783 matches
-
Kluge. </nota> 233 O operă literară este, în primul rând, un sistem de sunete, deci o selecție din sistemul sonor al unei limbi date. În analiza eufoniei, ritmului și metrului am subliniat importanța considerațiilor lingvistice pentru multe dintre aceste aspecte. Fonetica este indispensabilă studiului metricii comparate și analizei corecte a figurilor de sunet. În studiul literar, stratul fonetic al unei limbi nu poate fi, desigur, izolat de sensul ei. Și, pe de altă parte, structura -sensului poate fi ea însăși supusă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
însoțesc primul studiu. Această, pentru că studiul despre laletică s-a bucurat, de-a lungul timpului, de mai multă atenție (și, implicit, de mai multe comentarii) din partea unor specialiști, dar și fiindcă editorul nu este într-atât de pregătit în domeniul foneticii și al fonologiei, încât să evalueze în mod ferm justețea concepției hasdeiene referitoare la fiziologia sunetelor. În consecință, m-am limitat, de data aceasta, la formularea câtorva observații cu caracter general; în rest, am preferat să citez opiniile unor cercetători
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
celelalte discipline, recomandarea principiului studierii istoriei limbii în legătură cu istoria societății respective, lămurirea raportului dintre filologie și lingvistică, formularea teoriei circulației cuvintelor. Pe lângă acestea, sunt punctate și contribuțiile și precizările pe care Hașdeu le-a adus cu privire la metodologia cercetării lingvistice, la fonetica, la problema "amestecului limbilor", la cea a idiolectelor, la cea a limbii naționale, dar și la cea a argoului și a jargonului. În plus, lingvistul român s-a arătat preocupat, pe urmele lui Humboldt, si de caracterul sistemic al limbii
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
gigantică sala de lectură din London și chiar din lume, eu am citit manuscriptul de două ori și am extras din el tot ce mi s-a părut a fi interesant sub raportul filologic, fie că arcaisme lexice, fie că fonetica, fie că forme gramaticale, ca sens, ca sintaxa, ca fraseologie [s.m. C.M.]." (cf. și Mihăilă, 1983, p. 43, nota de subsol nr. 7). Judecând însă și după unele fragmente din manuscrisul cu pricina, date ca exemple de Hașdeu, s-ar
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
frazei' (o accepție privind atât știință, cât și obiectul respectivei științe înregistrată și de Littré, care adaugă, totuși, mențiunea "peu usité en ce sens")39. Ideea rezultă și din modul ascendent/ordonat în care Hașdeu prezintă faptele de limbă corespunzând foneticii, morfologiei, semasiologiei, sintaxei [propoziției] și, deci, firesc, [științei rezervate] fraseologiei [= sintaxei frazei]. Pesemne că și situația oarecum contradictorie a frazeologismului, ca unitate lingvistică (comparabilă cu cea a ornitorincului în zoologie), a produs o anumita deruta printre lingviștii vremii, care vor
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
caz, dintr-un motiv sau altul, termenul respectiv nu a supraviețuit în lingvistică modernă 42. 4.2. O caracterizare de ansamblu a lucrării lui Hașdeu găsim la Cicerone Poghirc (1968, pp. 115-116), unde se apreciază că acest mic tratat de fonetica generală (primul din istoria lingvisticii noastre) conține unele idei foarte importante. Întrucât conform intenției exprimate de exegetul respectiv întreaga monografie din 1968 s-a concentrat pe elementele valoroase ale operei științifice hasdeiene (lăsând, deci, criticile la o parte), și în
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
ingenioasă a sunetelor 44; (e) faptul de a fi observat, printre altele, ca accentul este "o doctrină de transițiune între fonologie și morfologie" (ibid., p. 65). 4.3. Tot în mod preponderent favorabil caracterizează și Gr. Brâncuș același studiu de fonetica teoretică, după cum reiese și din concluzia de la finalul prezentării sale: " Lăsând deoparte unele erori ori interpretări depășite, acest studiu de fonetica generală este de o importanță excepțională. Hașdeu a intuit unele procedee experimentale din fonetica secolului nostru, a propus modalități
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
și morfologie" (ibid., p. 65). 4.3. Tot în mod preponderent favorabil caracterizează și Gr. Brâncuș același studiu de fonetica teoretică, după cum reiese și din concluzia de la finalul prezentării sale: " Lăsând deoparte unele erori ori interpretări depășite, acest studiu de fonetica generală este de o importanță excepțională. Hașdeu a intuit unele procedee experimentale din fonetica secolului nostru, a propus modalități de descriere originale, a întrevăzut soluții privind interpretarea unor fenomene particulare etc., toate acestea intrând în preocupările foneticienilor mult mai tarziu
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
Gr. Brâncuș același studiu de fonetica teoretică, după cum reiese și din concluzia de la finalul prezentării sale: " Lăsând deoparte unele erori ori interpretări depășite, acest studiu de fonetica generală este de o importanță excepțională. Hașdeu a intuit unele procedee experimentale din fonetica secolului nostru, a propus modalități de descriere originale, a întrevăzut soluții privind interpretarea unor fenomene particulare etc., toate acestea intrând în preocupările foneticienilor mult mai tarziu" (Brâncuș, 1988, p. XII). De altfel, profesorul bucureștean face, în această privință, un rezumat
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
în preocupările foneticienilor mult mai tarziu" (Brâncuș, 1988, p. XII). De altfel, profesorul bucureștean face, în această privință, un rezumat și o analiză mai detaliate decât cele ale altor exegeți. După ce notează că Hașdeu era la curent cu cercetările de fonetica experimentală din vremea să, inclusiv cu cele vizând anatomia și fiziologia organelor vorbirii, Gr. Brâncuș inventariază o serie de merite ale lucrării, dar și unele aspecte originale. De pildă, printre altele: "Observa perechile consonantice caracterizate prin prezența, respectiv absența sonorității
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
volum de studii și articole hasdeiene pe care le-a editat, profesorul de la București mai adaugă câteva informații interesante, printre care se găsește și menționarea criticii aspre pe care Al. Philippide a făcut-o, printre altele, acestui mic tratat de fonetica generală. După părerea lui Brâncuș, "critică învățatului ieșean este, pe alocuri, pătimașa, iar uneori lasă impresia că autorul ei nu putea să se ridice la înălțimea gândirii metodologice a lui Hașdeu" (Gr. Brâncuș, în Hașdeu 1988, ÎI, p. 527). 4
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
unele idei și soluții hasdeiene. În același timp, desi numărul numelor de specialiști invocați și al titlurilor lucrărilor de profil citate sau consemnate este impresionant la Hașdeu, Meyer îi impută totuși două scăpări bibliografice dintre cele mai recente atunci: o Fonetica (Phonetik) a lui Sievers (chiar dacă pe acestă Hașdeu îl amintea cu un alt studiu) și un manual celebru (Handbook) al lui H. Sweet (vezi Meyer, 1884, p. 144)45. Cele mai mai virulente atacuri îi aparțin însă, așa cum am notat
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
virulente atacuri îi aparțin însă, așa cum am notat deja, lui Al. Philippide. Este vorba despre o critică amplă, în care lingvistul ieșean se referă mai puțin la tratatul de fiziologie a sunetelor și mai mult la diversele explicații de natură fonetica date de Hașdeu, de-a lungul timpului, unor fapte de limbă sau în încercările sale etimologice (în special cuvintelor despre care se credea că ar proveni din fondul autohton; deci, de origine dacă). Deși remarcă și el bună informare a
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
a lungul timpului, unor fapte de limbă sau în încercările sale etimologice (în special cuvintelor despre care se credea că ar proveni din fondul autohton; deci, de origine dacă). Deși remarcă și el bună informare a lui Hașdeu în domeniul foneticii (dovadă bogată bibliografie trecută în revistă), Philippide consideră că, încă de la început, ba chiar și la 1882, acesta avea "cunoștințe neîndestulătoare" cu privire la fiziologia sunetelor. În plus, el îl atacă pe Hașdeu pentru incosecvență, în sensul că "își pune niște reguli
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
este morfologia. Această ciudată împărțire e cu mult mai îngustă decât chiar cea veche a lui Rapp, care deosebia totalitatea Linguisticei în "Fisica gramaticala" (Physik der Grammatik) și în "teleologia gramatologică" (Teleologie der grammatischen Wissenschaft), înțelegând sub cea de'ntâi Fonetica și prosodia, sub cealaltă morfologia și sintaxa 17. Să ne întoarcem însă la Schleicher. Divisiunea în patru ne dă prea mult ori ne dă prea puțin, una din două. Însuși Schleicher ne spune că în producțiunea limbei șanț trei factori
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
din degete, câri nu sunt deloc articulate, si câri totuși formează o porțiune însemnată din aparatul fonetic al unor limbi, mai ales africane: la hotentoți, la cafri, la bușmani etc.? Vom vedea mai departe că tocmai prin ambiguitatea sunetului în fonetica, ca și prin ambiguitatea cugetării în gramatică propriu-zisă, se explică unul din fenomenele cele mai caracteristice în linguistica: substituțiunea" (ibid., pp. 40-41). Hașdeu discuta asemenea amănunte de pe terenul "limbii în abstracto" (după cum îi zice el), concept prin care el înțelege
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
nearticulat sau fluid, adecă confus, si in son articulat sau condensat, adecă clar, dintre câri cel de'ntâiu, condensându-se în parte că son articulat, nu încetează niciodată cu desăvârșire de a figură în graiul uman." (ibid.). Însă, întrucat evoluția fonetica a limbajului omenesc din momentul desprinderii de țipetele animalelor nu fusese satisfăcător studiată, lingvistului român i se pare riscantă constituirea unei alte doctrine (în afara fonologiei) care să aibă în vedere "teoria sonului nearticulat". Oricum, este remarcabil "izomorfismul" constatat de lingvistul
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
elementelor fonetice esențiale ale tuturor celorlalte limbi") cu scopul de a-și familiariza auditoriul "cu natura fiziologica a sunetelor și pozițiunea lor relativă unul cătră altul" (Hașdeu, 1875/1988, p. 64). 45 Pentru o dare de seamă concentrată, privind stadiul foneticii și al fonologiei mondiale din epoca lui Hașdeu (dar și din faza premergătoare), vezi Mounin, 1999, pp. 138-140. Tot aici sunt amintiți și cei mai mari specialiști ai domeniului. 46 Mircea Eliade îl consideră pe Hașdeu un "geniu de o
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
ACADEMICA 264 Seria Știin]ele Limbajului Monica BORȘ este lector dr. la Departamentul de Studii Romanice al Facultății de Litere și Arte, din cadrul Universității "Lucian Blaga" din Sibiu. Predă cursuri de fonetică, morfosintaxă, lexicologie, semantică și limba română pentru străini. A mai publicat: Limba română contemporană (2010), Probleme de morfosintaxă a limbii române (2001; în colaborare), precum și articole în reviste de specialitate. Monica Borș, Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade (c
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
consoanele labiodentale v și f la vocabula finală declanșă un tempestuos și neînduplecat elan punitiv. Pe dată bărbatul slobozi în ochii lui Rică jetul de apă sărată din pistol, așa încât, orbită, înainte de a o lua la sănătoasa, nefericita victimă a foneticii și semanticii franceze lăsă să cadă tava pe un cap moțăind pașnic sub o carte. Cum semnalul de atac fusese dat, dintr-o dată alaiul dispersat, ce gravita în expectativa lui la oarecare distanță de Rică, se condensă ca prin farmec
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
rugăciuni comune. La Iași, hasidismul a devenit popular începând cu 1775 și a rămas ca reper perioada în care a păstorit “ țadicul” Arie Leibiș Volcinsker. Un puternic răsunet în rândul evreimii ieșene l-a avut mișcarea hasidică Babod (preluată în fonetica locală sub numele de Habod), care promova studiul intensiv alături de trăirea religioasă profundă. La Iași, între anii 1843-1849, au apărut inclusiv cărți hasidice în ebraică și idiș, la Tipografia “Albina”, aparținând lui Gh. Asachi. La jumătatea secolului al XIX-lea
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
care locuiau în teritoriile ocupate de arabi, încît s-a păstrat diferența dintre v și b (în spaniolă cele două sunete avînd o redare unică), iar secvențele finale latinești care aveau în componență pe n au evoluat la ăo. În fonetică, portugheza se remarcă printr-un sistem vocalic bogat, alcătuit din vocale orale și nazale, cu mai multe grade de apertură. Există, ca în celelalte limbi romanice iberice, pronume demonstrative pentru a reda trei grade de depărtare: este esse aquele. Portugheza
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
alte limbi pentru a denumi realități din alte continente. Evoluția gramaticală de la latină la limbile romanice Dintre compartimentele limbii, gramatica, în mod deosebit morfologia, prezintă trăsăturile cele mai numeroase și mai convingătoare pentru gruparea limbilor din punct de vedere genealogic. Fonetica, deși nu este neglijabilă sub acest aspect, reflectă în mai mare măsură acțiunea substratului prin baza de articulație și are, după transformarea limbii-bază în limbile succesoare, tendințe evolutive care nu rămîn de obicei fidele situațiilor originare. O mobilitate deosebită caracterizează
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
determinanților (articol sau adjectiv). În franceză, amuțirea lui -s nu a condus la înlăturarea lui în scris, iar, atunci, cînd substantivul începe cu o vocală, se pronunță -s final al articolului sau al altui determinant, prin manifestarea unui fenomen de fonetică sintactică. Desinența de plural -s întîlnită în limbile romanice vestice (sigmatice) provine din pluralul masculinelor și femininelor latinești de declinarea a treia, care se realiza la nominativ și la acuzativ cu desinența -es (civis cives, pars,-tis partes), dar a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Antilele Olandeze, iar, pe cel asiatic, în Indonezia. Neerlandeza este apropiată în morfologie de limba engleză și, ca atare, are un număr redus de forme flexionare la substantiv (chiar morfemul de genitiv, -s, fiind rar folosit) și la verb, dar în fonetică și în sintaxă este mai aproape de limba germană. Persoana verbală se marchează prin pronumele personale antepuse, dar și prin desinențe, care însă sînt reduse la trei. Diateza pasivă se formează numai analitic, uzînd de auxiliarul worden [΄wordə] "a deveni", iar
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]