1,549 matches
-
vreme primăvara, Ca pe-o iubire nouă s-o ascult. Cenușă de scânteie răscolită Mi-e frig de tine ca de-o întâmplare Pe care n-am trăit-o îndeajuns; Și-abia s-au pus ferestrele pe plâns, Și-s foi tot mai puține-n calendare... Te-aș vrea alături albă, -ngândurată, Să-ți suflu cald în degetele fine Și dezmierdată să te-atingi de mine O dată, înc-o dată, și-nc-o dată... Mi-e frig, mi-e tot mai frig și nici
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cântă monotonia ca o mașină cu motorul la relanti pentru a găsi putere să merg înainte și să pot zâmbi fără să se observe că mă prefac. Nu prea reușeam. Singurătatea printre atâția oameni era greu de suportat și mă foiam când pe o parte, când pe alta, revenind constant cu nasul în pernă de parcă aș fi vrut să plâng și nu-mi găseam locul. Respiram amplu și rar oprindu-mi răsuflarea atât după inspir cât și după expir. Aerul pătrundea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pădure cum urlă lupii. Iarna nu se dădea plecată curând. Pendulul Noaptea mi se aplecase pe pleoape și-mi doream în acele momente să nu se mai termine. Mă temeam pentru mine, dar mai mult pentru Creața și Erjika. Mă foiam când pe o parte când pe cealaltă căutând să înțeleg tot ce am de făcut pe mai departe. Urma să vină mama la școală, să fiu externat sau exmatriculat, dar nimic nu se compara cu soarta Erjikăi care depindea acum
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cea mai călduroasă din vară, spuse directorul celui dispărut. Își mîngîie chelia, acoperită de broboane de sudoare ca niște picățele de mică - aveam impresia că erau prea Încinse caloriferele - și se rezemă comod de spărarul scaunului tapisat cu piele neagră, foindu-se de Încîntare... Da, zău, nimic nu-ți stîrneșie mai mult curiozitatea decît nenorocirea altuia, atunci cînd știi că tu nu ești cu nimic vinovat. Ce altă dovadă mai firească a inocenței poate exista?... I-am lăsat impresia că sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
din mașină părea atît de strîmt, Încît n-aveai nici măcar cum să te miști. Îi auzeam parcă bătăile inimii reverberînd În propiu-mi trup. N-am scos nici o vorbă, de-al naibii ce eram. — Bine, vă spun. Întinse o mînă, se foi puțin și privi În gol, undeva departe. Vă rog să Închideți radioul. — Da, ar fi mai bine să-mi spui. Niciodată nu fac nimic din ceea ce ar putea provoca neplăceri celui care-mi furnizează informații. Asta mi-e meseria. Trecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și o fotografie de-a lui, nu-mi pot da seama dacă tipul este sau nu fratele adevărat, dacă nu cumva e cineva care i se substituie. Am regretat de Îndată ce am scăpat vorbele acestea, dar era prea tîrziu. Balonul se foi În scaunul ce pîrÎi sub greutatea lui și fără pic de jenă mă străpunse cu privirile-i fulgerătoare. — Substituire de persoană, eh? Ar fi o chestie să existe unul care să se servească de numele lui. Înseamnă că și clienta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
altceva, de cu totul altceva... Eram prost dispus. Mi-am pus servieta pe genunchi și am deschis-o. — Fie precum spui. Sa-ți arăt raportul. Așa cum spui și dumneata... doar fapte fără nici o importanță. Exact cum mă așteptam, s-a foit În scaun și cu o expresie Încordată, la Început mai repede, apoi din ce În ce mai Încet, a citit atentă de tot, exact ca un om care traversează un rîu adînc, pe un buștean În loc de pod. — Faptele reale sînt ca scoicile. Cu cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să privească cu totul altfel dispariția LUI. Oare ea avea cunoștință de toate acestea? Tocmai pentru că știa lucrul acesta i-a dat prin minte să-mi Înlesnească o Întrevedere cu tînărul? — Am citit mesajul de condoleanțe din partea tuturor. Se tot foia de parcă Încerca să scape de atmosfera Înăbușitoare și deveni apoi, brusc, teatral. — Mi-au dat lacrimile, zău că da. Șeful avea o inimă atît de bună și nu m-am mai putut abține din plîns. De cîte ori s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să facă manuale pe baza unei literaturi în care pușca apare, încă din abecedar, ca ingredient nelipsit al bărbatului kosovar.. Îi vedeam trecând râuri-râuri pe tinerii localnici pe străzile Priștinei, la lăsarea serii, cu un freamăt de bărbăție războinică reprimată, foindu-se de colo-colo stătuți și fără ocupație. Aerul era de nerespirat din cauza generatoarelor de electricitate pe motorină. Rețeaua publică de electricitate, ca și calea ferată au rămas amintiri din perioada ocupației sârbe. Inserție. Orientul este poate locul în care afli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
grupuri de oameni fură aduse încolonate, în centrul orașului, în fața primăriei. Primarul vorbi din balconul cu înflorituri de fier, alături de el câțiva, și lângă ei drapelul în bernă. Vorbitorul era, sau ținea să pară, emoționat, grupurile care până atunci se foiseră între ele încetară mișcarea, înlemniră într-o muțenie perfectă, era un moment al Istoriei adevărat, oamenii, dacă te uitai la ei, aveau fețele triste, în realitate țineau să pară triști pentru a nu fi trecuți pe listele ce erau convinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
răspunse râzând, cu dinții descoperiți în străluciri de sidef. - Așa e! Eram s-o iau de braț, cuprins de o bucurie necunoscută, dar îmi revenii, controlându-mă. Nu știu ce gândea, era, în orice caz, veselă, rochia-i de mătase i se foia pe trup odată cu mișcările umerilor. După câțiva pași, în fața cofetăriei din centru cu mesele din tablă și scaunele de răchită, scoase pe trotuarul larg, aflate sub lungi copertine colorate, se opri și spuse scurt: - Aici! - Ce? - Mâncăm prăjituri și vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și el. Întotdeauna arată așa bine? O pauză. — Nu. Mi-am întors privirea spre el și am râs amândoi stânjeniți. Apoi expresia lui s-a schimbat, devenind ceva mult mai intens și am simțit un gol în stomac. M-am foit prin cameră, ridicând lucruri și punându-le la loc. Lumânările de pe noptieră erau Candy Grrrl. —Oh, Aidan, aș fi putut să-ți fac rost de astea pe gratis. —Anna? a zis blând. Era chiar lângă mine, nu-l auzisem venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sunt, a spus Mitch. Trish, a zis, și a fost puțin șocant să-l aud adresându-i-se direct. Nu vreau să merg mai departe, pentru că nu vreau să te las în urmă. S-a lăsat tăcerea și ne-am foit cu toții puțin stingheriți. După o vreme, Leisl a vorbit din nou. —Barb, cine e Phoebe? —Phoebe? a exclamat Barb, cu vocea ei gâjâită. Ei bine, cine-ar fi zis? A fost una din iubitele mele, am împărțit un tip, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dacă funcționează. Și, curios, a funcționat. Deși nu chiar așa cum speraserăm. Tipul de la agenție i-a zis lui Aidan: — Știu că ați trișat. Știu că minți. Dar îmi place că ai tupeu. Puteți avea apartamentul. M-am simțit mânjit, se foia Aidan apoi, stânjenit. Murdar, știi? „Îmi place că ai tupeu.“ M-am simțit coborât la nivelul lui. — Da, da, e oribil, am zis. Dar avem un apartament. Avem o casă! Revino-ți. Capitolul 23tc " Capitolul 23" —Biroul lui Neris Hemming
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Cred că tocmai a sosit Dr De Groot, a zis Teenie. Capitolul 37tc " Capitolul 37" A reapărut Lauryn. —Ca să creadă Candace și George că a fost aici toată dimineața, a zis încet Teenie. Deci, ce se întâmplă? a întrebat Lauryn, foindu-se de colo-colo. A luat o sticluță de Protection Racket, apoi a întrebat dacă era prima dată când o vedea. —Dar n-o să-i facă pe oameni roz? Eu, Brooke și Teenie am exclamat în cor: —Culoarea dispare la contactul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
îl dureau, pielea i se umpluse de vânătăi, mușchii îi erau întinși în direcții greșite, picioarele, brațele și alte părți ale corpului îi amorțeau și apoi erau cuprinse de junghiuri dureroase când i se întâmpla să miște din nou. Se foia tot timpul și, la un moment dat, spre rușinea sa, coborî din copac să doarmă pe iarbă, zbughind-o din nou sus chiar înainte ca familia sa să iasă din baraca paznicului, unde dormea îngropată sub cuverturi. Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
bei înainte să se răsufle. Dar sângele îi năvăli spionului pe față. Fără să se gândească, repeta ceea ce auzise sub copacul lui Baba. Și acum își asuma meritele pentru asta! Nu avea curajul să nu facă așa. Mai târziu, se foia și se răsucea în pat. Ce voia el de la viață? Golul care se întindea în jurul lui ca noaptea cea neagră îl făcu și mai decis să-l demaște pe Sampath ca escroc. 13 Într-o după-amiază, cam la o lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să poată vedea exact ce se petrecea. În buzunar avea colecția lui de eprubete și niște sfoară; spera să poată lua mostre din sos, în timp ce stătea deasupra lui... Ca un om posedat, se strecură de-a lungul crengilor. Primatele se foiau neliniștite la ivirea zorilor. Armata urca pe drumul dinspre bazar. Pe platforma din spate a jeep-ului brigadierului zăcea băiatul Hungry Hop, încâlcit în plase pentru maimuțe, legat bine ca să nu mai facă necazuri pe străzile cu sens unic. — Dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
drumul, strigase el, zbătându-se. Dați-mi drumul. Azi trebuie să-mi hotărăsc viața. Nu hotărăști nimic, îi răspunse brigadierul. Cu o eșarfă luată de la domnul Gupta, îl legă pe băiatul Hungry Hop la gură. Iar băiatul Hungry Hop se foia și se zbătea în tăcere, purtat fiind către Pinky, în ciuda ezitărilor sale. — Uite-i, Sampath, strigă domnul Chawla când îi zări. Sampath! Au ajuns! Dintr-odată, cu o panică explozivă, asemeni unui semn de exclamație fiziologic, maimuțele săriră din copacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
plus, întreaga ceată părea venită din insula Ellis... Caduta însăși părea să fie regina stupului. Bătea din palme în timp ce își dezlănțuia italiana ei poruncitoare. Își puse copiii în poală ca un moș Crăciun dintr-un magazin universal. După ce s-au foit, copiii au coborât. Din când în când, câte unul din tătici dădea buzna zgomotos și i se adresa plin de respect, dar și cu o anumită veselie curtenitoare. Cele două cerșetoare, fiecare posesoarea a câte unui dinte, murmurau, dând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu ne e de folos. Scaunele cu spătarul îngust, care îmi aduceau aminte de torsul Selinei și de triunghiularitatea lui dreaptă, păreau special concepute pentru a da clienților cu probleme de coloană momente cu adevărat dificile. Până la sfârșit, m-am foit cel puțin tot atât cât s-a foit și Christopher Meadowbrook, și el s-a foit cam tot timpul. Tipul era șocat - asta era clar. Nu arăta ca un băiat bun. Nu arăta nici ca un băiat rău. Părea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îngust, care îmi aduceau aminte de torsul Selinei și de triunghiularitatea lui dreaptă, păreau special concepute pentru a da clienților cu probleme de coloană momente cu adevărat dificile. Până la sfârșit, m-am foit cel puțin tot atât cât s-a foit și Christopher Meadowbrook, și el s-a foit cam tot timpul. Tipul era șocat - asta era clar. Nu arăta ca un băiat bun. Nu arăta nici ca un băiat rău. Părea un tip slab, lipsit de bărbăție, victima pură. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și de triunghiularitatea lui dreaptă, păreau special concepute pentru a da clienților cu probleme de coloană momente cu adevărat dificile. Până la sfârșit, m-am foit cel puțin tot atât cât s-a foit și Christopher Meadowbrook, și el s-a foit cam tot timpul. Tipul era șocat - asta era clar. Nu arăta ca un băiat bun. Nu arăta nici ca un băiat rău. Părea un tip slab, lipsit de bărbăție, victima pură. Mi-a fost dat să văd aceeași expresie vagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
jenați. Se așezau timizi pe bancă, gesturile lor având ceva resemnat, aducând cu un fel de explicație. Femeile lor stăteau încordate pe locurile lor, gata parcă să pună întrebări sau să-și manifeste îngrijorarea. Copiii se uitau, pur și simplu, foindu-se foarte agitați - ei se comportau cel mai bine, nu puneau nici o întrebare. — Ți-am adus niște țigări, am spus eu, plus douăsprezece jumătăți de vin. — Mulțumesc. Ai... — Am fost uimit când am aflat ce pot să-ți aduc. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
era cântărită, înregistrată, măsurată nu cu poftă, nu, dar cu o speculație carnală pe care nu o mai întâlnisem până atunci Doamne, la fel vă simțiți și voi, gagicilor? M-am uitat drept înainte spre ușă, cu tipii care se foiau tot timpul în preajmă, fără însă să-i fi prins în câmpul vizual. Am trecut de ei. — Cititor, mi s-a părut mie că aud din spatele meu. M-am oprit, mi-am întins capul. Tu poți să-ți vezi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]