909 matches
-
nu se vede prea adesea sub soare! Hai, ciocane, dalta de ștemuit, găleată și cavilă de matisit - să facem treaba! Capitolul CXXVI PUNTEA Sicriul e așezat pe două coșuri cu saule, între tejghea și bocaportul deschis; dulgherul îi ștemuiește crăpăturile; fuiorul de cîlț se desfășoară încet dintr-un fus mare, ascuns în buzunarul de la piept al hainei dulgherului. - Ahab urcă încet scara cabinei și-l aude pe Pip în urma lui. Ă înapoi, băiete, mă întorc îndată la tine. S-a dus
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
n-ajung la Jii/ La Jii-n-vrăjbiți,/ Și iar înfrățiți,/ Mereu răzvrătiți/ Și nepotoliți (...). Ce ne arată poezia? Într-o uzină e ca-ntr-o «farmacie». Mașinile sunt ca niște flori iar șuruburile sunt de fapt stamine. Bobina e ca un fuior, iar transformatorul e format din... case (...). Plecăm din uzină nemulțumiți: n-am văzut nici oameni, nici faptele lor. Atunci de ce a scris Nina Cassian despre uzină? Răspunsul trebuie căutat tot în spiritul de «adaptare». Ea socotește că făcând această «concesie
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
la femei. Rămăsese cu gura căscată, iar în vârful nasului îi juca, ascuns sub piele, un ou ca de porumbel. Aducând la îndemână vase, gazda, groasă, se învârte harnic, într-o rochie nădușită. Ca un vulcan, pe masă, mămăliga scotea fuioare de abur încârligate spre tavan. în tocul ușii apăru un flăcăuaș. Era feciorul Mariței care, nemăritată, îl zămislise la vreme de război. Din pricina asta, pe fecioraș, lumea îl poreclea Kudă. - Ce mai faci tu, măi Kuda ? găsi vreme gazda să
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de sus, Surdul lui Roșca căsca gura ca o capcană, râzând la cei ce-l întrebau : - Gheorghe, câți guzgani ai prins azi noapte ? - Ha, ha ! răspundea Surdul și dădea des din cap. Cu barba moale și înfocată, despărțită în două fuioare ascuțite, un lipovan cu fața albă, lată, și ochii plini de o blândețe cerească, umbla prin mulțime, ridicând deasupra capului patru căpestre de cai. - Stai, Ivan, cum dai căpăstrul ? - Ce faci, Savetă, buna zâua ! - Mulțămesc, liță Mărioară, dar ’netă ? O
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
era o artistă a exhalațiilor. Avea un repertoriu Întreg. Era Suflul Deviat, În care sufla politicos fumul prin colțul gurii În altă direcție decât spre interlocutor. Mai era Gheizerul, când era furioasă. Mai era Doamna Dragon, când scotea câte-un fuior pe fiecare nară. Și Reciclarea Franceză, când dădea drumul fumului pe gură ca să-l tragă Înapoi pe nas. Și mai era Înghițirea. Înghițirea era rezervată pentru situații de criză. O dată, În toaleta din aripa cu laboratoare, Obiectul tocmai terminase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gură capătul aprins al țigării. Se aplecă spre Obiect. Se aplecă și ea În față. Își deschise gura. Iar Rex Începu să sufle. Buzele Obiectului Obscur formau un oval perfect și În acel gol, În acea țintă, Rex Își direcționă fuiorul de fum cu miros de mosc. Vedeam coloana năvălind În gura Obiectului. Dispărea În gâtul ei ca apa Înspumată a cascadelor. În cele din urmă ea tuși, iar el se opri. ― Bine țintit. Acum tu mie. Ochii verzi ai Obiectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cuprinzând cu privirea podișul întins. Dar călătoria noastră nu e o drumeție de plăcere. Nu trebuie să ne abatem din drum. După vreo două ore de mers, dintre munții pleșuvi din apropriere văzură înălțându-se drept ca un stâlp un fuior de fum negru. Căpitanul și Velasco își ridicară brațele oprind convoiul și cercetară neîncrezători împrejurimile preț de câteva clipe. Apoi încă un fir de fum se înălță dintr-un alt ungher. Zăriră un indian cu părul împletit, gol până la brâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
așa că i-am putut urmări cum au traversat sala încet, timp de câteva minute, înainte de a trebui să-mi compun pe față zâmbetul de rigoare. Părul Shebei devenise și mai haotic față de cum era dimineață. Cârceii largi se transformaseră în fuioare și acolo unde ar fi trebuit să fie neted și întins spre spate ieșeau la suprafață mici lăstari pufoși care îi făceau o coroană în jurul capului. Era o femeie foarte slăbuță, vedeam acum. Când se apleca să dea mâna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
că aproape m-am înfuriat. Am luat un șervețel din mânecă și mi-am ștersa ușor ochii. Brațele lungi ale Shebei stăteau moi la ea în poală. Avea pielea așa de palidă că i se vedeau toate venele pe dedesubt: fuioare lungi, verzui, așa cum se văd algele prin apă. — Tu și prietenele tale vă atingeați pe brațe când erați la școală? am întrebat brusc. A râs. — Oh, nu. Noi o făceam, am zis. Ne atingeam pe interiorul brațelor în timpul orelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Jina au sărit și ele în apa mică, în timp ce Drew s-a ridicat în picioare. În albia râului se împleteau cam douăsprezece canale cu curenți diferiți, care se loveau de pieptul lui Drew. Mary a privit cu invidie cum un fuior de apă s-a scurs pe șoldul bărbatului, un altul pe coapsă, iar un alt treilea în lungul cicatricei de pe lateralul unuia dintre genunchi. Femeii îi venea s-o scuture pe maică-sa, ar fi vrut s-o întrebe ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Spune-mi iar poveștile Până răsar zorile, Alintă-mă cu-n sărut Să nu pot să te mai uit! Leagănă-mă, leagănă... Gândurile-mi vindecă, Luminează crucea nopții, Alungă norii tristeții! Leagănă-mă, leagănă... Toarce timpul iernile Toarce timpul în fuioare Printre stele călătoare, Norii-și plâng ninsorile Peste toate zările. Toarce timpul fir de lacrimi Peste câmpul plin de patimi; Cărările se sfârșesc, Sub zăpezi se-mpotmolesc. Toarce timpul pe la geam Lungi fuioare de balsam, Vântu-și strigă rănile Prin toate
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
leagănă... Toarce timpul iernile Toarce timpul în fuioare Printre stele călătoare, Norii-și plâng ninsorile Peste toate zările. Toarce timpul fir de lacrimi Peste câmpul plin de patimi; Cărările se sfârșesc, Sub zăpezi se-mpotmolesc. Toarce timpul pe la geam Lungi fuioare de balsam, Vântu-și strigă rănile Prin toate poienile, Iar a nopților pruncie Țese zori de veșnicie Dar pe-a timpului cărare, Iarna liniște nu are! Să nu te superi, mamă! Să nu te superi, mamă, c-ades m-ai legănat
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
șederii în India, ultima întâlnire a avut loc dimineața foarte devreme, pentru a se putea pleca din timp la aeroport, într-o sală a reședinței oficiale a premierului indian Jawaharlal Nehru. Îmi amintesc că era deja o atmosferă fierbinte, cu fuioare de abur deasupra grădinii pe care o priveai de pe o terasă extrem de largă. Vizita fusese un succes pentru raporturile bilaterale, dar și pe planul relațiilor personale dintre liderii celor două țări și premierul indian Nehru zâmbea, era deosebit de atent cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Amândoi ridicară capetele. Intrară scuturându-se de glod „călugărița“ de la curte și Marghiolița lui Tenea. Un pas rar și mai greu le urma - și pe deasupra capetelor lor îmbodolite răsăriră șapca veche și luleaua lui Anton Neamțul și barba lui uriașă, fuior amestecat de fire roșcate și albe. Hei... murmură încet Isailă. La noi vine lume... Are să fie o leacă de sandrofie... Călugărița dădu repede din cap. —Bună ziua... Ce mai faceți?... —Sărut mâna... sărut mâna... mormăi în barbă Isailă. — Ia și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să rămân în cameră și să mă îmbăt. În cele din urmă am rămas în cameră și m-am îmbătat. Necazul e că mai întâi le-am făcut pe toate celelalte. Am impresia, uneori, că viața trece pe lângă mine scoțând fuioare de abur și scântei din roți și un muget răgușit, de putere sau de groază. Ea trece și totuși eu sunt cel care face toate mișcările. Eu nu sunt gara, eu nu sunt stația: eu sunt trenul. Eu sunt trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a dat stea de-nțelepciune Zâna cea cu strai de lună. - Cum de faci tu treaba toată Așa bine și cu spor? - Mi-a dat apă fermecată Un pitic de vrăjitor. Craiul soare se întoarce După muntele cu creste, Din fuior de raze toarce Lin bunica o poveste. Ea cu gândul e departe, Într-o țară de minune; Se aud în juru-i șoapte: - Spune, rogu-te, mai spune! Râde seara când se-arată Luna veselă-n ferești, Ea îmbracă-n aur
CASA CU POVEŞTI. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_722]
-
de zăpadă îți fac loc pe drum Veselia-i mare pentru noi cei mici C-alergăm pe strada ca niște voinici Iarnă mult frumoasă, la noi sa mai vii Caci întotdeauna ne-aduci bucurii! Vine-o pasăre și coase în fuioare de mătase, Ale norilor atlase de țări lungi și lunecoase... Vine-o fată și descoase tot ce pasărea lucrase, Și, cu genele-i lucioase, ninge flori de nea frumoase Și apoi le preschimbă-n raze argintând cărări și case. IARNA
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
am mai putut abține și am citit-o acolo mergând, stând Într-un picior, ținându-mă cu o mână de bară. Acum camera asta Îmi pare să se află În mijlocul lumii. I’m happy. Și inconștientă. Ana. * (FIRIDĂ, FOTĂ, FLUIER, FUIOR) E Începutul verii. Grințu deja a Însoțit un grup de greci ortodocși În turneul lor prin nordul Moldovei și al Transilvaniei. Experiența i se pare interesantă și, Într-un fel, suficient de „filmică“ pentru a-i sugera scenarii gata decupate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
interesat de sensul cuvântului, ci de sonoritatea lui. L-am mai surprins o dată făcând asta când am oprit Într-un sat să bem apă. A văzut o femeie torcând cânepă și a repetat apoi de trei ori la rând cuvântul „fuior“. Parcă Încerca să denumească obiectul din nou. Poate ți-am mai zis eu, mai demult, că aveam un coleg În armată... — Da, mi-ai spus, obiectă Gelu. Era prima dată când Își tutuia fostul pedagog. Ei, da, m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În românește. Mă așteptam ca măcar unul din ele să fie de origine greacă sau latină. Asta ar mai fi explicat câte ceva. Dar nu. Firidă e bulgăresc, fluier se pare că vine din albaneză (!), fotă e turcesc, iar etimologia lui fuior este necunoscută. Ciudat, nu! Într-un fel, teoriile „istorice“ ale tipului de care-ți spun se confirmă și prin asta. Atâtea obiecte circulă Însoțite de numele lor și atâția oameni fără! Gelu fu sigur acum că știe cine a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Sau în acele nerostiri pierdute De-a lungul tinereții zburătoare, Ca un covor de amintiri țesute Ce te apasă, chinuie și doare... Poate târziu, în clipele sleite, Sub goana timpului mereu arzând, Ce-au mistuit făpturile iubite Și-au calcinat fuioarele de gând...
M? VOI CUNOA?TE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83825_a_85150]
-
să mai zic și eu, să-mi treacă de necaz? ― Cum o fi ajuns tata acasă pe așa un viscol? Parcă vine Crăciunul, nu Paștele - a apreciat Dumitru într-o doară... Mergeau de ceva vreme. În cele din urmă, un fuior de zăpadă învăluită de vânt a adus zvon de fluier al unei locomotive. ― Suntem pe aproape de gară, Dumitre - a strigat Todiriță. ― Bine că am ajuns, fiindcă m-o apucat și foamea... Când au intrat în gară, s-au simțit în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Ce o purtai provocator, Avea efect, știai tu bine, Eram încins ca un cuptor. Ai scos-o-n cameră la tine Și-ai aruncat-o pe covor, Rochița albă cu buline Ce o purtai provocator. Prin anii duși ca un fuior Cu mii de întâmplări meschine, Când oasele cumplit mă dor îmi amintesc mereu de tine Rochiță albă cu buline ... Rondelul țăranului bătrân Muncește în grădină tata, Nepoții îl privesc de zor, Iar eu, șomer, ca și cumnata Fumăm alene în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mânat în pragul toamnei, De tatăl meu pășind pe lângă boi. Și ce miros era în sat atunci, Din vii plutea aromă a-busuioacă, Glumeau țărăncile tăind tuleii-n lunci Și vesele cântau când era clacă. în pragul iernii își torceau fuiorul, La șezători în serile brumate, Iar doina suspina să le aline dorul De soțul sau iubitul dus departe... Și iarăși înfloreau cireșii-n primăvară, Iar albul lor părea ca un veșmânt ales, Ne revedeam cu drag în fiecare vară, La
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
spre neființă, Cu aripile frânte de atâta zbor. Grăbită ești, găsind de cuviință, Că lumea asta nu mai are spor. Din visele ce-ai tors de-acum o viață, Firave scame mai tresar în vânt. Le-ai prinde toate în fuior semeață, Dar fusul vieții, toarce necuvânt. Destinul tău, prin meliță trecut, Ferfenițit și strâns în ghemotoace, Se lasă dus în coșuri, abătut, Pentru folos, în dosuri de cojoace. Speranțele rămase ne-ntinate, Ascunse în a inimii cămări, Le rânduiești pe polițe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]