1,279 matches
-
Fiona Sampson: "Știu că nu țin de nicio școală poetică, dar nu e vina mea" LIDIA VIANU: Editezi o revistă londoneză mai neobișnuită, numită Orient Express, nostalgică, în amintirea unei Europe interbelice. Așa cum spui în prefața revistei, "Engleza este lingua franca, noua latină a Europei postcomuniste". E o revistă mai neobișnuită, fiindcă publici scriitori est-europeni într-o perioadă când aceștia nu mai sunt la modă. Îi publici pentru valoarea lor literară, nu cea politică. Pe lângă doctoratul în filozofia limbajului, ești specializată
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
7. Epoca barbarilor (sfîrșitul secolului al IV-lea sfîrșitul secolului al VII-lea) Timp de trei sute de ani, teritoriul Galiei cunoaște o imensă mutație. Prăbușirea Imperiului Roman, odată cu invaziile barbare, face să apară puteri noi, din care se desprinde puterea francă și, împreună cu ea, dinastia merovingiană. Sub autoritatea nesigură a acesteia se elaborează în același timp fuziunea progresivă a elementelor barbare și romane, dezvoltarea unei societăți noi, mai rurale, mai violente, și se continuă răspîndirea creștinismului. În 80 de ani, din
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dominația dincolo de teritoriul care le fusese atribuit la început, în timp ce noi popoare se extind la vest de Rin; este vorba de alamani în valea mijlocie a fluviului și de franci, în două grupuri: francii renani sau ripueri, în jurul orașului Colonia, francii salieni în jurul orașului Tournai, în Belgia de azi. În același timp, Peninsula Armorica îi vede sosind pe primii bretoni alungați din insula lor (Anglia de azi) de alte popoare germanice, anglii și saxonii. Regatele barbare. Geografia politică a Galiei către
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și a alamanilor, mult mai puțin sensibili decît vizigoții și burgunzii la influența romană: ei au împins definitiv frontiera lingvistică de la 50 la 100 de kilometri la vest de Rin. În plus, ei sînt păgîni. Or într-o generație, regatul francilor salieni avea să se substituie celui al vizigoților, ca principală putere în Galia și avea să transporte în jumătatea de nord a teritoriului centrele puterii care pînă atunci rămăseseră în apropierea Mediteranei. Aceasta este una dintre marile cotituri din istoria
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
arieni: convertirea lui Clovis și botezul său la Reims, în mod cert în 496. În mod tradițional atribuită influenței reginei Clotilda și a episcopului de Reims, Sfîntul Remi, convertirea regelui și a poporului său a avut consecințe imense, făcînd din francii salieni, față de alți barbari, păgîni sau eretici, campionii creștinismului roman, deci aliații galoromanilor deja convertiți (document, p.91). Victoria asupra vizigoților, care se retrag atunci în Spania, este urmată de recunoașterea autorității lui Clovis în Galia printr-o ambasadă venită
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
autorității lui Clovis în Galia printr-o ambasadă venită de la Constantinopol. În ultimii ani ai domniei sale, Clovis realizează unitatea tuturor francilor, succedînd ultimului rege al francilor renani, la rîndul lor convertiți, și fixează la Paris, în afara zonei primitive a populării france, reședința sa principală și locul său de îngropăciune. Cucerirea avea să fie terminată de fiii săi, care triumfă asupra regatului burgund în 532-534 și pun stăpînire pe Provence în 536. Unitatea Galiei era reconstituită în folosul francilor. Regatul franc. Dar
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
populării france, reședința sa principală și locul său de îngropăciune. Cucerirea avea să fie terminată de fiii săi, care triumfă asupra regatului burgund în 532-534 și pun stăpînire pe Provence în 536. Unitatea Galiei era reconstituită în folosul francilor. Regatul franc. Dar încă din această epocă începuseră împărțirile între urmașii lui Clovis. Ei pun problema naturii lui regnum Francorum și a puterii șefilor săi, străini cu instituții romane. Regele, care aparține unei familii de excepție Merovingienii, de la numele bunicului lui Clovis
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Provence și Aquitania și-au regăsit o autonomie propice conservării tradițiilor romane, iar autoritatea Merovingienilor nu se mai exercită decît asupra a trei regate acele tria regna cînd unite, cînd separate: la vest, Neustria, de la Somme pînă la Loara, unde francii salieni, pornind de la capitalele lor situate în valea Senei și a Oisei, tratează cu ușurință cu populațiile galo-romane; la est, Austrasia francilor renani, centrată pe văile Meusei, Mosellei și Rinului, unde aspectele germanice se întăresc pe măsură ce cucerirea francă se întinde
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Loara, unde francii salieni, pornind de la capitalele lor situate în valea Senei și a Oisei, tratează cu ușurință cu populațiile galo-romane; la est, Austrasia francilor renani, centrată pe văile Meusei, Mosellei și Rinului, unde aspectele germanice se întăresc pe măsură ce cucerirea francă se întinde dincolo de Rin, către Bavaria, Turingia și Frisia; în sfîrșit, Burgundia, care se situează pe linia regatului burgund. Acest cadru triplu este locul unde se dezvoltă ultimul obstacol, amenințarea decisivă pentru regalitatea merovingiană: ridicarea puterii aristocrațiilor regionale cărora regii
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Herstal, zdrobește trupele regelui Neustriei la Tertry, în apropiere de Saint-Quentin. Dinastia merovingiană, sub supravegherea primarilor palatului, a fost menținută. Nu era decît o amînare. Dar peripețiile istoriei politice nu trebuie să ascundă o realitate mult mai profundă. În Galia francă, precum în aceeași epocă în Spania vizigotă sau în Italia lombardă, apar o societate și o cvilizație noi ale căror contururi se desenează net în secolul al VII-lea. Elementele de fuziune Romani și barbari. Fuziunea care s-a operat
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
legilor, care este al nostru -, doar galoromanii și ecleziasticii continuă să fie conduși și judecați după acest drept după invazii. Noii veniți se supun propriilor lor legi, pe care se grăbesc să le pună în scris, în latină: legi ale francilor salieni (legea salică) formulată în scris pe la 500, a ripuarilor, a burgunzilor, a alamanilor... Or, aceste legi, care se bazează pe răzbunarea individuală (*faide), acordul pecuniar (*wergeld) și *ordalia judiciară, sînt în același timp diferite între ele în practică și
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
semnele monetare; moneda de aur moștenită de la Roma dispare în avantajul monedelor de argint. Apoi, este vorba despre o societate războinică. Omul liber se definește înainte de toate ca un soldat care, în locul togii romane, a adoptat costumul scurt și armele france: securea de război și toporișca, aflate în număr mare în primele morminte merovingiene. Regii și nobilii, aflați într-o continuă rivalitate, sînt mereu înconjurați de trupe de războinici care le-au jurat credință. De unde, o permanentă nesiguranță care îi împinge
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
acum păstrat la Biblioteca Națională (ms.latin 17655). Redactată la mai mult de 70 de ani după evenimente, această povestire tîrzie și plină de imagini vii dezvăluie mai mult decît detaliile convertirii și ale ceremoniei, importanța pe care episcopii regatului franc au acordat-o botezului lui Clovis. Putem reține din acest text cîteva aspecte majore: mai întîi Clovis, în ciuda presiunilor anturajului său regina Clotilda însăși și a clerului regatului său, rămîne mult timp fidel păgînismului; apoi și cele de mai sus
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Clovis. Putem reține din acest text cîteva aspecte majore: mai întîi Clovis, în ciuda presiunilor anturajului său regina Clotilda însăși și a clerului regatului său, rămîne mult timp fidel păgînismului; apoi și cele de mai sus explică ceea ce urmează convertirea regelui franc la noua religie este însoțită în mod firesc de cea a întregului său popor, începînd cu războinicii; în sfîrșit că, imediat, Biserica subliniază importanța convertirii acestui prim rege barbar la catolicism, comparîndu-l cu Constantin, primul împărat roman creștin. 8. Imperiul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
secolele al VIII-lea al IX-lea) Către anul 800, atunci cînd strălucesc cele două civilizații: musulmană și bizantină, Occidentul își realizează unitatea sub dinastia Carolingienilor. Prin încoronarea sa în 800, Carol cel Mare creează un Imperiu "roman", de fapt franc și creștin, în care se stabilesc instituții noi, în care se dezvoltă o destul de frumoasă "Renaștere carolingiană", dar în care, mai ales, se creează în societate o altă rețea de relații între oameni. În acest cadru apare Francia occidentală. La
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dar în care, mai ales, se creează în societate o altă rețea de relații între oameni. În acest cadru apare Francia occidentală. La sfîrșitul secolului al VII-lea, într-un fost Occident roman, deja împărțit în diferite regate barbare, regatul franc, în Galia, este el însuși fărîmițat în trei elemente: Austrasia, Neustria și Burgundia. Acestei situații moștenite de la Roma și de la invazii, două tulburări îi vor pune capăt în secolul următor. Pe de o parte, cucerirea musulmană, pornită din Arabia, după
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
al IX-lea cele trei componente ale lumii medievale: Imperiul Bizantin, Islamul și creștinătatea latină. Dar, față de primele două, care cunosc o mare strălucire, cea de-a treia arată ca o lume subdezvoltată. Aceasta explică fără îndoială dificultățile marelui Imperiu franc care, la mai puțin de 30 de ani de la moartea fondatorului său (814) este împărțit între nepoții săi prin tratatul de la Verdun în 843. Formarea *Primarii palatului. Către 700, partea cea mai dinamică a regnum francorum este Austrasia. Aici se
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
procedat la o reformă importantă a moravurilor, a ierarhiei și a liturghiei bisericilor din Galia și din Germania, ce le uniformizează sub control roman. Carolingienii apar atunci ca primă putere în Europa creștină și se leagă o alianță între suveranul franc și papă. Charles Martel nu răspunsese la un prim apel al papei care-i cerea protecția împotriva expansiunii regatului lombard în Italia. Dar Pépin, uns rege pentru a doua oară împreună cu fiii săi la Saint-Denis de către papa Etienne II în
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Carol cel Mare. Carol cel Mare (768-814) este mai întîi un cuceritor care în fiecare an își adună războinicii pentru expediții fructuoase. O adevărată revoluție militară a transformat, în decursul secolului al VIII-lea, armata de infanteriști a primilor regi franci într-o armată de călăreți echipați cu armuri grele pe care Carol cel Mare o lansează în toate direcțiile: către Italia, unde, după ce a pus mîna în 774 pe capitala lombarzilor, Pavia, își ia titlul de "rege al francilor și
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
constă în căutarea, la toate nivelele, a legăturilor personale între împărat și toți locuitorii Imperiului, legături care, în ochii săi sînt singurele care pot asigura coeziunea ansamblului. În jurul împăratului gravitează o aristocrație imperială, probabil vreo 30 de familii de origine francă, legate de familia imperială și între ele și care dau pe titularii celor mai înalte funcții în tot Imperiul. Cu mult mai larg este cercul vasalilor împăratului: ei îi fac acestuia un jurămînt de vasalitate, care îi angajează în serviciul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
carolingiană. Așa se explică Renașterea carolingiană, care este înainte de toate o reformă a învățămîntului menită să ridice nivelul moral și intelectual al clerului și apoi al laicilor. Pentru a o realiza, dată fiind starea de decădere a culturii în lumea francă, a trebuit să se facă apel la cei care menținuseră sau asimilaseră cel mai bine tradiția antică: italieni precum Petru din Pisa sau Paul Diaconul, spanioli ca Theodulf care a devenit episcop de Orléans, anglo-saxoni precum călugărul Alcuin care a
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și începutul celei a lui Ludovic cel Pios ascunde cu greu factori importanți de slăbiciune și de divizare. Primul element este, desigur, imensitatea Imperiului, diversitatea popoarelor sale, a limbilor lor naționale, a obiceiurilor lor. Împăratul carolingian însuși rămîne un șef franc ce, în ciuda existenței capitalei sale, continuă să se deplaseze din domeniu în domeniu, care trăiește mai ales din veniturile funciare și din prăzile sale de război pradă care se rărește odată cu creșterea Imperiului și cu prelungirea perioadelor de pace, spre
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cunoscute despre limba romană strămoș al francezei și despre limba germană veche, strămoș al germanei. Ludovic, în fruntea trupelor germanice, face jurămînt în limba romană pentru a fi înțeles de soldații fratelui său; pentru același motiv, Carol, în fruntea trupelor france, face jurămînt în limba germană veche. După aceea, războinicii fiecărei armate fac jurămînt în propria lor limbă. Cît despre Nithard, acesta scrie în limba latină. 9. Nașterea Franței (secolele X XII) "Anul o mie", o idee falsă desigur, dar și
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
această mișcare beneficiază familia regală a Capețienilor, care, în fruntea regatului Franței începînd din 987, ajunge în prim plan în cursul secolului al XII-lea. Nu se poate data nașterea Franței... Putem numai, în lunga evoluție care a condus Galia francă la regatul Franței, pune cîteva jaloane. Tratatul de la Verdun, în 843, care a dat regatului pentru mai multe secole contururile sale geografice, este unul dintre acestea. Tot atît de importantă, la sfîrșitul acestui secol al X-lea, care este unul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sacramentele sînt semne sensibile instituite de Isus Cristos pentru a obține grația divină și pentru a sfinți sufletele; ele sînt în număr de șapte: botezul, mirungerea, penitența (sau confesiunea), euharistia (sau comuniunea, împărtășania), maslul, hirotonisire, căsătorie. Salică (lege). Lege a francilor salieni redactată în timpul lui Clovis, pe la 486-496, revizuită de mai multe ori pînă la Carol cel Mare. Această lege conține o clauză care a fost invocată în secolul al XIV-lea de către legiștii regelui Franței pentru a justifica a posteriori
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]