1,673 matches
-
bucșite de ploșniți veșnic se aud certuri și gălăgie de copii. O mulțime amestecată, ovrei și mahalagii, umplea ulița care, strânsă între vechi zidiri, ocrotea viermătul omenesc. Negustori galițieni ridicaseră de-a lungul ei urâte clădiri galbene, cu scări către foișoarele de sus și curți ascunse, zemuind de petece și de lături acide. Spoielile nu puteau acoperi arhaica coșcoveală. Podurile de case, prin care se putea trece în voie de la un capăt la altul al uliței, erau putrede și aplecate. Din
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
peste spinări o sudalmă, omul coborî sub deal. Pe-acolo părea că a trecut Dănilă Prepeleac. Deodată viermele ce ne scosese din oraș se încovoie în valea îngustă. Înconjurat de păduri ruginite, din chelia unui pisc golaș îl pândea un foișor scheletic. Cu pași de uriaș, foișorul se întoarse și se cufundă sub pământ. M-a trecut un fior. În zare tăcerea era desăvârșită. Pâlpâiră sub un pâlc de salcâmi case albe. Ca o claie înmiresmată, le acoperea liniștea. Pufăind, niște
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
sub deal. Pe-acolo părea că a trecut Dănilă Prepeleac. Deodată viermele ce ne scosese din oraș se încovoie în valea îngustă. Înconjurat de păduri ruginite, din chelia unui pisc golaș îl pândea un foișor scheletic. Cu pași de uriaș, foișorul se întoarse și se cufundă sub pământ. M-a trecut un fior. În zare tăcerea era desăvârșită. Pâlpâiră sub un pâlc de salcâmi case albe. Ca o claie înmiresmată, le acoperea liniștea. Pufăind, niște bărboși se lățeau pe acoperișe. Parcă
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
celui care a îngăduit ca propria-i țeastă să fie înconjurată de propriu-i sânge, alături de comunitatea condusă de duhovnicescul stareț Vichentie. Înălțat-am rugăciuni către Ierarhia Bisericii triumfătoare pentru toți acei care s-au prosternat către altarul transfigurat. În foișorul incintei situat ca într-un spațiu sfânt, s au auzit cu adevărat pașii lui Dumnezeu printre noi și comunitate. Într-adevăr această ctitorie este demnă de ctitorii ei și mai ales de cel care a preluat-o în slujba continuității
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Ruth, cu gîtul lungit spre ea și balansîndu-se un pic la bază. Cu pumnii încleștați, o porni în direcția în care se afla murmurînd: — Pe Sfîntul Dumnezeu, o să-ți vin de hac pentru asta, draga mea. Ea se retrase în foișorul ferestrei. în decursul altor bătăi, ea era, de obicei, agresorul, iar el se apăra rece și isteric. Acum, ea se chirci pe podea, apărîndu-și capul cu mîinile, iar el se aplecă și-i dădu doi pumni zdraveni în burtă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-i ierta Gata sunt a oftica Și tare te-oi blăstăma De-i căde-n osândă grea. No. 41 Garofiță din răsboi, Te poftesc să vii la noi, Să vii sara prin grădină Ferindu-te de lumină, Să te sui în foișor Să calci foarte binișor, C-am un șarpe mușcător Și te mușcă de picior, Iar când soare strălucește El mușcă de prăpădește. No. 42 Verde frunză de aglică, Ah, a mea iubită fiică, Te iubesc cu multă frică Și nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
e, nu e, Viața o să mi-o răpue. Mă sculai iarăși în sus Spăimântat și cu prepus, Trecui în fund lângă fereastră Gândind la dragostea noastră, Peșin mi se-nchide fața Că nu-mi pociu vede viața; Es afară-n foișor Cu trupșoru- aprins de dor, Stau cu mâna la obraz Ca să-mi treacă de necaz, Lacrimele-mi curg pîrae Și din ochi îmi ese văpae. Ah! nu e, nu e, Viața o să-mi răpue. No. 53 Un pui sboară și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tremurau de emoție. Fiecare rotire a discului o apropia de locuința tânărului și Melania își imagina fenomenul plastic, ca și cum ar fi parcurs drumul într-o mașină. A patra, a cincea, a șasea cifră... Prin fața ochilor i se perindară statuia Pache, Foișorul, străduța îngustă cu o cofetărie mică pe colț, în sfârșit garsoniera unde se ascundea Raul Ionescu și pe care și-o închipuia în dezordine, plină de ziare și reviste, cu haine agățate pe scaune și poate fotografia unei fete înfiptă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să te trădezi. Nu știu cum încă, dar ai să găsești ceva, sânt sigură. Mai există o variantă, desigur puțin romantică, dar Chiusbaienii erau oameni excentrici și bogați care-și puteau îngădui toate extravaganțele. La urma urmelor, dacă și-au construit un foișor și o piscină pe terasa de la etaj, de ce n-ar fi pretins arhitectului să le proiecteze și o încăpere secretă? Unde se află de obicei o încăpere secretă? Hai, Melania, re-flec-tea-ză! Ești obișnuită s-o faci cu voce tare, dar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
somn adânc. Dar nu era pregătită pentru asta acum: gândurile nu o lăsau să se odihnească. Dădu peste un parc, aproape pustiu și cu o înfățișare destul de jalnică. Spațiile verzi erau neîngrijite pe margini, iar picioarele de metal care susțineau foișorul umbrit din mijloc fuseseră lăsate să ruginească. Maggie observă că până și pietrele de pavaj, și băncile erau făcute din aceeași piatră galbenă de Ierusalim; era frumoasă, dar își imagină că oamenii care locuiau acolo se săturaseră cu siguranță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
prima întâlnire în viu cu Ghighina și a vorbit pentru prima oară. A fost ca a doua naștere și își mai amintește încă bucuria care pulsa în fiecare cuvânt aruncat spre lume. Fata l-a strigat într-o zi din foișorul de la drum. El se uita la băieții care alergau cu brațele pline de rămurele spre cuptorul mare din curte. Știa că și el aprindea adeseori focul, dar cum nimeni, nici măcar vătaful, nu-i spunea să facă ceva, Pampu privea cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
un scandal azi-noapte în odaia grajdului. Cică Pampu ar fi posedat, Doamne, ferește!“. Bucătăreasa nu știa mai mult, iar Ghighina voia amănunte și spera să le afle de la Pampu. Evident voia să-i arate și rochia cea nouă. Stătea în foișorul de la poartă, gătită și nerăbdătoare. Abia ajungea cu bărbia la parapetul de sus. Era o ființă mărunțică și în mișcare permanentă. Pampu, de cum o auzise, grăbise pasul și din două-trei sărituri ajunsese la ea. O privea cu uimire și atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
uita pe deasupra mulțimii, preocupat parcă de mirosul de mărgăritar amestecat cu tămâie. Stătea cu nările umflate, ca omul care adulmecă. Ziua de Paște fusese cu adevărat de coșmar. Spătarul plecase fără să-i spună la revedere, iar ea privise din foișor hora din fața bisericii. Îl vedea destul de bine, chiuind și zbătându-se în ritmul dansului, și-i venea să plângă de gelozie, mai ales dintr-un fel de invidie la gândul că ei îi era cu totul interzisă distracția aceea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
surprindere. Nu atât prin îndrăzneală, cât prin indiferența ucigătoare. Treceau zilele și aproape că nici nu-l mai vedea. Pampu alerga dintr-un loc într-altul fără s-o privească măcar. Fata stătea pe patul înalt al prispei ori în foișorul de la poartă, pipăindu-și beladona cusută în corsajul rochiei, și aștepta un moment în care el să fie pe aproape ca să-i poată spune ceva. Până atunci îl chema pentru tot felul de nimicuri, îl punea să-i aducă flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de perle. Alecu Moruzi a chemat la geam un slujitor și i-a spus ce i-o fi spus. Poate să fi fost un minut, nu mai mult, dar unul lung în care Zogru a stat lângă trăsura domnească. În foișorul porții de vizavi stătea Ianache, un bărbat cu trăsături distincte și vizibile de la distanță, elegant și visător, iar Zoe privea spre el. După aceea lucrurile s-au precipitat: lumea care avea unde a început să părăsească orașul, intrat pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
știam că te interesează atât de mult floricultura. Poți să-i pui unei „floricele“ o coadă de cultură, dar n-o poți face să gândească 1, zisei eu, prinzându-l din urmă. De la Dorothy Parker 1 zicere. — Da’ ceva despre foișoare n-a zis? întrebă Hugo, conducându-mă spre construcția în chestiune. Acesta era construit în jurul unui colț al zidului grădinii, era format de arcuri de fier forjat care se uneau la vârf, formând o cupolă și era acoperit de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
colț al zidului grădinii, era format de arcuri de fier forjat care se uneau la vârf, formând o cupolă și era acoperit de o perdea de trandafiri și plante agățătoare atât de groasă încât de pe terasă nici nu observasem prezența foișorului. Am presupus că tocmai asta îl atrăgea pe Hugo. De-a lungul celor două laturi ale zidului se afla o bancă de lemn. Am sărit pe ea, într-un acces de energie. —Mă simt ca Liesl din Sunetul Muzicii, exclamai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
teamă în voce? sugeră el. —Hugo. — Nu, din lac în puț. E clar că n-am stofă de regizor. Las-o baltă. M-a luat în brațe și m-a pus pe pământ, cu spetele lipit de structura metalică a foișorului. Din instinct, m-am prins cu mâinile de grilaj, ca să mă sprijin. Hugo mă săruta pe gât cu atâta hărnicie încât nici nu mi-am dat seama unde îi sunt mâinile până când fusta nu mi se ridicase până la brâu. Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
urmare directă a unei încăierări puternice, dar, la momentul respectiv, nu ne-ar fi scos dintr-ale noastre ceva mai puțin grav decât o revoltă pe cinste, ca-n Brixton 1, cu tot tacâmul de mașini care vin să devasteze foișorul. La un moment dat, avusesem vaga impresie că aud niște țipete, dar, cum nu mi se păruseră a fi decât proiecții ale sunetelor pe care le-aș fi scos chiar eu dacă Hugo nu mi-ar fi ținut mâna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aplecat și l-am sărutat pe buzele-i congestionate. — Hugo, e cineva care țipă în grădină. M-a lăsat jos. Abia dacă mă puteam ține pe picioare; șovăind, am luat-o jumătate de pas în spate, sprijinindu-mă de grilajul foișorului și am inspirat adânc. Încet, ca niște somnambuli, ne-am aranjat și ne-am încheiat toate cele. Hugo mi-a scos câteva frunze din păr. Eu i-am recuperat haina de pe bancă. Nu eram în stare să scoatem o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
formă oarecare. — Bun, zise el, încet, să mergem să dăm piept cu evenimentele. Era ciudat că simțeam amândoi nevoie de a ieși pentru a vedea ce se întâmplă; probabil că cel mai înțelept ar fi fost să rămânem ascunși în foișor până trecea furtuna. Hugo mă luă de mână. Am sărit aproape ca arsă când m-a atins. Ajunsesem în starea în care aproape că ți-e frică să atingi corpul celuilalt, de teamă să nu provoci o altă explozie; propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
spus că iese și pur și simplu am acționat din impuls - am coborât în grădină înaintea ei și am așteptat-o. A fost o nebunie. Era atât de ușor să mă vadă cineva. Chiar i-am auzit pe unii în foișor, ceea ce m-a enervat, dar cred că n-ar fi auzit nimic nici dacă ar fi explodat o bombă lângă ei. M-am gândit că erau deja ocupați până peste urechi. Hugo ridică dintr-o sprânceană către mine. Am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
era un urs polar, fugea și el din calea prăpădului, căutând adăpost. ”-Hai, Fata, hai să fugim!”, strigă lorgu, văzând primejdia de a fi striviți... Si, o înșfăcă de mână, refugiindu-se în fugă pe câteva trepte, sus, într-un foișor de scândură. De furia cârdului erau salvați, dar frica mare, acum, era de urs, să nu vină peste ei... S-a trezit tremurând cu tot cu pat, de teamă pentru Vasilica, să nu pățească ceva. Era între somn și trezire... se lupta
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
De atunci trecuseră patru ani. Era o zi mohorâtă de sfârșit de martie și, În loc să fie cald, Începuse, spre exasperarea tuturor, să ningă. Seara am ieșit cu Nic și cu iustin la o bere Într-un club de jazz de pe lângă Foișor, când l-am văzut trecând pe lângă noi și așezându-se la o masă. Era chiar el ! i-am făcut semn cu mâna : — Ștefan ! la jumătate de oră după aceea eram În drum spre micul lui apartament din Batiștei. DĂduserăm cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
lipsea“, mi-am spus cu ciudă. Din fericire ajunsesem deja În stație la Dorobanți și doi tineri, o fată și un băiat, văzând starea În care eram, m-au ajutat să mă urc În autobuz. — Cel mai aproape e la Foișor, Îmi spuse băiatul. Știu eu acolo un spital. mergem la camera de gardă. Hai că te ducem până acolo. la Foișor mi-a deschis portarul, care fuma. — E doar un singur medic aici, ne anunță el, reticent. Dar nu știu unde e
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]