623 matches
-
pot deseori să descopere cu sau fără susținerea unui hegemon o coincidență a intereselor strategice și economice, care poate fi transformată într-un acord care să stabilească reguli de comportament. În domenii ca degradarea mediului și amenințarea terorismului, argumentul pentru formalizarea cooperării dintre state este foarte convingător. Conform lui Rosecrance (1986), creșterea interdependenței economice a fost însoțită de un declin al valorii cuceririi teritoriale pentru state. În lumea contemporană, beneficiile comerțului și ale cooperării dintre state depășesc cu mult pe acelea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Aceste considerații duc la promovarea unei entropii relative care, între dezordinea totală a incertitudinii și a întîmplării, și repetiția (redundanța) fără informație, menține un grad de entropie suficient. Aici, utilitatea reglează practica. Acest model informațional, care privilegiază în același timp formalizarea, cuantificarea și programatica, a contribuit ca model simplu al analizei structurale, dar cu un grad de respectabilitate superior, la destinul cosmic al comunicării. "Figura" sa s-a difuzat în științele vieții și în științele etichetate ca umane. Ca joc ale
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
să țină cont de această realitate nouă și să se adapteze la ea. În acest cadru, rolul persoanei care intervine pe plan social s-a modificat considerabil. Martoră a schimbărilor, aceasta trebuie să găsească mijloacele de observare adecvate contextului. Această formalizare îi permite celui care intervine să lucreze pe baza unei logici continue între cercetare și acțiune. Vom vedea cum poate fi utilizat acest instrument metodologic pentru a șlefui criteriile de evaluare a unei intervenții preventive, curative sau paliative. În această
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
așadar, o diferență între identitatea presupusă a particulelor, o tendință spre eterogenizare într-o lume care pare, la suprafață, destinată omogenizării. În sfîrșit, ultimul pas decisiv este făcut în 1951, cu Principiul antagonismului și logica energiei, care reprezintă încercarea unei formalizări axiomatice a logicii antagonismului. Această formalizare este importantă pentru cristalizarea gîndirii lui Lupasco, deoarece ea introduce o rigoare, o precizie fără de care această gîndire putea fi considerată o imensă reverie, fascinantă, dar vagă. Există o teamă instinctivă, venind din străfundurile
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a particulelor, o tendință spre eterogenizare într-o lume care pare, la suprafață, destinată omogenizării. În sfîrșit, ultimul pas decisiv este făcut în 1951, cu Principiul antagonismului și logica energiei, care reprezintă încercarea unei formalizări axiomatice a logicii antagonismului. Această formalizare este importantă pentru cristalizarea gîndirii lui Lupasco, deoarece ea introduce o rigoare, o precizie fără de care această gîndire putea fi considerată o imensă reverie, fascinantă, dar vagă. Există o teamă instinctivă, venind din străfundurile ființei noastre, față de acceptarea principiului terțului
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
care Roger Bastide și cu mine le-am constatat în cercetarea noastră antropologică. Astfel, coerența (isotopismul) concretă a simbolurilor în sînul constelațiilor de imagini revela și acest sistem dinamic de "forțe de coeziune" antagoniste, pentru care logicile nu constituie decît formalizarea"27. NAȘTEREA ȘI DINAMICA SISTEMELOR: SISTEMOGENEZA LUI LUPASCO Dinamismele antagoniste, în echilibrele lor variate, dau naștere sistemelor. Aceste sisteme reprezintă structurarea energiei, percepția prin organele de simț nefiind decît o aparență, o iluzie. "Mai greu încă... scrie Lupasco este să
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în biologia conștiinței dacă vor dispărea gradual barierele mentale în raport cu noțiunea de niveluri de realitate. 2. ÎN CENTRUL DEZBATERII: TERȚUL INCLUS TERȚUL INCLUS ȘI NON-CONTRADICȚIA Principiul antagonismului și logica energiei Prolegomene la o știință a contradicției 1 reprezintă încercarea unei formalizări axiomatice a logicii antagonismului. Terțul inclus, cheia de boltă a filosofiei lupasciene, este, pentru prima dată în opera lui Lupasco, pe deplin prezent. Terțul inclus e cel care permite cristalizarea gîndirii lui Lupasco, introducînd o rigoare și o precizie fără de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
LUMII Noțiunea de nivel de realitate oferă o explicație simplă și clară a includerii terțului. Să conferim cuvîntului "realitate" sensul său în același timp pragmatic și ontologic. Înțeleg prin Realitate, mai întîi, ceea ce rezistă experiențelor noastre, reprezentărilor, descrierilor, imaginilor sau formalizărilor matematice. Fizica cuantică ne-a făcut să descoperim că abstractizarea nu este un simplu intermediar între noi și Natură, un instrument pentru a descrie Realitatea, ci una din părțile constitutive ale Naturii. În fizica cuantică, formalismul matematic este inseparabil de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de jos". Pentru ca această coerență să continue dincolo de aceste două niveluri-limită, pentru ca să existe o unitate deschisă, trebuie să considerăm că ansamblul nivelurilor de realitate se prelungește printr-o zonă de non-rezistență, de transparență absolută față de experiențele, reprezentările, descrierile, imaginile sau formalizările noastre matematice. Această zonă de non-rezistență corespunde, în abordarea noastră a Realității, "voalului" din ceea ce Bernard d'Espagnat numește "realul voalat"15 și este în mod cert legat de afectivitatea lupasciană 16. Nivelul cel mai "înalt" și nivelul cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
nivelul cel mai "de jos" al ansamblului nivelurilor de realitate se unesc printr-o zonă de transparență absolută. Dar aceste două niveluri fiind diferite, transparența absolută apare ca un voal, din punctul de vedere al experiențelor, reprezentărilor, descrierilor, imaginilor sau formalizărilor noastre matematice. De fapt, unitatea deschisă a lumii implică faptul că ceea ce e "jos" este la fel cu ceea ce e "sus". Isomorfismul între "sus" și "jos" este restabilit de zona de non-rezistență. Non-rezistența acestei zone de transparență absolută se datorează
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
și sistemul nou de concepte; deducția formală este neputincioasă în a arunca un pod asupra acestui abis"29. Dar Heisenberg nu trage concluzia logică care se impune plecînd de la neputința gîndirii formale: doar non-rezistența la experiențele, reprezentările, descrierile, imaginile sau formalizările noastre matematice poate arunca un pod peste prăpastia dintre două zone de rezistență. Non-rezistența este cheia înțelegerii discontinuității între două niveluri de realitate imediat vecine. Terțul ascuns este absent la Heisenberg. Heisenberg și Lupasco nu s-au cunoscut. Dar noțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
și principiul fondator al structurii absolute. Astfel, el scrie în Ființa cosmică (lucrare în care ne regăseam împreună, Raymond Abellio, Stéphane Lupasco și eu): "ceea ce apare aici ca "paradoxal" pare de fapt să ilustreze o situație generală"8. El adaugă: "Formalizarea matematică a acestor fenomene va determina știința să facă un salt înainte mult mai considerabil decît cele care au marcat epoca lui Copernic și a lui Galilei și, mai aproape de noi, a lui Einstein"9. Nu pot decît să subscriu
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Abellio nu crede nicicum în posibilitatea convertirii științei înseși. Aceasta este blocată de fundamentele agnostice ale științei: " Știința prin sine și în sine este neconvertibilă: ea va merge mereu înainte orbește, căci e în natura spiritului de abstractizare și de formalizare să se intensifice tot mai mult, astfel încît pe termen scurt sau lung, stă în vocația însăși a științei să eludeze orice problemă etică și ontologică și să se instaleze în infinitatea posibilelor ca pe un teren de joc unde
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
organizare sunt durabile în măsura în care proiectul finanțat devine un model de practici economice oneste pentru comunitate. Un risc asumat de către finanțator atunci când aprobă proceduri de achiziții bazate pe un număr mare de principii ale pieței libere este creșterea timpului alocat pentru formalizare (birocratizare) de către beneficiari. Presiunea timpului și a termenelor angajează beneficiarii în procese de diviziune a muncii și de delegare a autorității. Supervizorul poate organiza procedurile de delegare a autorității, încurajând, de exemplu, numirea unor responsabili pe contracte (pentru fiecare contract
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
sugerează localnicilor care este problema lor esențială în baza unei consultări formale și se merge până la scrierea documentației de cerere de finanțare. Sigur că gradul de implicare a facilitatorului este în funcție de nevoile locale, de capitalul social-uman disponibil la nivel local. Formalizarea procesului și ignorarea componentei participative pot duce la efecte contrare scopului facilitării, la consolidarea pasivității comunitare. Contribuția facilitării la formularea unor cereri pentru fonduri la nivelul proiectelor de infrastructură rurală și de activități generatoare de venit este relativ redusă, de
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
Metoda este ipotetico-deductivă. Cea a lumilor privilegiază tehnica observației (interacțiuni față în față) și își fondează raționamentul pe inducție. Atitudini epistemologice Aceste metode au o legătură directă cu trei atitudini epistemologice diferite: în domeniul pieței, modelele fac apel la o formalizare și la o abstractizare care nu pot aduce decât beneficii instituțiilor și actorilor studiați (aflați aproape întotdeauna la originea cererii de cercetare). Actorii sunt ascultați, dar și selectați după cum au fost considerați reprezentativi și exemplari pentru această comandă; în domeniul
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ceea ce locutorul produce și interlocutorul recepționează nu este o frază, ci "enunțul particular al unei fraze" (O. Ducrot). ENUNȚ NARATIV A.J.Greimas numește enunț narativ simplu reuniunea actantului și a funcției EN = F(A) ca subiect și predicat în formalizarea diegezei. ENUNȚARE Desemnează în opoziție cu enunțul actul producerii discursului și nu rezultatul acestei producții; enunțarea privește actualizarea frazelor într-un context determinat. Într-o primă etapă enunțarea a fost definită ca act individual de vorbire, asumare de către subiectul vorbitor
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
intenții, consecințele fiind diferite de intenții nu doar ca volum, ci și ca esență, nu doar ca orizont, ci și ca nivel (inclusiv al înțelegerii și explicației). Simplu spus, circularitatea este geometrizare a echilibrului, iar acesta nu caracterizează procesualitatea economică. Formalizarea relațiilor cu scopul atestării circularității se știe că este un eșec al cogniției economice. Funcțiile econometrice destinate să formalizeze creșterea sunt ele însele victimele dogmei echilibrului bazat pe omogenitate, reversibilitate și echivalență. Or, analizele empirice dovedesc incontestabil că ceea ce este
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
reversibilitate și echivalență. Or, analizele empirice dovedesc incontestabil că ceea ce este semnificativ ca volum al consecințelor, bunăoară, nu reprezintă un rezultat ar corelării variabilelor explicite, ci apare ca substanțializare a influențelor unor variabile din afara funcției, cum ar fi în cazul formalizării creșterii economice. Interesant este că, matematic vorbind, nu putem implica în formalizare, cu grad acceptabil de decelare, variabilele de ordin calitativ sau expresiile propagării în rezultatul final al inovării sociale, chiar și al celei tehnice. Circularitatea și ciclicitatea sunt răspunsuri
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ca volum al consecințelor, bunăoară, nu reprezintă un rezultat ar corelării variabilelor explicite, ci apare ca substanțializare a influențelor unor variabile din afara funcției, cum ar fi în cazul formalizării creșterii economice. Interesant este că, matematic vorbind, nu putem implica în formalizare, cu grad acceptabil de decelare, variabilele de ordin calitativ sau expresiile propagării în rezultatul final al inovării sociale, chiar și al celei tehnice. Circularitatea și ciclicitatea sunt răspunsuri facile pe care Economia le dă presiunii adecvării la modelul explicativ și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
este realmente periculoasă pentru concluziile economice, ea ne duce la cea mai mare și devastatoare asumpție pentru cunoașterea economică: siguranța că rezultatul viitor trebuie să fie multiplul celui de astăzi. Maniera simplificării din microeconomie a contaminat și macroeconomia, pe calea formalizării mai ales, ținta fiind de această dată izolarea economiei de contextul social, urmând calea izolării științei de natură, deschisă de Iluminism. Trebuie să spun că ipotezele de lucru ale macroeconomiei s-au decantat din cele ale microeconomiei, uneori fiind irezistibilă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
căci reprezentarea lor tetraedrică se transformă în sferă, cel mult, deși cel mai sigur este vorba despre o suprafață configurată mandelbrotian, simplificată pentru înțelegere la un cerc. Intersecțiile sectoriale ale perspectivelor economice sugerate de principalele funcții (ecuații) folosite în descrierea (formalizarea) Economiei - funcția de producție, funcția monetară și funcția pieței (E - ca economie reală, M - ca economie monetară și P - ca mecanismul de reglare numit piață) - arată în felul următor: Starea de raționalitate a eforturilor de a se cristaliza în efecte
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
adică exact cele care dau legitimitate conceptelor ca atare și drept la autonomie cognitivă. Am optat pentru termenul postmodernism, care are, cum sugerează și Giddens, o situație specială, de pasaj, de culoar de trecere al omenirii prin experimentul formei și formalizării, punând accentul pe „sensul nonsensului”, întâlnit cu preponderență în creația și cunoașterea artistică (Giddens, 2000a). În fapt, postmodernismul este formula de încercare a limitelor extreme ale fugii de rigoarea raționalului, într-o variantă, și de relativizare a valorilor, în altă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
fost standardizate, reacția acestora îmbrăcând de obicei două forme: apatie în sala de clasă, exuberanță în mediul virtual (sau în afara orarului școlar; poate de aceea au înflorit peste noapte atâtea centre de educație nonformală, care se oferă ca alternative la formalizarea excesivă a școlii). Goana după stimuli a elevilor a creat o industrie de nișă plasată sub sintagma edutainment (George Ritzer). 5.3. Nevoia de stres și educația Ca animal oportunist, omul are nevoie de un volum mare de stimuli și
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
statut pentru a transmite mesajul că sunt altceva decât ceea ce sunt. Lupta pentru o poziție dominantă, dorința de a fi "cineva" poate cunoaște și astfel de forme deviate de manifestare, iar dimensiunile comunităților în care trăim în prezent, combinată cu formalizarea/ritualizarea excesivă a interacțiunilor umane favorizează un astfel de proces. În acest context, Desmond Morris notează: "În primul rând, este esențial să facem o distincție clară între un simbol al statutului și mimetismul puterii. Un simbol al statutului este un
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]