1,308 matches
-
Puma"). Cel mai probabil, panterele au origini asiatice. Ramificarea familiei felinelor în feline mari ("Pantherinae", includ și leopardul pătat și leopardul zăpezilor) și feline mici ("Felinae") ar fi avut loc între 6 și 10 milioane de ani în urmă. Studierea fosilelor stabilesc originea temporală a panterelor undeva în pliocen (2-3,8 milioane de ani în urmă). Se presupune, în urma cercetărilor la nivel genetic, că tigrul a fost prima felină care s-a îndepărtat de linia generală a felinelor, deci primul reprezentant
Panthera () [Corola-website/Science/326794_a_328123]
-
cu scorpioni gigantici. Ei au fost prădători care au înflorit în mările calde de mică adâncime, în Ordovician și Permian, 460 - 248 de milioane de ani. Ei au dispărut în perioada Permian-Triasică cu 251 de mln de ani în urmă, fosilele lor au o distribuție mondială. După segmentația corpului și dezvoltarea membrelor, gigantostraceele reprezintă cele mai vechi chelicerate. Corpul lor era foarte aplatisat. Gigantostraceele erau animale acvatice cu prosoma fuzionată și opistosoma din 12 segmente. Opistosoma conține 7 segmente preabdominale și
Eurypterida () [Corola-website/Science/318107_a_319436]
-
parc din regiunea ecuatorială und ghețarii ajung până la mare. El cuprinde regiune joasă de șes cu zone mlăștinoase cu mangrove, ca și regiune de munte cu vegetație subalpină. Are din punct de vedere geologic structura unei regiuni frământate bogată în fosile, fiind situat la locul de tangență a două plăci continentale. Parcul oferă adăpost la ca. 80 % din animalele și păsările sălbatice din Papua, ca și la unele grupări etnice locale de indigeni ( Asmat, Nduga, Amungme (Damal), Nakai (Asmat Keenok), Sempan
Parcul Național Lorentz () [Corola-website/Science/311394_a_312723]
-
au migrat cu aproximativ 2,6 milioane de ani în urmă din Africa spre regiunea himalaiană. Bovinele din Asia au migrat spre Europa și spre și din Africa. Aria de răspândire a primatul "Theropithecus", apropiat de babuini, s-a restrâns, fosilele sale fiind găsite numai în Europa și Asia, în timp ce genurile "Homo" și "Macaca" și-au lărgit aria de răspândire. În urmă cu aproximativ 133 și 122 de mii de ani, sudul deșertului Sahara și al deșertului Arabic a cunoscut o
Teoria pompei sahariene () [Corola-website/Science/321906_a_323235]
-
a permis faunei și florei eurasiatice să călătorească spre Africa și vice-versa. Creșterea speleotemelor (concrețiuni depuse în peșteri), proces ce necesită prezența apei pluviale, a fost detectată în peșterile Hol-Zakh, Ashalim, Even-Sid, Ma'ale-ha-Meyshar, Ktora și Tzavoa din deșertul Nagev. Fosilele descoperite în peșterile Qafzeh și Es Skuhl corespunzând omului anatomic modern sunt datate din această perioadă cu precipitații de 600-1000 mm / an, însă ocuparea umană a acestor peșteri pare să se fi încheiat în perioada aridă ulterioară. Traseu de migrare
Teoria pompei sahariene () [Corola-website/Science/321906_a_323235]
-
legii, răspunderea civilă, contravenționala sau penală, după caz. Peste Complexul arheologic de la Tirighina-Barboși se suprapune și o rezervație paleontologica, denumită "Punctul Fosilifer Barboși-Tirighina", cu o suprafață de 1 ha. În depozitele fosilifere de la Bărboși au fost identificate noi specii de fosile. În apropiere de castrul de la Tirighina-Barboși a fost descoperit un mormânt român tumular de incinerație. A fost descoperit și un mormânt care conținea, între altele, o fibula de aur cu greutatea de 21 g, având capetele în formă de bulb
Castrul roman de la Tirighina-Bărboși () [Corola-website/Science/314446_a_315775]
-
urmat au definit în situl Nahal Mearot următoarele perioade și culturi arheologice: Oamenii de amândouă sexele obișnuiau în mod permanent să aprindă focuri și să vâneze în mod sistematic copitate adulte, mai ales antilope și cerbi. S-au descoperit și fosile de specii dispărute că bourul, un tip de rinocer și unul de cămilă. În peștera Skhul s-au găsit mărgele confecționate din scoici precum și urme de ocru. Acestea reprezintă una din cele mai vechi mărturii ale folosirii unor obiecte de
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
ajuns până la faleză. Odată cu retragerea mării calcarul s-a topit și s-au produs peșteri care au servit drept sălașuri oamenilor preistorici. Pe taluzul de deasupra peșterilor se află aflorimentul cel mai bine conservat din Israel al unui coral din fosile rudiste, la origine niște moluște cu carapace mică, înalte de 10-30cm. În zona Levantului există trei specii de rudiste - Pelecypoda, din clasa scoicilor (Bivalve), Radiolitele din categoria Mollusca Faleză de deasupra peșterii s-a format din vechiul coral litoral, care
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
rar fenomen fitogeografic. În jurul Lacului cu Ochi din Stroești cresc plante din turbăriile din munți ca speciile de mușchi sau jabghiu "Sphagnum magellanicum" și "Sphagnum recurvum", "Drosera rotundifolia" ("Roua Cerului - plantă carnivoră)", "Eriophorum vaginatum", "Betula pubescens", s.a., (Beldie, 1984). Pe lângă fosilele vegetale și animaliere, s-au găsit și dovezi ale prezenței omului. În diverse puncte ale satului (Masa de Pământ, Râpa Dadelor, s.a.) s-au găsit unelte și arme din piatră: ciocan de piatră cioplită, fragment dintr-un ciocan de piatră
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
păstăi, prune, mere. În genere, sunt animale folositoare. Sunt răspîndite în Africa, Europa și Asia, spre nord până la limita pădurilor de foioase, iar spre sud până în insulele din sudul Asiei: Tioman, Sumatera, Jawa, Kalimantan, Mindanao și Filipine. le au lăsat fosile începînd din eocen, cînd trăiau și în America de Nord. Familia erinaceidelor este diferențiate în două subfamilii ("Erinaceinae" și "Galericinae") cu 10 genuri și 24 specii existente. În fauna României și Republicii Moldova există un singur gen cu o singură specie "Erinaceus roumanicus
Erinaceide () [Corola-website/Science/332717_a_334046]
-
designul defectuos al multor organisme (printre care și omul). Michael John Denton este un biochimist britanico-australian care se descrie ca un evoluționist și care a respins creaționismul biblic. În cartea sa a prezentat o critică sistematică a neodarwinismului, de la paleontologie, fosile, omologie, biologie moleculară, genetică și biochimie și a susținut că există în natură dovezi privind designul inteligent. De la apariția cărții în 1985, Denton și-a schimbat multe dintre opiniile sale cu privire la evoluție, însă el încă mai crede că existența vieții
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
și prin urmare evoluția nu ar fi științifică. Totuși, evoluția este considerată falsificabilă deoarece ea conduce la predicții care, dacă ar fi contrazise de dovezi, ar falsifica evoluția. Diferite feluri de dovezi ar putea falsifica evoluția, cum ar fi: dacă fosilele nu ar prezenta nicio schimbare de-a lungul vremii, o confirmare a ideii că mutațiile nu s-ar putea acumula, sau observații conform cărora organisme sunt create în mod supranatural sau în mod spontan. Multe din ideile și aserțiunile lui
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
răspuns la critica privind lipsa de falsificabilitate, au fost propuse numeroase feluri în care evoluția ar putea fi falsificată. J. B. S. Haldane, întrebat fiind ce fel de dovezi ipotetice ar putea demonstra că evoluția ar fi falsă a răspuns: „fosile de iepure din precambrian”. Numeroase alte feluri ipotetice au fost propuse. De exemplu, faptul că oamenii au cu o pereche de cromozomi mai puțin decât hominidele a oferit o ipoteză testabilă privitoare la fuziunea sau ruperea cromozomilor strămoșului comun. Ipoteza
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
și cimpanzeii au în comun un mare procentaj de ADN (între 95% și 99,4%, funcție de modul de a măsura). De asemenea, evoluția cimpanzeilor și a oamenilor dintr-un strămoș comun prezice un strămoș comun recent (la scară geologică). Numeroase fosile intermediare au fost descoperite de atunci. Deci, evoluția omului a trecut mai multe teste de falsificare. O teză similară este aceea că selecția naturală ar fi o tautologie. Concret, s-a argumentat că fraza „supraviețuirea celui mai bine adaptat” ar
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
mod trivial. În mod similar s-a argumentat că teoria evoluționară ar fi un cerc vicios (argument circular), deoarece dovezile sunt interpretate ca susținând evoluția, iar evoluția este necesară pentru a interpreta dovezile. De exemplu, straturile geologice sunt datate prin fosilele care apar în ele, iar fosilele sunt datate conform straturilor. Totuși, de cele mai multe ori, straturile nu sunt datate prin fosilele lor, ci prin poziția lor relativă la alte straturi și prin datare radiometrică, iar cele mai multe straturi fuseseră datate dinaintea formulării
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
a argumentat că teoria evoluționară ar fi un cerc vicios (argument circular), deoarece dovezile sunt interpretate ca susținând evoluția, iar evoluția este necesară pentru a interpreta dovezile. De exemplu, straturile geologice sunt datate prin fosilele care apar în ele, iar fosilele sunt datate conform straturilor. Totuși, de cele mai multe ori, straturile nu sunt datate prin fosilele lor, ci prin poziția lor relativă la alte straturi și prin datare radiometrică, iar cele mai multe straturi fuseseră datate dinaintea formulării teoriei evoluției. În cartea sa din
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
sunt interpretate ca susținând evoluția, iar evoluția este necesară pentru a interpreta dovezile. De exemplu, straturile geologice sunt datate prin fosilele care apar în ele, iar fosilele sunt datate conform straturilor. Totuși, de cele mai multe ori, straturile nu sunt datate prin fosilele lor, ci prin poziția lor relativă la alte straturi și prin datare radiometrică, iar cele mai multe straturi fuseseră datate dinaintea formulării teoriei evoluției. În cartea sa din 1982, "Abusing Science: The Case Against Creationism", filosoful științei Philip Kitcher se referă în
Critica teoriei evoluției (biologie) () [Corola-website/Science/330754_a_332083]
-
Grupului școlar „G. Cartianu” - compartiment afectat de o falie care face să dispară nivelul marnelor brune, iar celălalt pe versantul nord- vestic în grohotișurile de la baza torenților - lucru care demonstrează faptul că atât în marne bituminoase cât și în disodile, fosilele nu sunt distribuite în aglomerări sau cuiburi. Fosilele identificate aici pot fi vizionate la Muzeul de Științe Naturale din Piatra Neamț. Inițial, rezervația a fost declarată arie de interes local în 1971. În 1992 Academia Română publica lista ariilor protejate din județul
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
falie care face să dispară nivelul marnelor brune, iar celălalt pe versantul nord- vestic în grohotișurile de la baza torenților - lucru care demonstrează faptul că atât în marne bituminoase cât și în disodile, fosilele nu sunt distribuite în aglomerări sau cuiburi. Fosilele identificate aici pot fi vizionate la Muzeul de Științe Naturale din Piatra Neamț. Inițial, rezervația a fost declarată arie de interes local în 1971. În 1992 Academia Română publica lista ariilor protejate din județul Neamț, listă în care se regăseau cele 2
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
în zonele fosilifere s-a blocat într-o fază incipientă. Cernute foarte fin, sedimentele s-au depus peste corpurile ființelor, generând o rocă deosebită care se desface sub muchia ciocanului geologic în foi subțiri - asemenea foilor unei cărți. Fauna marină fosilă găsită aici este foarte bogată, acoperind toate nișele ecologice disponibile - de la apele de litoral până la cele mai adânci zone propice vieții. Astfel numai Profesorul Ion Th. Simionescu (întemeietorul școlii paleontologice românești) a descris 9 genuri și opt specii noi, iar
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
genuri și opt specii noi, iar în monografia din 1977 Ciobanu a descris 26 de familii, 44 de genuri și 69 de specii de pești fosili, din care 29 noi. Înafară de pești, în zona Piatra Neamț s-au mai descoperit fosile de crabi și alte crustacee înrudite, fosile de broaște țestoase precum și fosile aviare. Cercetările paleontologice au început în zona orașului Piatra Neamț din 1883, nume precum Leon Cosmovici (sec. XIX), Mircea Paucă, biologul Mihai Ciobanu (a doua jumătate a sec. XX
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
monografia din 1977 Ciobanu a descris 26 de familii, 44 de genuri și 69 de specii de pești fosili, din care 29 noi. Înafară de pești, în zona Piatra Neamț s-au mai descoperit fosile de crabi și alte crustacee înrudite, fosile de broaște țestoase precum și fosile aviare. Cercetările paleontologice au început în zona orașului Piatra Neamț din 1883, nume precum Leon Cosmovici (sec. XIX), Mircea Paucă, biologul Mihai Ciobanu (a doua jumătate a sec. XX) fiind strâns legate de descoperirile făcute aici
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
descris 26 de familii, 44 de genuri și 69 de specii de pești fosili, din care 29 noi. Înafară de pești, în zona Piatra Neamț s-au mai descoperit fosile de crabi și alte crustacee înrudite, fosile de broaște țestoase precum și fosile aviare. Cercetările paleontologice au început în zona orașului Piatra Neamț din 1883, nume precum Leon Cosmovici (sec. XIX), Mircea Paucă, biologul Mihai Ciobanu (a doua jumătate a sec. XX) fiind strâns legate de descoperirile făcute aici. S-au publicat monografii precum
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
în Moldova la Gura Humorului (aici s-a găsit de exemplu un pește de 1,8 m de către paleontologul Th. Brustur), în Muntenia lângă Câmpulung (număr de specii mai restrâns, situație însă mai complexă deoarece aici s-ai găsit și fosile de arbori, precum și amprente fosilizate de fulgi și pene ale unor păsări)
Locul fosilifer Pietricica () [Corola-website/Science/327705_a_329034]
-
() a fost o paleontologă și geologă britanică, dar și o colecționară și comerciantă de fosile, care a devenit celebră în toată lumea pentru importantele ei descoperiri efectuate în straturile fosile marine jurasice din orașul Lyme Regis, Dorset, Anglia, localitate în care a trăit. Activitatea ei a contribuit considerabil la schimbări fundamentale în gândirea științifică referitoare la
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]