1,204 matches
-
de un roz pal și o combin cu un fir de bleu-cobalt. Lâna cea roz o am de la un fular pe care mi l-a împletit mama cu douăzeci de ani în urmă, pe vremea când eram elevă. La capătul fularului era un soi de bonetă și când mi-am pus-o și m-am privit, mi-a apărut în oglindă imaginea unui drăcușor ce se uita la mine fix. Fularul avea o culoare diferită de cele purtate de colegele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ani în urmă, pe vremea când eram elevă. La capătul fularului era un soi de bonetă și când mi-am pus-o și m-am privit, mi-a apărut în oglindă imaginea unui drăcușor ce se uita la mine fix. Fularul avea o culoare diferită de cele purtate de colegele mele și de aceea nu-l puteam suferi. O colegă din Kansai, care plătea taxe uriașe la școală, l-a lăudat din toată inima. Mie însă mi-a fost rușine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
făcusem nu merita să fie obiectul mâniei și nici nu vedeau acest lucru ca pe o degradare a sufletului. După doar câteva zile mă primeau cu aceeași căldură ca de obicei, iar Eleanor îmi spunea „scumpule“ și îmi împletea un fular în locul celui pe care trebuise să-l dau înapoi. Când Jimmy și-a revenit din sperietură, prin care trecuse netulburat și cinic, încasând fără să clipească scatoalcele zdravene și nesistematice ale lui taică-său, care îi fuseseră servite cu brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
la tine se uită? De Anul Nou n-a apărut și m-am ocupat eu de toate, am pregătit masa. Simon era și el plecat. Se dusese la o petrecere de Revelion îmbrăcat în hainele lui cele mai bune: joben, fular cu picățele, ghetre peste pantofii lui în două culori, mănuși din piele de porc. Și nu s-a întors până a doua zi spre înserat din zăpada iute și scânteietoare. Era murdar, încruntat nevoie mare, cu ochii injectați și obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de vreme ce domnul și doamna Renling au avut grijă să mă îmbrace cum trebuie, m-au transformat întru-un fel de reclamă ambulantă pentru produsele lor, dându-mi bani avans și alegând ei personal costumele de tweed și flanel, pledurile scoțiene, fularele de mătase, pantofii de sport, pantofii împletiți în stil mexican, cămășile și batistele - tocmai potrivite pentru a trata cum trebuie cu oameni care erau educați în stil britanic. După ce am ieșit din mâinile lor nu pot spune că eram tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
părul acelei fete - ceva de genul ăsta. Visam încontinuu la buzele, mâinile, sânii, picioarele ei, la ce se afla între picioarele ei. Nu putea fata să se aplece să ridice o minge de tenis - în timp ce eu stăteam țeapăn într-un fular cu căluți maro pe un fond verde, ingenios încheiat cu un inel de lemn sculptat care devenise la modă în Evanston în acel sezon datorită lui Renling - nu puteam privi asta, zic, fără să simt o împunsătură a dragostei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de duminică, după cină, lângă foc, în sânul familiei, lângă doamna Magnus care croșeta un șal care se înalța dintr-o geantă de pânză brodată; lângă Sam, fratele lui Lucy, care stătea în picioare, cu bărbia ridicată, ca să facă loc fularului de sub ea și cu halatul de casă umflat la spate în timp ce din când în când își atingea cu afecțiune părul lipit de țeastă; lângă Unchiul Charlie care îl asculta pe Părintele Coughlin care încă nu începuse să stoarcă bani de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
după tine. Nu ți-am văzut fața, dar am plecat să văd dacă pot să te înhaț, m-ai înțeles. Acuma du-te la Thompson, pe strada Monroe. Vin și eu în urma ta. Am pornit-o, ștergându-mi fața cu fularul de mătase. Ajuns în cafenea, mi-am luat ceașca de cafea de la bar și m-am dus la o masă. A apărut imediat și el, și s-a așezat. S-a uitat la mine o vreme; făcuse crețuri în jurul ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să-ți înghețe stomacul? Se poate. Și după aia o tragi toată viața din cauza asta. Și ce poți face să previi așa ceva? am spus. Trebuie să cânți, a spus, disperată în pantofiorii ei subțiri, parizieni, și încercând să își tragă fularul de bumbac peste ceafă. Și s-a apucat să cânte un cântec de cafenea. Mierlele înfrigurate răsăreau în zbor din pădurea de stejari ruginii, și până și lor le era probabil prea frig să cânte, pentru că n-am auzit nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
din cap drept mulțumire și iese. În cămăruța alăturată, unde-și are biroul, tehniciana, care ține evidența realizării investiției, stă de vorbă cu o femeie încotoșmănată într-un palton negru, cu gulerul ridicat, cu fața acoperită pînă sub ochi de fular. Tovarășul Vlad, tovarășa Brîndușa Roman face tehniciana prezentările, indicîndu-i pe cei doi cu palma desfăcută. Nu mai întind mîna că-s gripată foc murmură Brîndușa Roman, aruncînd o privire spre Vlad, observîndu-l cum își ridică încet palma. Privirea tînărului, surprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fuge spre autobuz. Înalt, frumos, studii superioare, delicat la vorbă, afemeiați sîntem majoritatea, așa că... -, gînduri serioase, bine pregătit profesional după cîte am auzit, soacra numai bună de crescut nepoți, socru cu bani..." Îndesîndu-și gîtul în gulerul ridicat al paltonului, cu fularul strîns sub bărbie, Mihai se avîntă prin viscolul turbat spre centrul orașului, să treacă mai întîi pe la teatru, că la ora nouă a început ultima repetiție dinaintea vizionării de deseară. Cînd autobuzul ce merge la "Valea Brîndușelor" trece pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Și de ce-l aduci aici?... Ai grijă, stai mai mult prin magazin, ce naiba! îl aude Mihai pe Dunăreanu certînd-o pe Cristina, în timp ce el, cufundat în scaun, se preocupă de căciula ținută pe brațe, cu capul plecat mult, îndesîndu-și bărbia în fularul de la gît. În celălalt capăt al magaziei, printre lăzile de carton, se aud vocile celor veniți în inspecție, apoi, odată cu închiderea unei uși, totul se cufundă în tăcere. Peste cîteva minute, ușa se aude iarăși. La naiba! șoptește furioasă Cristina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
liniștiți masa, ușa de la intrare se deschide brusc, smulsă cu putere, iar larma sălii de restaurant este acoperită de mugetul viscolului pătruns înăuntru. Toți întorc privirea într-acolo. În ușă stă un bărbat în costum de schior, cu țurțuri pe fularul de la gură, cu un rucsac mare în spate și cu schiurile și bețele de aluminiu sub braț. Face un pas, lasă schiurile și bețele lîngă perete, închide ușa, trage nervos ochelarii în jos, pe gît, și-și rotește privirea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu trebuie să ne caracterizeze. Ia-o ca o ironie, Doina. Atunci..., da. Mihai traversează sufrageria, cu telefonul într-o sacoșă, oprindu-se la cuierul de la intrare, să-și îmbrace paltonul. Știi, Mihai..., începe Doina timid, ajutîndu-l să-și potrivească fularul mă gîndesc că ai putea să judeci sever cele discutate, ba ai să ajungi să dai vina pe coniac. Să n-o faci. E bine, cred, că s-a întîmplat așa între noi. Decît o dragoste incertă, umbrită de suspiciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe la presa de îmbalotat deșeuri metalice, prinde un moment cînd muncitorii sînt ocupați în altă parte și aruncă în interior sacoșa din mînă, așteptînd să vadă balotul plecat spre rampa de încărcare, apoi urcă în birou, își lasă paltonul, căciula, fularul și-și îmbracă bluza de salopetă. Se așază pe scaun, scoate din sertar revista "Teatrul" cu gînd să citească, să treacă noaptea mai ușor. "E miezul nopții gîndește el, amînînd începerea lecturii, preferînd să privească aiurea, spre un tablou cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să fiu pentru ăia care dorm duși că, vorba aia, viscolul trece, leafa merge... Cum de lucrezi? Șeful mi-a transmis... Ziua, el e mai de folos. Cum doriți cafeaua? Fără zahăr, că-mi pun eu. Săteanu își scoate căciula, fularul și scurta din piele îmblănită, agățîndu-le în cuier. Lasă zahărul! face el un gest spre Mihai, care s-a intimidat și vrea să pună zahăr în ibric. Femeile trebuie să fie dulci; cafelele, amare precizează Săteanu. Băuturile tari, mîncărurile consistente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
te spînzuri la nevoie; da'-i păcat, nu putem fabrica peste noapte, în serie, oameni de valoare -, trei sute deci; pe ceas, șapte, o mie în total. Pe masă, mai apar zece bancnote. Haina, o mie, că-i de costum bun; fularul, acul de cravată, pantofii și pălăria, încă o mie. Vreți și paltonul? Două mii, că-i nou. Profesorul numără în fugă patruzeci de bancnote, apoi, înfrigurat, începe să se îmbrace. Cînd e gata îmbrăcat, începe să alerge pe loc, asemeni unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu părea să știe nimeni, examinasem pe îndelete standurile de cărți și cumpărasem o carte ieftină despre tehnici de luptă în jungla din Burma. Acum ședeam la bufetul gării, bine luminat prin comparație, și sorbeam un ceai rece. Îmi scosesem fularul atât de îmbibat de umezeală încât aș fi putut să-l storc. Eram înghețat până în măduva oaselor și copleșit de amărăciune, într-o stare de-a dreptul ridicolă. Dându-mi seama de asta am simțit că am luat-o razna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de apărătorii ordinei - sergenți de stradă și ostași români”. Beer XE "Beer, Beno" a observat că În fiecare grup era un evreu care ținea În mâini o bucată de pânză roșie „care cu o cravată șde culoareț roșie, care cu fular roșu, care cu o bucată ruptă dintr’o perdea sau plapumă roșie, numai roșu să fie, semn că toți sunt bolșevici”. În orele dimineții, a adăugat Beer XE "Beer, Beno" , au Început să fie Împinși În curte ofițeri medici evrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Înota frumos în plăcuta apă caldă, pe sub protectorul nor alb. Diane înotase mai devreme și acum, îmbrăcată într-un elegant pulovăr de lână, o elegantă șăpcuță de lână, mănuși la culoare, ciorapi de lână trași peste pantaloni, o jachetă, un fular de lână și cizmulițe, ședea în Grădina Dianei. Pe latura cea mai îndepărtată de bazin, separate printr-un gard, se aflau ruinele romane, câteva ziduri joase și câteva gropi, foarte importante, fără îndoială, dar deloc pitorești. La un capăt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
George. Își pieptănase părul, aspru, creț, și îmbrăcase un palton. Dar abia când ajunsese pe șoseaua principală, dincolo de Bowcock, își dăduse seama că se pornise ploaia și era prea târziu ca să se mai întoarcă să-și ia umbrela, pălăria și fularul. Ploaia se întețise și el ajunsese la poarta din spatele grădinii Belmont cu capul și gâtul ude și, în ciuda faptului că-și ridicase gulerul paltonului, simțea cum i se prelinge apa pe piept și pe spate. Era indispus, lipsit de ștaif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tren, în oricare tren, în orice direcție. Ați văzut-o pe Stella? Nu. Nu-i așa, nu se poate s-o fi omorât? Pe unde-o fi? La Tokio, pleacă la Tokio, pleacă oriunde, fă ceva! Mi-am cumpărat un fular nou. Un fular nou poate fi un vehicul al grației. Sunt beată. Și eu. Am auzit pe cineva spunând că dumneavoastră nu credeți în Dumnezeu. Există un Dumnezeu dincolo de Dumnezeu, și dincolo de acest Dumnezeu, există Dumnezeu. N-are importanță cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tren, în orice direcție. Ați văzut-o pe Stella? Nu. Nu-i așa, nu se poate s-o fi omorât? Pe unde-o fi? La Tokio, pleacă la Tokio, pleacă oriunde, fă ceva! Mi-am cumpărat un fular nou. Un fular nou poate fi un vehicul al grației. Sunt beată. Și eu. Am auzit pe cineva spunând că dumneavoastră nu credeți în Dumnezeu. Există un Dumnezeu dincolo de Dumnezeu, și dincolo de acest Dumnezeu, există Dumnezeu. N-are importanță cum îl numești, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
grădina suferea pagube serioase. Emma valsa de unul singur, pe sub salcâm, când o întâlni pe Pearl. O recunoscu pe dată, deși fata se deghizase oarecum pentru a ieși afară, îmbrăcând o pelerină lungă neagră și înfășurându-și capul într-un fular. Emma îi spuse: Hello, scumpo. L-ați văzut cumva pe Tom McCaffrey? întrebă Pearl. Nu, scumpo. Nu pleca, scumpo. Scuzați-mă... Pearl! Abia acum, Pearl îl recunoscu: Oh,... domnul Scarlett-Taylor! Nu fi proastă - numele meu e... stai să văd, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sărut? Emma era doar cu puțin mai înalt decât Pearl. Lăsă sticla de whisky pe jos și, bâjbâind pe sub pelerina lui Pearl, îi cuprinse mijlocul cu ambele brațe și o trase spre el. Apoi ridică o mână, ca să-i înlăture fularul de pe față, după care o înlănțui și mai strâns în brațe. Respirând agitat, îi mângâie obrajii cu obrajii lui și îi căută buzele cu buzele lui. Își apăsă gura lui uscată pe buzele ei. A fost un sărut uscat, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]