1,147 matches
-
sitelor imperiului de nord, în timp ce statele dinafară arenei au asistat precaut, sau au intervenit activ. Pentru a ilustra în mod mai general chestiunea, am putea cita celebrul caz al lui Hobbes experimentând contemporaneitatea lui Tucidide. Mai puțin celebr), dar la fel de frapant), este și aprecierea, f)cut) de Louis J. Halle, relevantei scrierii lui Tucidide, într-o er) a armelor nucleare și a superputerilor (1955, apendicele). În cele dou) r)zboaie mondiale ale acestui secol, dac) e s) alegem un alt tip
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
sunt doar câteva exemple de elemente în care rezid) cauzele. Și totuși, desi cauzele sunt specific determinate, noi știm foarte bine c) state extrem de diferite că instituții economice, obiceiuri sociale sau ideologii politice au purtat r)zboaie. Inc) și mai frapant, numeroase tipuri diferite de organizații au dus r)zboaie, indiferent de faptul c) erau triburi, principate m)runte, imperii, națiuni sau bande de delincvenți. Dac) o condiție indicat) pare s) fi cauzat un anumit r)zboi, trebuie s) ne întreb
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
din direcția partidului care îl influențeaz) pe primul ministru; deprinderea, încurajat) instituțional, de a gestiona lent evenimentele, si de a amâna schimb)rile din politic), pan) când necesitatea lor este clar recunoscut). Durabilitatea pattern-urilor de-a lungul deceniior este frapant). S) ne gândim la prim miniștrii pe care i-a cunoscut Marea Britanie de la începutul secolului. Ei sunt Balfour, Campbell-Bannerman, Asquith, Lloyd George, Bonar Law, Baldwin, MacDonald, Chamberlain, Churchill, Attlee, Eden, Macmillan, Home, Wilson, Heath și Callaghan. Doi nu s-au
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
conducătorului etc.), raporturile dintre ficțiunea literară și real, marasmul și absurdul vieții cotidiene. Scriitoarea reconstituie ficțional situații sufletești vagi, difuze, „criptice”, pe fond peisagistic montan ori din deltă (este aceasta o moștenire din propria creație lirică), construiește mici parabole, uneori frapante, cu trimiteri morale sau existențial-majore (prin narațiuni în general recuperabile și în ordine realistă). Proza ei nu este una calofilă, ci una mai degrabă autenticistă și mai ales una „de idei”, dar nu didacticist-expozitivă, grosolan tezistă, ci o proză încifrată
IULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
comuniștilor erau legate doar de plata pământului și de timpul aplicării lucrărilor de expropriere și de împroprietărire. Cum proiectul propus discuției la 10 februarie 1945 ar fi fost greu de contestat de reprezentanții grupărilor ce gravitau spre comuniști, datorită asemănărilor frapante dintre majoritatea prevederilor lui cu cele preconizate de Partidul Comunist din România, aderenții acestuia din urmă au adoptat tactica obstrucției. Solicitat să-și spună cuvântul asupra lui, Romulus Zăroni a declarat: „Având în vedere că s-a cerut ca reprezentanții
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cel imaginar să se suprapună între ele, fără să existe o delimitare precisă” (Sorin Titel), romanele sale fiind, în consecință, subsumate prozei de analiză de tip Virginia Woolf sau Hortensia Papadat-Bengescu. Critica anilor ’70 i-a mai imputat o contradicție frapantă între „vocea” unor personaje masculine și maniera feminină de scriitură, contradicție care dispare când personajele sunt femei, autoarei reușindu-i, în asemenea situații, secvențe de viață autentică. Vocația sa rămâne totuși nu aceea de romancieră, ci aceea de nuvelistă sau
LOGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287845_a_289174]
-
plan ale vremii - membri ai familiei regale, oameni politici, scriitori, artiști. Uneori forțate, alteori închistându-se în clișeu, creionările lui L. sunt gata oricând să pună în relație opera cu înfățișarea cuiva. Maliția insinuantă, împletirea de contraste, sintagma pe alocuri frapantă îi stau la îndemână în executarea unor șarje care, dincolo de ieftinătăți și alte nepotriveli, își au subtilitatea lor. Vioaie, cu o replică promptă și calambururi urmărind efectul de ilaritate, farsele lui L., Nevasta lui Cerceluș (1910) și Funcționarul de la Domenii
LOCUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
corintic”. Comentariile sunt convingătoare și, în unele laturi, conțin și un netăgăduit aport de originalitate. În acest sens, trebuie amintite inserțiile comparatiste, cu toate că al doilea termen adus în discuție, literatura lui G. Călinescu, pare oarecum neașteptat, având în vedere deosebirile frapante dintre temperamentele și stilurile celor doi scriitori. Volumul Ipostaze lirice și narative (1999) se află sub semnul declarat al opiniilor exprimate de Nicolae Manolescu în Arca lui Noe. Dacă unele studii, precum cele despre polonezii Czeslaw Milosz și Wislawa Szymborska
GEAMBASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287208_a_288537]
-
momentul respectiv din timp. Marius Jucan: Am fost surprins de faptul că invoci umbrela oarecum protejantă a discursului științific. Mă așteptam ca textul literar să fie exploatat ca un fel de spărgător de gheață sau ca un fel de inovație frapantă, nu folosit. A găsi cadența cu cercetarea științifică sau cu textul din fizică mi se pare un fel de a descoperi paradigma organicistă. Sigur că gândirea umană este analogică, dar dacă noi am fi fost doar niște analogiști noutatea nu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
reuși să domine situația, până când este ea însăși înlăturată de coaliția secretă a acelor îndepărtați de la puterea efectivă. Analogiile cu situația României sub dictatura lui Nicolae Ceaușescu sunt ușor de făcut, uneori previziunile unor situații și probleme strict contemporane sunt frapante. Dar „la noi trecutul se repetă des”. Tensiunea dintre duritatea rivalităților și rafinata aparență a vieții publice și mondene este una din sursele interesului neslăbit al lectorului. O subtilă artă a organizării narațiunii domină povestirea: relatarea naratorului omniscient alternează cu
DUMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
sub acest aspect, dezarmată”, critica „domină totuși prin prejudecata ei, care n-are nevoie de valorificarea timpului”. Cu trecerea anilor intră în acțiune o „critică tardivă”, suprapusă „criticii sincronice”; entuziasmul se estompează progresiv, distanțele înlesnesc o anumită detașare, reliefurile apar frapante prin comparație cu altele, din aceeași serie. „Devenită din dinamică statică, critica nu mai e o armă de luptă în serviciul unei formule noi, ci un instrument de preciziune, pe care îl putem întrebuința după ce scriitorul și-a fixat forma
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
văzuți din perspectivă sincronă, în raport cu „dezvoltarea vieții noastre sociale și culturale [...], cu multiplele întretăieri de curente ideologice, dar și din punctul de vedere al efortului de diferențiere față de ce a fost înainte”. Privind literatura contemporană, criticul schițează portrete de reținut. Frapantă la Tudor Arghezi ar fi antinomia; personaj „faustian”, în el sălășluiesc nu numai „două suflete, ci se ciocnesc principiile contradictorii ale omului modern”. La Lucian Blaga, un anxios lirico-reflexiv, atrage atenția „cugetarea plasticizantă”. În cadrele modernismului, Blaga e „unul din
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
nesatisfăcător. Ajutorul statului li se părea de la sine Înțeles. Nu Înțelegeau de ce nu puteau găsi de lucru, de ce diplomele, doctoratele nu le erau recunoscute de fapt (formal, erau recunoscute). Asemănarea cu fosta nobilime rusă exilata după Revoluția din 1917 era frapanta. Generația următoare de reprezentanți ai elitei socialiste avea Între 40 și 50 de ani si diferea de cea a „bătrânilor”. Era foarte greu să-i faci să participe la dezbateri, fără Îndoială mai mult din lipsă de interes decât din
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
fost premiate la mari festivaluri internaționale. Volumele de versuri Zbucium (1956), Chemarea stelelor (1962) și Ritmuri (1965), concepute în spiritul esteticii (neo)romantismului, se caracterizează prin impetuozitate și tensiune lirică, prin activism civic și elan mobilizator, printr-o sugestivitate metaforico-simbolică frapantă. Este o poezie oratorică, plină de contraste patetice și de dramatism (uneori simulat), al cărei pivot îl constituie dorul de necunoscut. Sufletul ciocârliilor (1974) extinde și aprofundează viziunea romantică. L. a semnat și câteva cărți de proză: Vioara albă (1963
LOTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287850_a_289179]
-
străinătate, care reconstituie meandrele unei existențe dramatice și ale unei opere deplin solidare cu personalitatea morală și activitatea civică a scriitorului, corectând aserțiuni tendențioase, ideologizante și identificând liniile de forță ale liricii lui Cotruș, diferențele ei de nivel și neajunsul frapant al autopastișării. Nu în ultimul rând, monograful tinde spre o sinteză a opiniilor critice, guvernată de onestitate și simț al valorii, scoțând astfel în relief altă premisă teoretică asumată: istoria literaturii este și istoria receptării ei - idee cu totul modernă
RUJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289397_a_290726]
-
socotite specifice tinereții, ca în Un tânăr cu pretenții (1978), Răspântia periculoasă (1982) ș.a. Spre exemplu, „tânărul cu pretenții” este de fapt un inovator, care descoperă greșeala de proiectare a unei piese importate din străinătate. Tendențiozitatea tratării subiectelor este, așadar, frapantă. Alt scenariu care revine este acela al constructorului (încarnat în persoana directorului de șantier sau a șefului de brigadă) care se luptă să depășească „pragurile submarine” din meseria sa, adică ispitele, conflictele, circumstanțele care îl abat de la buna exercitare a
STOENESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289942_a_291271]
-
cu semn de exclamare (așa dorise NC să fie pronunțat, așa îl pronunțase, desigur, E.Bobu), semn prevăzut de la începutul acestei lungi fraze și de fapt al întregului M, căci avem, aici, ultimul paragraf. Poate că faptele gramaticale cele mai frapante sunt gerunziul și fraza foarte lungă. Gerunziul este folosit la începutul frazei, cu valoare verbală, și tot așa apare în celălalt text, ca și în alte două paragrafe: prețuind - paragraful 7 - și apreciind - paragraful 14 -, pe când omagiind și cinstind, deschid
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
Ion de Liviu Rebreanu, romanul se constituie polemic și nu mimetic. Eroul, fiul unor țărani săraci, se însoară cu fata chiaburului din sat, sperând că astfel își va astâmpăra setea de pământ. Până aici similitudinea cu Ion al Glanetașului e frapantă: aceeași obsesie a pământului dusă până la fetișizare, aceeași tentativă de a-l obține prin căsătorie. Dar drama personajului lui R. nu mai e a opțiunii între „glasul pământului” și „glasul iubirii”, ci este drama omului care, atingându-și „idealul”, își
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
cu unele lacune (unele determinate de interdicțiile epocii când a apărut). Sunt însă capitole integral solide, cu judecăți valabile esteticește și cu inegalabile calități portretistice, cu efecte excelente din scurte reconstituiri biografice ori dintr-o anecdotică exploatată în manieră lovinesciană. Frapante prin pitorescul și plastica lor sunt figurile lui Geo Bogza, Zaharia Stancu, Nichita Stănescu, Marin Preda, Mircea Dinescu și ale multor altora. Cu asemenea „personaje” se înaintează nu o dată într-un spațiu cvasiromanesc, de unde și ispita autorului de a construi
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
imagerie „horror” de necrofagie a „hoitului” iubirii. Și Emil Isac semnează o schiță în regim (auto)ironic și nonconvențional, Protopopii familiei mele. O microproză erotică, estet senzuală, de Claudia Millian, Ție, obsesia mea, debutează cu un crochiu descriptiv care transpune frapant maniera sofisticat decorativă a lui Gustav Klimt, maestrul picturii Jugendstil: „De atunci mă port mereu cu părul ridicat de pe urechi; la piciorul stâng păstrez șarpele de aur cu ochiul verde - șarpele de aur cu care mi-ai încătușat pulpa în
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
Ș. sugerează compatibilitatea sacrului cu eroticul pe un ton când grav, când libertin, ca în Cobilița cu furnici și alte proceduri (1999). Filtrând un vag univers sorescian, cu versuri „populare” despre armată ori cu imagini rurale atipice, poetul se metamorfozează frapant. De la religios trece la profan, în secvențe îndrăznețe, nu o dată licențioase cu program. Critica îi va găsi și alt etalon: Arthur Rimbaud, pentru Lungul poem haiku de o mie de strofe (2000), un exercițiu stilistic insolit. SCRIERI: Mereu secunda, mereu
SOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289779_a_291108]
-
H. Sanielevici era, în realitate, și sămănătorist, și poporanist; sămănătorismul l-a combătut numai din supralicitare etică, iar poporanismul tardiv și din motive de ideologie politică”, și anume ideologia liberală. Abstracție făcând de confuzia axiologică semnalată de Lovinescu și de frapantele erori de valorizare, la care se adaugă aserțiunea că poezia lui Octavian Goga ar fi caducă, pe când cea a lui St. O. Iosif nu, trebuie recunoscut meritul lui S. de a fi atras atenția asupra unor iluzii și de a
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
coeziunea grupărilor. Însă orice generalizare este practic imposibilă fără a descifra paradoxurile, contradicțiile, rupturile, dar și elementele de continuitate din dezvoltări individuale care eludau adesea caracterul partinic. Șeful diplomației românești din momentul proclamării regatului se numără, probabil, printre cele mai frapante exemple. Problema afilierii sale este una exponențială În ceea ce privește ambivalența omului politic din anii 1860-1880. Născut la 1 ianuarie 1830, În București , Vasile Boerescu a fost mai tânăr decât reprezentanții generației pașoptiste; ascensiunea sa politică, Începută odată cu domnia lui Alexandru Ioan
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
a-i uzurpa lui Arghezi, în beneficiu propriu, locul de cel mai mare poet al epocii. Momentul va fi invocat, din când în când, în publicistica (și chiar în beletristica) din perioada de relativă liberalizare a controlului ideologic, ca exemplu frapant de manipulare politico-propagandistică a valorilor literare în perioada „obsedantului deceniu”. Un studiu de Ion Vitner și o prefață de Sergiu Fărcășan sunt principalele piese ale dosarului proclamării lui T. ca poet oficial și al supraevaluării lui ca precursor al realismului
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
ține pasul, din cauza apariției neregulate și a lipsei de colaboratori stabili, cu producția literară „la zi”. Se va reorienta către formula tematică a „dosarului”, uneori cu rezultate remarcabile (de pildă, „Casă” și „acasă” la români, 1-2/1995), alteori cu inegalități frapante. După o întrerupere de aproape un an, T. își reia apariția în august 2000, sub autoritatea Consiliului Județean Sibiu. Mircea Tomuș revine ca redactor-șef, redacția incluzându-i, de asemenea, pe Vasile Avram, Adrian Iancu, Ioan Mariș și Radu Vancu
TRANSILVANIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290241_a_291570]