1,212 matches
-
spiritului, fie îndreptat spre idealuri nobile (când sunt înalte), fie lipsite de ambiție și de idealism (dacă sunt aplecate spre pământ). Creșterea și căderea imuabilă a frunzelor ilustrează ciclul anotimpurilor, eternul început, alternanța nașterii și a morții. Când posedă un frunziș abundent, este simbolul eternității și se găsește deseori în cimitire, ca mod de reamintire a nemuririi sufletului. În sfârșit, mugurii evocă promisiunea unei ameliorări, reînnoirea naturii și deci a situației, sosirea vremurilor mai bune (primăvara). Deoarece copacul este un element
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
în tradiția biblică : chivotul legii și coroana lui Christos ar fi fot fabricate dintr-un astfel de lemn. În vis, salcâmul are așadar o dimensiune spirituală, mai ales pentru persoanele care îi cunosc simbolismul. Merișor, chiparos, tisă Acești copaci cu frunziș persistent simbolizează eternitatea și nemurirea. Evocă dorința de durată, de angajare și de stabilitate a celui ce visează. Însă, dat fiind că sunt adesea prezente în cimitire, aceste conifere pot indica, în mod paradoxal, teama de moarte. Cedru Pe lângă semnificația
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
să se roage la Domnul atotstăpânitorul, zicând: „Dumnezeule al părinților noștri, binecuvântează‑mă și Împlinește‑mi ruga precum ai binecuvântat pântecele Sarei și i‑ai dăruit fiu pe Isaac!” Ridicându‑și privirile spre cer, zări un cuib de vrăbiuțe În frunzișul dafinului și prinse a jeli de una singură, zicând: „Vai mie, nefericita, cine m‑a născut? Din ce pântece am ieșit la lumină? Blestem am devenit În ochii fiilor lui Israel și cu batjocură m‑au alungat ei din Templul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
în vântul rece, soarele se lasă învins de tunetul gălăgios și se ascunde după niște dealuri bătrâne. Fulgerul despică cerul, veverițele se sperie, tot mai greu se țin de crengile bătute de o ploaie repezită. Pit alunecă și cade pe frunziș. -Peeeet! Unde ești? Am căzut din copac! - anunță frățiorul necăjit. -Piiiiiit! Vin și eu, nu te las singur în furtuna asta urâtă! Când se regăsesc, se bucură nespus de mult și cuprinși laolaltă se ascund într-o crăpătură de pământ
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Luce mă lămurea ce fel de specialist mă aduseseră părinții mei să consult. (Și, mai rău, să mă consulte el pe mine.) Erau și sculpturi. Reproduceri din templul de la Kujaraho ocupau colțuri ale camerei, alături de plante smărăldii, uriașe. Profilate pe frunzișul verde ceruit, femei hinduse cu sâni ca pepenii se aplecau Înainte, oferindu-și orificiile ca ofrande bărbaților bine dotați care le primeau. Un panou de control superaglomerat, o adunătură de corpuri contorsionate, oriunde te uitai. ― Cum arată locul ăsta? șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
chioșcului și aproape toate erau ocupate: bărbați și femei, așteptînd gravi, În tăcere. Într-un minut-două, la ora nouă, printre copacii mari din parc va Începe concertul. Aerul serii era aproape răcoros, după o zi caniculară, și briza ușoară făcea frunzișul să foșnească molcom, În timp ce șirul de felinare cu globuri albicioase forma, pe fondul unui verde Întunecat, pete de un verde mai deschis. — Nu vrei să stai jos? CÎteva scaune rămăseseră neocupate, dar ei nu se așezau niciodată. Se plimbau agale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
marea incintă din sticlă a izvoarelor și primul copac. Soția lui nu-i punea nici o Întrebare, dar Maigret Își dădea seama că era atentă la cel mai mic gest la lui, la expresiile feței. Cu ziarul pe genunchi, privea, prin frunzișul aproape nemișcat, cerul de un albastru Întotdeauna la fel de pur, unde părea că se rătăcise un norișor de un alb strălucitor. La Paris, se plîngea uneori că nu dispăruseră unele senzații, cărora le păstrase o amintire nostalgică: o pală de aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
albaatru ușor violaceu. Și aici o puteai vedea Într-o fotografie pe Hélène Lange, pe la treizeci de ani. Expresia feței era foarte diferită și zîmbetul spontan, fără nimic misterios, exprimînd bucuria de a trăi. Era o poză mărită, și după frunziș se putea presupune că fusese făcută În pădure. Ai fi zis că se uiă la obiectiv cu tandrețe. — Aș fi curios să aflu cine a făcut fotografia, mormăi Maigret spre Lecoeur, care venise după el. — Ciudată fată, nu? — Presupun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
exact deasupra orașului și vântul se potolea. Strada era pustie. Treceau mașini din când În când, stârnind jerbe de apă. Șeful Poliției Judiciare de la Clermond-Ferrnad Își aprinse o țigară, se uită la ploaia care ricoșa din ciment și cădea peste frunzișul grădinii. — Am impresia că am Început lamentabil, șefule. Ar fi trebuit să vă cedez locul. — Și ce altceva aș fi făcut? I-ai dat Încredere. Ajunsese la un punct unde i se părea zadarnic să răspundă la Întrebări. Prefera să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
fofilându-se printre frunze. Dă de o șopârliță și de un crab. Puțin mai încolo câteva păsărele ciugulesc delicat florile îmbobocite. Înțelege că întregul zid a fost acoperit cu un sistem complicat de volute și contra volute sime trice din frunziș de acant, aidoma unui covor sau unei tapiserii. Intervenția discretă a faunei este bine-venită. Introduce o notă de viață în răceala moartă a marmurii. Între timp flaminii au înconjurat de trei ori altarul. Acum se retrag. În centru, n-au
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lângă popor - Ca prin neguri alburie se strevăd și se prefac În întinsă-mpărăție sub o umbră de copac. Vulturii porniți la ceruri, pân-la ramuri nu ajung; Dar un vânt de biruință se pornește îndelung Și lovește rânduri, rânduri în frunzișul sunător, Strigăte de Allah! Allah! se aud pe sus prin nori, Sgomotul creștea ca marea turburată și înaltă, Urlete de bătălie s-alungau după olaltă, Însă frunzele-ascuțite se îndoaie după vânt Și deasupra Romei nouă se înclină la pământ. Se
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
întind: Din valurile vremii nu pot să te cuprind. {EminescuOpI 214} CE TE LEGENI... Ce te legeni, codrule, Fără ploaie, fără vânt, Cu crengile la pămînt? De ce nu m-aș legăna, Dacă trece vremea mea! Ziua scade, noaptea crește Și frunzișul mi-l rărește. Bate vântul frunza-n dungă Cântăreții mi-i alungă; Bate vântul dintr-o parte - Iarna-i ici, vara-i departe. Și de ce să nu mă plec, Dacă păsările trec! Peste vârf de rămurele Trec în stoluri rîndurele
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
aproape, Pe-ntinsele ape Să am un cer senin. Nu-mi trebue flamuri, Nu voiu sicriu bogat, Ci-mi împletiți un pat Din tinere ramuri. Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet, Doar toamna glas să dea Frunzișului veșted. Pe când cu sgomot cad Izvoarele-ntr-una, Alunece luna Prin vârfuri lungi de brad. Pătrunză talanga Al serii rece vânt, De-asupră-mi teiul sfânt Să-și scuture creanga. Cum n-oiu mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nalță la maluri, S-ar atârna de stânci Cu brațe de valuri, Se-nalță, dar recad Și murmură-ntr-una, Când pe păduri de brad Alunecă luna. Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet, Doar moartea glas să dea Frunzișului veșted. {EminescuOpI 220} Să treacă lin prin vânt A tot știutoarea, De-asupră-mi teiul sfânt Să-și scuture floarea. Cum n-oiu mai fi pribeag De-atunci înainte, M-or troieni cu drag Aduceri aminte, Ce n-or ști că privesc
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de patemi Pe când liane cresc Pe singurătate-mi. {EminescuOpI 221} NU VOIU MORMÎNT BOGAT (VARIANTĂ) Nu voiu mormânt bogat, Cântare și flamuri, Ci-mi împletiți un pat Din tinere ramuri. Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet, Frunzișului veșted Doar vântul glas să-i dea. În liniștea sării Să mă-ngropați, pe când Trec stoluri sburînd La marginea mării. Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape, Lucească cer senin Eternelor ape, Care din văi adânci Se-nalță la
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Al inimii sbucium, Ce dulce-mi va suna Cântarea de bucium! Vor arde-n preajma mea Luminile-n dealuri, Izbind s-or frământa Eternele valuri Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet, Ci codrul vânt să dea Frunzișului veșted. Luceferii de foc Privi-vor din cetini Mormânt făr-de noroc Și fără prieteni. {EminescuOpI 226} CRITICILOR MEI Multe flori sunt, dar puține Rod în lume o să poarte, Toate bat la poarta vieții, Dar se scutur multe moarte. E ușor
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cartierul ăla, peste drum de o Bucherie Chevaline și o cooperativă de vinuri, scrisese el Începutul a tot ce avea să facă după aia. Nici un alt loc din Paris nu-i plăcuse atât de mult ca acelea cu copacii cu frunziș bogat, cu casele vechi văruite și cu catul de jos vopsit În cafeniu, cu șirul lung de autobuze verzi din piațeta aceea rotundă, cu vopseaua purpurie pentru flori prelinsă pe pavaj, cu strada Cardinal Lemoine care se prăbușea brusc Înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Catapeteasma culmilor cărunte Purta chenar de aur stacojiu. Mestecenii cei albi veneau în pâlcuri De lumănări cu sfeșnice de-argint; Soborul stelelor citea cu tâlcuri Adânci, în stranele de mărgărint. Și cum treceam pribegi cu toamna-n țară, Ardeau mestecenii frunzișul rar Și-l dăruiau în lacrime de ceară Topite-n pacea mare de altar; Pleșuvii munți îngenuncheau în zare Trudiți de mers ca peregrini bătrâni. Mătăniile de oi coborâtoare Se deșirau în drumul de la stâni. Bisericile vechi, purtând potcapul Monahilor
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Dar noi, nebuni, nu ne-am oprit trăsura, Ne-am dus — păgâni grăbiți — spre Polovraci: De pretutindeni ne-arăta pădurea Copaci schimonosiți ca niște — draci. Cerințe: 1. Folosiți în enunțuri proprii expresiile: “chenar de aur stacojiu” “soborul stelelor” “ardeau mestecenii frunzișul rar” “lacrime de ceară” 2.Scrieți cuvinte cu sens asemănător pentru: trudiți, pribegi, pâlcuri, sobor. 3. Transcrieți versurile în care autorul personifică munții. Ajutoarele pădurii Eugen Jianu Ne-a chemat moș Vuia, pădurarul, să venim la căsuța lui din poiana
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
îngrijit, dar el n-are decât doua frunzulițe. Uite la copăcelul ăla mare, ce frunze și ce tulpină înaltă și groasă are! Oare cum o fi crescut? se mira Ionel, ciocănind pe ici, pe colo tulpina groasă. Deodată, pe neașteptate, frunzișul copacului începu să foșnească și să sune ca din sute și mii de clopoței verzi și un glas ca o șoaptă se auzi atunci: Vrei să știi cum crește pomul? Crește-ncetișor ca omul. Din tulpina copacului, Ionel vazu, ca-n
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
lor tindea să se statornicească în tâmplele lui Lupu ca un cântec propriu al urechii interne. Când și când, la cotiturile drumșorului printre lanuri, ori la o coborâre într-o vâlcică, dădea peste pâlcuri de copaci care abia își clăteau frunzișul; turturele băteau din aripi și-și luau alene zborul; un popândău îl aștepta neclintit la marginea pulberei, până ce simțea cutremurul roților panerașului și trapul calului; atunci intra cu regret în căsuța lui subpământeană, ca să iasă iarăși în urmă, să cerceteze
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
pronominale din: spunându-mi spunânduți spunându-i spunându-ne spunându-vă spunându-le 4. Scrieți sinonomele termenilor: surâs, datină, ceață, plăsmuire. Vremea si ...vremurile „O puternică suflare de vânt trecătoare și iute, ca un glas de pieire strecurându-se printre frunzișuri, se stinse, tânguios și jalnic, în nesfârșitul umbros al depărtărilor. Vijelia își trimise înainte pe cel mai ager dintre vestitorii săi înaripați. Și de peste firea întreagă, într-o clipă se ridică pe mii de note discordante și totuși armonice, simfonia
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Noapte de vară Elena Marin Alexe De pe nori încet coboară Brațe negre si inerte Împletind sub raza clară Pânze aurii incerte S-au ascuns ca la comandă Păsărele prin tufișuri Și-ntr-o liniște deplina Se cufundă prin frunzișuri Doar privighetoarea tristă Mai dă glas durerii mute Și in liniștea de taină Inima stă s-o asculte Mai târziu in crucea nopții Pacea somnului coboară Și-aș mai adăsta prin iarbă Legănând noaptea de vară
Noapte de var? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83243_a_84568]
-
Muzeul Metropolitan de Artă din New York mi-a oferit informații suplimentare despre estetica chineză. Robert și Deborah Tornello, de la Pepinierele Tornello, mi-au descâlcit misterele vegetației dintr-o pădure tropicală, iar cartea lui Mark Moffett, Frontiera superioară: o explorare a frunzișului din pădurile tropicale, mi-a oferit o privire de ansamblu asupra ecosistemului, cu vădită și viscerală plăcere; Mark Moffett nu are nici o legătură cu personajul din carte care are același nume. Ellen Moore a organizat tonele de informații adunate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fapt, ce văzuse Esmé? Oare văzuse totul? Marlena simți o picătură În vârful capului. Din cauza umidității, crengile erau Încărcate de umezeală și transpirau cam la fel de tare ca și Bennie. Își deschise umbrela de soare deasupra capului. Sus de tot În frunziș, o maimuță sări de pe-o creangă pe alta scuturând picuri mari care căzură cu zgomot pe hârtia Întinsă și impermeabilă. —Hei, mamă, o auzi pe Esmé spunând cu vădită mândrie. Bine că am adus umbrela. Câtă dreptate ai, wawa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]