1,057 matches
-
să cer iertare?...»/ un arlechin i-a răspuns:/ privighetorile sunt încă în război...” (De seară, din Ușor, deasupra lumii). Discreția lirismului conduce spre concentrare și contragere, de obicei într-un registru lexical nominal, dar și spre abstractizare. În Factorul Șarpe frapează lirismul lacunar, aluziv, vizibil și în construcția, inclusiv grafică, a poemelor. Emoția, din ce în ce mai difuză, se obscurizează senin, în consemnarea oarecum detașată, uneori ludică, a unor obiecte-realități disparate, interioare sau exterioare: „respirația ta liniștită, zâmbetul așternut,/ insular...// prin fereastră,/ pe patina
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
enorm și esențial. Lui, lumea îi apărea plină de semne ciudate, foarte semnificative, dar greu de descifrat. Era un tip obsesiv, de o gravitate adâncă, atent să nu treacă pe lângă el o esență sau formula cosmosului, poate. Anumite păreri îl frapau, îl perplexau, îl făceau să se gândească multă vreme la un comportament sau la un punct de vedere, să sfredelească adânc. Era eminamente serios.” Începe să scrie pe la sfârșitul anului 1948 un roman despre lumea țărănească. Sunt temele și personajele
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
se potrivește cel mai bine, iar dacă ești convins că există mai multe răspunsuri ce îți descriu stilul de învățare în mod aproape egal cu prima aleasă, bifeaza-le și pe celelalte. 1. Când întâlnești o persoană necunoscută, ce te frapează prima oară la ea? a. Înfățișarea sau modul cum se îmbracă b. Felul cum vorbește, ceea ce spune, cuvintele sale c. Ceea ce simți despre ea d. Modul cum se comportă persoana, sau acțiunile ei. 2. La câteva zile după ce ai cunoscut
Caietul Dirigintelui by ROXANA VASILESCU () [Corola-publishinghouse/Science/539_a_846]
-
Întotdeauna convergente. Reflecțiile provocate de peisajul Europei Centrale și Occidentale, provocate de drumul spre Franța și expuse În scrisoarea citată mai sus prezintă, de asemenea, un interes major În conturarea profilului „omului politic la tinerețe”. Elogiul „civilizației”, aspectul fundamental care frapează observația călătorului obișnuit cu „orientele nostru” , este temperat de accente melancolice, pesimiste chiar: „Câte Însă mizerii care lipsesc la noi nu sunt ascunse În fundalu[l] acestui tablou splendid!... Civilizațiunea [...], din cauza impedimentelor și eronatei organizări a societății, a perfecționat numai
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
și expresii vehemente ale demitizării lui Dumnezeu („copiii îl înjură pe Dumnezeu la plural”). Tonul este bacovian, cu imagerie expresionistă, dar și cu multe inserturi avangardiste, sugerând efectul războiului asupra subconștientului și mizând pe imagini puternice, ca niște „radioscopii”, care frapează prin modernismul lor, tocmai pentru că depășesc cumva litera timpului (plămânii „tușiți”, femeia „cu rană pe uger/ are un copil de vânzare”, viețile se „developează la subsol/ infirme, alterate în vată,/ lighean sau formol”). Critica a remarcat această lirică pe linia
TORYNOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
persiflează, scoțând de aici cu totul alte efecte decât cele banalizate de o întreagă falangă de epigoni romantici. Deși nu ajunge până la desființarea efuziunii lirice, umorul său izbutește să coloreze altfel emoția, să îi dea o notă insolită, în care frapează îmbinarea de surâs și melancolie, de veselie și tristețe, de comic și tragic. Revelatoare este tonalitatea din Rapsodii de toamnă, o adevărată tragicomedie a ființelor plăpânde și neajutorate, surprinse de venirea iminentă a iernii. În cadrul viziunii fabulistice se reconstituie un
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
fluide ale literaturii, câteva texte ale lui T. revin acolo datorită expresivității unor peisaje onirice. Lucrări ca Vision dans le cristal, Le Profil navigable au valoarea unor căutări și explorări pasionante ale spațiului oniric al existenței prin mijloace experimentale. Ceea ce frapează este materialitatea imaginilor descrise ca strictă operație narativă. În Le Même du même se analizează aspectul autoreferențial al visului într-un mod profitabil pentru poezie. MARIN MINCU SCRIERI: Diamantul conduce mâinile (în colaborare cu Paul Păun și Virgil Teodorescu), București
TROST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]
-
simptomele ADHD dispar odată cu înaintarea în vârstă, peste 60% pot să prezinte simptome și la vârsta adultă. Părinții observă că cel mic se mișcă fără încetare, încearcă să-l "educe", să-l pedepsească, să-l atragă în diferite activități. Sunt frapați de mișcarea continuă a copilului, că nu are răbdare să asculte o poveste, un cântec, că nu-i privește pe cei din jur. La o vârstă fragedă nu se poate pune totuși un diagnostic exact de ADHD. La vârste mici
ARTA DE A FI PĂRINTE AL COPILULUI CU ADHD. In: Arta de a fi părinte by Gina Ivancea () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1396]
-
de politicianism. Într-o atare orientare de mare demers istoriografic, constituirii Regatului i-au fost rezervate mai puțin de două pagini, „tradiționalistul” Iorga „neiertând”, se pare, „trecerea” obstinată de liberali a momentului 1881 În contul „marilor izbânzi ale partidului lor”. Frapează Însă „strivirea” istoriografică a acelui moment, Într-un spațiu redacțional de doar „șase aliniate”, conținute de un capitol intitulat Consolidarea internă și opera de creațiune națională, al cărții Întâi, Lupta pentru independență, a volumului Întregitorii <ref id="11"> 11 Idem
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
că cel mai net șpagat formal există între ciclul de cărți intitulat La Lilieci (I-VI, 1973-1998; Premiul Uniunii Scriitorilor, 1973) și unul dintre ultimele volume de versuri ale lui S., numit Apă vie, apă moartă (1987). În primul caz frapează predilecția pentru anecdotic, uneori chiar pentru narativ, ca și tenta de culoare istorică ori înclinarea către pitorescul arhaic. Nicăieri ca aici versul nu se află mai aproape de austeritatea prozei. Tematic vorbind, culegerea este un fel de muzeu arhetipal, adăpostind vestigiile
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
biosferei este acela că, în comparație cu alte delte ale Europei și chiar ale Terrei, a păstrat o biodiversitate mai ridicată, prin aceasta întelegându-se un număr mare de specii dintr-o mare diversitate de unități sistematice. Mai mult decât atât, Delta Dunării frapează prin densitatea ridicată la multe specii, care sunt rare sau lipsesc din alte zone ale continentului, cu toate că din cauza efectelor activităților antropice din ultimile decenii și efectivele acestor specii ca și habitatele lor au fost grav afectate.Începând cu anul 1991
Conservarea biodiversitatii in delta dunarii. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Balan Maria () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1197]
-
cu medicul. Prima impresie este dată de aspectul și expresia bolnavului (ca formă și conținut). A. Hesnard și A. Porot au descris chiar „sindroamele expresionale” în psihopatologie. Acestea sunt, în primul rând aspecte fiziologice sau mimice și de limbaj, care frapează la bolnavii psihici, prin următoarele aspecte: exces, discordanță, sărăcie, lentoare, stereotipie, manierism sau bizarerie. A. Hesnard și A. Porot notează ca fiind cele mai frecvente și importante tulburări ale expresiei în psihopatologie, următoarele: - sindroamele mimice ale stuporii și inerției; - sindroamele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este însă mai puțin adevărat că foametea a fost, în această perioadă, un fenomen excepțional (dacă va fi fost), iar frigiderele au continuat să fie mai tot timpul pline. Când comunismul s-a prăbușit, în decembrie 1989, fiecare a fost frapat de caracterul imploziv al fenomenului. Lucrurile s-au petrecut ca și cum, totalmente golită de substanță, carcasa sistemului s-ar fi făcut, dintr-o dată, țăndări. La drept vorbind, așa și a fost. Observația empirică se întâlnește aici cu explicația elaborată. Suprastructura regimului
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de sugerare pe care o are un cuvânt (sau o expresie) ce se sustrage definițiilor unificatoare. Or, Moscovici refuză și acum să dea o definiție constrângătoare conceptului său. Cel sosit mai târziu în lumea celor ce studiază reprezentările sociale este frapat de constatarea că, deși toți cercetătorii vestici subliniază importanța contextului social în alimentarea reprezentărilor sociale, această variabilă e tratată într-o manieră „obiectivă”, inserată între altele într-o manieră „neutră”. Sensul e acesta: contextul este important, dar nu hotărâtor. Ceea ce
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
scriitori lucizi și curajoși precum Waldemar Gurian 5 și Élie Halevy 6, apoi, mai târziu, de către Hannah Arendt în celebra lucrare Originile totalitarismului sau de Albert Camus în Omul revoltat. Cu toate acestea, nu sunt decât voci izolate și ceea ce frapează este diferența de tratament rezervată timp îndelungat de către intelectualii francezi nazismului și stalinismului 7. Totul se petrece ca și cum memoria socială ar fi una dintre cele mai selective și ar lăsa loc la „aprecierea în funcție de interese” (Friedrich și Brzezinski, 1956). Să
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Amiaza, Amurgul, Noaptea, diferențiate stilistic, marchează momentele virtuale în evoluția oricărui sentiment. Adept și al formelor fixe, R. se manifestă ca un virtuoz al genului în Rondelul grădinii de sidef (1974), unde echilibrul, armonia, muzicalitatea versurilor creează atmosferă, chiar dacă, uneori, frapează asemănarea cu Al. Macedonski. Anotimpul izvoarelor (1975) este un omagiu adus eroilor neamului, atât celor din trecut, cât și celor din contemporaneitate. Volumele următoare - Viața, cântecele și speranțele cioplitorului de barcaze (1976), Cartea dimineții (1978), Adio, Baudelaire (1981), Intrarea în
RAICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
flamand, Imnul funebru de Chausson sau ciclul Toamna denotă apropierea de simbolism. Printre slujitorii acestuia, poetul face către 1910 figură distinctă, dar boema sa agitată îl împiedică să aprofundeze căutările. Tipărită târziu, lăsând deoparte câteva poeme apărute în presă, ce frapau prin lexic bogat, muzicalitate și imagini mai îndrăznețe, placheta Cântecul vieții dă în cele din urmă o impresie de vetust și chiar de epigonism. Un nou elan liric trăiește M. la mijlocul anilor, ‘20 pe meleagurile basarabene, dar și acesta se
MUNTEANU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
și iunie 1923 și la 1 ianuarie 1925. Directori sunt, succesiv, M. Margaritescu, Maximilian Costin, Ion Nonna Otescu și G.N. Georgescu-Breazul. Scopul revistei este cultivarea artelor, cu o atenție specială pentru muzică și literatură: „În literatură și muzică, detaliul ne frapează mai întâi și ne conduce în aprecierea ansamblului, asimilarea se produce de la particular la general” (I. Nonna Otescu, Ce este muzica). Poezia este bogat reprezentată: D. Nanu (Hymn Euterpei), Em. Ciomac (De dincolo de zare), G. Bacovia (Nevroză), Mircea D. Rădulescu
MUZICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288343_a_289672]
-
exegeza încă tatonează în privința interpretării acestui roman, seducător și cu totul „ciudat”, sub mai multe raporturi. De pildă, unii cred că ar fi singura carte autentic postmodernistă de la noi, alții socotesc că, dimpotrivă, ar reprezenta o întoarcere la modernism, prozatoarea frapând prin situarea în răspăr față de o anumită modă, cea a postmodernismului „oficial”, convenționalizat și banalizat. Există și unele lecturi care accentuează valența psihanalitică a romanului, altele, dimpotrivă, salută și evidențiază faptul că universul tematic s-ar sustrage grilelor psihanalitice consacrate
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
Ion Barbu despre „răpusul câine Fox”, ceea ce pare o exagerare. Barbiene sunt, într-adevăr, câteva rare și răzlețe sonorități, poate întâmplătoare, poate mărturisind o reală, dar neconcludentă, influență. Ca realizare poetică, Zogar e net inferior versurilor barbiene, nici imaginile nu frapează, nici înlănțuirea lor, și nici muzicalitatea limbii sau pregnanța rostirii. În absența sugestiei și a fiorului estetic, poezia lui P. se cere „descifrată” numai la nivelul sentimentelor, care se dezvăluie a fi delicate, autentice și neafectate. Versuri și imagini cât
POGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288870_a_290199]
-
altfel, în 1862 va vota și el unirea definitivă a Principatelor. În 1867 este chemat ca membru în Societatea Academică Română, dar bolnav, nu poate da curs invitației. Moare de apoplexie, după ce în ultima parte a vieții suferise mult. Ceea ce frapează la N. este precocitatea. Nu avea mai mult de treisprezece ani când se încumeta să facă traduceri, intitulându-le, la un loc, Zăbăvile mele din Basarabia în anii 1821, 1822, 1823 la satul Șărăuții, în raiaua Hotinu. Nuvela Zuma sau
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
ale celor care s-au specializat În minarea construcțiilor instituționale. Am asistat, de câteva ori, la discuțiile de grup pe care le dirijează, fie ale unor psihosociologi practicieni, ale unor profesori de liceu sau ale animatorilor de grup. Am fost frapat de capacitatea sa de a se menține Într-o zonă a discreției și nonintervenției, dar și de a diagnostica tranșant prestațiile autoritare sau deriva perversă. Cartea de față se vrea un ghid pentru clinicienii de grup, consultanții echipelor, analiștii instituționali
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de soare - să stăm astfel o clipă/ leneșă în lumină. căci dacă vom coborî/ de pe treapta aceasta începe timpu-n oglindă.” Poemul se numește on the edge. S-ar putea numi a traversa o stradă însorită ce se numește Styx. Ceea ce frapează la un scriitor atât de cultivat, atât de subtil mânuitor al nuanțelor de limbaj, atât de bun cunoscător al trucurilor literare ce țin de narativ sau de liric este absența influențelor detectabile. O atmosferă poate fi evocată, uneori e cea
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
sfâșietoare nevoie de afecțiune (visul lui de iubire e un „soare stâns”), cuprins în răstimpuri de o sete de viață care e reflexul spaimei de neființă, „ultimul trubadur” (E. Lovinescu) își susură într-un decor sublunar, de irizări simboliste, cantilena. Frapează generozitatea luminii („nămeții de lumină”) în ambianța împânzită de semnele extincției. Întunericul ce se apropie, lugubru, ațâță părelnicele străluminări. De fapt, senzitivul, împăienjenit de oboseală, agonizează cu o îndurerată resemnare într-un peisaj de umbre, în preajma unui țintirim pe care
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
luciditate a unui autor cu merite necontestate vreodată de cineva. Corespondența lui Chandler arată ce fel de literatură îi place și, mai ales, de ce îl preferă pe enigmaticul Ross Macdonald ultraingenioșilor moderniști din familia lui Pound sau Eliot: Ceea ce mă frapează șe vorba de romanul The Moving Target - n.m.ț este efectul mai degrabă impenetrabil al cărții. N-ai nici un punct de care să te agăți; iată un om ce-și dorește un public care să aprecieze povestirea polițistă în violența
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]