost fiind pre pămant (CPr.1566: 553;Zafiu 2016). 4
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
problema. Proiectarea de grupuri sintactice (funcționale) fără corelație la nivelele de interfață este, de altfel, descurajată în gramatica minimalistă (v. discuția în §III.2.3). 48Cel puțin pentru româna modernă / contemporană, este clar că infinitivul nu se ridică în domeniul flexionar în această structură, dovadă fiind incompatibilitatea cu semiadverbul mai (e.g. *Poate mai veni) (deși încorporarea adverbului mai în structura infinitivului nu este exclusă pe criterii morfologice, infinitivul din alte structuri acceptându-l liber pe mai, e.g. va mai veni); în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]