4,656 matches
-
cumpere și domnului J.L.B. Matekoni o cană asemănătoare, deși ar putea fi dificil, deoarece cana ei era de proveniență engleză și era cu totul specială. Domnul J.L.B. Matekoni se uită pieziș la Mma Ramotswe. Se vedea cât acolo că o frământă ceva. Într-o căsnicie, considera el, e important să nu ascunzi nimic de soț, și nu vedea de ce nu ar aplica regula asta de pe acum. În plus, își aminti el, tocmai îi tăinuise prezența celor doi copii adoptivi, ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
colții. Așadar, am fost judecat în contumancie pentru vina de-a nu participa la ritualurile lor inutile. „Să i se taie capul!” a zis regina. „Să fie tras în țeapă!” a strigat eunucul. Oare cine-a deschis discuția? Poate „Pastorul”, frământându-și mâinile, de bună seamă din cauza durerii pe care i-am produs-o cu egoismul și răutatea mea și mizantropismul meu, cu stilul meu jemanfișist. „Stau noaptea și mă întreb cum pot fi oameni așa de... nici n-am cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Eu mă reculeg. - Nu degeaba vorbea Costache-al meu, săracul, Dumnezeu să-l odihnească, că tare deștept a mai ieșit băiatul ăsta... Tare te mai iubea, să știi, măi... măi... pocnește din degete. - Ștefan, o ajut, să nu-și mai frământe mintea îndurerată. - Da, Fănele, tare te mai iubea Costache-al meu! E bine, e reconfortant să afli că te iubește cineva, chiar și-un mort. Cum am fost anunțați că groapa e gata, mi-l așez iar pe Costache pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
avea uzul rațiunii, Iguana Oberlus preschimbase cu timpul Insula Hood sau Insula Spaniolă Într-un loc În care a rămîne În viață nu reprezenta o problemă prea dificilă, dedicîndu-și, prin urmare, o mare parte din timp acelei chestiuni care Îl frămînta cu adevărat: negrăita și, pare-se, iremediabila lui urîțenie. De ce nu Îl azvîrliseră Într-o fîntînă Încă de cînd se născuse, dînd astfel Încă din prima zi pierzării suferințele viitoare, asta era o Întrebare la care nu găsise niciodată răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să știu ce anume vreți?" Domnișoara K. F. a avut un moment de neliniște, a observat asta din licărirea ochilor ei albaștri, a strîns din buzele și așa subțiri, pînă cînd au devenit tăioase ca lama unui cuțit, și-a frămîntat cîteva secunde palmele în poală și apoi i-a spus: "Vreau ca prințul să nu mai pășească niciodată, înțelegeți, niciodată în Vladia. Și mai vreau ca orice s-ar auzi despre mine în tîrg să nu fie contrazis ori comentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
noapte, niciodată ziua, dar acum trebuia să cîștige măcar două ore pe zi. Avea nevoie de aceste două ore pe zi pentru a face față la două mari chestiuni care apăruseră așa, ca din senin, ca și ideea care îl frămînta. Prima era, de fapt, nu atît de nouă. O crezuse o chestiune adormită, nu vedea motive ca să se trezească chiar acum, anume, agitația socialistă, sindicală, muncitorească, mă rog, tot ce ținea de fierberea din cazanul social. După scoaterea radicalilor în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ai lua-o ești o caracteristică a Vladiei." Adjutantul a zîmbit mincinos, a plăcere, a măgulire, dar de fapt căuta să afle cu o clipă mai devreme care era adevăratul motiv al sosirii celor doi ofițeri în Vladia. Oricît își frămînta mintea, oricît se străduia să-și închipuie cele mai năstrușnice planuri de viitor ale bătrîneilor, Vladia nu se potrivea nicicum. "Să știi că l-ai preocupat destul de serios pe prinț, domnule. Știe și în ce zodie te-ai născut, Leu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o deplină potriveală, căci trupul se zămislise din pulberea și cenușa a două amintiri, din lutul a două făpturi, din care visul sorbise doar un suflet, pe al ei. Iar cele două chipuri i se Învârtoșau În cuget, În Închipuire, frământând lutul din care ele fuseseră zămislite, Încât aproape nu mai avea cum desluși două femei, două vise, ci doar una singură, pe Priska lui cu ochi migdalați, pe Priska de acum și dintotdeauna, nălucirea ei Îl umplea de bucurie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
zice lui Michelangelo curva Vaticanului, spune Ducele Vandalilor, doar pentru că s-a milogit de Papa Iuliu să-i dea de lucru. Ducele pe scenă, cu falca lui țepoasă, o perie aspră cu peri palizi maxilarul i se rotește, măcinând și frământând un cocoloș de gumă cu nicotină. Tricoul lui gri și pantalonii de pânză sunt presărați cu fulgi de vopsea uscată: roșu, roșu închis galben, albastru și verde, maro, negru și alb. Părul i se revarsă pe spate, o claie sârmoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu ochi mari bologhețul galben ce arunca aburi peste fața de masă. Ce-i asta? Mămăligă. Noi nu mâncăm așa ceva! Bineînțeles, voi sunteți de la Timișoara. Luana, fii politicoasă! o potoli Bica. Vouă o să vă aduc pâine. În timp ce bănățenii mâncau brânza frământată cu pâine, cei "ai casei" își făceau "ursuleți" tăvălind bucata de mămăligă în brânză, modelând-o, apoi, în mână, până când aceasta se transforma într-un rulou galben cu pete albe. Brusc, celor doi băieți li se tăie pofta de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tăi rotunzi, ca de fată, Nădăjduiesc să pot citi ușor și profund al tău gând, Nădăjduiesc, ca o biată fărâmă umană uitată, Oriunde, oricum și oricând! Nădăjduiesc ca buzele tale copilăresc desenate Să mă lase să le gust, să le frământ, Nădăjduiesc această uitare de tot și de toate, Oriunde, oricum și oricând! Nădăjduiesc să-mi dăruiești trupul tău, sufletul tău....toate! Nădăjduiesc să colind peste ani al tău nume purtând Și tot nădăjduiesc, într-o singurătate de moarte, Oriunde, oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de adormirea fără leac, vorbi despre prima lor noapte de dragoste ca și cum s-ar fi aflat amândoi, ca altă dată, față în față, la o ceașcă de cafea. Se furișaseră ca hoții, neștiind prea bine ce urmau să facă, el frământat de gândul întâmplării ce putea să vină, obsedat de grija că trebuia s-o facă atent și cu o nemăsurată delicatețe. Dar ea nu păruse speriată. Mai ții minte, Luana? Ai afișat o adâncă uimire, făcându-mă să mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
breslei. Ceva s-a pierdut în timp, puterea de cumpărare a moldoveanului nu se ridică la cotele capitalei sau ale celorlalte zone, eu sunt la început de drum și nu știu cum să fac să readuc firmei faima de altă dată. Mă frământ, zi și noapte, simțind că se poate dar ceva îmi scapă. Abel Nost m-a angajat pentru că prima impresie pe care am lăsat-o și cele două masterate au fost covârșitoare. Reprezentam un tânăr cu pregătire și aspirații pe măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bine. Repeta vorbele cu glas tare, pentru că Îi era plăcut să le audă sunetul și ritmul, Îi făcea plăcere să-și strâmbe buzele când le rostea. Sunetul propriei sale voci Îl liniștea și, cu vremea, avea să Înceteze să-și frământe mintea tot Întrebându-se care ar fi fost cândva numele lui de familie, nume pe care niciodată nu-l cunoscuse. În ziua de azi, ori de câte ori Își aude numele, se gândește că Adam de Willigen sună cum nu se poate mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
privea maghernițele mahalalelor prăfuite și mulțimea celor care umpleau străzile dând din coate să-și facă un locșor al lor. Gândul că Adam ar rătăci de unul singur prin locurile astea și că ea Îl lăsase În voia soartei o frământa și știa că avea să o urmărească tot restul vieții. Dar o să știe ea să se stăpânească. Sunt atâtea lucruri care te chinuie, care se Încrustează În conștiință ca o așchie În carne ori ca o schijă, dar trupul știe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
la mâncare. De fapt nu-i era nici foame. Mânca doar pentru că gesturile mecanice din fața farfuriei o reconfortau, îi ofereau sentimentul că a dus o zi la bun sfârșit și poate să se retragă la somn împăcată. Nu se mai frământa deloc, parcă ceva în ea ațipise, poate, spera ea, cu timpul va reuși să capete acea simplitate a muntencelor. Atâta doar că în mintea ei totul se petrecea ca în ceață, o noapte fără nici un sfârșit, cu gesturi greoaie, molatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să se salte, că este tras rapid de picioare înapoi, după părerea lui toți suntem în aceeași oală, pe aceeași treaptă, în afara lui, Alexe, supremul, bineînțeles! Sau așa ar trebui să fie. Carmina stătea nemișcată pe bancă, cu genunchii lipiți, frământa în mână cordonul bleumarin al jachetei, îl auzea cum vorbește, îl înțelegea perfect, știa că are dreptate în felul său dar percepea în același timp răsuflarea lui greoaie, fierbinte, îi simțea izul acriu ce ieșea din interioarele lui și stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nemulțumirii sale, îi explica, se justifica, îi cerea părerea, el o asculta rezemat de ușa cămării, cu brațele încrucișate pe piept, timpanele îi vibrau presate de sunetul strident al vocii ei, dar îi plăcea înflăcărarea și problemele mărunte care o frământau. O liniștea cu vorbe domoale, uneori era tandru, ea îl asculta atentă, îl aproba, chiar așa, îi zicea luminată, de ce să mă enervez eu pentru un fleac, întâi să verific dacă persoana merită, nu, să fie luată în seamă. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
instructive, ba chiar citi împreună cu ei textele ca să le poate comenta pe larg, însuflețită, zglobie, spre stupoarea celor doi adolescenți care o urmăreau sceptici, convinși că acea toană maternă nu putea fi de durată. Moda pentru tineri începu să o frământe nemaipomenit, știa că e un punct nevralgic, un locușor prin care s-ar putea infiltra spre sufletele lor cu ușurință, de aceea consulta acum cu fervoare jurnalele de modă, vizita magazinele de fond plastic, nu prea știa ce să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pentru ea. Găsea că este o activitate cu adevărat relaxantă, în timp ce andrelele i se mișcau între degete, mintea ei avea o libertate nemaipomenită de acțiune și de multe ori găsea rezolvări cu adevărat neobișnuite la multe din cazurile ce-o frământau în acel moment. Camera ei arăta ca un atelier devastat de furtună, petice de catifea, din piele,tricoturi, broderii, șnururi, plase... De data asta, cei doi frați, rezervați până atunci, oarecum enervați că sunt întrerupți din programul făcut după bunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fața i se chirci din nou și i se plie de riduri. Unde n-ar da Domnul, drăguță. Dar n-am eu inima aia, nu am, ce să fac? Poate sunt absurdă, poate ei îi este bine și eu mă frământ fără rost? Tot ce se poate. Tot ce se poate, repetă Sidonia și ridică din umeri lăsându-se învinsă. Doamne, ce rău e să fii mamă și să nu poți vorbi aceeași limbă cu copilul tău! Mi-a zis atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
drăguță. Cum poți face ca să umpli marile spații ce se ivesc între imagini? Nu cumva aceste poze sunt făcute doar pentru a camufla dedesubtul? Ei, chestia asta mă înnebunește pe mine... Sunt atâtea întrebări la care tot caut răspuns. Mă frământ zi și noapte, nu mai sunt om, mă înțelegi? Mă înțelegi măcar un pic? Își încrucișă brațele cuprinzându-și șoldurile înguste, se cocoșă de parcă ascundea o durere. Fața toată pliată de riduri îi era imobilă ca o stană de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
iasă din glod? Fruntea toată i se umplu de cute, simbolizând schematic mai mulți cocori în zbor, în timp ce, dedesubt, ochii mici, negri, lucind umed ca la vietățile de pădure, păreau atât de neajutorați. Poate eu... aș renunța să mă mai frământ, însă oamenii din jurul meu mă trezesc cu câte o întrebare și mă fac din nou să văd adevărul. Fana ce mai face, mă întreabă mereu și asta știu că nu-i o întrebare de complezență, e o acuzație indirectă, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
umplu de amănunte care ar fi trebuit să existe, dar n-au existat, trișează perfid încât peste ani nu se mai știe dacă așa s-au petrecut lucrurile sau așa ar fi trebuit să se petreacă? Sidonia Trofin nu se frământa niciodată din cauza bărbatului ei. Pentru ea Trofin apusese de mult. Mai dramatică i se părea tinerețea care agoniza în dânsa, greu ținută în chingi. Dimineața și seara se masa cu loțiuni hrănitoare, săptămânal se ducea la cosmeticiană, să-i curețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la tribunal complotau împreună înaintea prezentărilor în fața instanței, stabileau în amănunt ce anume aveau de spus și ce nu trebuia spus, ce martor era mai edificator, Sidonia Trofin era, desigur alături de ei, sub masca unei împotriviri nete, parcă obosită, își frământa cu degetele fruntea, se frângea ca o trestie, clătina capul dar cu voce chinuită le sugera calea cea bună, cum trebuiau să se strecoare, ce tertipuri să folosească, ce fapte să ascundă, ce fapte să prezinte, trebuia neapărat să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]