565,769 matches
-
perspectiva golurilor existente în cadrul acestuia. O serie întreagă de scriitori fuseseră excluși din marile sinteze critice și ținuți departe de ochii publicului (de programele școlare nici nu mai putea fi vorba, simpla lor pomenire putînd să atragă sancțiuni drastice), în fond, singurele instanțe naturale (în comunism lor le-a fost adăugat și un factor nenatural: politicul) apte să confirme caracterul canonic al unor opere. Or, devenise clar că operele tuturor acestor scriitori ar fi trebuit puse la locul lor (de unde fuseseră
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
Cioran care spunea că s-ar bucura de un echilibru perfect dacă ar avea curajul să urle zilnic un sfert de oră sau că ar ieși cu plăcere pe stradă dacă ar fi permis sa tragi palme). Iată tot acest fond, tot acest “Hinterland” cultural la Alexandru Mușina, în sonetul cu titlu de limbaj familiar, Obo: “Nimeni să nu-mi mai spună nimic, să nu mă descoasă, / Să nu-mi telefoneze, să nu sune la ușă! Îl omor, îl pocnesc peste
Oratori, retori și politicieni by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/13484_a_14809]
-
va ieși premierul din capcana în care, în egală măsură, a intrat și a fost vârât. Încercările de a-și reconfigura identitatea (înfrățirea cu liderii vulgarității de la „Vacanța Mare”, abordarea repertoriului de mahala, plasarea aiuristică de așa-zise ironii, în fond, niște piruete lingvistice jalnice de nivelul curcilor bete, etc. etc.) arată dimensiunea crizei cu care se confruntă șeful guvernului român. Acțiunile din ultima vreme ale derutatului premier sunt răspunsuri întortocheate la probleme cât se poate de simple. Fie că vin
Scheletul de plumb by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13482_a_14807]
-
forțate chiar și formele verbale ale lui «a conchide», de-aia încerc să le evit și pe-alea folosind perifraze” (id.). Evident, discursul corectitudinii provoacă în forumuri și reacții polemice, cu argumente previzibile (e important să se realizeaze comunicarea, contează fondul și nu forma, normele se schimbă, respectarea lor strictă împiedică libertatea și expresivitatea etc.) sau reduse la simpla exprimare a disprețului pentru chestiune („vai domle ce sa zic nu am scris corect gramatical pe forum...”), rezolvat chiar printr-o înjurătură
Din interior by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13475_a_14800]
-
în consecința acestui partaj onest între motivația lăuntrică a exprimării și gîndirea profesională activă, se naște un gen de pictură în care nu intervin nici factori de perturbare ce țin de prea severul proces al elaborării, și nici bruiaje de fond, născute dintr-o instinctualitate fără cenzură. Rafinată și puternică în aceeași măsură, bine argumentată estetic și coerentă expresiv, pictura Mirelei Dimcea nu este una șocantă, dar este una prin care fenomenul artistic însuși transmite un semnal de siguranță și de
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
rețea, net ș.cl va risca (cum s-a și întâmplat) să vorbească nerelevant doar despre nesiguranța/vulnerabilitatea/fragilitatea ființei etc. observații care - să nu fiu înțeles greșit - nu sunt, în acest context, deplasate sau eronate (despre asta vorbește în fond poezia lui Peniuc și, de fapt, toată poezia lumii), numai că miza acestui volum, target-ul ei e altul. Și anume, tocmai acest act, mai mult simbolic, de punere în relație absolută a tuturor inadaptaților sub forma unei rețele prin care
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
viziuni grotești, ci perspectiva pozitivă (salvatoare) a metamorfozelor vieții, simultaneitatea morții și a nașterii, a sfîrșitului și a începutului în toate cele ce ființează. Nu alta pare a fi filosofia inspiratoare a lui Cristian Simionescu, care cultivă un amalgam în fond bine dispus al contrariilor turnate în pasta groasă a unui imaginar aparent alienant, de facto vesel, propagator al existenței oscilante între distrugere și regenerare: „Bolgii de verdeață îmi fuseră lăcaș, trupul pachidermic/ mi-l hodinesc din mers. Ce-i mare
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
ro) - , alteori una medie, care se lasă ușor substituită de termen mai tare: „Cine a zis că sunteți penali v-a lăudat! Sunteți execrabili” (4allfree.com). Există chiar cazuri în care semnificația nu mai pare a fi total negativă: în fond, un termen al lumii interlope poate rămîne fundamental ambiguu, pentru că judecata negativă alunecă ușor în admirație, ca în cazul calificativelor șmecher sau (h)oț. În această zonă incertă par să se plaseze unele citate - „le agăț cu cele mai penale
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]
-
conflictul de interese în care a intrat dna ministru, ea nici usturoi n-a mâncat, nici funcția nu-i miroase. Dna Puwak vrea să convingă Europa că habar n-a avut că fiul și soțul ei au făcut rost de fonduri comunitare în timp ce ea era ministru. Dar ca să salveze onoarea familiei, dna ministru își exprimă convingerea că și unul, și celălalt știau procedurile după care se acordă finanțări din banii U.E. Nu mai lipsește decît ca dna Puwak să declare că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]
-
unul, și celălalt știau procedurile după care se acordă finanțări din banii U.E. Nu mai lipsește decît ca dna Puwak să declare că fiul și soțul ei n-au știut că ea a devenit ministru în timp ce ei umblau să capete fonduri din programul Leonardo. l EVENIMENTUL ZILEI a pornit o anchetă metodică pentru a da de urma echipamentelor și aparaturii medicale de mare valoare achiziționate pe bani publici și care par să fi dispărut fără urmă. De fapt n-au dispărut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]
-
pe asfaltul răcorit de sudoarea/ din gușa privighetorii.// Ce glorie tristă, domnilor,/ fraților de mucava!/ Poezia, vivandieră dibace, se grăbește/ cu pîine și sare în fața dușmanului.// Flutură steagurile albe ale nimicului,/ domnilor poeți, fraților de mucava!” (Glorie tristă). „Nimicul” alcătuiește fondul real al provinciei care e doar umbra sa... Sub emblema maniheismului intrăm într-un spațiu al dedublărilor productive pentru substanța moral-plastică a poeziei. De pildă, trupul se desparte de ființă, încercînd a viețui de unul singur, a se comporta așa cum
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
un blagian trecut prin avangardă. Asocierea dintre autorul Istmului și autorul Nebănuitelor trepte se poate susține prin considerarea unui element comun care este nostalgia „paradisului pierdut”. Iar mentalitatea avangardistă, atît de abrupt inovatoare, dramatic despărțită de practicile trecutului, jinduiește în fond după o genealogie, după o integrare, fie și foarte lejeră, care s-o acrediteze în lumea culturii (din simțămîntul obscur că în sfera acesteia generația spontanee nu e cu putință). „Cel dintîi lucru la care aspiră un curent nou ce
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
tradiție”. Consfințindu-și punctul de plecare mistic, Ion Mircea săvîrșește un amplu ocol în regiunea stufoasă a rebeliunii suprarealiste spre a se întoarce la nucleul spiritualist iradiant. Strategic vorbind, e o manevră cît se poate de favorabilă creației, căci împrospătează „fondul” adorației care aspiră spre austeritate, spre deverbalizare, prin „forma” asociației luxuriante, lăsată liberă cu condiția de-a accepta filigranul metafizic. Prin nebuloasa fertilă a expresiei transpare năzuința către unitatea primordială, în tonalități romantice, exaltat nocturne: „eu nu m-am născut
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
obligația de a-l marca pe cel mai periculos jucător român, s-au repezit în careul nostru și a urmat ceea ce am văzut cu toții. Privită la rece, „tragedia” eșecului de la europene nu mi se pare chiar atât de mare. În fond, urmează calificările pentru mondiale și atunci vom avea prilejul să dovedim dacă suntem cu adevărat buni (eu cred că da) sau am trăit în fața televizoarelor o iluzie colectivă. Învățați cu pomeni, cu „eșalonări”, „facilități”, „compensări”, intrăm în sevraj imediat ce dispare
„Nașu’ + Corleone = Urs Meier” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13502_a_14827]
-
cinic încît unul dintre scriitorii tineri născut, să zicem, în anul 1980, ar putea crede că ele au fost rostite (sau scrise) în glumă. Pe de altă parte însă, la o privire atentă se observă că dincolo de lexicul provenit din fondul principal de cuvinte al limbii de lemn din perioada ceaușistă („atmosfera efervescentă și fecundă”, „angajare poetică”, „marele angajament istoric al țării”), frazele sunt complet ambigue la nivelul judecăților. Nu e deloc clar dacă formularea „epocă bogată în valențe prezente și
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
în parte, cîntăriți-i atent sensurile și vedeți dacă în final înțelegeți ce vrea să spună tînăra poetă. Singura formulare clară din cele două fraze citate este că „epoca... are poezia pe care o merită și care o reprezintă”. Ceea ce, în fond este la fel de ambiguu. Voluntar sau involuntar, Magda Cârneci reușește performanța de a răspunde cu exaltare și prolixitate la întrebare fără a spune absolut nimic despre relația concretă dintre scriitorii tineri și realitatea istorică a României anului 1979. Culmea este că
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
această apariție dirijată de Valeriu Moisescu, chiar dincolo de recuperarea complexității unei personalități formidabile ca aceea a lui Paul Bortnovschi. Mi se pare, totodată, și un fel de inițiere într-un domeniu cultural de mari subtilități și profunzimi, cum este, în fond, scenografia. M-am gîndit mereu la omagiul pe care regizorii mari ai lumii, dacă ar fi să-i numim doar pe Peter Brook și pe Giorgio Strehler, dar și numele importante ale regiei românești de teatru l-au adus consecvent
Un decor de stări și stări în decor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13534_a_14859]
-
palmele ei sîngerează și suferă, ea își suflă în palme, coboară. Acoperă trupul lui Fric cu mărăcinii prin care bîzîie albine spre florile mov și destule.” Tot ea este, dealtfel, și în centrul povestirii (oarecum autonome), care încheie romanul, în fond o “rescriere” a anumitor capitole (nu multe!) din Robinson Crusoe al lui Defoe, amintind, în parte, de metoda lui Piere Ménard, personajul lui Borges, în parte de Vineri sau limburile Pacificului a lui Michel Tournier. Însă, în plus, în proza
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
la antipodul ridicolului ce ne umple de dezgust și de absurd. Spre deosebire de omul tragic, omul ridicol nu e capabil de eliberarea cathartică, aflîndu-se permanent în criză. În situația sa se constată o inadecvare între interior și exterior, o neconcordanță între fond și formă, pe cînd sublimul revelă depășirea formei de către fond, exteriorizarea plinătății de sine, „modul de-a fi în afară”. Ceea ce nu înseamnă că individul ridicol nu-și poate adînci complexul pînă la un strat tragic...
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
absurd. Spre deosebire de omul tragic, omul ridicol nu e capabil de eliberarea cathartică, aflîndu-se permanent în criză. În situația sa se constată o inadecvare între interior și exterior, o neconcordanță între fond și formă, pe cînd sublimul revelă depășirea formei de către fond, exteriorizarea plinătății de sine, „modul de-a fi în afară”. Ceea ce nu înseamnă că individul ridicol nu-și poate adînci complexul pînă la un strat tragic...
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
cel mai recent număr, 8 (41) din august se poate, de pildă, citi, sub semnătura redactorului șef, o remarcabilă contribuție de istorie literară, intitulată Scrisori pentru Caragiale. Fiindcă o parte însemnată din corespondența primită de I. L. Caragiale se află în fondul de documente al Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, Ieronim Tătaru a cercetat-o și transcris-o după manuscrisele originale, cele mai multe inedite, a adnotat-o și a alcătuit un volum (nu ni se dau amănunte cînd a apărut sau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13538_a_14863]
-
filă a celui de-al treilea volum din seria sa epică), se arată pe deplin constituită mai ales în cea din urmă carte, Dana Dumitriu trecînd fără dificultăți de la registrul „proustian” al primelor volume (care au și impus-o în fond) la scrierea istoriei cu mijloacele de care s-a folosit ilustrul său predecesor atunci cînd consemna sănătosul obicei al unei oarecare marchize. Locul acesteia e luat acum de Ion Ghica. Două sînt punctele de esență ale demersului narativ din ultima
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
Cronicar „Normal și de bun simț” În nr. 703 al revistei „22”, Răzvan Theodorescu e întrebat dacă e moral ca membrii Comisiei Naționale pentru Subvenționarea Culturii Scrise să-și aloce fonduri unii altora. Ministrului situația i se pare „perfect normală”. Într-o țară în care parlamentarii nu mai contenesc să-și voteze privilegii, în care clientelatul politic e mult mai profitabil decît competența profesională, în care foștii securiști, activiști, oportuniști sînt
Revista Revistelor by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13560_a_14885]
-
care declară cu ambiguă satisfacție a fi rămas aproape toată viața un „liber profesionist”, dar și prin natura sa psihică de visător, de ins dedat unei pasivități structurale, cu tentă intelectual-aristocratică. Un grațios snobism îi este propriu, grefat fiind pe fondul „epocii de aur”, atît de cenușii: „În ultimul deceniu al dictaturii îmi plăcea să merg des la Constanța unde puteai cumpăra pe stradă țigări americane de contrabandă și unde șoferii particulari de taxi - lucru de neconceput în București - erau îngăduiți
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
-mă și bișnițar la 75 de ani!». Era în toiul afacerii Goma și Stăpînirea vroia să-l întimideze”. Ca și: „Hainele - costum și cămașă fără cravată - îi erau foarte curate, dar aproape ponosite. Avea un mic ajutor ca membru al Fondului literar și chiar fusese publicat de cîteva ori în «Familia» de Alexandru Andrițoiu”. Ca și: „Nu pot uita, atunci cînd trecea prin dreptul său silueta ușor gîrbovită a lui Țuțea, în restaurantul Uniunii Scriitorilor, privirea disprețuitoare a lui Eugen Jebeleanu
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]