4,121 matches
-
am să mă apropii și am să I-l dau. Poate că are nevoie de el. Uite ce mare e! Iar regii, cu cât sunt mai bogați, cu atât au mai mare nevoie de bogății." Și deodată, glasul tânărului se frânse, înecat în lacrimi. "Ce-i cu tine?" l-am întrebat. "Nu știu, mi-a apărut așa, deodată, în minte surâsul bărbatului aceluia când stingea lumânările, blând și trist: n-ai înțeles nimic. Și m-am simțit murdar, murdar de gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
așa : în jur noaptea se făcea tot mai adâncă, tot mai neagră, mai rece, mai tristă. Cum putea fi atâta sfâșiere în atâta lumină ? Inima mea nu mai simțise niciodată atâta durere, frică și liniște, și împăcare. Credeam că mă frâng de mila Lui. Apoi, L-am auzit șoptind (sau poate era doar vântul văii care înfiora frunzele ?): "Tată...", apoi încă o dată : "Tată...". Restul a fost acoperit de un zgomot surd, ca de arme, care venea din vale... Parcă L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
care sfărâma corăbiile din Tarsis, când... nu știu să vă spun, parcă toate glasurile și toate sunetele și zvonurile pământului și cerului erau în el... Îl ascultam toți fermecați... Sigur că mă văzuseră cei doi ai mei... dar cum să frângi glasul Lui cu vorbele noastre?! Mergeam mai departe cu El și nici n-am văzut când am ajuns la casa mătușă-mii. El a dat să meargă mai departe, dar și unchi-mio, și Cleopa l-au oprit: Rămâi cu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu Regele meu, dar... eu nu-L recunosc pe Regele meu decât când o să se uite la mine. După lumina ochilor Lui, adică. Iar străinul se uita în jos. Apoi, privind spre cer, a ridicat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o și le-a dat-o lor. În aceeași clipă și eu, și unchi-mio, și vecinu' Cleopa L-am recunoscut. Dar când ne-am revenit din uimire, pe locul unde stătuse El stăruiau doar ultimele raze de soare, în asfințit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Unde-ai mai văzut tu doctorie bună ?! (apoi, spre copilul de pe scaun:) Mâine dimineață mă întorc ; dacă îi e tot așa, îl ducem la spital. (și iese, târșâind pașii "bătrânește") Copilul de pe scaun : (se ridică, pare înspăimântat; ceea ce urmează spune frângându-și mâinile și mergând încoace și încolo, câțiva pași prin "cameră") Nu se poate ! Asta nu se poate ! Cum o să-l ducă pe frate-miu la spital ? Ce să fac ? Ce să fac ? (aleargă la pat, pune mâna pe fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ascultă nimeni, nepoate!!... Și bătrânul, ștergându-și lacrimile de la ochi, sfârși cu un bocet lung și foarte trist, ca un prohod cântat la marginea mormântului, tremurând arcușul pe coarde și făcând găidulca să suspine, să se tânguie și să se frângă sub povara durerii. După ce ultimele sunete se stinseră, în odăița cu tavanul jos și afumat se așternu o tăcere cucernică. De afară se auzeau niște foșnete ciudate, ca și cum prin preajma casei ar fi dat târcoale duhurile lăutarilor din timpurile vechi, stârnite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de alamă... Virgil îi mulțumi pentru bunele intenții, promițându-i să-l mai viziteze cât de curând, îl îmbrățișă și îl sărută frățește pe oibraji, apoi se grăbi să plece, fiindcă începuse să se însereze. Ajunse înapoi acasă noaptea târziu frânt de oboseală, dar mulțumit că se descurcase cu bine. Înainte de a intra în casă, mai zăbovi puțin în curte, ca să fumeze o țigară, cu ochii la cerul cerul plin de stele. Mare parte din acea iarnă trecuse fără nămeți, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sfârșit să nu o pună în pericol. Motivațiile celor doi frați sunt diferite și se poate bănui că acțiunile lor vor fi ecoul acestor motivații. Dar oare cine poate ști realitatea ? Atitudinile lor sunt, în orice caz, diferite. Dragoș își frânge mâinile plimbându-se nervos, ceea ce nu îi stă în fire, printre rafturile cu cărți. Ciprian continuă să privească fotografia și într-un târziu să șoptească : Am mai zărit cândva fotografia asta, sunt sigur ! Da, am văzut-o o fracțiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dacă o ajut pe Marina Pavlova la casa de copii ea va avea mai mult timp pentru ca să ne învețe pe noi. Când am ținut prima oară un bebeluș în brațe mi-a fost la început tare frică să nu îl frâng sau scap jos. Incetu cu încetu am simțit ceva ciudat, parcă era o căldură ce venea de la el spre mine ca să se întoarcă după acea iar la el și tot așa. Când i-am vorbit s-a uitat la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
incredibil de frumoasă, perfectă. Iar el încrezut, ea mândră și sensibilă. Se văzură la o nuntă pa care ea o organiza, și de viitorul căreia depindea viitorul întregii sale familii. Timpul afară era dulce, se simțea firav când vremea se frângea în vântul săgeată rece. Frunzele erau în șfichii de culori diferite, și diversitatea lor impresiona, năștea un sentiment direct din suflet. Bisericuța cea sfântă o privea ea de câte ori privea prin curte. Sfânt era și ceea ce simțea ea în suflețelul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu brațul peste mijlocul său, cum adormise de cu seară, n-a îndrăznit să se clintească, și-a reținut și respirația ca să n-o trezească. După o vreme, ea a început să se miște și să caște ca un copil frânt de somn. S-a ridicat și i-a pecetluit căscatul cu cea mai dulce sărutare determinând-o să deschidă mari ochii ei albaștri, atât de limpezi, odihniți și frumoși. —Mireasa mea pură! —Băiatul meu romantic. —Soția mea dulce. —Soțul meu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
se va întâmpla? —Leontina, dragă, sunt două posibilități, oftează Gelu. Ori iese cât mai repede din comă spre bucuria tuturor, întorcându-se la ai ei, intrând totul în normal, ori nu mai iese din comă sfârșind prea tânără cu viața, frângând inimile celor care o iubesc și în special pe a lui Matei, deoarece copiii sunt mici și nu le înțeleg ei pe toate. — Doamne ferește! Moartea ei n-ar distruge-o pe tanti Silvia și pe Lenuș? că domnul Alexandru ca
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
el. Când ajunse acasă, la intrarea în locuință, revăzându-și dragul prieten imaterial în oglindă, se mai alină un dram, uită de griji și putu să-și vadă nestingherit de treabă, pe urmă, tot restul zilei. La ceas de seară, frânt de oboseală, cu trupul ostenit de trudă - fapt ce, de altfel, la el nu prea era un lucru obișnuit -, se băgă în pat, uitând cu totul a-i mai șopti acel călduros „noapte bună” oglinzii. Își potrivi perna sub cap
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se spulberaseră într-o singură clipă doar, întocmai ca un fum repede bătut de vânt. Aici, într-adevăr, este doar mâna zeului, care, atunci când ne aflăm în fața unor lucruri hotărâtoare, pe care le socotim cu adevărat vrednice de importanță, ne frânge cu totul îndrăzneala, tăvălindu-ne mândria în țărână... Astfel, zăpăcit fiind de cursul acestei întâmplări, cu o voce aproape neomenească, în care își adună toată mâhnirea lui, urlă cu putere: Ai învins, Galileene!1 Ei bine, după acest episod destul de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și, pe urmă, să regret nespus. Eram pe deplin convinsă, înainte vreme, că numai logica și radicalismul sunt cea mai bună dovadă de inteligență la om. Acum, sunt întru totul convinsă că doar... 188 Rareș Tiron Dar vocea i se frânse. Subit, rămânând cu ideea neîncheiată, se prăbuși ca secerată la pământ, scoțând neputincioasă un ultim zgomot gâfâit. Sunetul fu sfâșietor. În sfârșit, inevitabilul se produse! Văzând asta, Șerban rămase o clipă fără reacție, ca înmărmurit. Parcă îi fugea pământul de sub
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ochii îi înotau, parcă, în lacrimi, somptuoase jeleuri de anko închise la culoare. Până mai înainte explodaseră în carnea lor irizații aurii ca niște grăunțe înflorite din jad. Și, într-adevăr, obrajii ei erau înroșiți ca niciodată, mâinile i se frângeau, întreaga-i făptură, atât de fragedă în ciuda unor ușoare rotunjimi care nu făceau decât să îi dea și mai mult farmec, părea zguduită de o povară imposibil de purtat. În jurul gâtului, se zbătea cercul viu al unei eșarfe de mătase
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mirare, de ce încep această poveste? Pentru că... atunci când deschizi o carte de bucate românească sau italiană sau franțuzească, nu te aștepți să găsești o prezentare a celor patru anotimpuri, cu fotografii de câmpii cotropite de alb, cu arbori înfloriți care se frâng în lumină și cascade tremurătoare veghind liste întregi de ingrediente "sezoniere". Bucătăria japoneză este bucătăria anotimpului și nu înțeleg prin aceasta faptul că "acum, este sezonul spanacului, deci să gătim mâncare de spanac". Nu. Bucătăria japoneză își propune nici mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ești din imagine zămislit, pe când eu din fructul dragostei de pe pământ. De aceea du-te, la locul tău pe când eu voi rămâne pe pământul meu. Zâna de pe pământ cu jale îi vorbea spiritului, și inima, puțin câte puțin, i se frângea. Puternic își frământa mâinile, în timp ce soarta și-o mustra, îl privea pe spirit cu compătimire, văzând cum acesta încet, încet, din imaginea ei se topea, doar pentru că iubea. Ea, fecioara de pe pământ, de el s-a îndrăgostit. Încet și-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
întrerupt: -De jivinele acestea care m-au înconjurat cum scăpăm? a întrebat scheunând Stup. -Ești aici, lângă mine, ai răbdare să-mi aducă Trotinel din desagă ce-mi trebuie și ai să vezi numai cum vor fugi de își vor frânge până și măruntaiele din ele și nu se vor mai apropia de noi în veci. N-a terminat de spus, că Trotinel a venit lângă el cu un urcior mare, plin cu o soluție care mirosea tare de-ți oprea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nici se-nduplecă a pricepe "stilul nou", atunci credincioșii (?) preoți, dați "pe înnoire", dărâmă bisericile adevăraților ortodocși în care au slujit tot ei până mai anii trecuți; sfarmă crucea răbdătorului Christos, în care ei nu mai cred de mult și frâng spinările bieților oameni pașnici, cu ajutorul și puștile jandarmilor, care de multe ori sunt mai miloși, decât sutanele negre și misterioase. Oamenii neputincioși recurg totdeauna la minciună, când simt, că le alunecă terenul de sub picioare și că sunt gata să se
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
plângea în brațe se plimba în sus și în jos. Aș fi putut să-i desenez, să-i introduc în Biblia lui Doré. Din fântâna din mijlocul pieții se ridica drept spre cer un șuvoi puternic de apă. Sus se frângea și cădea înapoi, în uitare. Din cealaltă parte a pieții, cea dinspre stația de cale ferată, am auzit un glas de femeie amplificat de un megafon. Și vocea pe care o auzeam striga: Vrem să formăm oameni liberi, independenți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cea care am învățat deja multe lecții, știu că ele au lecțiile lor, experiențele lor. Și mai știu că va trebui să fiu mereu acolo, când vor avea nevoie de mine, când vor fi îngenuncheate de soartă sau cu inima frântă de necazuri, de iubire, de durere... Arm se ridică de pe covor, dar Bart rămase mai departe așezat, cu mâinile petrecute în jurul genunchilor, uitându-se la ea tăcut și gânditor. Acum, Bart, trebuie să plec, fetele mă așteaptă și nu le
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
tandrețe. Strâns, îi ceru ea, ridicând puțin glasul. Bart avu o ezitare. Un om ca el, chiar așa slăbit de boală cum era, nu ar fi putut cumva să-i facă vreun rău?... Te strâng cu grijă, ca să nu te frâng, glăsui el, gentil și prevenitor. Dar femeia îi apăsă palmele peste brațele cu bicepșii refăcuți în urma repetatelor exerciții chinezești și trupul îi zvâcni, atunci când îi spuse aproape strigând frânge-mă, da, frânge-mă, ceea ce îl făcu să rămână câteva clipe
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
-i facă vreun rău?... Te strâng cu grijă, ca să nu te frâng, glăsui el, gentil și prevenitor. Dar femeia îi apăsă palmele peste brațele cu bicepșii refăcuți în urma repetatelor exerciții chinezești și trupul îi zvâcni, atunci când îi spuse aproape strigând frânge-mă, da, frânge-mă, ceea ce îl făcu să rămână câteva clipe nemișcat. Dar n-aș vrea să-ți fac vreun rău..., dădu să obiecteze, însă ea îi puse delicat palma peste gură. Nai auzit?... Frânge-mă. Frânge-mă în bucăți
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
atunci când îi spuse aproape strigând frânge-mă, da, frânge-mă, ceea ce îl făcu să rămână câteva clipe nemișcat. Dar n-aș vrea să-ți fac vreun rău..., dădu să obiecteze, însă ea îi puse delicat palma peste gură. Nai auzit?... Frânge-mă. Frânge-mă în bucăți... Te rog... Bart îi dădu ascultare. Și atunci trupurile li se înlănțuiră cu atâta putere, de parcă ar fi vrut să treacă unul prin celălalt. Din colțul de lângă ușă, ceasul lui Bart tulbură liniștea nopții cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]