584 matches
-
studenților săi de a folosi în istoria religiilor cercetărilor recente din domeniile conexe. Paul Diel interpretează simbolurile divinității într-o manieră personală, folosindu-se constant de istoria religiilor și filosofic, mitologie și psihologie. Autorul francez susține într-o evidentă descendență freudiană -faptul că prima imagine a divinității a fost cea a "strămoșului-tată divinizat după moartea lui".5 El ar personifica cel mai bine idealul etic. Prezența lui în istorie ar marca definitiv ultima etapă din istoria simbolului divinității: monoteismul. Asupra lui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să renunțe pentru totdeauna la înțelegerea aspectului complementar al comportamentului: funcționarea motivînd intrapsihicul, fie să recurgă la o formă de explicație de natură introspectivă, dar care, ca să nu fie speculativă, ar trebui să fie conștientă de baza ei metodologică. Psihanaliza freudiană, pe jumătate introspectivă, pe jumătate speculativă, a rămas la jumătatea drumului menit să ducă la găsirea soluției acestei dileme inevitabile. Dacă documentele istorice, care constituie mitologiile, includ așa cum a presupus Freud un adevăr subiacent psihologic, atunci nu este evident că
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
că atacă simbolul suprem "Dumnezeu-Tatăl", ci își bazează critica pe analiza funcționării extra-conștientului. Or, instrumentul criticii psihologice a fost creat chiar de Freud. Apelarea la acest instrument în lucrarea de față duce la rezultate total diferite de cele ale analizei freudiene. Este deci indispensabil să insistăm asupra cauzei acestei divergențe din cadrul analizei acestei probleme, fără îndoială esențiale, reprezentată de simbolul lui "Dumnezeu", în nici o altă parte nu se va lăsa demonstrat mai bine elementul cel mai important al diferenței dintre studierea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
lui "Dumnezeu", în nici o altă parte nu se va lăsa demonstrat mai bine elementul cel mai important al diferenței dintre studierea intrapsi-hicului întreprinsă de psihanaliză și psihologia motivațiilor. Greșeala fundamentală a psihanalizei este confuzia făcută între subconștient și supraconștient. Teoria freudiană, care a inaugurat posibilitatea sondării profunzimilor extra-conștiente, nu recunoaște funcția specifică a instanței supraconștiente. Ea se vede obligată să explice simbolul lui "Dumnezeu" cu ajutorul simbolisticii sub-conștiente. Termenul de "subconștient" nu este însă decît un mijloc de localizare a intențiilor motivante
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
supraîncărcate cu culpabilitate, reclamă obsesiv satisfacerea lor ireală, căutată în jocurile vane ale imaginației exaltate patologic. Este oare simbolul lui "Dumnezeu", așa cum pretinde Freud, un produs al refulării, al unei imaginații patologice, o iluzie pesudo-consolatoare? Luarea unei poziții față de concepțiile freudiene asupra funcționării intime a psihicului și chiar menționarea criticii sale la adresa imaginii lui, "Dumnezeu" nu ar avea aici o importanță majoră dacă în paginile următoare nu ar fi folosită terminologia ei, "refulare-sublimare", ceea ce ne obligă să atragem atenția asupra faptului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cea convențională. Departe de a constitui o instanță psihică, aceasta din urmă nu este decît produsul tabuurilor de origine socială. Conform teoriei pansexuale a lui Freud, tabuurile ipocrite se opun magistralului libidou, refulîndu-l. Din această definiție a refulării decurge concepția freudiană a sublimării. A sublima înseamnă pentru Freud a se opune ipocriziei "supraeului" social rigid și prea sever pentru a mări libidoul: energia vitală, elanul vital, presupuse a fi exclusiv de origine sexuală. Toate aceste definiții freudiene sînt consecința confundării supraconștiinței
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a refulării decurge concepția freudiană a sublimării. A sublima înseamnă pentru Freud a se opune ipocriziei "supraeului" social rigid și prea sever pentru a mări libidoul: energia vitală, elanul vital, presupuse a fi exclusiv de origine sexuală. Toate aceste definiții freudiene sînt consecința confundării supraconștiinței armonizante cu "supraeul", care nu este în realitate decît in sub-eu, rigiditatea sa moralizantă datorîndu-se obsesiei subconștiente și pseudo-spirituale a unei ipocrizii, care, conform lui Freud, ar viza exclusiv sexualitatea. Neavînd la dispoziție nimic altceva în afară de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
opune în repetate rînduri în scrierile sale concluziei că, după opinia lui, unica salvarea societăților viitoare nu ar putea fi decît dezlănțuirile sadice și masochiste ale sexualității, ceea ce a devenit actualmente o convingere convențională datorată nu în ultimul rînd confuziei freudiene între refulare și sublimare. Societățile suferă de pe urma multor alte tabuuri ipocrite, nu numai sexuale, ci și materiale și mai ales pseudo-spirituale. Sensul miturilor, condensat în simbolul "Dumnezeu" este tocmai eliminarea tuturor tabuurilor convenționale moraliste și amoraliste pentru a le înlocui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
asupra propriului corp și asupra circumstanțelor sociale este centrală în discursul transumanist, făcând legătura dintre dilemele identității personale și cele ale societății. De la posibilitatea unui subiect de a-și modifica codul genetic, personalitatea sau amintirile trecutului (astfel că paradigma psihologică freudiană a experiențelor subconștiente ale copilăriei nu mai poate funcționaă la oportunitatea speciei umane de a evolua biotehnologic, chestiunea reinventării umanului devine în acest context imperativă. De la controversele trecutului sau ale prezentului (implanturile siliconice, eutanasia, avorturile, alegerea sinuciderii asistateă la cele
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
apropierea celor două teoretizări, așa cum există și diferențele specifice. Astfel, Deleuze și Guattari (1972Ă pornesc de la un model al modernismului avangardist în care umanul este raportat la tehnologie, fiind comparat cu o mașină socială. Inconștientul însuși, prin ruptura de viziunea freudiană, este arheologizat în perspectiva mașinistă, iar „dorința” mașinică se subsumează unui control social sub egida sistemului om-mașină. Deleuze și Guattari nu fac decât să ia pulsul unei culturi tehnologice fundamentate într-un spațiu în care umanul nu este exprimat în
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de manifestare, ci datorită faptului că acestea din urmă se instanțiază ca inconștient pentru cele dintâi. Astfel încât ceea ce constituie exteriorul mașinilor tehnologice în termenii raporturilor de producție devine interioritatea mașinilor dezirante. Prin urmare, Deleuze și Guattari nu resping doar psihoanaliza freudiană care a obturat viața instinctuală și dorința, încarcerându-le în „complexul lui Oedip”, codul limbajului familiei alcătuit în numele controlului social, ci și capitalismul însuși. Teoreticienii propun, pe de o parte, analiza schizofreniei ca o modalitate de observație a naturii umane
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
prioritate fluxului dorinței productive: dorința care întrerupte permanent ansamblul lumii și al subiectivității, conectând mereu o mașină dezirantă la o altă mașină dezirantă într-un sistem mașinic multiplu. 7. Deleuze și Guattari (1972Ă fac o critică a psihanalizei de gen freudian sau lacanian care caracterizează dorința prin apelul la modele transcendente și care atribuie dorinței valoare negativă. Spre deosebire de Freud și Lacan, Deleuze și Guattari sunt de părere că inconștientul aparține mașinilor dezirante ca producție, prin urmare inconștientul este ceva care poate
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
imaginar, nici simbolic, el este Realul însuși, «imposibilul real» și producerea sa”. (Deleuze și Guattari, 1972, p. 62Ă. Dorința, caracteristică mașinilor dezirante, este un proces preconștient și libidinal, generând un delir mașinic al subiectului uman. Astfel, teoreticienii consideră modelul psihanalitic freudian unul reducționist: toate conținuturile subiectivității depind de logica structurală (oedipiană, fixă, deterministăă a inconștientului. În termeni schizo-analitici, dorința nu mai apare drept o activitate asociativă ca la Freud, ci drept una conectivă, garantând caracterul productiv al libidoului. Prin urmare, Deleuze
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
numai dacă nu se prăbușește și nu se fisurează în vis, ceea ce trebuie interpretat ca o pierdere a punctelor de reper. Dar, ca orice structură verticală orientată spre cer, coloana semnifică tensiunea spirituală și spiritul înălțător sau, într-o abordare freudiană, erecția virilă. Comerț, magazin A face cumpărături echivalează cu reîncărcarea bateriilor, cu reaprovizionarea cu energie, dorință și vitalitate. Magazinul este locul alegerii, dar și al tentației. Pune la dispoziție lucrurile de care cel ce visează are nevoie pentru a se
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
libertății și constrângerea afectivă. Acțiunea subiectului este limitată, mărginită, lipsită de profunzime. Este obligat să își țină în frâu pulsiunile, dorințele sau ambițiile. Puț Deoarece exprimă îngroparea resurselor, dimensiunea lor ascunsă, latentă și accesibilă doar inițiaților, puțul este simbolul inconștientului freudian (pulsiunile refulate, experiențele trăite, istoria personală), ca și al inconștientului jungian (cunoașterea universală, istoria umanității). Îl invită deci pe cel ce visează să caute înăuntrul său, să analizeze situația, să meargă la esența lucrurilor. În plus, puțul din legende, adăpost
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
aceste teorii sunt în dezacord cu privire la unele aspecte cheie, multe diferențe pleacă de la realitatea că teorii diferite abordează aspecte diferite ale socializării și proceselor dezvoltării ființelor umane. Printre cele mai importante teorii ale socializării și dezvoltării sunt teoriile interacționiste, teoriile freudiene și teoriile dezvoltării cognitive. Dar înainte de a trata succint fiecare teorie semnificativă în parte, vom limpezi relația dintre natură și educație, care într-o formă sau alta, joacă un rol important în fiecare teorie. 5.1.1. Natură versus educație
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
produsul interacțiunii sociale, contemporanul lor, Sigmund Freud (1856-1939) a văzut acest lucru ca fiind produsul interacțiunii dintre natură și educație. Spre deosebire de Mead și Cooley, Freud a considerat că ființele umane se nasc cu anumite impulsuri naturale ori nevoi comportamentale. Teoria freudiană vede procesul socializării ca o luptă între aceste impulsuri naturale (cu accent pe cele sexuale și ale agresivității) și așteptările societății. Potrivit lui Freud, viața oamenilor dominată de această luptă trece prin ceea ce el a numit etapele psihosexuale. Putem deci spune
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
e doar o plăcere, onoarea este o datorie!“. Cu siguranță, având o mamă atât de atașată de copiii săi, Ludovic al XIV-lea s-a bucurat de o copilărie fericită. Regina mama era prezentă mereu, iar din punct de vedere freudian imaginea tatălui era absenta, prin urmare Ludovic nu trebuia să împartă dragostea maternă cu nimeni. Ana de Austria a avut înțelepciunea necesară să arate ambilor copii aceeași dragoste. Maria de Medicis arătase o preferință evidentă față de Gaston, în detrimentul lui Ludovic
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
o astfel de schimbare, adică raportul dintre agenții sociomedicali (psihiatru, asistent social, sociolog, psiholog etc.) și persoanele cu tulburări mentale, se realizează eliminarea barierelor sociale și mentale, tocmai prin redefinirea acestor relații, considerându-se că bolnavul psihic nu este „străinul” freudian sau „celălalt” - exclusul lacanian, ci este o ființă umană cu nevoi, trebuințe și care trebuie privită cu demnitate, ca oricare altă ființă umană. Strategiile de intervenție ale asistenței sociale pun în valoare potențialul terapeutic al comunității, respectiv al familiei, al
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
societății și să devină o formă de modelare a comportamentului lor. Această necesitate nu emană însă spontan din interiorul conștiinței (nu are, prin urmare, sorginte introspectivă), ci rezultă din acțiunea mediului social, care imprimă supraeului (înțeles în limitele psihologiei abisale freudiene) anumite reguli, iar acesta acționează, la rîndul lui, asupra eului. Modelarea de acest tip, realizată prin acțiunea (sistematică) a unei autorități și bazată pe influențare, devine optimă cînd creează convingeri fundamentate rațional și nu rămîne la nivelul unui factor coercitiv
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dincolo de ea Însăși, o lume a cărei prizonieră perpetuă este. Ezitările Își găsesc o confirmare atunci când, Într-o carte a lui Freud, descoperă imaginea perfect structurată a ceea ce, În mintea ei, e Încă haos și indeterminare. Recunoscându-se În descrierile freudiene ale impulsurilor sinucigașe, Sylvia Plath are, de fapt, revelația că aparține unui teritoriu al certitudinilor. Ea descoperă, altfel spus, că nu e singură Într-o lume dominată de prozaismul celor care se zbat să supraviețuiască! Funestele certitudini sunt confirmate. Perfect
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
are, de fapt, revelația că aparține unui teritoriu al certitudinilor. Ea descoperă, altfel spus, că nu e singură Într-o lume dominată de prozaismul celor care se zbat să supraviețuiască! Funestele certitudini sunt confirmate. Perfect și inutil manual al sinucigașului, freudianul Doliu și melancolie Îi furnizează liniștea metafizică a celui care se știe protejat de autoritatea imprescriptibilă a Cuvântului. Nimic mistic, totuși, În liniștitul ei drum spre moarte. Imaginile captate de jurnal se succed Într-o agitată monotonie, variante din ce În ce mai negre
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a scris destul de puțin despre minciuna ca atare, și totuși noțiunile de înșelătorie și amăgire, în special auto-amăgirea, sînt teme centrale în teoria și practica psihanalizei. Forrester definește psihanaliza ca fiind "știința mințitului", și susține că " Preocuparea centrală a psihanalizei freudiene este amăgirea" (Forrester 1989:156; 1990:119; cf. Eagle 1988; Ferenczi 1955:77-80; Forrester 1980:136-137; Goldberg 1973:99-104). Minciuna apare pretutindeni. Deși Douglas (1976:68) spune că "în mod sigur oamenii spun adevărul aproape tot timpul", el susține că
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
adepți. Chiar Freud utilizase mitologia și datele etnografice ale timpului său pentru a-și formula teoria asupra inconștientului. Universalitatea complexului lui Oedip și mitul hoardei primitive pe care el le-a reluat întâlniseră mai degrabă ostilitatea antropologilor, în schimb, principiile freudiene au exercitat o influență puternică, mai întâi într-o manieră oblică, asupra școlii americane numite "cultură și personalitate", apoi, într-un mod mai explicit, asupra unor autori ca Géza Roheim, Georges Devereux, Edmond și Marie-Cécile Ortigues, Roger Bastide și mulți
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
fiind faptul că a abandonat-o. Astfel persoana depresivă nu se acuză pe sine, ci pe acea persoană care a fost iubită și cu care este inconștient identificată în prezent . Abraham (1911, apud Hoeksema, S.N., 1998)167, pornind de la teoria freudiană, a extins-o prin cercetările și observațiile sale asupra unui număr de cazuri clinice de fixație orală la copii și adulți. Astfel, el consideră că adulții ori copiii obțin gratificații orale prin adicția laptelui sau consumul dulciurilor (care nu trebuie
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]