2,106 matches
-
Acasa > Poezie > Oglindire > TE ROG... MĂ IARTĂ Autor: Ciprian Antoche Publicat în: Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017 Toate Articolele Autorului TE ROG... MĂ IARTĂ Te rog mă iartă pentru tot, mă iartă că nu știu să-ascult Citind frânturi printre cuvinte, n-am înțeles chiar rostul Și vorba mea ce greu apasă, provoacă doar tumult Ce se înșiră-n suflet scump, ce nu-i cunosc eu costul. Fără de vrere am jignit, cu sloboda mea gură Iscând mărgăritare-n ochi
TE ROG... MĂ IARTĂ de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383468_a_384797]
-
-un moment, Nimic pe pământ nu e permanent! Orice fapt își va primi răsplata, Totul își va găsi-n drum lent plata, Iertarea e supremă peste toate, Dar s-o ofere, nu orice om poate, Pe mulți îi așteaptă, presărate, Frânturi din propria rautate... Înaintând prin furtuni pe ceruri, Și înotând greu prin ape tulburi, Întunericul tăios vei răzbate, Cu raiul tău vei face zi din noapte, Iar pe chipu-ți senin va străluci Steaua ce-n zări te va călăuzi
CÂND NEGURI SE AȘTERN PESTE CLIPE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383527_a_384856]
-
izvor cu spume gâfâie spre vale,... IX. TE ROG... MĂ IARTĂ, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017. TE ROG... MĂ IARTĂ Te rog mă iartă pentru tot, mă iartă că nu știu să-ascult Citind frânturi printre cuvinte, n-am înțeles chiar rostul Și vorba mea ce greu apasă, provoacă doar tumult Ce se înșiră-n suflet scump, ce nu-i cunosc eu costul. Fără de vrere am jignit, cu sloboda mea gură Iscând mărgăritare-n ochi
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
cu vorbă Așa mi-i felul de-a grăi, nu-s al naturii spin Căci recunosc suflet frumos și îți doinesc din ... Citește mai mult TE ROG... MĂ IARTĂTe rog mă iartă pentru tot, mă iartă că nu știu să-ascultCitind frânturi printre cuvinte, n-am înțeles chiar rostulși vorba mea ce greu apasă, provoacă doar tumultCe se înșiră-n suflet scump, ce nu-i cunosc eu costul.Fără de vrere am jignit, cu sloboda mea gurăIscând mărgăritare-n ochi și ofuri nestemate
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
situațiile și chiar reușea. Dar aici era toată diferența! Înainte, nu era nevoit să depună eforturi pentru a sta cu ea sau cu prietenii lor. O făcea cu plăcere și totul era natural. Acum era diferit însă. De când Carol auzise frânturile lui de conversație telefonică cu Syd, ceva se rupsese în ea și ... Citește mai mult NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ/fragment„A ști ce e corect”Mai erau doar câteva zile până la Crăciun. Totul era feeric. Ambianța sărbătorilor plutea în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
situațiile și chiar reușea. Dar aici era toată diferența! Înainte, nu era nevoit să depună eforturi pentru a sta cu ea sau cu prietenii lor. O făcea cu plăcere și totul era natural. Acum era diferit însă. De când Carol auzise frânturile lui de conversație telefonică cu Syd, ceva se rupsese în ea și ... III. NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ DE CARMEN SUISSA, de Carmen Suissa, publicat în Ediția nr. 2308 din 26 aprilie 2017. FRAGMENT / NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
splendoare Dorința cea dintâi ne-a împlinit.Azi suntem călători într-o chemareși zborul nostru s-a înveșnicit.... XXII. AMURG, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 1978 din 31 mai 2016. Amurgul dintre noi e o poveste scrisă în frânturi de timp pe brațele purpurii ale reveriei și lasă clipele ostenite să adoarmă pe umerii nemuririi fără să-și ia rămas bun de la vremelnicie.... Soarele răsfrânge o amintire într-un decor mirific undeva la poalele munților care se îneacă în
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
sfințește pământul însetat de jurăminte neîntinate când soarele învață să zâmbească într-un freamăt târziu.... Nu e vreme de suspine. E vremea amurgurilor din noi Care ard pe rugul eternității.... ... Citește mai mult Amurgul dintre noi e o povestescrisă în frânturi de timppe brațele purpurii ale reverieiși lasă clipele ostenitesă adoarmă pe umerii nemuririifără să-și ia rămas bunde la vremelnicie.... Soarele răsfrânge o amintireîntr-un decor mirificundeva la poalele munțilorcare se îneacă în amurg.... O lacrimă sfințește pământul însetatde jurăminte neîntinatecând
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
Frânturi de gânduri și sentimente la împlinirea a nouă ani de la momentul marii sale treceri... Iată că de două milenii încoace, adică de la întemeierea credinței creștine, ne străduim să ne cinstim și să ne omagiem eroii istoriei sau martirii credinței precum și
In Memoriam: Preacuviosul Părinte Arhim. Ioanichie Bălan [Corola-blog/BlogPost/92387_a_93679]
-
Frânturi de gânduri și sentimente despre momentul marii sale treceri... Dacă ar fi totuși, să mă bucur de ceva anume în aceste zile, vremuri și momente de reculegere și reflecție, este faptul că iată, de două milenii încoace, adică de la întemeierea
Pro memoria: Nouă ani de la trecerea la cele veşnice a Preafericitului Părinte Teoctist Arăpaşu – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (1915 – 2007)… [Corola-blog/BlogPost/92425_a_93717]
-
înviere - alături de alți trei mari înaintași, Patriarhi ai României - pe unul dintre cei mai mari cărturari, teologi, ierarhi și ctitori de cuget, spiritualitate și simțire românească al veacului nostru, cu o largă deschidere și recunoaștere internațională!... Spicuind doar fragmente și frânturi din impresiile și sentimentele de fiască recunoștință și prețuire, ce-mi copleșesc mintea și inima în aceste momente, m-am dus cu gândul la slujba înmormântării acestui mare ierarh, teolog și cărturar al Bisericii noastre Românești, promotor și apărător al
Pro memoria: Nouă ani de la trecerea la cele veşnice a Preafericitului Părinte Teoctist Arăpaşu – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (1915 – 2007)… [Corola-blog/BlogPost/92425_a_93717]
-
Copilăria este o treaptă a începuturilor, parcurs cătinel și poticnit, mai ales dacă nu ți s-a hărăzit un sprijin de nădejde. Și în inconștient (s-a dovedit clinic) rămân încrustate frânturi neîntinate. Peste ani, la maturitatea cea deplină, trecutul e foarte posibil să ni se reflecte, precum un apus de soare, cu fiori mai mult sau mai puțin duioși. Depinde! Ariile sale simbolice ar putea degaja anumite rezonanțe. Dacă evoluția a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
pe acest pământ, nu sunt aievea și ele se cer citite de mai multe ori: întâi descoperi scrierea, apoi descoperi scriitorul, după care afli tâlcul și, la urmă de tot, te apucă reveria și dorul de a trăi măcar o frântură din această viață complicată și totuși simplă în esența ei. Astfel, ți se dezvăluie și farmecul. Regretul cititorilor de pe alte meleaguri este, cu siguranță, dificultatea de a veni la noi pentru a-l cunoaște pe nea Mișu așa cum este el
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
Eminescu”. Și după o jumătate de secol rămas-a uriașa clădire, destinată inițial pentru școală militară, în împietrire, umanizată de multă verdeață și de ordinea interioarelor. Emoția reîntâlnirii absolvenților de acum jumătate de veac a fost piatra de încercare. Îmbrățișări, frânturi de amintiri, rumoare admirativă, nostalgii. Oamenii în toată firea, sobri, maturizați de toate încercările vieții. Și pentru această minunată șansă, mulțumim, respectuos, colegilor noștri: Mircea Dumbravă, Gheorghe Axinte, Tiberiu Macovei, Ioniță Chirilă, cei care au consumat multă energie, străbătând distanțe
Dedic acest eseu în amintirea foştilor noştri profesori şi foştilor noştri colegi, promoţia 1965! [Corola-blog/BlogPost/93331_a_94623]
-
N-ar fi fost dar cu putința Nici nu aș fi pomenit Nu a fost cu rea voință Prin Tomis de-am rătăcit Pașii m-au purtat agale Ba pe străzi,ba-n fundături Pogorându-mă la vale Prin istoriei frânturi. Și observ pe el,mărețul: Un batrân amfitrion Parca stabilindu-mi prețul De tânăr centurion. O grandoare mă cuprinde Am un sentiment divin Că in vene îmi pătrunde ... Citește mai mult LA STATUIA LUI OVIDIUautor, Bertoni D AlbertLa statuia lui
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
am zăbovitși-am simțit,ca un preludiuCeva nemaiîntâlnit...N-ar fi fost dar cu putințaNici nu aș fi pomenitNu a fost cu rea voințăPrin Tomis de-am rătăcitPașii m-au purtat agaleBa pe străzi,ba-n fundăturiPogorându-mă la valePrin istoriei frânturi.Și observ pe el,mărețul:Un batrân amfitrionParca stabilindu-mi prețulDe tânăr centurion.O grandoare mă cuprindeAm un sentiment divinCă in vene îmi pătrunde... Abonare la articolele scrise de daniel bertoni albert
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > IN MEMORIAM: ÎNALTPREASFINȚITUL PĂRINTE ARHIEPISCOP EPIFANIE AL BUZĂULUI ȘI VRANCEI (1932 - 2013). FRÂNTURI DE GÂNDURI ȘI SENTIMENTE CU PRILEJUL ÎMPLINIRII A TREI ANI DE LA MAREA SA TRECERE Autor: Stelian Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului In memoriam: Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Epifanie al Buzăului și Vrancei (1932
ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE ARHIEPISCOP EPIFANIE AL BUZĂULUI ŞI VRANCEI (1932 – 2013). FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI SENTIMENTE CU PRILEJUL ÎMPLINIRII A TREI ANI DE LA MAREA SA TRECERE de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/383189_a_384518]
-
GÂNDURI ȘI SENTIMENTE CU PRILEJUL ÎMPLINIRII A TREI ANI DE LA MAREA SA TRECERE Autor: Stelian Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului In memoriam: Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Epifanie al Buzăului și Vrancei (1932 - 2013) Frânturi de gânduri și sentimente cu prilejul împlinirii a trei ani de la marea sa trecere... Iată că de două milenii încoace, adică de la întemeierea credinței creștine, suntem capabili să ne cinstim și să ne omagiem eroii istoriei sau martirii credinței precum și
ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE ARHIEPISCOP EPIFANIE AL BUZĂULUI ŞI VRANCEI (1932 – 2013). FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI SENTIMENTE CU PRILEJUL ÎMPLINIRII A TREI ANI DE LA MAREA SA TRECERE de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/383189_a_384518]
-
mea... Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească! Veșnică să-i fie amintirea și pomenirea! Amin! Cu aleasă prețuire și deosebită recunoștință, Dr. Stelian Gomboș Referință Bibliografică: In memoriam: Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Epifanie al Buzăului și Vrancei (1932 - 2013). Frânturi de gânduri și sentimente cu prilejul împlinirii a trei ani de la marea sa trecere / Stelian Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1838, Anul VI, 12 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stelian Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE ARHIEPISCOP EPIFANIE AL BUZĂULUI ŞI VRANCEI (1932 – 2013). FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI SENTIMENTE CU PRILEJUL ÎMPLINIRII A TREI ANI DE LA MAREA SA TRECERE de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/383189_a_384518]
-
care avem tentația să ne ferim ori să-l evităm. Scriitorul privește, cu realism și curaj, în față, acest limbaj pe care-l plasează personajelor sale, dând culoare și chiar o individualitate proprie acestora. Romanul se încheie simetric, unitar, prin frânturi din discuțiile oamenilor obișnuiți, discuții ce apar și la început, referitoare la subiecte ce macină societatea (politică, pensii, nivel de trai), sugerându-se faptul că drame precum cea trăită de Violeta trec în plan secund, lumea neînțelegând ori nefiind capabilă
RECENZIE, AUTOR PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383212_a_384541]
-
la Editura „România în Lume” din București. Iunie 2013 - mi-a apărut cartea cu titlul: „De vrei să te mântuiești cu întrebarea să călătorești...”, la Editura „Bunavestire” din municipiul Beiuș, județul Bihor. Septembrie 2013 - mi-a apărut cartea cu titlul: „Frânturi de învățături și cunoștințe: culegere de eseuri, meditații și reflecții asupra unor teme, subiecte și cărți”, la Editura „Aureo” din municipiul Oradea, județul Bihor. Iunie 2014 - mi-a apărut cartea (lucrarea de doctorat) cu titlul: „Sfânta Euharistie - Taina Nemuririi. Rolul
BIBLIOGRAFICE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383168_a_384497]
-
nouă ceruri, cei doisprezece apostoli... ca și când cinci ar fi fost cu adevărat un număr blestemat, exclus din numărătoarea condiției umane. Puteau fi cinci obiecte. Sau cinci condiții. Sau cinci vârste, lucrul cel mai evident. Dintr-o dată, Îi reveniră În amintire frânturile de fraze, cuvintele pe care le auzise uneori șoptite În unele săli rezervate din studia, În povestirile populare, În unele scriptoria din mânăstiri. De asemenea, În taverne și În stațiile de poștă de pe Via Francigena, de la pelerinii ce coborau dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unul În altul, gemînd. Dintre toate actele zilnice ale omului doar În somn și În dragostea fizică am rămas nealterați și intacți În instinctele noastre Întocmai ca animalele. El doarme greu. Se răsucește pe toate părțile, scoate În răstimpuri sunete, frînturi de cuvinte dezarticulate, suspine, de parcă ar fi supus unor cazne, Încordată Îi pîndesc reacțiile, mă rog pentru el. CÎnd se destinde și respirația Își reia cursul normal, Îi privesc un timp profilul eliberat acum de orice emoție. Ovalul prelung, alungit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un metronom, ne apropie iar absențele. Orgolios pînă la exasperare, trăiesc cu voluptate aceste momente pe care o intuiție de animal cultivată cu grijă, cu sacrificii chiar, mi le semnalează, Înainte ca rațiunea - monstrul care se hrănește cu certitudini, cu frînturi de concret - să ia cunoștință de prezența lor. Hibrid deci, amalgam imperfect de intuiție și rațiune, om deci, trăiesc marea bucurie cînd intuiția și rațiunea conlucrînd creează un tablou, Îmi materializează visul. Frumoasa noastră existență nu este altceva decît o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
viață zemuind sub pantoful meu. Pentru ce o fi fost zămislită și spre ce aspira În ciclurile ei de creștere și descreștere? Și toată această strădanie de a se apăra de moarte cu alt fel de moarte, Întocmai ca În frîntura aceea de conversație dintre doi adolescenți, auzită pe stradă: „Bine, dar viespia nu știe că moare cînd Înțeapă?“ „Ba da, dar se apără.“ Mătur resturile acelea minuscule, se formează o grămăjoară de praf negru În care mai tresare cîte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]