582 matches
-
E.D.P., București, 1977. 30. JEAN-PIERRE BIGEAULT și GILBERT TERRIER, L'illusion psychanalitique en éducation, P.U.F., Paris, 1978. După opinia acestor autori, educația nouă a avut dintotdeauna elemente de psihanaliză (spontaneitatea spun ei este un alt termen pentru libidoul freudian!, p. 26). 31. GUY PALMADE, Metodele pedagogice, traducere de GINA IONESCU-CODREANU, E.D.P., București, 1975. 32. M. DEBESSE, G. MIALARET (sub dir.), Traité des sciences pédagogigues. Histoire de la pédagogie, P.U.F., Paris, 1971. 33. ROGER GILBERT, La travail individualisé et
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
exercițiul puterii, n-au fost obișnuiți să fie lideri și, dintr-o dată, trebuind să se comporte ca atare, se poartă lamentabil, mitocănește. Problema lor e că se cred șmecheri și nu sunt. Golani ratați. R.T. are tendința să dea interpretări freudiene peste tot. Așa zice despre ăștia. Nu are forța să spună pe față că îi disprețuiește, pentru că și atunci îi descrie. De fapt, și descrierea asta în amănunțime e tot o formă a disprețului, a scârbei. A silei. Descrii ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
jos a planșetei, în vreme ce aiuritul de Pațulea se urca pe birou cu fundul și, de-acolo, ca și cum sindicatul îl delegase să supravegheze mestecatul colegilor, își morfolea veșnicul său sendviș cu hamsii și arunca priviri aparent dezinteresate, dar în substratul lor freudiene și naționalist, dușmănoase către tăvița lui Attila. Cât putea să-l enerveze pe Pațulea minuțiozitatea cu care colegul Horvath - de altfel, cel mai bun specialist în materie de injectoare cu aburi - își orânduia roșiile, măslinele și toate celelalte înainte de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
astfel. Am o bună prietenă, o mare poetă, cu vajnice opțiuni politice, care înjură mereu în felul acesta. Îi spun: „Bine, dar tu n-ai organul ne cesar.“ „Nu-i nimic, îmi răspunde ea. Mă descarc.“ Să fie o chestiune freudiană? Năzuința subconștientului feminin spre masculinitate? R.P. O fi, nu știu. Freudianismul injuriei românești, adevărat sau nu, e o temă pe care se pot scrie disertații. Mai ales cu preaplinul de material bibliografic pe care ni-l ține la dispoziție România
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
sadic- dostoievskiene, bea în neștire și scrie poezii. Îl are, printre profesori, pe un oarecare Cărtărescu, care-l ajută să publice cîteva texte într-o antologie cu mai mulți autori. Cunoaște iubirea, care i se pre zintă, ca unui copil freudian sau ca lui Maitreyi, pervers- polimorfă : iubește o fată, un cuplu, un motan (parcă) și nu mai știu ce. Scrie un tratat despre gîn dacii de bucătărie. Își prezintă prietena părin ților, prilej cu care se bate ( !) cu taică-su
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
spre exemplu, la un Emil Cioran. Însă lucrul cel mai important, Alexandru Dragomir nu se mai interesează de „actualitatea lui Caragiale”, ci întoarce problema analizând coordonatele unei potențiale identificări structurale cu caragialismul a fiecăruia dintre noi. „Există aproape un refuz freudian de a-l vedea pe Caragiale în noi și pesemne că în orice român de la oraș există un erou caragialesc refulat.” Și în acest caz, filozoful evită o generalizare care decurge aproape automat din teoria sa, aceea că periferiile dezvoltă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
primele făpturi de pe pământ care au perceput timpul au fost și primele făpturi care au zâmbit. 2 În spatele jocurilor mele de la vârsta de patru ani, se afla peștera primordială (și nu cea pe care ar putea s-o bănuiască misticii freudieni). În mintea mea apare un divan mare, acoperit cu creton alb, cu frunze de trifoi negre, dintr-unul din saloanele de la Vira, ca un produs masiv al unei convulsii geologice de dinaintea Începutului istoriei. Istoria Începe (cu promisiunea frumoasei Grecii) nu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ansamblul de principii ale doctrinei, modul lor de structurare într-un sistem explicativ coerent, în relație cu doctrina "automatismului suprarealist" promovată de André Breton, ale cărei limite încearcă să le depășească, cu teoriile psihiatrice contemporane și, mai ales, cu psihanaliza freudiană. "Metoda paranoico-critică" reflectă și, în același timp, este un îndrumar pentru propria practică a artistului. Faimoasele "imagini duble", ce caracterizează multe din operele sale din intervalul 1930-1949, fără a ne restrânge doar la această perioadă, derivă direct din aplicarea principiilor
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
psychose paranoïaque dans ses rapports avec la personnalité, teza de doctorat pe care Jacques Lacan a susținut-o în 1927 și a publicat-o în 1933 se situează la interfața dintre psihiatrie și psihanaliză, ea fiind o "apropriere" în termeni freudieni, și o explorare, de o manieră nouă, a unui fenomen de identificare pe care psihiatria îl numise "delir în doi" (folie à deux). Pentru a stabili o legătură nemijlocită între dereglarea psihotică și experiența de viață a pacientei, studiul se
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
blânde, la cele foarte acute), că delirurile nu sunt entități absolute, ci, mai curând, fenomene complexe, multidimensionale. Metodă paranoică (I) În primul Manifeste du surréalisme (1924), André Breton postula supremația minții asupra materiei și, printr-o interpretare liberă a teoriei freudiene, expresia proceselor de gândire inconștientă, cu un minim de control din partea eului: Suprarealism, subst. Automatism psihic pur prin care ne propunem să exprimăm verbal, în scris sau în alt mod, adevărata funcționare a gândirii. Dictare izvorâtă din gând, în absența
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
acută, dementia præcox, paralizie generală, inclusiv "delirul de interpretare"), vrând prin aceasta să sugereze că granița dintre nebunie și normalitate este doar o simplă convenție socială, direct legată de gradul de suprimare a manifestărilor creatoare ale subconștientului individual, în sens freudian. Totuși, nici unul dintre membrii grupării, cu excepția lui Salvador Dalí, nu a manifestat vreun interes exclusiv și persistent fată de psihanaliza freudiană, ca să facă din ea punctul focal al unei metode de creație artistică. "În perioada suprarealistă am dorit să creez
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
doar o simplă convenție socială, direct legată de gradul de suprimare a manifestărilor creatoare ale subconștientului individual, în sens freudian. Totuși, nici unul dintre membrii grupării, cu excepția lui Salvador Dalí, nu a manifestat vreun interes exclusiv și persistent fată de psihanaliza freudiană, ca să facă din ea punctul focal al unei metode de creație artistică. "În perioada suprarealistă am dorit să creez iconografia lumii interioare, lumea minunată a tatălui meu Freud, și am ajuns acolo" ( Dalí 2005i: 339). La începutul deceniului al patrulea
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
să recunoaștem imaginea dorințelor în spatele simulacrelor fricii, și chiar trezirea "vârstelor de aur" în spatele rușinoaselor simulacre scatologice (2005a: 154). Subiectul (artistul), departe de a se supune lumii, domină realitatea modelând-o conform propriului "delir". Plasându-și demersul creator la nivelul freudian al inconștientului, Dalí cedează uneori imperativelor libidoului; picturile lui conțin un simbolism adesea explicit sexual, dar și alte elemente a căror prezență rămâne dificil de interpretat. Imaginea delirantă a "chipului paranoic", reprodusă în Le Surréalisme au service de la Révolution este
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
în fenomenele de "condensare", "substituire" și "dislocare", existența în această pânză a unui "subiect vast", cu faze distincte succesive conținute într-o imagine instantanee, de o excepțională simplitate (1998: 293-294). Schema organizațională a "fantasmei" tăinuită în Angélus corespunde unei narațiuni freudiene, cu trei momente importante. Mai întâi este așteptarea, în ambianța crepusculară, anunțând agresiunea sexuală a femeii-mantidă, și care este figurată în tablou prin postura celor două personaje: Prima fază: Stând în lumina crepusculară ce stârnește sentimente atavice, cele două personaje
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
femei și bărbați goi, reprezentând, de asemenea, realitatea, se agită. Tot în spate, dar la dreapta, pe un piedestal, distingem o statuie androgină, semnificând, probabil, perfecțiunea unității idealizate. Revenirea constantă la aceleași aspecte și teme fundamentale reflectă modelul de interpretare freudian, cu deosebirea că Dalí face totul în chip conștient. Uriașa mână de piatră din primul plan atrage imediat privirea și este mai proeminentă decât figura lui Narcis - ținând în mână un ou (un simbol dalian favorit, legat de imaginile prenatale
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
experiment al lui Dalí cu "metoda paranoico-critică" este o gravură concepută să însoțească manifestul său artistic din 1930, Femeia vizibilă, un colaj bizar de elemente reprezentând cele mai adânci impulsuri ale subconștientului, cuprinzând imagini provocator-sexuale, o întreagă gamă de simboluri freudiene, elemente arhitecturale baroce, figuri complexe din care una (a doua din dreapta) este inspirată de Madona pe stânci a lui Leonardo da Vinci, dar și un bătrân scuipând într-un caliciu - doar cu greu putem să deslușim toate acestea din învălmășeala
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
logos (gr.) = „cuvânt, idee, teorie, rațiune”. Aici are sensul de „învățătură despre cunoaștere”. Astăzi, scientologia este cunoscută drept Biserica Scientologică. Fondată în California, în 1954, de inginerul navigator lafayette ronald Hubbard (1911-1986), scientologia a combinat literatura de ficțiune cu psihanaliza freudiană, ficțiunea cu știința modernă a sănătății mentale (dianetica). Născut la 13 martie 1911 în Nebraska, Hubbard a fost fiul unui militar American. A călătorit mult în Orient și a avut trei căsătorii ratate. Lucrarea sa capitală este Dianetica - știința modernă
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
urât”) și, dezamăgit de ipocrizia generală, dispare nu se știe unde. Filip este artist și tablourile lui arată un număr de fantasme erotice care indică, pentru un ochi expert, un grav complex interior. Complexul este discutat, pe față, de mama freudiană atunci când fiul îi face portretul. Privind învălmășeala de forme bărbătești și femeiești de pe pânză, de o lubricitate intensă, madam Ionescu este la început scandalizată, apoi, înțelegând mesajul ascuns al tabloului, își judecă sever fiul: „E în toată mâzgâleala ta un
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
în niște memorii lipsite de ambiții literare, evenimentele prin care trec în timpul războiului o Medee de la Dunăre și cei patru fii ai săi. E de reținut însă și cel mai tânăr dintre acești adolescenți, Cristian, băiatul preferat al posesivei mame freudiene. Ea îl iubește cu o pasiune care depășește relația normală de afecțiune. Când fiul aduce în casă o frumoasă nemțoaică, Elisabeth-Charlotte, mama, având sentimentul frustrării, trece printr-o criză teribilă. Momentul acestei drame sentimentale, cu multe cauzalități obscure, este notat
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
-l face antipatic, pe de alta resemnarea și conștiința morții ni-l apropie. Adesea sadian, autorul subscrie straniului marchiz În ideea imposibilității omului de a fi fericit preț de mai bine de-o părere, În ideea, exprimată acum În termeni freudieni, a revărsării pulsiunii sexuale În pulsiune de moarte. Adept al ideologilor de sfîrșit de secol XVIII, apoi al lui Schopenhauer (fără pretenții de exeget), Michel Houellebecq crede, precum Destutt de Tracy, că “être c’est vouloir” și că asistăm astăzi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu care fuseseră confruntați. Barthes n-a insistat suficient asupra dimensiunii etice a scriiturii albe - sesizare care, dacă ar fi fost făcută, i-ar fi contrazis poate concluzia pesimistă -, nu din cauza lipsei de perspicacitate, ci din pricina ponderii marxiste (și poate freudiene) a ideologiei care-i informa gîndirea În acel moment. Tocmai dezinteresul ei - lipsa de scop, inocența - ar fi trebuit subliniate și apreciate pozitiv. Aceasta nu s-a Întîmplat decît cu treizeci de ani mai tîrziu, atunci cînd o altă scriitură
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a problemelor, cu proiecția spre viitor, cu dinamismul, autodeterminarea și adaptabilitatea la situații mereu noi. De asemenea, libertățile sexuale actuale, dinamica specială a familiei, modelele particulare, informaționale ale educației, marele acces la mass-media, relativizează o serie de aspecte ale concepției freudiene. În schimb, corpul doctrinar al psihanalizei a stat la baza unor noi arii de investigare a psihismului individual care fac în continuare parte din recuzita înțelegerii psihismului persoanei umane. Metoda hermeneutică, prin care „celălalt” este interpretat pe baza a ceea ce
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
oarecare. La fel și gura omului. Nu putem vorbi, în cazul animalului, despre „libido” și „erotism oral”; animalul, pur și simplu, răspunde la atingere. Ar fi oare cazul să mistificăm în mod ridicol situația în cazul omului, așa cum fac psihanaliștii freudieni? Desigur, nu. După Guthrie, analiza motivației umane trebuie în primul rând să elucideze nivelul de bază prin teoria contiguității, ca și în cazul animalului. Nu este necesar să inventăm o dorință specială de mâncare la om dacă stabilim cu claritate
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
teoria învățării: Frustration and Aggression (1939), Social Learning and Imitation (1941) și Personality and Psychoterapy (1950). Teoria învățării sociale enunțată de Miller și Dollard include o sinteză impresionantă de cunoștințe din domenii aparent ireconciliabile: teoria comportamentală a lui Hull, psihanaliza freudiană și teoria culturii. Ca și Bandura, ei încercau să depășească limitele behaviorismului clasic. Considerând comportamentul atât un rezultat al condițiilor sociale, cât și al legilor psihologice, ei accentuează rolul proceselor mentale superioare, în special al abilității minții de a rezolva
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
limbajul părinților și dragostea ocrotitoare au valoare fortificatoare secundară pentru copil. Sistemul Miller-Dollard este o „liberalizare” a teoriei S-R care, prin extindere, a inclus psihopatologia, psihoterapia și teoria personalității 1. Reunind viziuni atât de divergente precum reflexologia pavloviană, psihanaliza freudiană și sociologia culturală, Miller și Dollard au fost obligați la mari eforturi de sinteză; au reușit o teorie care uimește prin coerență și o face foarte actuală. „Gemenii M&D” au formulat „principii fundamentale de învățare” pe care le-au
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]