1,041 matches
-
vină, ci "administratorii sistemului". Ai cărui sistem? Cine sunt aceștia? Iată: Criza a fost cauzată de politicieni, cărora li se datorează creditele proaste (deși ei ar fi fost "bine intenționați"), de autorități monetare, care au creat lichiditatea abundentă (securitizarea fiind frenetică!) și de reglementatori, care "au rămas în urma piețelor". Piețele sunt deci niște entități impersonale, abstracte, care fac bine a priori și trebuie apărate. În fine, mai aflăm și că "în spatele instituțiilor sunt oameni care le administrează. Așa că putem să legăm
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
fac nimic productiv? Îl rugăm pe dl. Croitoru, care ocupă totuși o funcție importantă, să fie mai prudent în afirmații, să gîndească ceva mai profund și să scrie ceva mai bine. Ce să înțeleagă lumea din fraze ca aceasta: "Securitizarea frenetică a dus la opacizarea pieței creditului"? După această pledoarie pentru libertatea piețelor, autorul revine și cere "o reglementare adecvată a piețelor, firmelor și produselor financiare, cu reguli mai bune de contabilitate a activelor financiare și cu un mecanism de asigurare
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
plictiseala biciuită până la exasperare, cartea-fulger, cartea-miracol, cartea-afiș, cartea-hangar de avioane”. „Ritmul vremii” și ritmul cărții trebuie să comunice, așadar, până la identificare, - iar, întrucât suntem sub zodie constructivistă, ce mai păstrează puternice note de vitalism futurist, expresia acestei relații e mereu frenetică, paroxistică. Imaginea pe care Voronca o oferă acum despre „epocă” este a unui spectacol neîntrerupt, într-o desfășurare vertiginoasă, pe măsura dinamicii mașiniste. Peisajul citadin e o perpetuă feerie, o imensă scenă tumultoasă în care omul (poetul) noului ev devine
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ca o jimblă urcă de-aici pe scara din sângele meu scump când te primesc cu mierea din pleoape și pe limbă și te închei sub coaste cu degetul ca bumb. O „regulă” este însă greu de găsit acestui „asociaționism frenetic” care face ca discursul îndrăgostitului să fie în egală măsură și un discurs îndrăgostit de sine însuși, de propriile performanțe, într-un regim al interferențelor susținut cu o tensiune egală pe parcursul celor cinci secvențe ale poemului: text deschis, putând fi
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sale de versuri, unde motivul liric al călătoriei-revelație, cu variantele sale, organizează spațiul imaginar, - de la „preumblările bolnave” din Restriști, la itinerariile din Ulise, Brățara nopților, Petre Schlemihl sau Patmos; tot atâtea redescoperiri ale lumii în conjuncție cu starea de spirit frenetică a eului peregrin, în care se poate afirma năzuința, caracteristică atitudinii avangardiste, de transmutare, în înțeles alchimic, a evenimentelor universului imaginar. Tendință - cum s-a observat - postromantică, vizând „redefinirea lumii, reconsiderarea ei”, prin obligarea, ca să spunem așa, a obiectului de
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
stau în locul piramidelor de arme. În vegetațiile inundând grădinile, cântă un belșug ancestral, ca un pian care, rămas în fundul mării după un naufragiu ar scoate deodată acorduri din loviturile de undă. ș...ț Toate avalanșele strânse în tine, de la bucuria frenetică până la tristețea neîmpărtășită, se vor șterge oare o dată cu pasul tău? Sau din ele și din memoria ta vor purcede plantele și turmele de mâine? ș...ț Sălbatecile herghelii de cai năpustite prin amintirea ta nu vor veni cu flăcări pe
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
trama narativ-simbolică a poemului în proză propriu-zis. Dar, înfățișându-se astfel, aceste pagini nu fac excepție de la regula ce modelează majoritatea textelor suprarealiste, atât de profund marcate de reflecția programatică, ce-și face loc frecvent chiar în miezul celei mai frenetice fantazări. E, în fond, un mod de a sugera că între planul reflexiv și cel imaginativ al experienței lirice nu trebuie să existe vreo ruptură, că problematica creației se cuvine asumată și integrată unei ordini a „aventurii existențiale”; sau, invers
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Pompiliu Constantinescu, pentru care, la Voronca „excesul însușirilor sale este contrariat de excesul defectelor”. Dacă, scriind despre Brățara nopților, Octav Șuluțiu motiva lipsa de „unitate”, în înțeles tradițional, prin faptul că avem de-a face cu „o poezie de romantism frenetic, neputându-se complace în constrângerea de crustă a formei consacrate”, pe care o „sparge”, eliberându-se prin apelul la acele „imagini” răsturnate în planuri întretăiate, precum sunt descompuse mișcările în tablourile artei noi”, alți recenzenți observă, alături de noutatea frapantă și
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de spectacolul metamorfozelor verbale, cu gust pentru performanțele de ingeniozitate combinatorie. Despre „vocația (sa) temperamentală” s-a spus, cu exactitate, că „și-a găsit expresia convenabilă în ornamentația excesivă, în acea erupție imagistică ce transpune o nesiguranță funciară, o gamă frenetică a echivalențelor, precum o ciornă încărcată de monstruoase corecturi”, - și că: „Aproximarea este genul psihologic al unei atari creații care nu se decide, jubilant nesatisfăcută de sine, înșelată de scânteierea fiecărui contact insolit, pe fundalul unei ancestrale anxietăți”. Opera poetică
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
exilului La sosirea în Paris, Monica Lovinescu nu știa că exilul va fi "o paranteză" ce-i va cuprinde toată viața. Începutul se prezintă ca o aventură a tinerei studente într-un oraș al viselor bucureștene. În memorii, asociază ritmul frenetic al evenimentelor cu metafora luminii care se stinge brusc la aflarea știrii abdicării Regelui. Câteva luni mai târziu, rămâne fără bursă și fără perspectiva revenirii în țară. Scrisorile mamei îi descriu o Românie din ce în ce mai schimbată, mai sovietizată. Dorința de a
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
dezaprobarea și indică publicului o altă direcție a receptării, așa cum se întâmplă în cazul tatălui său și a scriitorilor de renume din perioada interbelică. Nicoleta Sălcudeanu creează o listă a activităților radiofonice cu scopul de a arăta și justifica ritmul frenetic, frustrarea și oboseala cotidiană. În spatele emisiunilor "geme o cantitate uriașă de efort și de sacrificiu: încercarea, adesea zadarnică de a coagula intelectualitatea românească desțărată, promovarea creației românești în străinătate, sisifica determinare în a susține o publicistică românească în afara granițelor ca
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
spectaculos prin acuitatea percepției concretului, mai ales în imaginile combustiei, ale „arderilor” senzoriale: „arde tot pământul unde trec băieții”, „și pân-la roșu arde viața mea” etc. (Cântec cu toată gura, Sărbătorile aerului). Gabriel Dimisianu plasează aceste „cântece” trădând o „sete frenetică de viață” într-o direcție contrară aceleia a generației din care face parte M. De fapt, după acest moment de vitalitate debordantă, în care poezia se confundă cu emoția și trăirea, poeta va evolua pe orbita abstractizării și conceptualizării. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
rele, începând cu linia firavă a tradiției invadate de paraliteratură și literatură nebeletristică și terminând cu cazurile literaturii din perioada comunistă, dominată de factorul ideologic și propagandă (ce a inclus însă și perioda de liberalizare diversionistă, 1964 - 1971, cu recuperarea frenetică a literaturii interbelice). Așa se face că autorul formulează dramatica interogație: cui îi e frică de revizuire?. Cine are ceva de pierdut, cititorul, istoriograful, istoria literară în general? E bine, desigur, să fim mai săraci, mai supli și mai cinstiți
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
e un episod într-un război mai mare, între raționaliști și relativiști. Numai că, în vreme ce războiul continuă, bătălia canonica, așa cum o conduce un Harold Bloom, cred eu, e pierdută. Bloom e o specie, din păcate, pe cale de dispariție. Un cititor frenetic și vorace, măcinat (era să scriu "posedat", urmărită fiind de rateurile traducătoarei) de pasiunea pentru Shakespeare, pe care îl vede pretutindeni. Nu e deloc de mirare că ultima lui carte, apărută în 1998 și prezentată, laconic ce-i drept, la
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
pe care a fost răstignit Mîntuitorul. Alături stă pietatea împletită cu simț gospodăresc a omului de rînd (sursa de inspirație fiind probabil "diata" lui Anton Pann), pentru ca, apoi, să vină la rînd sfîșierea modernă, alternînd îndoielile, negațiile, "demistificările", anxietățile și freneticele elanuri 26. Inegal în plan estetic, mizînd prea mult pe efectul contrastului, al paradoxalului, volumul cuprinde și cîteva pasaje ce vexează bunul gust. Și țelul duhovnicesc este doar în parte atins. Mai mult chiar, după analiza făcută de prietenul poetului
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
sîni. O idee pagina a fertilității, fecundității aplicată pe credință creștină. Uzurparea lumii antice de creștinism. Venus este Madona. Creștinismul a dat lumii conștiința păcatului. De aceea ea s-a îmbrăcat și-a acoperit goliciunile, complicînd viața. probabil, modă sexy frenetica de azi e o revanșa tîrzie a păgînitătii fizic mai liberă. Rolul creștinismului primitiv îl prelua fundamentalismul. Dar Madona această de la PINACOTECA mă obsedează umblînd prin Romă torida: Mamelele ei multiple atîrnîdu-i de la gît în jos pînă la mijloc, cu
Seara cu smee... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17631_a_18956]
-
a optat conștient pentru necunoscuți în rolurile principale și pentru nume mari (Peter O'Toole, Jim Broadbent, Stockard Channing) în roluri mici - fac savoarea acestui lungmetraj. Semnătura realizatorului în acest film e mișcarea circulară amețitoare a camerei în contextul petrecerilor frenetice: uneori nu deslușești nimic, dar ceea ce Fry vrea să spună e că nu e nimic de văzut, contextul social falsifică într-atât personajele încât comportamentul lor e irelevant. Mesaj care e foarte departe de cel al lui Waugh (în viziunea
Perfidul Albion pe marile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12312_a_13637]
-
fi întâmplător), pe care Moartea le urmărește din umbră și le sfidează cu un râs sardonic. Frământările - în căutarea unui rost, în alegerea partenerului, în înfruntarea suferinței și nenorocului, în acceptarea neființei - sunt însoțite de trăiri "fierbinți": neliniștea, anxietatea, agitația frenetică, extazul, transa și moartea. Trăirile sunt figurate prin mișcările dansatorilor și muzicienilor (care participă la jocul de scenă în straiele lor sumbre, de păsări funerare), prin sunete, costume, lumini și câteva obiecte cu încărcătură simbolică (scaunele, pomul vieții, ouăle renașterii
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
literatorilor. Moartea îl egalează cu sine, îl purifică aidoma unei asceze. Îi îngăduie de facto să se golească de lume, să realizeze „vidul” care e prielnic întemeierii poeticești. Erosul semnifică reîntoarcerea în lume, adică șansele comunicării, ale dăruirii. Permite trăirile frenetice, aventurile emoționale. Ca spre a-și lua revanșa față de momentele recluziunii austere, Cezar Ivănescu se deda (îl citez iarăși pe Petru Ursache) „aparițiilor zgomotoase între prieteni”, „plăcerii de-a teatraliza”. Mi-l amintesc așa cum l-am văzut la Bistrița, cu
O critică existențială by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5404_a_6729]
-
am impresia că aceeași ar fi miza demersului lui Besançon. Dilemă de la care pornește autorul este următoarea: cum de e posibil că principalele evenimente malefice ale acestui secol, Holocaustul și Gulagul, să fie, primul sfredelit de o hipermnezie veșnic alertă, frenetic căutătoare de noi documente, mărturii, descoperiri ale răului, iar al doilea înecat în cețurile unei amnezii suspecte? Studiul lui a apărut în Franța la un an de la publicarea Cărții negre a comunismului, cînd, spre stupefacția lui Besançon, ecourile ei începeau
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
pe nordul anilor” indică sensul apropierii de ultima întâlnire cu timpul: „O sferă/ de lacrimă/ se rostogolește/ pe obrazul timpului / omul pieton/ traversează orb/ strada/ care se cheamă/ Akeron”. Trecerea în lumea de dincolo acutizează senzațiile, apropierea „pragului” determină trăirea frenetică a ultimei șanse și radicalizează pulsiunile inspirației. Poetul recuperează o întreagă tradiție în „diatele” sale („îți las ție moștenire această magie/ a transformării cuvintelor/ în ființe dragi/ în animăluțe de companie”) și în poemele de învățătură către neștiutul urmaș („Îți
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]
-
păpușii cu toate supralicitările hâtre ale regizorilor Bogdan și Doru Drăgoi. Am putut vedea și un alt love story în cheie parodică, filmul Luizei Pârvu, Vera vs Ursul de bibliotecă, însă și aici eroina, o micuță Amélie Poulain, împărtășește gestualitatea frenetică și ingenuitatea însiropată a eroinelor filmului mut. Filmul de animație, pe lângă comicul intens, aduce cu sine și un alt limbaj filmic și aproape fără excepție am văzut filme remarcabile la acest festival încât îmi vine să fac o listă cu
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
material transformat în nebunie (vezi unele rondeluri, piesa de teatru Le fou? sau parabola Oceania-Pacific Dreanought). Presimțind pentru viitorul apropiat o nouă etică proprie literaturii, a descris scene de sexualitate dezlănțuită, de neconceput în literatura de pînă atunci (vezi acuplările frenetice din Idile brutale și din Thalassa), a făcut mai ales elogiul exaltat al corpului uman; atras de frumusețea efebilor, și-a permis să fie cel dintîi scriitor român apologet al homosexualității masculine (e foarte probabil ca, în grupul Literatorului, s-
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
autor la modă a ales calea exilului pe ultima turnantă (dar cine putea atunci să bănuiască?) a regimului comunist. Stabilit în capitala Franței, criticul a reușit într-un timp record să-și pună pe picioare o nouă carieră: de jurnalist frenetic al postului de radio "Europa Liberă" și apoi al "Radio France International". Între februarie 1997 și august 1999, Mircea Iorgulescu a realizat pentru postul de radio "Europa Liberă" emisiunea Oameni, destine, istorie. Săptămânal, realizatorul invita la microfon câte o personalitate
Destine și idei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9911_a_11236]
-
evoluat la cel mai înalt nivel al lor, ca la Sanremo, fiecare cu un recital consistent, prelungit de bis-urile entuziaste. Nico a venit cu cele două dansatoare și, sub ochii compozitorului Laurențiu Matei, soțul său, a susținut un recital frenetic, aniversând cei 11 ani de carieră la înalt nivel. Publicul, într-o splendidă zi de primăvară. Ambianța a fost superbă, în piața din centrul vechi al orașului, între clădiri istorice și în fața câtorva mii de spectatori care-și ocupaseră locurile
?lag?rul rom?nesc la Baia Mare by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83748_a_85073]