1,020 matches
-
la fel de vizibile, apar în romanul Lybistros și Rhodamna (un text de peste 4 000 de versuri), care repetă, ca țesătură a intrigii, o scriere vestică de oarecare notorietate, Belthandros și Chryzanta. Vremurile împăraților din dinastiile Laskaris și Paleolog adăpostesc niște epistolografi frenetici. Cărturarii scriu prietenilor, își scriu unii altora, adresează epistole împăraților. Între cei mai celebri autori de scrisori trebuie așezat Theodor Metochitul, autor de scrieri filosofice, istorice și literare, profesor al lui Nicephoros Grigoras, cunoscător profund al gândirii anticilor și admirator
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
1996), cadrul este al unui oraș de provincie în care participanții la un simpozion de istorie se trezesc izolați din pricina viscolului. Constrânși la imobilitate, ei profită de acest răgaz pentru a petrece sau a reflecta asupra propriilor existențe, iar agitația frenetică a acestor intelectuali trădează deruta lumii actuale care nu și-a găsit încă reperele. Evenimentele din România postcomunistă își află ecou în cele mai recente lucrări ale lui B.: volumul de eseuri cu nuanță filosofică Picătura de cucută (1997) și
BANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
cu timpul, obsesia morții, adeziunea la peisaj, raporturile cu transcendența. Rezultă de aici o poezie a bucuriilor simple, solar-meditativă, bazată pe confesiunea spontană, țintind refacerea trăirii imaginativ-fanteziste prin încorporarea realului în „mica” sau „marea” autobiografie. Exultanța în fața frumuseților firii, trăirea frenetică a evenimentului cotidian, surprinderea candidă a devenirilor firești sunt componente ale unei poetici de jurnal existențial, în care umbra înnegurată a morții, presimțirea ei dureroasă fac loc treptat unei gravități de factură elegiacă. Cantabilă și sonoră, desprinsă din trunchiul unei
CAPRARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286082_a_287411]
-
fi doborât dintre noi, / Marea mi-e martor că n-am de gând, / Oricât m-aș strădui cu pieptul printre pietre antice, / Să-mi asigur victoria / Prin nici un fel de vicleșug.” Gândul obsesiv al efemerității vieții naște năzuința unei trăiri frenetice, tumultuoase, chiar dacă minată de conștiința fragmentarului, în care doar arta pare a fi scut de apărare și cale spre nemurire. Odată cu Infernul discutabil (1966), lirica lui A. dobândește semnele din ce în ce mai evidente ale unei neliniști existențiale fundamentale: evenimentele și lucrurile, binevoitoare
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
gheme de ață. Rudele de pe chei țineau capetele libere. Când sirena Giuliei sună și vasul se Îndepărtă de doc, câteva sute de fire de ață se Întinseră peste apă. Oamenii Își strigau cuvinte de bun rămas, Își făceau cu mâna frenetic, ridicau bebeluși care să arunce o ultimă privire, de care n-aveau să-și amintească. Elicele scoteau spumă, batistele fluturau, iar sus, pe punte, ghemele de ață Începeau să se deșire. Roșii, galbene, albastre, verzi, se Întindeau spre chei, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
La urma urmei, nu ne încalcă granița stabilită. Toate armele erau ațintite spre ei. Din tanc se dădură jos câțiva oameni care intrară rapid în cortul principal. Stătură câteva minute, timp în care în interior existau dovezi ale unor mișcări frenetice. Când ieșiră, cei douăzeci și ceva de oameni, cărau în brațe tot ce puteau duce. Zvârliră totul în camioane și se întoarseră după un alt transport. Făcură lucrul ăsta de trei-patru ori. La sfârșit, unul dintre ei se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
În șuvițe multicolore și cu gene false la fel de groase ca aripile păsărilor colibri. Karen transcrisese cu creionul ce-i spusese Bibi, pe carnețele cu foi galbene. La Început, semne contorsionate și false Începuturi mâzgălite, mai apoi pagini pline de mâzgălituri frenetice și fără noimă care se transformau treptat Într-un Îngrijit scris de mână. Era ca și cum aș fi privit electroencefalograma unei persoane aflate În moarte clinică pe cale de a fi resuscitată, o marionetă ale cărei sfori erau puse În mișcare. Paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
precizez? La socoteală desigur ca oricărei dragoste i-ai găsi limite. Trebuie să ai încredere în tot sufletul meu, ce freamătă pentru tine și mă îndeamnă să-ți fac această mărturisire. - Sunt fericită, Sandule! Noaptea, îmbrățișarea cu Ioana a fost frenetică, așa cum nu mai fusese din primele timpuri. A doua zi, doamna Axente ne-a anunțat că Viky își recăpătase temperatura mare. Chiar mai dinainte noi redevenisem la starea noastră obicinuită. Se lasă seara, copacii se subțiază, și, printre ramurile lor
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vânduți Angliei". Pentru că, așa cum scria Basilio Telles în 1905, datoria portughezilor era să reziste; "am fi satisfăcut mândria națională, ceea ce prețuiește nu numai cât Africa, ci cât toate continentele adunate la un loc". Poetul Guerra Junqueiro publică un injurios și frenetic poem, Finis Patriae, invitație la regicid. Iar întrun ziar din Coimbra, Ultimatum, un student în medicină, Antonio José de Almeida, în vârstă de 27 de ani, semnează un articol intitulat " Ultimul Bragança", prin care întrece tot ce se publicase până
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
este un oraș în care reflecția orbitoarei epoci a descoperirilor maritime se întîlnește foarte puțin și indirect. Nu e un centru al stilului manuelin, nu e alimentat de flora oceanică, de imaginația dezlănțuită a formelor și culorilor orientale, de simbolurile freneticei epoci a descoperirii drumului Indiilor și Braziliei. Vizeu e mai sobru, mai pur, mai continental. Aici, Oliveira Salazar nu se simțea prea depărtat de pământul muncit de plugarii din Santa Comba. Și poate că cei 10 ani pe care i-
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
urmat, rămâne singur. Mitul lui nu fructifică. E de altfel exagerat să vorbim de un mit al lui Salazar. Omul acesta rece, măsurat, adâncit în cifre, preocupat de probleme impopulare - morală, educație, politică religioasă - nu poate crea o atmosferă de frenetică admirație sau profundă devoțiune în jurul numelui său. Salazar își câștigă anevoie, printre preoți, profesori, student merituoși și catolicii Centrului, o faimă de om integru, cu o viață morală fără pată, de mari merite științifice. E faima unui tehnician, nu aureola
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
neistovita oratorie a unui José Antonio de Almeida? Cum îndrăznea acest cărturar să vorbească maselor cu același lexic și același timbru cu care vorbise studenților de la Coimbra, maselor portugheze care fuseseră ani de-a rândul dinamizate, posedate, isterizate de verbul frenetic al lui José Antonio de Almeida?!... Și cu toate acestea, Salazar, îndrăznea să rămână el însuși: un dictator care nu uita că este portughez, creștin și profesor; un dictator care-și considera dictatura ca un "sacrificiu" adus neamului său, ca
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ocazia. Pe parcursul serii, el nu doar regăsi un prieten din copilărie, dar câștigă, în plus, simpatia mamei acestuia și îi trezi și un viu interes surorii acestuia, Griselde. Copila moștenise de la mamă frumusețea și inteligența, la care ea adăugase o frenetică sete de viață și o vioiciune a spiritului ce alcătuiau o combinație curioasă și intrigantă cu fizicul său încă proaspăt, de adolescentă. Fusese cucerită de el încă din primul moment și întreaga seară ea îl copleși cu întrebări legate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu fugă de-acolo. Poate că se simțiseră mai la adăpost decât alții, întrucât zona se afla departe de teritoriul ocupat de huni; sau poate nu voiseră ori nu putuseră să-și abandoneze animalele și să-și piardă recolta. Zumzăitul frenetic, îngrozitor, al muștelor îi atrase atenția spre stânga. Cadavrul unei femei, galbene la față ca ceara și cu părul răvășit, zăcea pe treapta casei sale, cu spinarea rezemată de ușorul de la intrare și cu capul lăsat într-o parte. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
putrezite permiteau trecerea de la un ostrov la altul. Cu puțin înainte de apusul soarelui, aerul începu să se încețoșeze ușor deasupra acelui peisaj deprimant, dar nicidecum nelocuit: din când în când, puteau auzi bufnitul câte unei rațe sau, dintr-odată, bătaia frenetică din aripi a unei perechi de lebede, care, fără să le dea atenție, zbura razant aproape de nivelul apei, prinsă cu totul în jocurile sale de iubire, ori cântecul micilor păsări ce cuibăreau printre trestii. Roiuri de insecte minuscule zburau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pază, la soldații tăi! în timp ce Emerentianus cobora furios scările, Cilonus îl privi împietrit. — Dar... bâlbâi, acum probabil că sunt morți cu toții. Vrei să mă duc să mă ucidă degeaba? Asta vrei? Hippolita nu-l mai asculta deja. îi dădea ordine frenetice lui Clemantius, care ajunsese în fugă pe terasă împreună cu câțiva servitori. — Ce trebuie să fac cu cei care cer să intre? n-o slăbi libertul. Vin oameni la poartă. Unii sunt colonii noștri; femei și copii. Hippolita nu ezită: își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de acolo doar pe Balamber, prea mic ca să lupte, dar destul de mare ca să se salveze prin propriile puteri. în anumite momente, îi părea că aude din nou, ca o obsesie ce creștea și creștea până devenea aproape asurzitoare, foșnetul ritmat frenetic al propriilor pași pe când fugeau prin iarba aspră a câmpiei, și în același timp - tot mai slabe, din pricina distanței tot mai mari - strigătele războinicilor prinși în lupta inegală ce începuse în tabără. Prin bunăvoința spiritelor protectoare ale clanului său, Bodith
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
avea să supună caii la mari eforturi, singura neplăcere fiind terenul oarecum dificil, încă îmbibat de ploaia din seara precedentă. Cercetașii dispăruseră după culme, însă unul dintre ei apăru curând pe fundalul maiestuos al norilor, anunțând, prin gesturi grăitoare și frenetice ale brațelo,r că din partea cealaltă dușmanul se apropia. Bătălia, deci, începuse. — Pregătiți javelinele! strigă Sebastianus. Abia ajuns pe creastă, fu aproape orbit de spectacolul grandios pe care-l oferea armata dușmană în întregul ei. Diferența de nivel nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
potoleau setea și luau alte legături de săgeți, se întorceau la locurile lor, printre combatanți; în drumul lor se încrucișau cu războinicii rămași fără cai, care alergau să-și ia caii de rezervă, de la servitorii lor. Un du-te-vino neîncetat și frenetic, în urma căruia cei rămași să privească primeau mereu vești emoționante, dar și contradictorii, despre mersul bătăliei. Toți cei care veneau din linia de front vorbeau despre o luptă furibundă, cu un final neclar: după câte se părea, alanii și burgunzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de trupuri ce zăceau pe câmp, astfel că reușiseră să-l găsească numai la lumina zilei. îl duseseră pe brațe pe un catafalc, într-un lung și îndurerat cortegiu, care defilase și prin fața liniilor dușmane, intercalând corurile de doliu cu frenetice amenințări de răzbunare, la care hunii răspunseseră cu coruri provocatoare. în sfârșit, în mijlocul câmpiei fusese aprins rugul funerar. Sebastianus, care făcea parte din suita lui Etius, se afla, împreună cu Chilperic, imediat după personalități eminente ca Egidius, Ricimerus și unii nobili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
expoziție a lui Picasso. Angela Îl dusese la deschidere la Muzeul de Artă Modernă. Era În sens strict sexual tot o expunere, un exhibiționism. Bătrânul Picasso era obsedat la nebunie de fisuri sexuale, de falusuri. În durerea lui ciudată și frenetică de rămas-bun, creând organe cu miile, poate zecile de mii. Lingam și Yoni. Lui Sammler i se păru că ar putea fi revelator să-și amintească cuvintele sanscrite. Să pună puțin În perspectivă. Dar asta nu realiza prea multe pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
putea foarte bine să fie folosit drept căptușeală de sicriu. Fără Îndoială că Eisen merita să i se poarte de grijă și la asta servea Israelul, printre altele, să-i adune pe acești schilozi. Dar acum Eisen evadase, auzise cântecul frenetic, voios al Americii și dorise să intre și el În joc. Se dusese glonț la vărul cel bogat. Vărul cel bogat era În spital cu un fel de cheie de scripcă În gât. Ciudat ce instinct aveau cu toții să chinuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mile În adâncime. Sau mai mult. În plus de asta, se pare că o avem. Cine știe cum merg lucrurile astea? Îl știți pe celebrul Oblomov? Nu se putea ridica din pat. Această fantomă a inerției sau a paraliziei. Opusul era activismul frenetic - aruncarea de bombe, războiul civil, un cult al violenței? Ați menționat asta. Oare Întotdeauna facem o treabă, Întotdeauna pînă la sentimentul nenorocirii? Persistăm până la epuizare? Poate. Uitați-vă la temperamentul meu, de exemplu. Vă mărturisesc, domnule Sammler (și ce bucuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
stabilită cu Pabblem. Am încercat s-o sun de câteva ori în acea dimineață, dar n-a răspuns. În consecință, am fost în întuneric aproape toată ziua, obligată să pun cap la cap ce se întâmplase din frânturile de bârfe frenetice care circulau între colegii mei. Sheba fusese descoperită ca având o relație cu Steven Connolly, spunea lumea. Între ea și mama băiatului fusese o luptă. Era posibil - ba chiar probabil - că mai sedusese și alți băieți. Fusese chemată poliția. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a îngropat fața în șervețel, lăsând să răzbată suspine înfundate, în timp ce eu mă întrebam dacă îl credeam. Da, m-am hotărât. Îl credeam. Atunci ce se întâmpla? Dar când m-am întors la birou, mă așteptau o serie de mesaje frenetice de la Kevin, iar ultimul spunea: —Vin să ne întâlnim la New York mâine dimineață. Nu pot să ajung mai devreme. Anna, e vorba de ceva foarte important. Dacă te sună cineva, o femeie pe care n-o cunoști, nu vorbi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]