823 matches
-
cu o altă memorie istorică. Cele postcomuniste readuceau, în sfârșit, în prim-plan, toate marile mize identitare, fie și conflictuale ale fiecărei națiuni. Aceste grave adevăruri, recuperate după decenii de interdicții și distorsiuni, nu puteau fi expuse de o manieră frivolă, colorată și negociabilă, ca în manualele occidentale. Ducând povara unor repovestiri atât de importante, manualele postcomuniste nu au investit la fel de mult în schimbarea formulelor discursive impuse de vechiul regim. Comunicarea de tip didactic fiind foarte atent codificată în perioadă comunistă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
dispune ca ora să fie anunțată de clopote. Întreaga comunitate stabilită în jurul mănăstirilor urmează aceeași cadență. Timpul medieval nu se mai irosește. Dar este prețios în raport cu Dumnezeu. Trebuie să fie bine folosit, în rugăciune mai de-grabă, decât cu lucruri frivole. Timpul religios se convertește în timp laic. Din mă-năstire, trece în ateliere, în prăvălii, în piață. În orașe, ca și catedralele, turnurile de veghe sunt împodobite cu orologii. Pe măsură ce societatea devine mai complexă, pe mă-sură ce noi funcții se
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
am văzut o despărțire pentru totdeauna, cu o senzație de destrămare, de moarte. O despărțire trecătoare devine despărțirea în sine, după cum toate femeile devin femeia în sine, așa cum o văd eu și cum nu sunt poate ele în realitate: cochetă, frivolă, cu palori și viclenii, pe care o ador ca să o blestem și o iubesc ca să o urăsc, o ființă unduioasă, care mă chinuiește și mă umple de delicii (s.n.)". Ca atare, înainte de a o iubi efectiv, poetul îi vorbește femeii
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
care îl deosebeau pe Russell cel de acum zece ani de cel de acum trebuie să-i fi atras mai mult atenția. Într-adevăr, de la viața personală relativ austeră din acea perioadă, Russell a trecut cu timpul spre una destul de frivolă. Persoane apropiate erau neplăcut surprinse de tendința lui Russell de a le subordona viața intereselor, dorințelor și înclinațiilor sale.24 Cu dezaprobare trebuie să fi întâmpinat Wittgenstein și implicarea crescândă a lui Russell în activități publicistice destinate unei audiențe largi
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
într-un anumit moment din istoria ei409. Un alt aspect al modului de folosire a limbii este acela rezultat din predispoziția de a recurge în construirea discursului la acele elemente ale limbii conforme cu spiritul ei, de a înfrîna pornirile frivole în folosirea limbii (porniri izvorîte de obicei din lipsa de idei410). Așa cum, în cazul gîndirii întemeiate, controlul rațional împiedică dezlănțuirea intempestivă a ideilor, tot așa, la nivelul expresiei lingvistice, aceeași raționalitate trebuie să producă un echilibru al mijloacelor întrebuințate, prin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și dragostea, din Viața lui Mihai Eminescu." Iar cu privire la Arghezi: "Concluzii contrare acelora trase în conferință, ne-ar fi părut conforme idealului erotic al autorului cuvintelor potrivite, cît și adevăratei imagini a celui eminescian"56. Însuși Eminescu a detestat femeia frivolă. Pentru Eminescu, asemenea fel de iubire "e-o clipă de beție și-o zi de desgustare". Adevărata iubire este, pentru el, cu totul altceva: "E acea iubire adîncă și curată Care-n viață vine o dată, numai o dată Acea eterna sete
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
înconjurător „climatizat,” cât a privatizat modurile de viață. În vreme ce „uzura morală dirijată” a produselor se accelerează, publicitatea și mass-media exaltă bucuriile „la minut”, afișând mai peste tot fantasmele erosului, ale confortului și ale divertismentelor. Sub un potop de semne facile, frivole, hedoniste, faza II a contribuit la delegitimarea normelor victoriene, a idealurilor caracteristice sacrificiului, a imperativelor rigoriste în beneficiul plăcerilor private. Prin aceasta, ea a provocat o basculare a timpului, trecerea de la orientarea futuristă la „trăirea în prezent” și la satisfacțiile
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ori cu Erosul, cu mobilitatea și cu libertatea, cu provocarea și cu divertismentul, au despovărat și au dinamizat imaginarul consumatorist. Momentul „greu”, emfatic și competitiv al mărfii a dat îndărăt cu un pas în beneficiul unei mitologii euforice și ludice, frivole și juvenile. De unde natura hibridă a acestui ciclu ce se prezintă la scara istoriei drept o formațiune de compromis între mitologia standing-ului și cea fun, între consumul demonstrativ „tradițional” și consumul hedonist individualist. Consumul intimizattc " Consumul intimizat" Acest ciclu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mult, insecuritatea specifică lumii liberale, excesul posibilului, povara liberei guvernări a propriei persoane. Cu cât există mai multă preocupare și responsabilitate de sine, cu atât se manifestă mai tare nevoia de facilitate vidă, de relaxare până la „efortul zero”, de nepăsare frivolă. Nu alienarea subiectului, ci recursul la libertate pentru a nu mai gândi, pentru a ieși din sine și „a scăpa de apăsarea propriei istorii”24. Hiperconsumul nu funcționează în mod sistematic ca ultimă soluție, el este acel ceva care oferă
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
e atât fenomenul aniversat, cât divertismentul al cărui pretext este, nu atât evocarea trecutului, cât hedonizarea prezentului. Pretutindeni, sărbătorile sunt dominate de logica divertismentului, a spectacolului și a consumului: sărbătoarea tradițională sau memorială a fost înlocuită de sărbătoarea consumeristă sau frivolă axată pe prezent. Pierre Nora nota, pe bună dreptate, că aniversările actuale au trecut de la domnia „memoriei restrânse” la aceea a „memoriei generalizate”31. Acest fapt nu impietează cu nimic asupra inițierii de noi festivități având în comun desfășurarea în afara
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
supremației lui Superman. Interpretare care, de fapt, e departe de a fi nouă. Încă din anii ’50, cei mai atenți observatori consemnau deja includerea domeniului sexual în dinamica societății de consum. Asimilate cu un divertisment la îndemână, cu o plăcere frivolă fără altă semnificație, relațiile sexuale au tendința de a deveni și ele „bunuri de consum”, putând fi obiectul unei opțiuni de moment, fără o reală angajare a propriei persoane, cam la fel cum îți faci cumpărăturile la un magazin cu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
care se pun sunt următoarele: amenințările care apasă asupra ecosferei și asupra resurselor noastre fosile poartă în germene un sfârșit iminent al societății de hiperconsum? Limitele naturale duc la dispariția „scopurilor necumpătate” ale hiperconsumului și a „veselei sale sărbători umane frivole”13? Post-faza III a început deja? Observând dinamica economiei mondiale, suntem în drept să afirmăm că nu acesta e scenariul care se pregătește - cel puțin, nu pentru deceniile următoare. Ce constatăm? Creșterea energetică a Europei este relativ slabă, dar e
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a tot ce e superfluu. Dar este acesta un lucru realmente posibil, realmente de dorit? Nu cred. Dacă, așa cum sublinia Pascal, omul este o ființă făcută din „contrarietăți”, filosofia fericirii nu trebuie să excludă nici superficialitatea, nici „profunzimea”, nici distracția frivolă, nici edificarea anevoioasă a sinelui. În cursul vieții omul se schimbă, iar noi nu așteptăm mereu aceleași satisfacții de la viață. Așadar, n-ar putea exista altă filosofie a fericirii decât una neuniformă și pluralistă: o filosofie mai mai curând eclectică
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
în opinia lui, toată această „hârjoană idilică” din spectacolul discutat este indisociabilă de „ceva insolit, ceva ce reprezintă însuși fondul operelor shakespeariene și care le apropie atât de mult de dramele grecești”. În pădurea din Cum vă place, dincolo de jocuri frivole și de giumbușlucuri, ba în chiar miezul lor, Artaud aude „voci grave și răsunătoare, prelungite ca niște tunete într-o furtună...” și se întreabă „dacă tot ceea ce se întâmplă aici nu are la bază ceva dement, întunecat și inuman”. Astăzi
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
un simulacru de ceremonial, și tot acest univers spectral care trimite, în același timp, la vid, la absență și la piatra comemorativă par cu atât mai bizare! În aventura lui Genet, moartea dublează întotdeauna privirea, fie ea și cea mai frivolă. De asemenea, fiecare gest poartă pecetea morții. Pentru ceremonialul funebru cu mormânt gol și catafalc pe care nu e depus nici un cadavru real, orice privire, orice gest modelează vizibil o absență. „Aventura mea va fi funebră prin faptul că orice
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
un filosof pe care-l combați echivalează cu arderea lui pe rug, așa cum dorea Platon să procedeze cu operele lui Democrit. Platonismul se prezintă astfel ca un antihedonism notoriu. Vom citi așadar anecdotele, toate anecdotele, nu atât în sensul lor frivol, ușuratic, cât în perspectiva atâtor istorii care trebuie decodate în lupta antiplatoniciană - la fel și în cazul lui Diogene, asupra căruia voi reveni. În teatrul cirenaic îl întâlnim așadar pe Aristip luându-se la harță cu o potârniche, cu un
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și să-l înrolăm pe filosof în ceata profesorilor de virtute, a negustorilor de morală. De această reputația nu va mai scăpa... Nimic din rândurile rămase nu ne autorizează să conchidem că Prodicos este în favoarea unui termen sau altuia: viața frivolă de plăceri sau viața virtuoasă și austeră. Pentru că, citind Memorabilele lui Xenofon - care redau spiritul, fără să avem însă acces la literă și, mai ales, fără să cunoaștem condițiile în care a fost scris textul lui Prodicos, contextul realizării lui
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
important, bogat. Noua situație o determină pe ușuratica și superficiala Ella să se înconjoare de admiratori mondeni (printre care și neobositul dansator Fred) și să ducă o existență dubioasă, deoarece contactul cu această lume mondenă va descoperi în Ella înclinații frivole și resurse de perfidie. Lovit în sentimentele sale, dominat de incertitudine în privința Ellei, Ștefan pleacă pe front, ca sublocotenent de rezervă, cu speranța unei eliberări din situația morală insuportabilă în care se afla. Ideea că în lipsă va fi înșelat
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Dar putea petrece o zi Întreagă vagabondând printr-o casă părăsită sau printr-un sat În ruină. În pofida plăcerii ei de a-și procura obiecte din viața de ariergardă (obiectele false ori banale pe care le aduna cu o pasiune frivolă și apoi le dăruia ori le uita peste tot), de acolo nu lua niciodată nimic, nici o carte, nici un porțelan, nici un cartuș gol: nu lua decât rollfilm după rollfilm și fotografia totul. Războiul, spunea, e plin de obiecte trouvés. Pune suprarealismul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de fată deșteaptă în Balcani mi se pare mult mai crud. În afară de dragoste și beție, ce se poate întreprinde în acest inavuabil Sud-Est? Nu vreau să spun că am rezolvat ceva pe aici, dar scepticismul cere un cadru parfumat și frivol pe care l-am găsit, pe când a fi ros de îndoieli în spațiul valah e de-o tristețe fără soluție” (2decembrie 1946 Ă 484). De fapt, mutându-se la Paris, sincronizându-se, cum spune într-un loc, cu „decadențele acestui
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
vorbește. Similar raportării la Eminescu, i se pare nefiresc și nedemn ca limba română să fie vorbită de compatrioții săi, nedemni, pe care îi disprețuiește. Îi scria lui Wolf Aichelburg: „Mă întreb adesea cum a putut un popor așa de frivol ca al «meu», cum a putut să forjeze o limbă atât de profund poetică. Nu cunosc, în orice caz, un idiom mai expresiv” (15 octombrie 1974 Ă 513). De asemenea, îi scrie lui Gabriel Liiceanu: „În românește Heidegger sună incomparabil
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
găsește aici locul potrivit pentru a-și întinde tentaculele prin care soarbe seva vitală. Prin urmare, aici, la Paris, viciul scepticismului proliferează strălucitor: „Nu vreau să spun că am rezolvat ceva pe aici, dar scepticismul cere un cadru parfumat și frivol pe care l-am găsit, pe când a fi ros de îndoieli în spațiul valah e de-o tristețe fără soluție” (2decembrie 1946 Ă 484). Altfel zis, cadrul parfumat și frivol oferă pentru un sceptic soluția exhibării de sine, a contemplării
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
constat că ei sunt mai tari și că lupta mea contra lor e fără speranță. Originile mă trag înapoi, urmând desigur să mă înghită” (I, 120). În fine, să vedem alte contradicții: „un sihastru în plin Paris” (I, 20), un frivol, condamnat la gravitate (cf. I, 77), „un superficial din fire” care nu cunoaște în profunzime decât „neajunsul de a te naște” (II, 296), un laș cu accese furibunde de violență, un bufon care suferă de absența absolutului, un erou în
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
care fac posibilă existența, «viața»” (III, 79). Altundeva, după o discuție cu instalatorul care n-a încetat să se laude, Cioran notează: „Orgoliul e comparabil cu focul, cu sângele, cu respirația: el face mașina să funcționeze. / Nu e deci superficial, frivol, efemer: e substanță. Unde orgoliu nu e, nimic nu e” (III, 118). Sau: „Am greșit sabotându-mi pasiunile; nimic nu se poate crea fără ele. Ceea ce se numește «viață» sunt pasiunile și nimic altceva” (II, 360). Același lucru despre națiuni
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Gramatica e cel mai bun antidot împotriva urâtului” (II, 13). Gramatica e asociată evident efortului fizic. „În toate momentele de vid, de neant interior, de uscăciune totală, mă agăț de limbaj, mai rău: de gramatică” (II, 51). Alături, stau lecturile frivole sau tehnice. Prin ele, și nu prin „ceva ce ține de «suflet»” (II, 97), poți scăpa de Angst. Chiar scrisul e o soluție de felul acesta, pe jumătate lașă. Nu duce la extaz, nu mântuie, dar salvează în ordinea imediatului
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]