5,695 matches
-
aleea centrală, aproape de pavilionul administrativ, Ștefănescu este reținut de o femeie. Strînge mereu șuba de șantier la piept și dă afirmativ din cap, dorind să termine mai repede discuția, să n-o mai țină pe femeie în bătaia celor cîțiva fulgi repeziți de vîntul furios. Bine, doamnă, bine, rîde Ștefănescu, oprind-o pe femeie să mai deschidă dosarul ce-l are în mînă. Vin peste vreo oră în birou la dumneavoastră, ori vă telefonez să-mi spuneți cifrele de plan. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fustei. Tovarășul care nu are loc să vină aici, pe scaun anunță șoferul în microfon, umplînd cu vocea sa difuzoarele mașinii, acoperind ritmul chitarelor de parcă l-ar fi zdrobit. Mulțumesc, stau aici murmură Dorin. Cum doriți conchide șoferul. Valuri de fulgi se lovesc de parbriz, acoperindu-l cu o pînză subțire de apă. Șoferul pornește ștergătoarele, continuînd să privească cu calm și indiferență șoseaua umedă, așternută domol înainte, despicînd în două podișul întins. Chitarele au tăcut, iar în locul lor, acum, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
maturizînd-o brusc, dăltuind-o în contururi sigure, dînd viață privirii ce se furișează tot mai des, aproape fățiș, spre dreapta, unde actorul, absorbit, își îndeasă cu interes rîndurile scrise mai aproape de ochi, să le deslușească. Valuri tot mai dese de fulgi lovesc ferestrele cursei, întunecîndu-i interiorul, unde, la căldură, gîdilați de vocea monotonă a celui de la radio, pasagerii moțăie. Chiar și cei doi gemeni, fascinați de fulgii mari, veniți spre ei în viteză, opriți de sticla rece, pe care stau turtite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
interes rîndurile scrise mai aproape de ochi, să le deslușească. Valuri tot mai dese de fulgi lovesc ferestrele cursei, întunecîndu-i interiorul, unde, la căldură, gîdilați de vocea monotonă a celui de la radio, pasagerii moțăie. Chiar și cei doi gemeni, fascinați de fulgii mari, veniți spre ei în viteză, opriți de sticla rece, pe care stau turtite nasurile lor, încep să moțăie, trezindu-se urgent cînd tatăl, cu brațele ostenite, vrea să-i dezlipească. Departe, în față, o căruță cu doi cai traversează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un gest de lehamite. Dar bărbatul rămîne în picioare, așteptînd, înfruntînd calm privirea tuturor, așezîndu-se abia cînd îl vede pe șofer că înțelege pericolul și-și înghite furia, coborînd să închidă oblonul la portbagaj. O rafală de vînt, cu cîțiva fulgi, pătrunde prin ușa deschisă. Căruța cu cai trece în sens invers pe lîngă cursă, auzindu-se galopul potcoavelor pe asfalt. Bătrînul a făcut din sacul de cînepă o glugă și a pus-o peste căciulă. Stă țeapăn în scaun, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spăla scrumierele. Tot drumul pînă în oraș, retras în spatele cursei, în picioare, rezemat de bara de lîngă fereastră, Mihai încearcă un bilanț al femeilor cunoscute, un fel de retrospectivă pe un ecran aflat undeva în urmă, în care vîntul cu fulgi mici și reci se încurcă, ondulînd figurile, deformîndu-le. Pete de culoare, dar nici o lumină. Femei pasagere, care au stat în patul lui mai puțin decît într-o gară de tranzit și cîteva fete, mereu în căutare de altceva, poate mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
neapărat să te întîlnească, probabil să-i dai o invitație. Hai pe la teatru să-ți iei invitațiile pentru premieră; directorul tocmai le semna. Ies amîndoi din hotel și pornesc spre teatru, întorcîndu-se mereu cu spatele înainte, să se ferească de fulgii tot mai deși, învăluiți de vînt. Nu vrei să citești? arată secretarul literar cu vîrful pantofului o revistă "Actualités roumaines" aruncată pe marginea aleii, sub un arbust, pe care vîntul o răsfoiește nervos. I-o fi scăpat blondei de sub braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să mai poată vorbi. Vă dăm cinci invitații a cîte două locuri: rîndul trei, locurile doi-unsprezece spune directorul adjunct, începînd să aleagă dintre invitațiile din fața sa imediat ce-l vede pe Mihai intrînd. Aș vrea mai multe îngînă Mihai, scuturînd încet fulgii topiți pe pălărie. N-am... face un gest larg cu brațele directorul adjunct. Zău! Vă dau la spectacolul al doilea, dar la premieră avem, afară de oficialități, prietenii noștri, ai teatrului, ai dumneavoastră inclusiv. Vă rog să nu mă omorîți! schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Că numai drumul ăsta îmi lipsea mie azi. Cum rămîne cu Universul? Finit, au ba? N-am ajuns la cursul acela. Cînd ajungi, să-mi spui, poate-mi amintesc unde te-am mai văzut... O rafală puternică de vînt, cu fulgi mari, lovește parbrizul, întunecîndu-l. Luat prin surprindere, șoferul se pierde o clipă, volanul îi tremură în mînă iar cursa se scutură ca de friguri, trezindu-i pe toți. Pasagerii privesc un timp înainte, ori spre fereastră și, cînd mașina s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
intrarea pe teritoriul județului vecin. În stînga, un fragment dintr-o mare construcție anunță, pentru cei ce vin din sens invers, intrarea pe teritoriul județului Iași. Se înnoptează aproape văzînd cu ochii. Lumina farurilor abia răzbate la cîțiva metri prin fulgii deși. În față, pe șosea, ceva negru, neclar, de care se apropie cursa în viteză. Frînă bruscă. Pasagerii se trezesc săltați în picioare, apoi, în secundele următoare, cînd panica e în toi, cursa lunecă încet spre dreapta cu jumătatea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lampa de control, o bagă în priză și o aprinde, îndreptîndu-i fascicolul de lumină înainte, prin sectorul de cerc deschis de ștergătorul din fața sa. O mare albă se întinde, pierzîndu-se în întuneric, pornită chiar de la baza parbrizului. Deasupra ei cad fulgi mari și deși, învăluiți de rafalele scurte ale vîntului. În tăcerea din cursă, un "Doamne!" șoptit cu groază tremură pe buzele tuturor. Fascicolul de lumină se plimbă într-o parte și-n alta: întreg botul mașinii a pătruns în sulul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dîndu-și seama că se află în cursă, șoferul întinde mîna și-i cere. Nu spune el încet, zdrobindu-și țigara -, e multă lume, femei, bătrîne... Hai că se potolește arată spre parbrizul în care mai lovesc doar cînd și cînd fulgii. Șoferul pornește. Roțile din spate mușcă nemilos din valurile de zăpadă depuse deja în jurul lor, ajungînd la asfalt, înfig zalele lanțului, urnind cursa printr-o zvîcnitură, aruncînd-o înainte. Șoferul trage de volan, aduce cursa de-a lungul șoselei, dar, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mari, ficși, cu buzele întredeschise, gata să exclame ceva. O vede cum face o mișcare scurtă, aruncă paharul peste hîrtiile de pe masă, frînge țigara ca pe un băț, contractă nervoasă pumnul, din care, cînd îl deschide, ninge deasupra mesei cu fulgii tutunului; se ridică, scutură scurt genunchiul drept, să-și așeze poala fustei, apoi se întoarce cu fața spre ușă: Te rog, fii atît de bun și dă-mi blana! Palmele lui Mihai cuprind cu timiditate umerii femeii, abia atingîndu-i: Doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un pas în cursă, întoarce tăblița pe care scrie: "Cursa rapidă Valea Brândușelor Iași", după care coboară și izbește din nou portiera. Îți cădea limba... bombăne călătorul și se întoarce la bagaj, lîngă soția lui. De sus, din nouri, cîțiva fulgi mari cad ușor spre pămînt, ca într-un basm... P. Neamț, Fedeleșeni 1979-1980 DE ACELAȘI AUTOR: Zaruri de cretă, roman, Ed. Junimea, 1976; Ziua magnoliilor viscolite, roman, ediția I-a, Ed. Cartea Românească, 1979; ediția II-a, Ed. Junimea, 2008
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
găsit nici o soluție potrivită, el a ascuns leacul acasă. Nemaiputând să îndure viața simplă din lumea muritorilor, Chang'e a găsit, în lipsa soțului, leacul miraculos și l-a înghițit tot. Imediat, ea s-a simțit tot mai ușoară, precum un fulg de nea, a început să plutească, apoi să urce încet spre cer. A ajuns la lună și a fost găzduită în palatul lunii. Aflând că soția l-a părăsit și că a plecat singură în lumea nemuritorilor, Houyi a fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
trădat, am trădat, dar la urma urmei eram un puști, m-am dus și eu la Steaua, nu m-am înscris în PSD. De altfel, cariera mea în Ghencea a fost scurtă și anostă. Antrenorul mă alerga de-mi săreau fulgii, câte zece tururi de stadion, nici măcar în jurul terenului de joc, ci prin afara tribunelor, ca să fie mai lung. Dacă pentru atacanți, mijlocași sau fundași lucrurile aveau o brumă de logică, pentru un portar mi se părea o tâmpenie. Nu venisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
radical. Etichetelor de PERVERS, CIUDAT și GENIU DE NEÎNȚELES, le puteam acum adăuga adjectivul justificator EXTRATERESTRU. Mă ajută mult ca, În anumite nopți, cînd mă simt singur, să pot ridica ochii spre stele și să le văd nu ca pe fulgi de zăpadă incandescentă În Marele Neant, ci ca pe ferestrele luminate de acasă. Din păcate, faptul că ești extraterestru nu-ți conferă nici unul dintre avantajele practice ale bogăției sau ale faimei, și nici nu sporește În nici un fel șansele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
compartimentul motorului, ascunzându-mi adevărata dimensiune a coliziunii. Atât roțile din față, cât și motorul fuseseră împinse în habitaclul șoferului, îndoind podeaua. Sângele încă mai păta capota, serpentine de dantelărie neagră duceau spre șanțurile de scurgere ale ștergătoarelor de parbriz. Fulgi infinitezimali erau împroșcați peste scaun și volan. M-am gândit la bărbatul mort stând întins pe capota mașinii. Sângele prelingându-se pe celuloza vineție era un fluid mai potent decât sperma care i se răcea în testicule. Doi polițiști traversară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
directorul fabricii de cartofi prăjiți din Brănești. De fapt, era poet. Și în aparență era, de fapt, poet: slab, păr creț, bolnăvicios, eterne deranjamente stomacale, privire melancolică (ce-i drept, probabil că din cauza durerilor de burtă). Biroul era plin de fulgi și pene. Alin apăsă pe un buton verde. Un bec tot verde se aprinse la telefonul de pe birou. - Vino un pic, zise Alin. O ușă se deschise și își făcu apariția secretara, o tipă cam la 35 de ani, blondă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-mi dea lacrimile, „seriosu’ de tine...”. - Nu e admisibil să treacă toți așa de ușor! Se obișnuiesc, nu mai citesc nimic... Se poate? Cum ar reacționa oare dacă i-aș turna un borcan cu miere-n cap și-aș presăra fulgi? Uite-așa, dacă te-ai duce lângă ființa asta negricioasă, cu umeri ascuțiți și bot de știucă, care gesticulează isteric, și i-ai aprinde un ghemotoc de cârpe în față? Și, totuși, are ceva fascinant: n-am mai văzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sus, din colțul stâng al țării, să te oprești pe la toate brutăriile care vând lucruri expirate, plăcinte cu fructe și brioșe cu umplutură cremoasă, franzeluțe de prăjitură buretoasă injectată cu frișcă artificială și gogoloaie de tort acoperite cu bezele și fulgi de cocos vopsiți în roz. Torturi de aniversare vechi rămase nevândute. Prăjituri râncede care urează Felicitări. O Zi a Mamei Fericită. Fii Prietenul meu de Sf. Valentin. Tata încă le mai aduce pe toate acasă, claie peste grămadă într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
al ostașilor, și, totodată, un gest de pioșenie Întru pomenirea sufletului muceniței Aleksandra Fiodorovna. Strânși În jurul focului, soldații se aciuiau pe lângă ofițerii care citeau cu o voce gravă prorocirile din Conspirație. În pauza dintre două cuvinte se auzea doar foșnetul fulgilor mari, iar uneori, ca de la mari depărtări, nechezatul cailor cazacilor. „Cum orice stat are doi dușmani - răsuna vocea cristalină a ofițerului - și cum statului Îi este permis ca, față de inamicul extern, să folosească orice formă de represiune, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Dumnezeu. Este principiul Întrupării forței. Care preface poporul Într‑o bestie Însetată de sânge, care mai ațipește de cum se aghesmuiește cu sânge și atunci poate fi ușor ferecată În lanțuri“. Afară era o blândă noapte mediteraneană, iar X vedea Învolburarea fulgilor mari de nea și În tihna nopții din Istanbul, auzea nechezatul cailor cazacilor. Apoi Îl zări de ofițerul care lăsase pentru o clipă cartea, ținând degetul arătător Între pagini. (Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.) În pauza așternută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se ascundă, părând Împietrită, deși mai respira. În oglindă, ca‑ntr‑un citat, se vedeau cadavre mutilate, bucăți disparate de mobilier, oglinzi, samovare, lămpi zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfâșiate, Încât strada părea acoperită cu nea, de la fulgii care se așternuseră până și pe copaci). Pe de altă parte - un lucru important pentru el, pentru sufletul său - avea, În sfârșit, dovada irefutabilă Împotriva tezei colonelului de artilerie Dragomirov (dovadă tardivă ce‑i drept) care venea În sprijinul propriilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
învârtind-o fără încetare în mână, tot uitându-se la ea, Tovarășa Lătrău spune: — Din câte mi se pare mie.... Spune: Lui Anne Frank nici nu i-a fost prea greu în viață. Și Sfântul Fără-Mațe, cu gura plină de fulgi de porumb, privindu-ne pe toți în oglinda retrovizoare, mestecând sarea și grăsimile, spune: — Cum așa? Directoarea Tăgadă își mângâie pisica. Doamna Clark își mângâie sânii. Domnul Whittier, scaunul lui cromat cu rotile. Sub un felinar, la colțul următor, așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]