738 matches
-
spre casă, spre cei dragi. Huliganism la camping Era la jumătatea lunii iunie 1980. O dimineață de vară splendidă revarsă peste orașul Bârlad un vânt călduț și o mireasmă proaspătă de flori. Soarele săltase peste Dealul Mare și încet, încet fugărea ceața spre albia râului Bârlad ce curgea liniștit zăgăzuit de o parte și de alta de maluri acoperite de iarbă și flori. Împreună cu frații mei Lascăr, Toader, Ștefan, Mitică am hotărât să sărbătorim ziua de naștere a Ilenei, sora cea
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
năpustește asupra dușmanului ca un leu hăituit de săteni, 104 ațâțat, gata să sară, cu gura înspumată, bătându-și coastele cu coada; ca un delfin uriaș de care peștii fug să se ascundă în ungherele mării; ca un vultur care fugărește porumbei și-i ajunge din urmă, țipând; ca un foc năvalnic ale cărui flăcări, bătute de vânt, se zbuciumă și se învârtejesc în arborii pădurilor; sau tot ca un pârjol care gonește lăcustele înspăimântate în ape de râu și caii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de mătasea-broaștei, / Ce-i lângă peșteră, să dănțuiască / În apă pân’la gât.“ Până la urmă sosesc și ei la locul convenit, însă, în loc să îl ucidă pe Prospero, fură niște haine ce le-au luat ochii și sunt aspru pedepsiți și fugăriți de-acolo, pentru ca, la sfârșitul piesei, să fie aduși, spăsiți, înapoi. Exprimarea opoziției buni/răi prin progresiva complicare a itinerarului pare a fi deliberată: cei buni nu au nevoie de etapele de încercare, pedepsire și purificare de care au nevoie
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
se năpustește asupra dușmanului ca un leu hăituit de săteni, ațâțat, gata să sară, cu gura înspumată, bătându-și coastele cu coada; ca un delfin uriaș de care peștii fug să se ascundă în ungherele mării; ca un vultur care fugărește porumbei și-i ajunge din urmă, țipând; ca un foc năvalnic ale cărui flăcări, bătute de vânt, se zbuciumă și se învârtejesc în arborii pădurilor; sau tot ca un pârjol care gonește lăcustele înspăimântate în ape de râu și caii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de mătasea-broaștei, / Ce-i lângă peșteră, să dănțuiască / În apă pân’la gât.“ Până la urmă sosesc și ei la locul convenit, însă, în loc să îl ucidă pe Prospero, fură niște haine ce le-au luat ochii și sunt aspru pedepsiți și fugăriți de-acolo, pentru ca, la sfârșitul piesei, să fie aduși, spăsiți, înapoi. Exprimarea opoziției buni/răi prin progresiva complicare a itinerarului pare a fi deliberată: cei buni nu au nevoie de etapele de încercare, pedepsire și purificare de care au nevoie
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
dată pe picioarele din față, analiza și studia bine apoi după câteva minute se hotăra să intre. Plecarea la țară primăvara era adevărata viață. Bunicuța simțea că prinde putere iar Pisa simțea adevărata libertate: iarbă, curte, copaci, grădină, jucăușii fluturi fugăriți de ea, dar mai ales provocarea cea mare era vânatul șoriceilor. Ce se mai juca cu ei!... Îi alerga. Îi arunca în sus. Apoi dintr-o lăbuță în alta, până îi zăpăcea de tot și apoi îi mânca. Toată ziulica
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
cu strășnicie, așa cum i-a poruncit stăpânul dimineața, când a pornit în pădure... „-Măi, Pârvule, s-o păzești pe Anuca, ca pe ochii din cap!“ Și, el n-o slăbea din ochi,o clipă... era umbra ei, se hârjoneau, se fugăreau și când îi punea labele pe umeri, ea cădea în iarbă și râdeau amândoi. Iubea toate micile ființe care o înconjurau. Asculta cântecul greierilor, imitându-i: „Cri-cri...cri-cri“ Zile întregi, treceau fără să vadă fața omenească... și nu se plictisea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îmi dezmierda auzul într-un chip fermecător; toată viața aceea proaspătă care plutea în jurul meu, o simțeam până în adâncul inimii mele mângâindu-mi parcă toate fibrele trupului meu. Soarele asfinți curând și înserarea căzu tristă și în grabă, parcă era fugărită de cineva din urmă... era parcă ceva neliniștit în aer... domnea totuși o tăcere adâncă și apăsătoare, care începu să mă strângă din toate părțile... Fumegarea amurgului s-a împânzit într-aceeași liniște neclintită de nici o adiere. După aceea s-
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
purta în brațe, numai... L-a îngrijit cu duioșie ca pe un prunc lângă ea, sub privirile umezi ale bătrânului Toma care se gândea la Anuca orfană de mamă ca și el. Se învațase în doi... nedespărțiți. Se hârjoneau, se fugăreau cu Pârvu prin pădure, se trânteau, se tăvăleau prin iarbă și iarna prin zăpadă, cât era ziulica de mare. Dar, într-o zi fata și-a dat seama că puiul de lup era mai voinic decât ea, chiar și ca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-și obrajii cu dosul palmelor. „Ei, da‟ Anuca ari cui sămana!“... își iubea mult nepoata. Cel mai mult îi plăcea, când Anuca îl lua de mână și-l îndemna râzând, așa cum numai ea putea... - Hai bunicule... hai tătăiță, să ne fugărim prin pădure! Și, cât ar fi vrut să nu-i strice inima!.. Cu două seri înainte, după ce venise din sat, de la Domnica, - unde fusese, că-l prinsese dorul de nepoți-, deodată, i se tăiaseră genunchii și simți o mare slăbiciune
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o considerau oamenii. Cum o considera Darcey. Dar nu se putea să fi avut dreptate dintotdeauna prietena ei, nu? La patru și jumătate, doi copii - un băiat și o fată, amândoi, estimă Nieve, cam de cinci-șase anișori - începură să se fugărească veseli prin grădină și se opriră când dădură cu ochii de ea. Șușotiră ceva între ei, iar apoi băiatul se apropie de ea și îi spuse că îl cheamă Davey; o întrebă dacă stătea în casa lor. Iar fata zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
toți să fim copii Lui că El ne-a răscumpărat cu scump Sângele Lui și a Lui suntem. Nu ai noștri și facem tot ce ne trece prin minte că vicleanul ne strecoară fel de fel de gânduri și idei. Fugăriți-le, nu le primiți căci ele fac cuib înmulțindu-le. Acum când scriu aceste rânduri mă gândesc și la Marele Duhovnic care azi 20 iunie 2013, ora 12 este înmormântarea lui. Părintele care ținea făclia Luminii aprinse în România. S-
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
se confundă în amintirea mea cu toate cele care au urmat, dar în fiecare seară creștea tulburarea și magia acelei săli luminate stins de câteva becuri cu lumină albastră, roșie și verde-smarald, ca și de un glob cu oglinjoare care fugărea pe pereți sute de dreptunghiuri galben-difuze, vidul ăla întunecat și amețitor care amesteca înăuntrul cu înafara, pentru că, una după alta, se formau perechile. Rock-ul dezlănțuit lăsa tot 64 mai mult locul blues-urilor în care, strânși în brațe, ei
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în micul tumul din valea paradisiacă, un geamăn al meu, mumificat, zăcea poate în aceeași poziție, rânjind la fel, dar cu orbitele și cu cerul gurii prinse în lutul străbătut de vinișoare și rădăcini te. Dimineața era splendidă. Ne-au fugărit vreun sfert de oră la înviorare, de jur-împrejurul conacului (m-am uitat speriat spre statuie, dar nimfa redevenise inofensivă și pudică), ne-au mai aliniat, am mai sărit ca mingea și am mai mers ca piticii, după care ne-au dat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
care urmau să se dea ca premii. Locul era luminat slab de câteva becuri galben-murdare, așa încît 124 cele două porți de handbal de la extremitățile terenului asfaltat abia se zăreau, confundîndu-se cu propriile lor umbre. Puștii din ciclul inferior se fugăreau, se apucau de gât, se tăvăleau pe iarba de la marginea terenului, țipând cu vocile lor pițigăiate. Fetițele se țineau deoparte, îmbrăcate frumos și bine-bine pieptănate, șoptindu-și mereu câte ceva la ureche și râzând. îmi plăceau atât de mult fetițele astea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
face ce-a făcut el. Acum valea! Stătură afară, În capul scărilor de la Turf ’n Track, privind norii Întinzându-se pe cer. Soarele palid reușea să Înmoaie frigul obișnuit, iar Logan privi o pereche de pungi de plastic care se fugăreau pe trotuar În fața magazinelor. Agenta Watson se rezema de balustrada de oțel care trecea prin fața clădirilor fortificate. — Ce facem acum? Logan ridică din umeri. — N-aveam cum să scoatem ceva de la frații McLeod. Am fi putut să luăm vreo doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu sine un vârtej de zăpadă, fluturând afișele de pe pereți. Fără să privească În jur, un bărbat masiv, Îmbrăcat ca un vagabond În ziua lui liberă, strigă: — Închide naibii ușa! Vântul răvăși blana câinelui adormit, iar labele Îi tresăriră de parcă fugărea ceva. Ceva gustos. Un iepure sau un polițist. Watson și cei doi Îngrijitori de câini se strecurară după Logan, Închizând ușa În urma lor. Priviră alsacianul adormit ca pe un proiectil neexplodat. Lingându-și buzele ca semn de anticipare nervoasă, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În al căror câmp magnetic se află prizonieră ființa mea, cu toate reacțiile și manifestările ei. Dar poate nu e decât singurătatea, din a cărei burtă se varsă o cohortă de gângănii negre ce se aruncă peste imaginația mea leneșă, fugărind-o până ajunge să confunde stările de existență. (azi) Nu Îmi face plăcere, dar o posed din orgoliu; În geamătul ei fericit e atâta candoare, atâta viață, că stau la pândă cu toate simțurile mele să prind cât mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și, instinctiv, mi s-a trezit ambiția de a-i atrage atenția prin ceva. În adolescență, naivitatea vârstei noastre se exteriorizează În violența gesturilor; Iogna Candida nu prea vorbea românește, și atunci, noi, băieții, ca să comunicăm cumva cu ea, ne fugăream până ajungeam În preajma ei și, ca din Întâmplare, alunecam și cădeam peste ea și acea atingere de corpul ei de italiancă era supremul bine, o senzație atât de nouă, cel puțin pentru mine, că amețeam. Odată, am exagerat și, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe care nu l-am putut Învinge niciodată, rămâi cu bine... O, potecă Îngustă, știu că mă duci spre suferință, dar trebuie să fug, mă bântuie chipul cioplit În marmura iubirii mele. 30 ianuarie 1965 (sâmbătă) Pe drumurile vieții ne fugărim amarnic. E undeva o soartă, dar nu ne mai ajunge. Suntem nebuni și trupul ne tremură de trudă. 31 ianuarie 1965 (duminică) Lui Martin. Hai să uităm o clipă că suntem atât de străini unul altuia, să intrăm În prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
5 august 1965 E trupul tău, dar tu ești prea departe, e mâna ta gesticulând străin, e râsul tău, ecou plecat aiurea, e gândul tău agonizând senin. Nu te găsesc, oricât de mult te-aș strânge, printre femei, nebun, te fugăresc. Ascunsă-n trupul lor, tu fugi scârbită, când ele, din instinct, te murdăresc. 6 august 1965 E numai turbare gestul oamenilor de a urca spre esențe. Ei sunt făcuți doar pentru a trăi esențele, ca și când le-ar mânca, inconștienți, legați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Nu vrea“, „De ce?“, „Nu vrea!“, „Atunci faci ce“, „Nu pot“, „Trebuie“, „Nu pot“, „Cheam-o aici“, „Nu vine“, „Promite-i“, „Nu vine“, „Ameninț-o“, „Nu vine“ (vocea se rupe, se fragmentează În cioburi, În ciorchini de sunete ce se aleargă, se fugăresc; nu e decât o formă de energie sonoră, o permutare de sonuri manifestându-se În sine, sonorizare suavă, sumbră, surâzând autosurprinsă): ai văzut-o nu ce făcea nu mi-au spus i-ai transmis da ce-a răspuns nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În care te sui la clasa a doua. El ia un 13 și merge la Farmacie În comuna Militari. Afară este noapte, parcă furtunoasă. Nori roșiatici se plimbă bezmetic pe cer. Te cobori la Agricultori. În dreptul Fabricii de oglinzi, te fugărește o haită de câini străini de cartier și cu chiu cu vai intri În casă. Pe bâjbâite te duci la bucătărie, unde te aștaptă o farfurie de cartofi prăjiți, pe care Îi Înfuleci așa sleiți cum sunt, gândindu-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
drepturi inalienabile și că printre aceste drepturi se numără viața, libertatea și căutarea fericirii”. Acum, dați colțul voioși spre Florărie. Înarmați cu Spumă de drojdie și vermut Mamaia. Dar și mai Înarmați se reped spre voi câțiva milițieni care vă fugăresc printre colonade ca să vă tundă pletele de beatelși. Te ascunzi Într-un bloc peste drum de Poarta Albă, bufet-restaurant. Dârdâi de frică vreo jumătate de oră sus la cucurigu lângă scara liftului și scapi netuns. Te vor tunde abia În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
undeva Într-o comună de lângă Iași, acolo de unde a venit În București.) Ceaușeasca, ea, Ceaușeasca, auziți, da’ dumneavoastră nu vă e frică de teroriștii ăștia? N-ar fi mai bine să stingem lumina pe hol? Și stinge lumina. „Pentru a fugări și calul și călărețul, este nevoie de câini mari, care popular se mai numesc și câini alani. Aceștia se hrănesc de către stăpânii lor, și se hrănesc pentru a fi feroce și mușcători; și stăpânii Îi asmut asupra dușmanilor sau adversarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]