1,168 matches
-
bisericilor săsești din Transilvania, datarea exactă a începerii ridicării edificului este incertă în primul rând din cauza modificărilor repetate a structurilor construcției. Astfel se presupune că printre primele elemente constructive ale bisericii datează din secolul al XIII-lea. Definitivarea întregului ansamblu fortificat se consideră a fi închegat în decursul secolelor al XV-lea și al XVI-lea. Intrarea în biserică precum și în clopotniță se realizează prin intermediul portalului gotic aflat pe fațada vestică a bisericii. Turnul clopotniței a fost ridicat de-a lungul
Biserica fortificată din Apold () [Corola-website/Science/326597_a_327926]
-
profitând de o furtună violentă, forțele franco-aliate încep să traverseze brațul nordic al fluviului. În ziua următoare, pe 5, francezii și aliații lor lansează o violentă ofensivă, dar nu pot disloca excelentul dispozitiv prevăzut de arhiducele Carol, desfășurat în spatele liniei fortificate construite de-a lungul râului Russbach. Pe data de 6, în timpul dimineții, austriecii lansează o contraofensivă decisă dar imprecis coordonată, care aproape dislocă centrul inamic, dar aripile acestuia rezistă și, prin desfășurarea unei „Mari Baterii” și organizarea unei ofensive puternice
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304236_a_305565]
-
Turnul Dulgherilor, Turnul Olarilor, Turnul Archebuzierilor, Turn de Poartă și curtine edificate în perioada 1357-1366, a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare SB-II-m-A-12010.03. Cea de-a III-a incintă fortificată a orașului datează din perioada 1357-1366. Dintre turnurile de apărare componente ale acestei incinte, cele mai puțin atinse de vicisitudinile vremii sunt cele trei turnuri aflate pe strada Cetății și anume Turnul Archebuzierilor, Turnul Olarilor și Turnul Dulgherilor. Dintre aceste
Turnul Dulgherilor din Sibiu () [Corola-website/Science/323905_a_325234]
-
cu 40 de ani mai devreme. Accesul în bastion se facea prin clopotnița vestică și prin podul bisericii. Deasupra intrării prin portalul sudic, s-a construit pentru o mai bună apărare, un turn de flancare asemănător cu cele ale bisericii fortificate din Cisnădie și bisericii fortificate din Șeica Mică. În a treia etapă de construcție, în anul 1854, o dată cu terminarea invaziilor turcești, clopotnița a fost refăcută prin demolarea drumului de strajă și adăugarea unui nou nivel. Acoperișul a fost și el
Biserica fortificată din Șura Mare () [Corola-website/Science/327354_a_328683]
-
devreme. Accesul în bastion se facea prin clopotnița vestică și prin podul bisericii. Deasupra intrării prin portalul sudic, s-a construit pentru o mai bună apărare, un turn de flancare asemănător cu cele ale bisericii fortificate din Cisnădie și bisericii fortificate din Șeica Mică. În a treia etapă de construcție, în anul 1854, o dată cu terminarea invaziilor turcești, clopotnița a fost refăcută prin demolarea drumului de strajă și adăugarea unui nou nivel. Acoperișul a fost și el reconstruit. Turnul a fost dotat
Biserica fortificată din Șura Mare () [Corola-website/Science/327354_a_328683]
-
dreptunghiulară; zidurile au contraforturi, corul înalt are o boltă pe nervuri în formă de stea. Corul este supraînălțat, formând un fel de turn. Pe contraforturile trase în sus și pe console se sprijină arce segment de cerc care susțin nivelul fortificat. Guri de tragere și orificii tip mașiculiu formează elemente de fortificație. Portalurile gotice târzii ale sălii au arce în acoladă cu profilatura care se întrepătrunde. Biserica este dominată de acoperișul țuguiat al corului cu un turnuleț de strajă. O incintă
Biserica fortificată din Boian () [Corola-website/Science/326657_a_327986]
-
Guri de tragere și orificii tip mașiculiu formează elemente de fortificație. Portalurile gotice târzii ale sălii au arce în acoladă cu profilatura care se întrepătrunde. Biserica este dominată de acoperișul țuguiat al corului cu un turnuleț de strajă. O incintă fortificată, bine păstrată, de 6 m înălțime, cu un contur poligonal și contraforturi exterioare, înconjoară biserica. În N se află un turn cu drum de strajă din lemn și acoperiș piramidal, care este amplasat în fața zidului. Pe acest turn și pe
Biserica fortificată din Boian () [Corola-website/Science/326657_a_327986]
-
curgea râul Orontes, la sud stânci înalte de cretă, greu accesibile, dublau peretele de piatră, iar la vest, la numai câțiva kilometri, marea. Cruciații în Europa nu văzuseră nimic asemănător. Era prima dată când ei întâlneau un oraș cu adevărat fortificat, după sistemul bizantin, și poate nu ar fi putut fi cucerit dacă în portul Antiohiei (Suwajdia) nu ar fi ancorat tocmai atunci flota genoveză și cea engleză, care le-a furnizat materialele și meșterii necesari construirii mașinilor de război. Dar
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
s Magazine". Ea a fost adaptată de atunci în multe forme diferite, printre care un film din 1964 cu Vincent Price în rolul principal. Povestirea a fost menționată în alte lucrări de mai multe tipuri. Povestirea are loc la abația fortificată a „fericitului, cutezătorului și agerului” prinț Prospero. Prospero și o mie de alți nobili s-au refugiat în această abație întărită pentru a scăpa de Moartea Roșie, o epidemie teribilă de ciumă cu simptome oribile care a pustiit ținutul. Victimele
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
pentru Isabela: a avut loc cucerirea Granadei, deci finalizarea Reconquistei, încrederea acordată lui Columb a dat roade, și a luat decizia de a-i expulza pe evrei. Regatul Granadei era dominat de dinastia Nasrid. Protejat de bariere naturale și orașe fortificate, rezistase cel mai mult procesului de reconquista. Cu toate acestea, în acea perioadă, spre deosebire de conducerea determinată a regilor catolici, conducătorii Granadei se împărțiseră în tabere care își disputau puterea. Cucerirea Granadei a durat 10 ani, încheindu-se în 1492. Când
Isabela I a Castiliei () [Corola-website/Science/309911_a_311240]
-
Ordinului cavalerilor teutoni, și anume de "„grupul celor o sută”" de prejmereni. Tot din secolul al XIII-lea datează biserica în stil romanic de pe dealul Sânpetrului, dărâmată în mare parte în 1794. Urmele unei picturi pe unul dintre pereții cetății fortificate i-a determinat pe experți să presupună că, în acel loc, călugării cistercieni construiseră o mănăstire în jurul anului 1240. În timpul năvălirii turcești din 1432, Sânpetrul a fost distrus parțial, în același secol fiind ridicate zidurile fortificației țărănești la înălțimea de
Sânpetru, Brașov () [Corola-website/Science/300967_a_302296]
-
în "Elmo". El servește în prezent ca muzeu, sala de expoziție și birouri. Documentele menționează existența unei structuri pe acest loc din 1275, din epoca lui Carol I de Anjou. Cunoscut inițial că "Belforte", el a fost probabil o reședința fortificata, înconjurată de ziduri și cu o poartă de intrare având deasupra două turnulețe. În 1329, cu ajutorul desenelor și modelelor arhitectului sienez Tino da Camaino, ducele Robert I de Anjou a lărgit cetatea descrisă în documente că "palatium în summitatae montanae
Castel Sant'Elmo () [Corola-website/Science/333341_a_334670]
-
al XVIII-lea. era amplasat pe o insulă în mijlocul râului Nipru, în regiunea Zaporojia din Ucraina contemporană. De asemenea, termenul a fost folosit pentru denumirea întregii organizații militaro-administrative a armatei cazacilor zaporojeni. Siciul Zaporojean fost la început o tabără militară fortificată, a cărei fundații a fost pusă în 1556 pe insula Khortytsia de Dmitro Vișnevețki. Hatmanul Petro Konașevici-Sahaidacinîi a ordonat cazacilor să construiască aici primele fortificații de pământ cu ziduri din bușteni. Acestui sistem defensiv format din valuri de pământ și
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
castelul femeilor", faimă datorată personajelor istorice feminine care și-au lăsat amprenta asupra lui. Cele șase femei care au stăpânit castelul sunt : Primii stăpâni ai castelului Chenonceau au fost familia de Marques, care a ridicat între secolele XII-XV o moară fortificată și un castel medieval pe râul Cher. Din acest edificiu inițial nu ne mai rămâne azi decât marele donjon ce străjuie intrarea principală.Două decenii s-au luptat pentru a-și păstra averea pe care pusese ochii Thomas Bohier care
Castelul Chenonceau () [Corola-website/Science/311664_a_312993]
-
octombrie 1944, partizanii și sovieticii au eliberat Berlgradul într-o operație comună. La venirea iernii, partizanii controlau practic întraga parte răsăriteana a Iugoslaviei - Șerbia, Macedonia iugoslavă, Muntenegrul și o parte a coastei Dalmației. Wehrmachtul și ustașii au creat o linie fortificata în Srem care a rezistat de-a lungul întregii ierni 1944-1945. Pentru a creștere efectivele partizanilor, Tito a proclamat o amnistie generală pentru toți membrii forțelor colaboraționiste, care treceau de partea comuniștilor până pe 3 decembrie 1944. Pe 20 martie 1945
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
închis încercuirea forțelor inamice, cănd formațiunile sale motorizate au făcut joncțiunea cu detașamentele Armatei a 4-a în Carinthia. Pe 12 aprilie, armata întâia iugoslavă a spart frontul german în Srem. Până pe 22 aprilie, armata întâia iugoslavă a distrus liniile fortificate inamice și a înaintat spre Zagreb. După eliberarea Zagrebului alături de armată a 2-a iugoslavă, ambele armate au continuat înaintarea în Slovenia. Pe 2 mai, Berlinul, capitala Germaniei a fost cucerita. Pe 7 mai 1945, germanii au capitulat necondiționat și
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
în limba română. Existența primei biserici din Felmer este menționată documentar din anul 1494, dar părți ale construcției de factură romanică datează din secolul al XIII-lea, construcția bisericii începând în 1250. În sec. XV biserica este transformată în biserică fortificată ("Kirchenkastell" ), prin ridicarea unei incinte fortificate din ziduri de protecție, prevăzute cu două bastioane. Inițial, în bastioane se păstrau grânele satului. Orga bisericii din Felmer a fost construită în anul 1780 de constructorul de orgi "Johannes Prause", venit din Silezia
Felmer, Brașov () [Corola-website/Science/300943_a_302272]
-
celor două turnuri și a acoperișului casei parohiale. Au început și lucrări de renovare interioară a bisericii. Se intenționează realizarea unui nou tablou pentru altar, pentru a-l înlocui pe cel furat cu câțiva ani în urmă. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate este înscris în Lista monumentelor istorice 2004 - Județul Brașov la nr. crt. 631 cod LMI: BV-II-a-B-11697, având la nr. crt. 632 cod LMI: BV-II-m-B-11697.01 "Biserica evanghelică fortificată" și la crt. 633 cod LMI: "Incintă fortificată cu două turnuri". La
Felmer, Brașov () [Corola-website/Science/300943_a_302272]
-
înlocui pe cel furat cu câțiva ani în urmă. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate este înscris în Lista monumentelor istorice 2004 - Județul Brașov la nr. crt. 631 cod LMI: BV-II-a-B-11697, având la nr. crt. 632 cod LMI: BV-II-m-B-11697.01 "Biserica evanghelică fortificată" și la crt. 633 cod LMI: "Incintă fortificată cu două turnuri". La 1700, românii au construit prima biserică, cu cimitir, pe locul denumit în prezent "Tînarog". Până la începutul secolului al XIX-lea, în Felmer a existat o biserică ortodoxă clădită
Felmer, Brașov () [Corola-website/Science/300943_a_302272]
-
1894, unde este prezentată ca fiind castru roman, iar al doilea din 1947, unde se afirmă că ar fi fost ctitorie a lui Matei Basarab. După 1945 au mai apărut câteva studii importante care abordează cetatea ca fiind un punct fortificat medieval aparținând sistemului defensiv al Țării Românești. Aceste studii au fost făcute beneficiind de rapoartele săpăturilor arheologice întreprinse la ruine. Printre cei care abordează problema sunt: Mișu Davidescu, Gheorghe I. Cantacuzino și Valentin Sălăgeanu (ultimii doi în contextul unor lucrări
Cetatea Grădețului () [Corola-website/Science/298870_a_300199]
-
Ahaia în jumătatea nordică a peninsulei în 1205, iar venețienii mai multe porturi pe coastă, printre care Monemvasia, Pylos și Koroni, rămânând până în secolul al XV-lea. Bizantinii au păstrat controlul asupra părții de sud a peninsulei, condusă de la orașul fortificat Mystras în apropiere de Sparta. Ei au încercat o revenire, între jumătatea secolului al XIII-lea și jumătatea secolului al XV-lea, când turcii otomani au ocupat peninsula în anii 1458 - 1460. Venețienii au ocupat anumite regiuni din Peloponez între
Peloponez () [Corola-website/Science/303909_a_305238]
-
împotriva inamicului, ca și complexitatea și dimensiunile fortificațiilor care apărau capul podului. Creșterea razei de acțiune a artileriei și a armelor de foc portabile până la mai multe mii de metri a modificat capul de pod, transformându-l dintr-o zonă fortificată, într-o zonă controlată de focul artileriei de mare calibru. În zilele noastre, termenul „cap de pod” este folosit pentru orice tip de zonă defensivă care este extinsă în teritoriul inamic - sinonimă într-o oarecare măsură cu „avanpost”. „Cap de
Cap de pod () [Corola-website/Science/334178_a_335507]
-
fortăreață precum cel mesopotamian, deoarece primejdia invaziilor exterioare era mai mică. Din acest motiv, accentul nu cade pe zidurile de fortificație, ci pe deschiderea către peisaj și pe confort. Exemple: palatele de la Knossos, Phaistos. Popor de războinici, micenienii aveau palatele fortificate, înconjurate de ziduri groase din blocuri de piatră nefasonată (ziduri ciclopice) și prevăzute cu turnuri de apărare. În interior aveau o cameră centrală, numită "megaron", care era o sală de mari dimensiuni. Megaronul va fi preluat de greci în construcția
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
marchează nervurile bolților sau anumite contururi. Creșterea substanțială a numărului unitarienilor a făcut posibilă construirea Bisericii din Piața Dávid Ferenc, în Dâmbul Pietros. Stilul ales a rămas la rădăcinile puritane și transilvănene, astfel clădirea face o aluzie la vechile biserici fortificate. Conform recensământului din 1992, după etnie locuitorii se împart în: "84 492" maghiari, "76742" români, "558" germani, "3 259" țigani, "156" evrei, "128" alte etnii. După recensământul din 2002 a rezultat următoarea structură etnică: din totalul de 150041 locuitori ai
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
din punct de vedere strategic o greșeală evidentă și de nepermis"”. Bătălia de la Turtucaia s-a desfășurat între 1-6 septembrie 1916. Pe 2 septembrie, forțele bulgaro-germane aflate sub comanda generalului Mackensen au început să atace pozițiile Armatei României din zona fortificată Turtucaia. Capul de pod era apărat de trupele Diviziei 17 Infanterie sub conducerea generalului Constantin Teodorescu și formate preponderent din rezerviști. Din cauza în principal a modului defectuos de exercitare a actului de comandă de către conducerea militară superioară a armatei (șeful
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]